Mă plimbam prin Brăila, azi, oraş atât de sărăcit că nici păduchi imobiliari n’am văzut, un oraş, de altfel, de’o frumuseţe structurală rară în Europa.

Şi mi’a venit în minte anatema: toţi cei în vârstă de peste 40 ani acum trebuie scoşi din funcţii administrative de conducere sau asistenţă la funcţii administrative de conducere, înlocuiţi cu cei mai tineri de 40 ani; numai cei ce s’au dovedit administratori excepţionali mai merită păstraţi. E singura soluţie viabilă ca România să se sincronizeze cu timpurile de azi, cred.

Din păcate asta e o soluţie imposibilă practic: e nerealizabilă fără să pui de’o revoluţie, şi dacă pui de’o revoluţie, actorii sau epigonii or s’o falsifice cu naturaleţe, cum s’a întâmplat cu cele precedente, de aici sau aiurea. Şi dac’o iei pe cale “rezonabilă”, să evaluezi acum rezultatele din administraţie ale fiecărui individ plătit de la buget şi mai bătrân de 40, o să te’ngropi în hârtii ş’o să afli că toţi şi’au făcut datoria şi’au pus şi cireaşa pe frişcă, rezultatu’ verificabil însă, e clar: România acum e echivalentă (dis)funcţional cu cea din 1990, noroc mare cu accesu’ Internet. 16 ani irosiţi.

Mi se pare cumva natural: pe cine poţi găsi în posturi adminstrative azi, de’o vârstă mai mare de 40? Pe cei care acu’ 20 ani în urmă erau în plină ascensiune, erau cuplaţi cu vene şi limbă la un sistem mincinos, un amestec de prostani de partid cu prostani de securişti; ajunşi în poziţii administrative prin şpagă, pile, nepotism sau poliţie politică.

Soluţia alternativă la criza asta gri (stinge televizoru’ 5 minute şi priveşte împrejur, să’nţelegi despre ce’i vorba) ar fi asta: toţi cei de vârstă sub 40 ani, cumpăraţi câte 1kil de salam de Sibiu s’aveţi ce mânca ceva timp şi plecaţi din România imediat, cu avionu’, cu trenu’, pe jos, înot, cum puteţi; cei sub 14 ani rămân, să zicem, cu bunica. Şi mergeţi pân’ajungeţi într’o ţară în care un bibliotecar poate să trăiască din propriu’ salariu, acolo vă opriţi, trageţi un somn pe traistă, după ce vă treziţi, mergeţi şi v’angajaţi în primu’ loc care vă primeşte la lucru pe bani.

Lăsaţi’i pe elefanţii ăştia să moară din picioare, mai vizitaţi locurile doar ca turişti, şi numai cu bilet dus-întors în buzunar; nu le trimiteţi nici un ban decât dacă aveţi copii minori lăsaţi aici până ajung la majorat; abia când o să vedeţi că iese iarba dintre etajele blocurilor, şi când o să fie atât de pustiu că n’o să găsiţi nici câini noaptea pe străzi, abia atunci, care mai aveţi chef, vă puteţi întoarce, şi după ce o s’aruncaţi oasele rămase prin apartamente, o să vă puteţi trăi viaţa, în România, aşa cum aţi învăţat între timp că se poate.

Eu m’am lămurit, până nu dispare şi ultimu’ bugetar din cei care au acum peste 40 ani, România are să fie parte din groapa cu gunoi a Europei.

Nu mă credeţi? Sună extrem? Ok, să nu daţi, atunci, vina pe nimeni, peste 30 ani, că v’aţi irosit viaţa ascultând fosilele astea “rezonabile” şi translucide.

Ca întotdeauna, îs şi jumătăţi de măsură:

1. cereţi guvernului să prezinte pe www.guv.ro un tabel simplu cu bugetul disponibil, sursele bugetului, bugetul alocat pe domenii şi fiecare cheltuială efectuată; nu lunar sau trimestrial, ci zilnic (un simplu e-mail trimis la un wiki accesibil public al guvernului la fiecare tranzacţie aprobată, conţinând suma, destinatarul şi data); laolaltă cu statistica la zi a salariilor din economie, pe “domenii” (prea mare clădirea institutului de statistică din faţa “casei poporului” să nu facă şi ei ceva util acolo).
2. înlocuiţi religia din programa şcolară cu studiul Internetului (o oră pe săptămână, începând cu gimnaziul); înlocuiţi orele de literatură română cu ore de literatură în general, de ex. Roberto Quaglia - Gândirea stocastică (Ed. Nemira, 2004); includeţi şi SF-ul clasic în programă cu o oră pe săptămână.
3. scoate’ţi’i la pensie pe cei de la Radio Cultural care n’au pomenit până acum de Pete Namlook, Tangerine Dream, Pink Floyd sau Biosphere la nici o emisiune de muzică (până şi în manualul de muzică folosit în liceul meu, în 1981, i’am găsit menţionaţi pe Pink Floyd şi Tangerine Dream, şi era liceu militar/mate-fizică, nu de muzică sau arte); la fel cu cei care n’au pomenit, până acum, de Sloterdijk sau Huxley la nici o emisiune de cultură europeană.
4. scanaţi toate cărţile publicate în comunism care v’au plăcut (erau “proprietatea întregului popor” iar proprietatea’i sfântă după cum aţi aflat recent) şi puneţi’le pe net: le faceţi reclamă autorilor şi creaţi în felu’ ăsta ş’o bibliotecă la care se poate deştepta şi vecinu’.
5. cereţi publicarea pe net a tuturor rezultatelor cercetării ştiinţifice finanţate de la buget, meritaţi să ştiţi pt. ce’aţi plătit voi, sau părinţii voştri; aţi putea să produceţi ceva fără să cumpăraţi patente de aiurea.

This entry was posted on Saturday, August 12th, 2006 at 11:37 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.