societatea de mâine

După 30 ani de viață adultă, mi’i clar cum are să arate societatea de mâine, dacă are să existe:

  1. Proprietatea personală e limitată de sus și de jos. Limita de sus e salariu’ mediu pe economie multiplicat la o viață maximă de om, aia de jos e necesaru’ de subzistență demnă cuvenit necondiționat oricărui om pentru că există.
  2. Rezultatele muncii pe bani publici sunt publice (e.g. cunoașterea generată în universități/academie aparține și e accesibilă direct publicului.)
  3. Sănătatea, educația, cercetarea științifică sunt bunuri publice iar medicii, educatorii și cercetătorii sunt funționari publici. Locul celor pt. care sănătatea, educația și cercetarea sunt o marfă e la tarabă.

Alternativa garantează extincția, la care ajungem într’o structură piramidală cu o mână de cocalari la vârf și o poală de proști la bază care dispare prin înlocuire cu automate programabile.

Platon și averea personală

Un prieten cu adevărat cult (ajuns cu lectura și pân’la ultimu’ dialog al lui Platon), prof. univ. Gheorghiță Zbăganu, mi’a atras atenția că Platon a avut în vedere limitarea averii personale în Legi: averea personală trebuie limitată de sus și de jos, aia de jos e limita de supraviețuire și e, în Legi, fixă și intangibilă, aia de sus de max 4 ori mai mare.

Așa aflai că vorbeam în proză, cu limitarea, de sus, a averii personale, dinamică funcție de cât de mult poate trăi un om și care’i venitu’ mediu pe economie, adică o viață maximă de salarii medii pe economie. Iar limita de jos ar trebui să fie venitul necondiționat care acoperă nevoile zilnice.

Mi se pare curios că limitele astea nu sunt pomenite deloc sau sunt șoptite confidențial de către ecologiști, cei ce luptă cu corupția, cei de stânga etc. Argumentu’i că dacă ești prea sărac, de foame sau de grijă te’apuci de prostii gen revoluție, publicat cărți pe hârtie în era Internet, faci bloguri/clipuri cu aduri sau lucri la vreo corporație/administrație bine plătită. Iar dacă ești prea bogat, te mâncă’n cur să’ți faci poză cu D’zeu și să’i pui, prin lege, pe restu’ să’ți facă papucii.

Democrația nu poate supraviețui fără cele două limite personale.

Cum zice Platon mai jos, fără limite ai zâzanie ‘geaba, de care mai bine lipsă.

-In a state which is desirous of being saved from the greatest of all plagues–not faction, but rather distraction;–here should exist among the citizens neither extreme poverty, nor, again, excess of wealth, for both are productive of both these evils. Now the legislator should determine what is to be the limit of poverty or wealth. Let the limit of poverty be the value of the lot; this ought to be preserved, and no ruler, nor any one else who aspires after a reputation for virtue, will allow the lot to be impaired in any case. This the legislator gives as a measure, and he will permit a man to acquire double or triple, or as much as four times the amount of this. But if a person have yet greater riches, whether he has found them, or they have been given to him, or he has made them in business, or has acquired by any stroke of fortune that which is in excess of the measure, if he give back the surplus to the state, and to the Gods who are the patrons of the state, he shall suffer no penalty or loss of reputation; but if he disobeys this our law any one who likes may inform against him and receive half the value of the excess, and the delinquent shall pay a sum equal to the excess out of his own property, and the other half of the excess shall belong to the Gods. And let every possession of every man, with the exception of the lot, be publicly registered before the magistrates whom the law appoints, so that all suits about money may be easy and quite simple.

http://classics.mit.edu/Plato/laws.5.v.html

copacii și averea

Am văzut azi INVESTIGAȚIE RECORDER. Pe urmele hoților de lemn. Felicitări autorilor.

Odată ce câștigul iese din lemn de calitate, rețele de felu’ ăsta cresc iar și iar, cu rădăcinile’n sus, în legislatori.

I’aș întreba pe autori dacă’s de acord cu limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie (în România, azi, averea personală ar fi limitată la 800EUR*130ani*12luni=1,3 milioane EUR). În afara unei astfel de limite, reportajele lor sunt doar motive inutile de deprimare, n’ajută decât la rafinarea metodelor de jaf. O astfel de limită ar stinge multe alte jafuri similare și structurile capitalist-administrative care le permit, dacă nu le întrețin.

În general, orice ecologist ar trebui să pornească cu a propune limita asta, restu’i pt. stors lacrimi și vândut aduri.

logos

— Bre Mitic, tu nu te’ai săturat să tot dai ca fraierii ăștia cu cârca?

— Ba mă săturai Gic, da’ ce’ai vrea să fac? Să frec menta? Mă ieu eștia la bătaie.

— Bre Mitic, ui’ce idee mi’a venit: hai să mânjim p’o pială de berbecuț niște semne. Venim cu ea înfrigurați la proștii ăștia și le’o fluturăm sub nas și, când or căsca gura la noi și ne’or întreba, le zicem să ne facă un bordei numa’ a nost’ și să ne’aducă de mâncare, și promitem că dup’aia le’om zice ce’nseamnă mînjala aia.

— Da’ce le zicem că’nseamnă, bre Gic?

— Mitic, tu vrei să te odihnești și să mânci până crăpi fără să mai dai f’o’dat’ la coasă?

— Mai întrebi, mârlane? Nu vezi că m’am cocoșat de muncă? Da’ cum crezi tu c’or să ne facă ăștia casă și masă pe bază d’o pială mânjită?

— Fii atent aci: zicem c’am găsit semnele deja mânjite, că fiecare din ele se cheamă ăăm litere și că formează ăăm cuvinte.

— Gic, ești prost? Cu’i se rupe trișca că se cheamă cuvinte?

— Stai așe, după ce mâncăăăm, zicem că’nseamnă: “la început a fost cuvântul” …

— Da’ dacă vine unu și zice contra?

— Îi zicem imediat: “vezi că stă scris, bei prostovane, e lege“. Dup’aia ne sfetnicim noi ce mai mânjim pe ce piei, funcție de ce ne’aduc ăștia de mâncare și de cum arată bordeiu’ și de cât ne’o fi de greu de cuvântat continuarea…

— Și dac’or fi unii care n’or să dea doi bani pe “legile” astea?

— Așa’i, Mitic, nu pot toți fi culți. Da’i cultivăm așa: “plăvane, vezi cum ploaia cade de sus în jos și nu de jos în sus? Aia’i o lege. Ei, la fel îi legea asta de pe pială, nu merge al’fel, pricepi?”

— Genial. Auz’ Gic, da’ le arătăm gratis pielile astea scrise?

— Bună idee. La’nceput le dăm gratis, să’i frăgezim. Dup’aia, stai să treacă romanii și facem un Gaudeamus.

— Ce’i aia?

— Un loc în care le luăm banii pe cuvintele după piei. Ce zici?

— Sună beton, ne scoatem pârleala pe veci.

— Bon, bate palma atunci și hai să chitim detalii.