2021-05-29: Aflu azi că guvernu' se'mprumută de 480 milioane EUR de la Banca Europeană de Investiții să construiască două spitale regionale.
Aici nu înțeleg ceva fundamental: de ce se'mprumută și nu'i creează? N'avem materiale de construcții în țară pt. două spitale și trebuie deci să le importăm? Dacă le'avem, atunci creăm banii locali necesari pt. construcții locale, avem Bancă Națională, imprimerie etc. Iar prostului care are să replice că inflația ar crește dacă am imprima bani pt. asta, i'aș zice s'o compare cu dobânda la datoria făcută în valută la B.E.I. plus suveranitatea pierdută proporțional.
Chiar nu pricep: de ce să mă'mprumut în valută de la o bancă externă ca să'mi iau cârnați de Pleșcoi făcuți de cetățeni români pt. consumul cetățenilor români?

2021-05-24: if you want access to scientific research your tax money already paid for, read this message
dacă vrei access la cercetarea științifică pe care taxele tale le'au plătit deja, citește aici

2021-05-21: ce'nseamnă stânga pt. mine:
înseamnă efort de înțelegere a realității, adică un minim de universal înțeles (de ex. ce e viu e o clasă de echivalență) și toleranță pt. restul neînțeles (e liber la vedenii până se decantează).
Mai concret: un subset al realității e societatea umană. Existența ei e stabilitate într'un context ecologic, iar stabilitatea unei societăți umane e posibilă fizic doar între două limite/parametri de putere=avere personală:

  1. limita inferioară: venit universal necondiționat (care asigură supraviețuirea demnă, adică nu poți fi silit în sclavie)
  2. limita superioară: egală cu o viață maximă umană de venituri medii pe societate (care permite democrația = comparabilitatea politică între oameni)
Democrația, economia, politica, stânga, chiar știința, devin inteligibile și reale numai în aval de cele două condiții.
În lipsa limitelor de mai sus viața socială e un joc de oglinzi, chin van și (auto)distructiv. Cu alte cuvinte trăim de ceva timp într'o societate care'și invită disperat sfârșitul, se cheamă capitalism.

Am devenit de stânga treptat, subteran, subconștient, structural, prin educația publică și gratis pe care am primit'o alături de toți cei din generația mea și prin lecturile întâmplătoare de prin biblioteci și librării.
Am devenit conștient că sunt de stânga în USA, în 1999, când am aflat, într'o săptămână de la sosire, că'i musai să aleg o asigurare de sănătate. Revelația a fost: nu veneam dintr'o țară înapoiată chinuită sub dictatură, ci dintr'o țară în care orice om și găina lui aveau dreptul la servicii de sănătate gratis și sosisem într'o țară care nu și le poate permite încă, deși o lume întreagă cumpără petrol exclusiv în dolari, susținând'o.
Dup'aia mi s'au devăluit celelalte, care se pot rezuma în câteva concluzii:

  1. capitalismu' se bazează pe înșelăciune și are drept scop perpetuarea sclaviei sub forme învăluite în cuvinte sforăite ca "economie", "lege", "stat de drept" etc. ; în practică, încurajează cele mai josnice trăsături posibile ale caracterului uman: lăcomie, agresivitate, lipsă de empatie, hubris...
  2. în capitalism rostu' omului născut e să trăiască silit pentru alții sau alții silit pentru el, iar urmașii lui să'i devină silit clienți sau silit competitori: realitatea în capitalism e bicoloră cu infinite intensități de gri, culorile aparțin doar naturii, externe capitalismului. da, silă, cum libertate?.
  3. "puterile" capitaliste de azi ale lumii sunt agresive din cauza propriei sărăcii și ignoranțe, sunt doar aparent puteri.
  4. rostul existenței banilor e schimbul social (comunicare), prin urmare orice guvernant care pronunță: "bugetul nu permite", e un nou-născut ales din greșeală, sclav celor care'și generează banii când le lipsesc.
Întârziat de poveștile (fascinante) legate de spirit și credințe, am devenit ateu asumat (din agnostic în practică) abia după 50 ani, când am înțeles că:
  1. monoteismu'i (doar) intuiția, într'o gândire lânoasă, a matematicii, așa cum iconoclastia e intuiția, într'o gândire lânoasă, a algebrei.
  2. o lume în care'i posibilă o vietate care are nevoie să mânce o alta pentru a supraviețui nu poate fi creată de vreun zeu presupus perfect și complet.

2021-05-09: As, I hope, anybody knows by now, a vaccine can be marketed and used only after it passed the three‑phase statistical trials. Because the vaccines are produced in capitalism, there is always a strong incentive to lie, lobby, bend the rules or workaround to get them to market.
That's why I suggest that any vaccine which passed the standard trials need to pass another one before being approved for public use: all personnel of the corporations involved in creating and producing a vaccine, including the investors and executives (anybody who stands to gain money off its selling), should show proof of being vaccinated with it before marketing it.
This would quell tremendously the public mistrust or doubts in the role of any vaccine. This "quality trust trial" should be performed in any incentive-based vaccine design and/or production system and, best, should be performed before the traditional ones above.

2021-04-23: nici un experiment local (p'un grup imers în restu' societății capitaliste) de venit necondiționat nu poate fi relevant mai mult decât marginal pt. ce'ar fi dacă întreaga societate ar avea venit necondiționat, da' v'o două chestii se pot înțelege deja dincolo de circumstanțe, de exemplu:


României îi revine un prag de 24.000 de susțineri până'n martie 2022 pt. venitul de bază garantat, faptu' că din septembrie 2020 nu s'au adunat decât 850 pân'acu' arată foarte clar ce fel de oameni sunt în politică și la radio/TV/facebook:
cei care's vizibili azi sunt cei care preferă să trăiască din lipsa de informare a celorlalți; n'am văzut o persoană publică pomenind măcar în treacăt de venitu' de bază necondiționat; nici Chichirău, nici Firea, nici Ionuț Cristache, nici Mircea Badea, nici Alina Mungiu-Pippidi, nici Radio Romania (cultural, actualități etc.), nici Pătraru, de ProTV, sau PNL/USR/PSD/AUR ce să mai zic, plătiți toți din bani publici sau timp public, n'au pomenit măcar de inițiativa asta.
Băi, unu' măcar să fi ales să pomenească de câteva ori de inițiativa cu venitu' de bază necondiționat ș'am fi trecut pragu' peste noapte. E doar o inițiativă să'i oblige pe cei de la Comisia Europeană să gândească cum ar fi posibil practic venitu' ăsta.
De ce să faci copii cu astfel de oameni în jur? Măcar ăștia's parfum, că tot a ales cineva să'i asculte/voteze, chiar dacă din greșeală/ignoranță. Da' nici măcar ei nu pricep pe bune că viețile lor îs doar țevile prin care averea cuiva dintr'un iaht departe circulă și se'nmulțește. Care fapt n'ar conta dacă nu s'ar întoarce peste noi sub formă de legi, directive și condiționare a modului de viață.
Mda, Viață de țeavă.

2021-04-13: Hotărâsem să'mi opresc blogu' până dispare facebooku', da' aflai (în Decembrie 2020) de o inițiativă europeană importantă legată de venitul de bază universal necondiționat, așa că m'am sucit: când am aflat de inițiativă, cam 400 de români semnaseră, azi îs vreo 800, iar data limită pt. semnături e Martie 2022. Măcar 7 țări din UE au de atins pragu' minim de susținători (proporțional cu populația, iar pragu' nostru e cam 24000), singura care a depășit pragu' național e Slovenia. Văd că Germania, Spania, Bulgaria, Grecia se apropie de 50% din prag, noi, ca de obicei, suntem sub 4%. (Ce'i trebuie românului venit de bază garantat și necondiționat, el nu cere de la Stat ca germanu').
Am trimis mesaj unor amici, care'au împins cifra de la 430 pe la 500. Apoi am trimis mesaje la Camera Deputaților, unor membri USR și PSD, la România9, la RomaniaTV, Antena3, Radio Cultural, Radio Romania, Radio Net, Radio ZU și bloggerilor de pe prima pagină zelist, cu gându' c'or să aibă impact notabil. Pare că ori impactu' lor total aduce'a pârț, ori cei care mi'au primit mesaju' n'au nevoie de venit de bază necondiționat va'zică de ce să'l pomenească mai departe. Știu că românii sunt toți niște miliardari temporar strâmtorați da' totuși, doar 4% (din pragul de vreo 24000) susținători în 7 luni? Numa' la ANAF n'am trimăs.
Dacă'ți pasă de propria ta libertate, ia de susține INIȚIATIVA CETĂȚENEASCĂ EUROPEANĂ – Introducerea unor venituri de bază necondiționate (VBN) în întreaga UE, chiar dacă ești bogat, așa zice și Platon în Legile. Iar dacă n'ai chef să susții inițiativa, măcar transmite mai departe sau discut'o cu niște prieteni inteligenți. Dacă n'o rupi pe ingleză nu'i bai, vezi în dreapta sus a paginii i'un buton de schimbat în limba română. Chiar trebe să bagi un ID acolo, situ'i găzduit de Comisia Europeană. Graficu'i aci.

2019-11-23: Balada carelor off Târziu (2012) de Emeric Imre. Versuri de Vasile Preda făr'de care...

2019-11-20: Possibly Maybe (LFO rmx) off Telegram (1996) by Bjork

2019-11-10: Kites III off Kite stories (1999) by Brian Eno

2019-10-22: In a sacred manner off Bury my heart at wounded knee (1973) by Gila

2019-10-20: În fiecare zi, în orice oraș mare, se dovedește înțeleaptă vorba lu' bunică'miu: la o intersecție cu oameni cu motor pe roți, să ții minte că din față vin idioții, din spate cretinii, din dreapta returzii și din stânga proștii.
Un oarecare motorizat dă măcar un salariu lunar mediu pe an pt. contextu' motorului: parcare, petrol, reparații, verificări, amenzi, cauciucuri, asigurări etc. Aici, în Ro, asta vine azi pe la 700 EUR, vreo 4000 lei. De banii ăștia, omu' de pe trotuar primește eșapament, claxoane, înjurături, oase rupte și timp bou la semafor. Transportu' public primește blocări (zilnic STB zice că liniile X și Y sunt blocate d'un eveniment în trafic).
Dacă moronu' ar da banii ăștia, 4000 lei, transportului public o dată în primii 3 ani, și și'ar lăsa motoru' și roțile acasă, transportu' public ar fi imediat și rapid, aeru' respirabil, oamenii mai relaxați și mai punctuali, majoritatea străzilor ar fi pietonale, copacii, păsările și pisicile ar descoperi cum arată lumina soarelui fără haloul de microshit, trotuarele bune de mers, ce mai, orașu' ar fi sci-fi. N'ar mai pleca în weekend la Sinaia, să scape de aeru' pe care l'a împuțit toată s'tămâna, ciuma de oraș. După care și'ar da seama toată lumea că motoarele pe roți personale nu sunt necesare (rămân doar mașinile de transportat obiecte voluminoase) în oraș. Uber, se vede deja, e o chestie capitalistă clasică: te rezolvă pe spezele implicite ale restului orașului, ca Airbnb.
Va'zică vinde'ți motoru' cât de repede, bagă'ți banii ăia 2-3 ani în transportu' public și restu'i cheltui pe cafele cu prietenii pe tot restu' vieții, care sigur se lungește. Mai mult, ai să observi că dolaru' a mai scăzut nește câtimi și războaiele din estul mijlociu se termină ca prin farmec.
Al'fel tu, la intersecție, când vii pe roți, din ce direcție vii?

2019-09-14: De când caut un candidat la prezidențiale care să nu fie capitalist în cap pe fonduri europene, l'am găsit: Claudiu Crăciun din partea partidului Demos.
Dați fuga și semnați azi de la ora 16 la ora 20 la fântâna de la univ. sau zilnic non-stop la Manasia Hub, ultima zi e pe 19 Septembrie.

2019-08-23: Dont' try to catch a river (1968) by Aphrodite's child

2019-08-19: Improvisations on Tres moricas m'enamoran (1992) off Spanish Music of Travel and Discovery by Waverly Consort

2019-08-17: Coldwater canyon off Encore (1977) by Tangerine Dream, through Tony Yay

2019-08-15: Mă uit în ce'am trăit și zic: omu'i tridimensional.
Adică's trei categorii limită de oameni, un om tramvai i'o combinație din astea.
Va'zică:


Ultima categorie/dimensiune a păstrat din aritmetică doar relația de ordine : mai mult - mai puțin, mai mare - mai mic, în urmă - în față; e musai prea ponderală'n capitalism = pen'că "tre'să'ți câștigi existența" chiar dacă, existența, ți s'a'ntâmplat. Deși ăștia seamănă cel mai bine cu "revoluționarii de profesie" în fapt sunt cei mai inapți să schimbe vreo pricepere sau să descopere/inventeze una.
D'aia zic, nu mai bine venit de bază necondiționat și dezlegăm pe toți la viața (sau moartea) pe care și'o doresc? Ș'așa banu'i fiat. O grăma' de stress s'ar duce pe apa sâmbetii: mulți ar pleca din bullshit jobs, adică n'ar mai încurca lucrurile de pomană sau de nevoie. Omu' ș'ar permite câte'un bun simț, acolo de unde ar putea fi.

2019-08-12: Miorița prin Surorile Osoianu

2019-08-11: Rock'n'Roll Lady off Eyes of the Universe (1979) by Barclay James Harvest

2019-07-17: Grant Lazlo - Alabama

2019-07-11: Ciobănelul by Surorile Osoianu cca. 1980

2019-06-06: The Beginning Of Memory off Homeland (2010) by Laurie Anderson

2019-05-25: Văd că partidul DEMOS cu care aveam de gând să votez, nu e pe buletinele de vot, nu știu de ce, păcat. În fine, mi'a rămas atunci să votez cu Partidul Socialist Român pen'că's cei mai apropiați de ce'nțeleg eu că trebe pe lumea asta:

  1. democrație=limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață maximă de salarii medii pe economie
  2. libertate=venit universal necondiționat, asigurând oricui se naște dreptul concret la viață decentă.
  3. infrastructură publică=educație, servicii de sănătate și acces minim internet gratis

Cu principiile astea pot să'i verific și pe ăia care pretind că le pasă de corupție, sau pe ecologiști, sau pe cei "de stânga".
În general, e bine de știut că votând la euro-alegeri pe careva, ești de acord să'i bagi în buzunar 7000 euro/lună timp de 5 ani, adică 420.000 euro, din care măcar 100.000 euro se duc sigur pe chiria din Belgia.
Când pun ștampila, mă gândesc dacă partidu' respectiv are oameni care merită donația asta din banii publici=taxe. Cei de dreapta sunt excluși, laolaltă cu partidele fasciste: PNL, PSD, USR (în ordinea temporală în care au propus, fiecare, o lege'n care dacă vorbești de comunism să faci pușcărie). Ce caută astfel de partide în parlamentu' european? Mi'i clar că doar banii. D'aia am făcut io revoluție, ca să'mi pună scursorile astea câlți în gură?

2019-05-20: trece'un nouraș pe sus (1980) from Surorile Osoianu

2019-05-04: dacă n'ai auzit încă de Partidul Democrației și Solidarității – Demos, iaca situ' lor.
votez cu ei pt. că m'a convins (ușor) citatu' următor, din Claudiu Crăcium, secretaru' lor general:

În plus, sunt și un om norocos. Dacă mă nășteam cu 10 ani mai târziu și la 50 de km de locul unde m-am născut, în cartierul Berceni din București, spre sfârșitul anilor comunismului, probabil aveam o viață foarte diferită. Nu aș mai fi avut șansa unei copilării fără lipsuri materiale severe, unei educații solide în școală, liceu și universitate, toate publice, posibilității de a mă trata în spitale de stat și baza care m-a ajutat să mă împlinesc ca om și cetățean. Vreau ca locul unde se nasc azi copii să nu le fie soartă sau pedeapsă. Vreau ca societatea și statul să le ofere un sprijin real tuturor. Eu am avut parte de el și vreau să îl ofer înapoi.

mi'a plăcut și "vrem natură nu cianură".
a propos, de la Roșia-Montană s'au confuzat unii care'au aterizat/rămas în USR, unde s'au refugiat și cei care în ultimii 20 ani numa' liberalism, capitalism, piață liberă și stat minimal au propus; de când s'au împuțit lucrurile, au trecut în tehnocrație, apoi în anti-corupție și euro-cool (cu bicicleta, bând tizane, în "centru"). Cine'ar îndrăzni să se opună "tehnocrației" și "anti-corupției" sau "centrului" sau "Europei" (așa cum o definesc nefumătorii)? Aud? Doar "extremiștii" :). De fapt, ce au confujii ăștia'n comun îs datorii la bancă dacă nu averi greu de justificat. Mulți dintr'ăștia care promovau competiția și piața liberă, dacă nu toți, au fost permanent înșurubați într'o sursă de bani publici.
Întrebați'i pe luptătorii anti-corupție: sunteți de acord cu limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață maximă de salarii medii pe economie? Nu? Aveți prieteni în zona aia sau sperați s'ajungeți acolo de genii ce s'teți? Mă leși? usrulețu' de pluș îi cam fake.
M'am uitat cu oarece atenție la ce fel de oameni sunt în Demos: îs oameni cu care mi'ar face plăcere să beu o cafă/bere oricând.
Invit pe cei compatibili din ProRomânia să sprijine, sau treacă la, unească cu, Demos. Îi păcat să divizezi stânga artificial.
În general, cei care se declară de centru și dreapta n'au de ce participa la alegeri: păi nu'i opinia lor că tot ce contează'i individu', adică ei înșiși, nu restu'? De ce au nevoie de alții, doar ei știu (și noi, ăia de s'tem atenți).
Democrația n'are substanță dacă averea personală nu e limitată la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie.
Libertatea e vorbă goală dacă nu există un venit de bază necondiționat (nu salariu minim), care să'ți permită să trăiești fără să te abuzeze unii de la centru-dreapta, sau chiar de la stânga.
Demnitatea'i vorbă goală dacă nu'nseamnă sănătate și educație necondiționate, gratis.
Societatea în care averea personală nu e limitată (vezi mai sus) de condiția economică de facto a societății (cum e salariu' mediu pe economie) e CORUPTĂ, got it?

2019-05-04: Olivine off Node (1995) by Node

2019-04-06: Woman of the ghetto by Marlena Shaw (1973) (remember me mix by Blue Boy in 1997)

2019-03-09: the math of turiya and (the tragedy of) the thick stupidity of Economics 101 -- "How the Economic Machine Works."

2019-02-26: The Other Rhythm (2003) by Taufiq Qureshi, Zakir Hussain, Shankar Mahadevan

2019-02-16: Possible gardens (2000) by Possible Gardens (Pete Namlook & Peter Prochir)

2019-01-19: Millions of exits off Space & Time (2006) by Namlook and Move D

2019-01-01: Tangerine Dream - Alpha centauri (1971)

2018-12-19: What with next year European elections and Brit fate you may do yourself a favour and save the next decade's time for yourself by filling this winter's holidays with these three emergency readings:
Anand Giridharadas: "Winners Take All: The Elite Charade of Changing the World" (there's a book behind it)
Jane Mayer - Dark money (there's a book behind it)
Rutger Bregman . Utopia for Realists- The Case for a Universal Basic Income (there's a book behind it)

All of the above on the background discussed here:
Yanis Varufakis with Professor Noam Chomsky at NYPL, April 16, 2016 | DiEM25
Then, meet Bernie.
then,
maybe you want to sign the Manifest for democratization of Europe, or
[work | get along] with DiEM25.
or, briefly, if you aim to live in a free and democratic society, you have to aim for these principles in your country's Constitution:

  1. democratic principle: the personal wealth of each and everybody is limited from above (capped) to an amount equal to a max lifetime of average wages (assuming last year in your national economic system the average wage was 1000 units, your total personal wealth is limited to 130 years*12 months*1000~1.500.000 units).
  2. freedom principle: the society has an obligation to provide to every citizen the minimum wealth necessary to cover the basic living needs (roof, clothes, food, energy, means of communicating).
  3. education, healthcare and free access to research results are mandatory public infrastructure and off-limits to commerce (i.e. paid, in principle, directly from public taxes and not from private investments or acts of private benevolence which may follow the looting)
a society is stable and meaningful only between these two limits of personal wealth and on the infrastructure defined in point 3. debate it with your friends, put facebook/google to work in your favour for once.
in essence these are the parameters which will guide the economy and its modeling, and not the reverse.
Pay attention permanently whom you vote/let in public power: Any politician/bureaucrat who doesn't aim for these three principles explicitly is a demagogue, an impostor or an unevolved chimpanzee in a suit-and-tie, it doesn't deserve your vote=doesn't deserve an income from your trust/efforts/taxes.
See you younger next year!

2018-11-08: Tarantella del Gargano

2018-09-27: T.M.Krishna - Venkatachala Nilayam, Aruna Sairam - Raga Gambhira Nattai

2018-06-05: Free-market is a non-theory, liberal capitalism is a huge cheat scheme, Adam Smith was wrong from the very start, "property" in all the capitalist-praising texts does not refer to your property, the individualism refers to a consuming/slaving slot, not to a being, and any currently "developed country" is not really developed, in comparison with socialism.
The above is not a poetic figure of speech, the details come in these few lines:

So, to trash with capitalism and free-marketers and liberal economists: I certainly don't care to see them advising country policies for the next eon.
So, if we let a capitalist system evolve, it destroys the host society: it becomes a tribe with few rich and in power, and the rest of the population as a decorum fussing for the enjoyment of those few.
A capitalist EU does not have a future, the Article 2 of the Treaty of the European Union reads:
The Union is founded on the values of respect for human dignity, freedom, democracy, equality, the rule of law and respect for human rights, including the rights of persons belonging to minorities. These values are common to the Member States in a society in which pluralism, non-discrimination, tolerance, justice, solidarity and equality between women and men prevail.

Let's focus on "freedom": if one has to wake everyday up to work only to survive, that's not at all freedom, it's exactly the opposite. We can give some true, verifiable, non-bullshitting content to the word freedom: every person alive receives from society an Unconditional Basic Income, to ensure that freedom is not a word for suckers and really lets people live in dignity and all the rest above = anyone's personal wealth is limited from below.

Let's focus on "democracy": it doesn't mean only that anyone has a voting stamp, it means that each voting stamp is equal in weight with any other. Problem is, a person 1.000 times richer than you gets more ways into the political power than you do, gets a weightier voting stamp than you, then the rule of law becomes more and more his rule of law. It follows that the personal wealth should be limited from above, and I suggest anchoring this limit to a statistical fact about the society you live in: let each personal wealth be limited to an amount equal to a lifetime of average wages. A technical formula no political group can abuse because it includes all the negotiated economical life of, say, the past year. Make an arithmetical exercise and multiply the monthly_average_wage_in_your_country (400-3000) with a_lifetime (130 years*12months~1500): that's the personal wealth limit.

No society is stable or peaceful if the personal wealth is not limited both from above *and* below. This window of wealth is the one that affords the rest: equality, human dignity and the rule of law; it's an engineering truth history will test always.

Outside this personal window of wealth we, or EU, or US, or any other country, do not have any future.

Call it socialism, if you like, but briefly it's this: a country can have a future only if its citizens have comparable political power, that is, their personal wealth is limited both from above and below, and its society provides free education and free healthcare to each citizen. Anything else and your life is a few sandwiches short of a picnic.

2018-06-03: Lovemachine off World of today (1977) by Supermax.
yep, it ain't easy (off Ain't gonna feel (1979)).

2018-04-19: Roger Waters on warmongering. Even in capitalism, some artists are true. this was obvious since Live at Pompeii; for those who blissfully ignored it, drive safely, your govt is doing the dirty job for your owners.

2018-04-02: Shiva connection (2000) by Cosmic Hoffmann

2018-03-02: I have no doubt now that the outcome of the search for the best AI will be the human. More precisely, a self-aware, informed and educated, true proletarian, whom no capitalist will manage cheating.
Until then, I'm also certain that many doctors, all the lawyers, accountants and priests will join the rest of the jobless pack in queues. So, until then, these bullshitters should focus on promoting unconditional basic income before it's too late. The rest of the "middle class" is also welcome. Informed proletarians would not mind this either.
All in all, it follows that the Unconditional Basic Income is the optimal way to fund the artificial intelligence effort.
It follows from here: the evolution proved that we're the best infrastructure for intelligence (distributed and sophisticated battery, adaptability, society etc). So the best AI effort is to put an UBI in this infrastructure, any alternative AI based on chips will be vulnerable to weather and any cat's piss.
Go ahead, empire, make my day.

2018-02-13: The lecture series on Marx by Prof. Robert Paul Wolff. This week it's at its 3rd. If u're a zombie, don't pay attention to it.
This type of work (thank you, Professor) is what academics should be doing, instead of converting public money (their salaries) into private money (copyrighted knowledge), as they do now.
I would've recommended his book "Understanding Marx", but it's under copyright.
BTW, here's what "knowledge society" means, it's not what you thought: a society awash with knowledge, nope; it's a society hoping to extract rent from copyrighting whatever it touches (see WIPO, TRIPS and future like-horrors). Unsurprisingly, societies trying it become failed societies: knowledge is not shared (because you're supposed to make it a commercial item), so citizens become, individually, as intelligent as their pocket.
Circulation of knowledge degrades into the circulation of money. It's not bad just because it is a backward thing to do, but bullshit is promoted to "knowledge" just because its owners would be able to sell more copies of it. Just watch. Internet was supposed to allow collectively the society jump into a wiser, more knowledgeable state, instead, the legal notions of copyright and intellectual property are hoarding more economic power for some few, who never had a special relation with the creation of knowledge in the first place.
If u're a zombie, don't fight back the above with the creative commons license (CC) for intellectual works in general or GPL license, for software. If u want your children, or the society around you, grow stupid, don't use any of these and ignore this message, don't give it a like, it has no use of it.

2018-02-18: A whiter shade of pale (1978) by Munich Machine

2018-01-23: Trippin' With The Birds off Simple Headphone Mind (1997) by Stereolab 'n' Nurse With Wound

2018-01-15: Sahalé - Magharibi

2018-01-12: Cartea celor o mie și una de nopți v.2.2 e disponibilă în format epub, din efortu' generos al unor anonimi.
Pohtim celor ce vor să corecteze/formateze mai departe, sursele (4228 pagini LibreOffice) și scanu cu OCRu' de bază.
Sigur, mai sunt și alții și mai tari.
Apropont, șțȘȚ sunt caracterele românești standard UNICODE, iară nu şţŢŞ, care's caractere folosite'n Turcia și Azerbaijan.
015F ş LATIN SMALL LETTER S WITH CEDILLA • Turkish, Azerbaijani, ... • the character 0219 ș should be used instead for Romanian → 0219 ș latin small letter s with comma below
0163 ţ LATIN SMALL LETTER T WITH CEDILLA • Semitic transliteration, ... • the character 021B ț should be used instead for Romanian → 021B ț latin small letter t with comma below
Va'zică, folosiți tastatura corectă când (tran)scrieți digital cărțile.

2017-12-11: Child in time off Child in time (1976) by Deep Purple.

2017-11-08: Tarlabasi (2016) by Oceanvs Orientalis

2017-09-01: Watch (1978) by Manfred Mann's Earth Band

2017-06-03: Suffocation off See you later (1980) by Vangelis.

2017-05-16: Memory Of Transgression off Dollar General (2010) by The Residents

2017-05-08: Fullmoon off When Can (2012) by Kettel and Secede. 1st heard on Star's End ;)

2017-03-03: Something crystal off Blue (2014) by Solar Fields

2017-02-26: deunăzi, un dentist re-numit a afirmat că piața dinților în România a avut de suferit structural încă de la incepție: "comunismu' era de vină, că intelectualii erau obligați să'și lase dinții la poarta de intrare la Uniunea Scriitorilor, apoi îi încurcau la ieșire (d'aia GDS nici pân'acuma n'a lămurit ai cui sunt dinții rămași înfipți încă de la revoluție în fotoliu' managerului)". Ba chiar, Institutul pentru Memoria Pesimismului a dezgropat câțiva incisivi de pe vremea Anei Pauker, cariile (moarte'n chinuri) stau mărturie grozăviilor epocii.
Problema cu dentiștii ăștia re-numiți e că hemoroizii le lasă o urmă inconfundabilă pe expresia feței; deh, nici o cremă nu te scapă de gluma că exiști.
Expertu' de burtăbursă Gurău, venind parcă plecând pe sticlă cu echipa, confirmă părerea de mai sus a dl. Leechanus, și, mai mult, estimează că prețu' molarilor va scădea doar după ce România va acceda în Organizația Pactul Neuro Baltic. Pân'atunci, șefu' BNDR (Banca națională a dinților români) sfătuiește românu' dă viitor, de Piață Victorian, cu cont dă facebook, adică progresist (ce, nu știai, că fb e internetu'? de luni de zile e desenat în ASCII pe twitter, viral, did u live under a rock?), să investească în dinți din materiale necorupte, nu ca părinții lui ce l'au făcut cu dinți de ocazie.
Technocratiții consideră că bugetu' României nu'și poate permite, momentan, decât dinți de lemn, ci abia după ce firmele olandeze din Galați și Constanța vor putea absorbi fondurile strategice de apărare va putea și România să treacă la măsele cu amalgam, import de la aliați. Vor instala curând un lansator de pachete în fruntea partidului salvați România cu linkuri (USRL pe românește, URLS pe englezește=Uniunea România cu Linkuri Salvăm) (unii, mai tineri, propun sigla USSR: uniunea salvați sectoru' de răcani, părerile sunt împărțite peste și între dinți). USRL va propune programul social sustenabil, pt. clasa de mijloc, de închiriere a dinților: cei înstăriți își vor putea închiria peste noapte, sau în vacanțe, dinții, la prețuri modice, celor interesați (care au emisiuni la TV etc). Anticipez tropote de români venind la vot techno cu SiFönu', că toți știu deja căsni pianu' iar p'aia cu dinții au dat'o la spate încă de când au călcat în Pipera.
Eu zic totuși să urmăm exemplu' președintelui, nimeni n'are mai mulți dinți ca el, nici nu se vede că's falși (a smile a day keeps the people away), pe principiu' dinte cu dinte, casă cu casă, pas cu pas, tot așa cum din muc se face mare. Oricum, am văzut dinți ieftini, la ofertă, pe Realizarea TV (sopcast), între două lămuriri politice, luați d'acolo, ofertă limitată, până să cază guvernu'.
Visez la o Românie guvernată de technocrați în concediu fără plată de la EC: când termină de guvernat, ori se'ntorc la slujbă și'și mai cumpără niște dinți, ori se mulțumesc cu 7000 EUR net pe lună'n EuroParlament, ca, e.g., d'na Dintei, colega lu' Macovei.

2017-02-06: The Cosmic Jokers off The Cosmic Jokers (1974) by The Cosmic Jokers

2017-02-05: "Noi suntem victimele istoriei", sintagmă populară'n colonii.
Să vezi de ce, sau, mai degrabă, cum: cum sărăcește un imperiu, cum scormonește prin haznaua coloniilor să'i mai pună la treabă. Cum reușește, sau cum poate încerca asta? Să apeleze la rațiunea coloniei e exact ultimu' lucru. Mai degrabă basne, mațe și ficați, ficțiuni multe și pe jumate suprapuse să nu se poată descâlci nici unu care'a cetit o carte, zădărăști "simțul civic" care n'are treabă nici cu simțu' nici cu civicu'. Central e să ții pârghia la vedere, ca adevăr alături de fraze normale, să nu simtă nimeni că s'a petrecut/dezvăluit/învăluit ceva.
Iaca un exemplu, titlu: "Destabilizarea României. Adevărata miză a păpușii infractoare Dragnea. Detalii care DAU FIORI!". Adic FIORI! nu fiori, îi simți?
textu'i scurt, adevăru'i acolo, alăturarea e normală "știm noi cu Dragnea, păpușa". flash, dă fuga, dă ochii peste cap, accelerează pulsu'.
doar că "Păpușa infractoare" e aia aleasă majoritar și tocmai d'aia n'are de ce destabiliza ci dimpotrivă. da' cui îi folosec argumentele, cui? păi, mie: majoritatea aproximează realitatea, un alt nume pentru stânga, minoritatea o caută. Realitatea se simte bine în ea însăși. Doar altcevaurile se simt stingher până la extincție.
după titlu, cu impact, "Ceea ce vedeți acum în România este aplicarea pas cu pas a unui plan de destabilizare și rupere a României în bucăți. Este un proxy-war rusesc."
Dacă nu ți'a intrat bine'n cap: "În spatele acestui plan sunt rușii care atacă România informativ pe toate planurile." Stuchim în sân.
Știm cu toții, în afară de facebook, că România a ratat o iugoslavizare din cauza Satanei urâte din ficați Iliescu și c'ar fi de folos oricărui imperiu sărac de s'ar petrece. Așa că, chiar dacă nu păpușărim ci doar catalizăm, e chiar mai bine, deniability ensured.
Așa că de unde s'o luăm, cu dreapta n'ai cum să convingi mulțimea, ține cel mult 4 ani din 30 și dup'aia, și d'aia, tot a stânga trage; atunci încercăm mai subtil "apolitic" "tehnocrat" "centrist", măcar la asta ar să pună bot tot nou-născutu' și se nasc noi și noi tot timpu'.
Deci cel mai bun instrument de furat din colonii e să ții orice e sau pare de stânga la respect (comunism? pfuaii, ficați, mațe, doamne ferește, scuipă'n sân), ca metodă clișeu twitter, repetat, nr. limitat de caractere, animații gif.
Bon, dreapta, dacă n'are lider cu carismă, un Isus, unu care'o zice de la obraz, nu e, că minte, prin definiție, n'are. Deci pas ș'aci.
Așa c'o dăm pe tehnocrație, isterii locale cât să țină tablou'n aburi, cu aer c'are savantlâc în spate (model economic, bursa de la Londra, thinktank cu Harvard etc.): ia de te scoală și dă cu cârca, că știm noi mai bine de ce și cum. Ș'așa ne scriem singuri regulile în virtutea unui model impersonând raționalul, ONG-iști la guvernare :), dreptaci care'și rup până și trișca pt. societate, superb, mai e și de râs. Numim facebook simț civic ș'avem și unde face statistica și aflăm și butoanele sensibile, că de proști nu ducem lipsă.

Problema, totuși, a imperiilor sărace e că dispar prin (lipsa) de forță a lucrurilor, ca pielea pe care șarpele/avere o lasă pt. un nou anotimp, ca accidentele.
Da, România'i dezbinată: bicicliștii beutori de tizane și restu'.

2017-02-02: Să punem lucrurile'n perspectivă: 1. "dictatoru'" "penal" Dragnea, care are dosar pe rol că a pus vorbă s'angajeze două tanti la un consiliu județean; 2. președintele cu șase case din meditații care afirmă că se termină statu' de drept dacă guvernu' majorității alese (adică corupt) a "dat" ordonanțe de urgență să'l facă scăpat pe "dictator" de dosaru' de mai sus.
Poate unii'n stradă își imaginează că facebook există, și poate că'și imaginează că ei au o idee despre un paragraf sau altu' din ordonanțe. Ei vor să fie riguroși. Zic poate.
Dacă ești riguros, nu poți vota un președinte cu șase case din meditații, mai ales când un alt potențial președinte cu patru case a stat la bașcă c'a vrut morții mă'si. Dacă ești riguros, nu poți fi laolată cu ăia care's acuma'n stradă. Dacă ești riguros, te poți gândi la ce distanță mai e până la maidanu' Ucrainei și ce rol joci tu, prostu' proștilor de proști, în hărmălaia asta. Dacă ești riguros, observi că oricine'i lideru' PSD-ului, ăla'i inima corupției otrăvite. Anu' trecut era Ponta, înainte de Ponta, Năstase, și iar Iliescu. Toți mai răi, mai negri ca Satana; dacă te'ai născut ieri, pe facebook. Ce'au avut ăștia'n comun: un partid de "stânga" cu voturi.
Facebook, prin iluzia că există, absoarbe gunoaiele de pe net, care, pe bază de iluzia asta, își imaginează că fac, zic, dreg și luptă. Mie'mi rămâne "restu'" netului pt. informare.
Poate le explică cineva americanilor că degeaba se isterizează, PSD nu'i de stânga, de mult, încă de pe vremea lui Windows NT 3.51.
PSD doar impersonează stânga fiind oricum mai la stânga decât nuliștii cu slujbă jumate copywriter/jumate hipster/jumate cavaler al dreptății/jumate corporatist și ultima jumate beutor de capucini cu caca, oricum, deși neinformați, născuți special să facă lumină'ntre proștii pe care i'au găsit pe pământ, împrejur, tot ăia care i'au făcut.
Nulistu'i o entitate simplă monocelulară: celula lui se numește clișeu video gif. Se poate obține prin decojire de pe caldarâmu' Pieței Victoriei și Centrului Vechi.
Vrei să fii ales, uite'un tip: alege lupta anticorupție, de la Vadim încoace merge brici, te alegi oricât de prost ai fi. Spaniolii au trecut de etapa asta și aleg pe cei care luptă pt. condițiile de muncă, pare că și românii care există și'n afara spațiului nul facebook.
Breaking news: DNA suspectează de terorism cafeaua arabica, așa că i'a deschis anchetă penală.

*** pe scurt: * minoritatea se vrea tratată special, la egalitate sau superioară majorității (voi aveți voturile da' noi ștaifu', gându' fake cu chichirez). sfatu' meu: get over it, așteptați alegerile următoare. pân'atunci reprezintă zero, nul, are cel mult caracter consultativ.
* PSD, guvernu, parlamentu', n'au nici o obligație să ia în seamă isteriile minorităților sau cele extra-prezidențiale; e datoria lor să devină majorități.
* președintele se poartă iresponsabil și infantil, vorbește de "românii mei", eu vreau să votez un alt președinte, cât mai curând; dac'aș lua'o'n serios aș găsi sigur câteva acuzații clare, curate și necorupte din codu' penal față de care ar avea de dat sama.
* DNA ar trebui să'și facă temele cu responsabilitate, e bine să fii harnic da' oleacă de minte nu strică, mai verifică textu' legilor să te asiguri minimal că un judecător poate lua o decizie fără să'și scuipe'n sân
* SRI e, azi, de 10 ori prea mare, în termeni de efort bugetar față de PIB.
* kind reminder: presa liberă nu se ocupă cu informarea ci cu trăitu' din ad-uri, așa'i în capitalism; n'ai ce să le reproșezi că n'au informat corect, sau c'au tras d'un subiect de l'au făcut rărunchii Satanei, din asta trăiesc ei, e datoria mea să filtrez, să raționez și să trag concluzii. De asta CNA trebuie desființat imediat sau definit strict într'un sens minimal conform art.30(8) din Constituție.

2017-01-26: O țară ca afară, ce'nseamnă asta? Să comparăm România cu o țară obiectiv. Comparația o faci natural comparând efortu' economic/numeric al țării (pe o direcție) cu cel al țării obiectiv.
De ex. efortu' bugetar al României, ca proporție din PIB, pt. SRI este de 13 ori mare decât efortu' Germaniei pentru BND, ca proporție din GDPu' ei [(0.452/177)/(0.658/3363)=13]. de ce?
Alt exemplu: un belgian, sau un german, dacă vrea abonament pe toate mijloacele de transport public pe un an, îl cumpără cu o treime dintr'un venit mediu net lunar în țările lor (~650/2000=0.325). un bucureștean are de dat mai mult de jumate din venitu' mediu net lunar (~320/600=0.53) pt. un abonament anual pe toate mijloacele de transport public (RATB+metrou). Adică efortu' românului pt. transportu' public e de 164% față de al germanului/belgianului. de ce?
și tot așa, mă'ntreb ce efort face Ro față de De/Be/Fr/Bg etc., în educație, sănătate, cercetare etc.
Dintr'un profil de eforturi ca ăsta, te prinzi imediat cu ce priorități trebuie să s'ocupe aleșii și funcționarii publici, te prinzi în ce țară ești, și poți defini ce țară vrei să ai, nu f'o lozincă.
Și iar mă'ntreb, dacă n'ai o populație educată, sănătoasă și inteligentă, atunci ce pula mea îți mai rămâne de apărat sau de ținut secret? mai e vreun dubiu d'aci care'i ordinea fundamentală a priorităților? să'ți desenez? să'ți fac un clip pe youtube cu fraza asta?
Vrei o țară ca afară? Fă lista de eforturi relative și'mparte la toată lumea, să știm ce'i de făcut. Sau cumpără tancuri, sau dinți, ești liber (?) să decizi după cum te duce (?) capu'.
Să fie clar, io nu voi o Românie ca Germania/Franța etc., da' voi să știu pe ce bază aleg pe cine cu ce direcție și mai ales de ce'aș face'o.

2017-01-09: Cum ziceam, pen'că democrația i'o societate formată din persoane cu putere politică personal comparabilă (reciproc), partea numărabilă a sursei de putere politică, averea personală, trebe limitată superior; dar cum, ca putere politică, 100 față de 0(zero) e la fel de incomparabil ca 1000 față de 0(zero), o putere politică personală nenulă trebuie acordată de societate fiecărei, oricărei, persoane (și chestia asta se numește libertate).
Va'zică: 1. democrație: averea personală e limitată la o mărime riguros egală cu o viață maximă (azi ~130 ani) de salarii medii pe economie; adică e negociată gata de întreaga societate, în fiecare an; limita e independentă de grupuri politice, e ancorată în viața societății, anume în jurul vieții unei persoane cu venit mediu.
2. libertate: averea personală pornește de la mărimea necesară traiului (adăpost, energie, mâncare, haine, servicii sanitare); venitul minim necondiționat e definit ca sumă de astea.
De observat că ele pot funcționa doar împreună.
Adică o societate democratică și liberă e definită prin: averea oricui poate fi oriunde numai între cele două limite. Ai mai mult, se distribuie către societate, ai mai puțin, se redistribuie dinspre societate. Pricepe și pătura.

Mai sunt detalii de stabilit, da' secundare (de ex. limitarea venitului sau proporția taxelor din venit sau avere).
Astea's două principii fundamentale care, în formularea de mai sus (inteligibilă, cuantificabilă și verificabilă de oricine) trebuie să apară în constituția oricărui stat. Statele care nu le au în constituție nu sunt nici democratice nici libere, sunt tribale. Iar partidele care ocolesc principiile astea n'au nici un rost pe bani publici (aviz USR și "speranțele" dinainte și de după).
Eu îmi anulez activ votu', sau (am să) votez la poziția nici unul până când apare careva care adoptă și promovează principiile astea.
Pân'atunci viața noastră i'o frecție vizibil malignă: totu'n jur îi zgomot și impostură, creaturi disperate să scurme de'o viață (și moarte) degeaba într'o societate subumană.
Pentru context:


2016-12-27: Misterious semblance at the strand of nightmares off Phaedra (1974) by Tangerine Dream. Briefly, life; mine as well.

2016-12-26: Coldwater Canyon off Encore live (1977) by Tangerine Dream. Walk with us.

2016-12-25: Wahn off Atem (1973) by Tangerine Dream. there we are.

2016-12-15: circulă de mult prin românime o șopârlă care'a lucrat/dospit în noi: "așa'i românu', dacă moare capra lui să moară și capra vecinului".
io zic că ăsta'i semn de sănătate socială, dacă moare capra mea, musai că și capra ta, vecine, ar'să moară că doar nu trăiești în altă galaxie, și dacă nu, atunci e ceva necurat la mijloc, un perete transparent ne separă. reversu' pare a fi neproblematic.
reversu' reversului, de se'ngrașă capra vecinului, musai că ș'a mea ar'să se'ngrașe, și de nu, atunci ce ne separă?
'n general, capra mea ș'a ta, vecine, au o soartă suprapusă, pen'că s'tem împreună. când o fi capra ta în altă galaxie, n'am ce'nțelege când îmi/îți moare capra, da' când s'tem aproape știm amândoi despre ce vorbim.
morala: va'zică, de moare capra mea, m'aștept să moară și capra ta, al'fel intru la gânduri. și viceversa. și reversu' viceversei. mă'nțelegi?

2016-11-19: Monolight off Encore (1977) by Tangerine Dream. we were there

2016-11-11: Here's an interview by Pilger with Assange, who, by the way, is a political prisoner of US+UK+Sweden, and lives for the last 4 years in a 40 msq prisonasylum offered by Ecuador.
Just so you all may sleep well.
Obama, you "should be rooting" for this guy, word, you can at least put a definite stop to the hunt for Assange, it may be the only useful thing you could make in your entire career, or can you, or could you ever anything except play with words and mix some homey tricks? Actually, Obama, do you exist at all? If there ever was at least a trace of honesty in you, you are morally bound to leave Assange in peace and free before your end-term. Then Snowden, or vice versa, whatever, man...

2016-10-20: Movement 1 off Soil Festivities (1984) by Vangelis. We were there

2016-10-17: Get your chillums out off Namlook XVIII:Sexoid (2008) by Move D and Namlook

2016-10-13: Raga Mishra Ghara off Evening Ragas (1992) by Shruti Sadolikar

2016-10-10: Jet Chamber (1995) by Pete Namlook and Atom Heart. That's what I think.

2016-10-08: Gilles Zeitschiff (1974) by Cosmic Jokers. Woodstock, 7up, Tim bleibt bei unZ, elektronic rock Zeitalter.

2016-09-26:

Over the last 50 years, we argue that incentives for academic scientists have become increasingly perverse in terms of competition for research funding, development of quantitative metrics to measure performance, and a changing business model for higher education itself.
Source: Academic Research in the 21st Century: Maintaining Scientific Integrity in a Climate of Perverse Incentives and Hypercompetition
And it's quite simple to detect who are the impostors: those who published more than two papers per year in peer-reviewed journals. These are most probably the ones deciding now on public funding research and should be put out of their (public paid) jobs ASAP.
For the last two decades, these were also those who intensely and continually handed off the copyright on their publicly financed research to private publishers, so you need to pay yet again to access their "results".

2016-09-21: Careful with that axe, Eugene off Live@Pompeii (1972) by Pink Floyd. seriously

2016-09-15: In a Heartbeat off Waltz for Koop (2001) by Koop. why not?

2016-09-11: Cloudburst flight off Force Majeure (1979) by Tangerine Dream

2016-09-09:

The exoneration of a man accused of the worst of crimes, genocide, made no headlines. Neither the BBC nor CNN covered it. The Guardian allowed a brief commentary. Such a rare official admission was buried or suppressed, understandably. It would explain too much about how the rulers of the world rule.
Source: Provoking Nuclear War by Media, by John Pilger on August 24, 2016

2016-07-10: Hosianna Mantra off Hosianna Mantra (1972) by Popol Vuh

2016-06-25: Avaritia off While 1<2 (2014) by Deadmau5

2016-06-23: राग बहार / Raga Bahar, through Siddheshwari Devi, Bhimsen Joshi, Ulhas Kashalkar, Ustad Rashid Khan

2016-06-03: Happiness off Air V (Jeux Dangereux) by Pete Namlook (2007)

2016-04-05: Act intelectual pe Criticatac comis de Alex Cistelecan, cari se ocupă incidental aici cu gândirea decolonială. Se ocupă atât de bine că pricepui și de ce marxismu' ăsta are și el un rost, poate salvator. Mă foarte bucur c'autoru' aduce'aminte de iluminism în confuzia contemporană. Mulțam.
Cum să zic, pricep și de unde vine gândirea decolonială. Civilizația occidentală e, într'adevăr, doar o narațiune, anume una care'i efectivă doar dacă's colonii pri'mprejur. Trăiesc asta de vreo 16 ani, verificat în 4 țări "civilizate", cu tot confortu'. A'uma, coloniile altfel decât geografice sunt mentale. E sănătos să te asiguri că nu te'ai autocolonizat. Da' cum se ține o colonie să fie acolo să aspire să te servească? Dincolo de PR/stăpân + (ne)gândire/sclav, e nevoie de'o amenințare credibilă ca să țină jmecheria, adică de tehnologie, știință, adică raționalitate în forma ei pură.
Ș'aci vine de contează iluminismu', care, pt. mine cel puțin, înseamnă raționalitate, implicând universalitate, laolaltă cu "Liberté, égalité, fraternité" ca universalitate în umanitate/social.
Cum contează? Vine un țânc pe nume capitalism, cu două foi de aritmetică și zice "chitanțăm că'i universală aritmetica". Țâncu' gândi asemenea că individu'i o chestie universală și cu atât mai bine că se potrivește cu cele două foi de aritmetică pe care le tot fâlfâie către colonie. În procesu' de maturizare, a uitat că individu' nu'i o piesă, scuzabil, deh dacă numa' de piese și chitanțe s'ocupa. Sigur că n'ai libertate dacă nu'ți faci semănătoare, da' cu fraternitatea și cu egalitatea mai greu că i'e frică că semănătoarea n'ajunge la câte guri îl obligă (neiluminist) religia să aibe'mprejur.
Va'zică țâncu' are tun și semănătoare, cu tunu' ia ce'i mai lipsește de la colonii. Așa ajunge țânca societate capitalistă să nu mai aibe nevoie de propriii cetățeni, cu iluminism folosit pe treime. Chitanțele, încă'n circulație, tot mai cer influx de populație "să plătească pensiile" celor ce'au uitat de fraternitate și egalitate, ș'au crezut că libertate e ce credeau ei că e când tunu'și făcea treaba dincolo de orizont. Capcană. Sfârșit. Țânca moare din propria'și poezie.
'ntre timp, pe ici pe colo, raționalitatea se tot adună, chiar în condițiile astea sordide, soluțiile asemenea. Doar că'i posibil (de fapt deja se petrece) să fie ignorată chiar atunci când nimic n'o să ne mai scoată din căcat.
Cât despre căcat, orice religie e nu doar discriminatorie, da' prin definiția că'i irațională, învăluie soluțiile raționale/universale'n întuneric. Tot acolo rămâne și verificabilitatea. Și tot acolo o să rămânem și noi(?) și ei(?) și alții(?). Toți, dacă ne facem că nu pricepem că raționalitatea'n societate înseamnă fraternitate și egalitate limitând libertatea atât cât e rațional. Nu'mi mai bat capu' să'ți explic cum. Deja știi da' aștepți un cercetător britanic s'o pună pe facebook. Bine, colonie.
Bun, ș'atunci ce'nseamnă iluminism aplicat efectiv, azi? Chiar așa pornește, de la'ntrebări.
A. Ce nevoi primare avem? (Acoperiș, mâncare, energie, biom) = Venit universal de bază necondiționat
B. Cum pot fi satisfăcute ele pt. toți? Cu raționalitate, adică educație iluministă, adică: 1. ne numărăm aproximativ; 2. calculăm c'avem cu ce (de la știință/tehnică) ș'am aflat cum (de la educație); 3. le producem (până au toți, pân'atunci se poate raționa repartiția, limita populația, o face timpu' oricum) colaborând. = comunism
C. Cum facem să dureze resursele astea create cu iluminism mai mult decât o generație? Cu știință, democrație/comparabilitate de putere politică/limitarea universală averii personale. =iluminism
D. Ce facem cu restu' timpului? Rațional e să nu specifici/constrângi ce nu'i necesar să fie specificat/constrâns. Cine ce trabă are? Aia e.

Ș'atunci ce mai așteptăm? Ce ne/te/vă ține? Ce'i cu avocații, contabilii și paznicii ăștia? Mai stăm cum stăm ș'ajungem cetățenii Republicii Contabil-Avocățească de Pază a capitalului vestului și anexelor.


2016-04-01: Est ce que l'amour fait mal? off Air III (1996) by Pete Namlook. That's what I thought EU is, while it's just "good business", dunno whose.

2016-03-29: Cetii azi într'un articlu despre studiile despre fumat finanțate de cei care profită de pe urma legilor antifumat, cum șade bine în capitalism (o lege în capitalism are un model de "afacere" care'a generat'o).
Ipoteza mea (naivă) era că legi isterice cum e cea antifumat vin din obediență/mediocritate. Da' aflăm din articol că sunt și variante mai interesante.
Și'mi veni o idee: ce'ar fi să vedem cum arată declarația de avere a persoanei inițiatoare a legii 15/2016:LEGE privind modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, Manuela Mitrea (deputat PSD).
Conform propriei declarații semnate, doamna deputat Manuela Mitrea are o datorie totală la Volksbank de vreo 600 mii de euro, scadentă'n 2032. Mă'ntreb și te'ntreb, pe cine sau ce reprezintă un parlamentar cu o datorie de 100 ani de salarii medii nete pe economie? La o adică, inițiind o lege precum aia antifumat, s'ar putea găsi o firmă recunoscătoare care să'i ușureze datoria.
În fine, n'am de unde ști, da'i plauzibilă ipoteza că politicienii cu datorii uriașe sunt cei mai coruptibili, sau principala lor ocupație e musai plata datoriei lor personale nu problemele reale ale societății care i'a ales.
Așa c'ar fi necesară o lege care să interzică participarea la alegeri sau eliminarea din parlament a persoanelor cu datorii. N'o să'mi țin respirația pân'se votează asta'n parlament.

2016-03-26: N'am de ales între religia chitanțelor, capitalismu', și celelalte religii. Toate's întunecime cimpanzeică. Azi, înțelegerea'i posibilă doar datorită fundalului iluminist, raționalist, de care a uitat toată lumea, inclusiv francezii, inclusiv foștii socialiști/comuniști.
O dovadă a uitării e principiu' "banu' urmează elevu'", un fel de principiu al religiei chitanțelor. Educația'i un element primordial în iluminism. Când pseudo-gândești "banu' urmează elevu'" educația devine o marfă și banu'i dumnezeu' tău, nu contează religia clasică la care zici că subscrii. Coada la Lidl îi adună pe toți (imbecilii).
Ironia'i că religia chitanțelor erodează toți dumnezeii și'i elimină, mai devreme sau mai târziu. P'ăsta al creștinilor l'a ras de mult. D'aia'i Houellebecq în depresie, că educația l'a debordat fără s'o știe, câmpu' intelectual s'a aridizat cu păcălici din umanioare care trăiesc din ce le permite, încă azi, iluminismu'. După care religia chitanțelor însăși se autodistruge pentru că'i dispare fundalu': rațiunea, iluminismu' devenind marfă.
Iluminismu' are doar false alternative. E, a fost, o întreprindere cu sens, singuru' sens comprehensibil speciei umane (biosferei), restu's chitanțe, microputeri, isterii, gunoaie nocive pt. restu' vieții pe pământ. Pen' că, prin definiție, își poate recunoaște greșelile, adică'i corectabil măcar în principiu.
Dacă te opui la (sau te ferești de) ce'ți pune natura înainte, o faci numai cu raționalitate, iluminism. E singuru' motiv (colecție de motive) să insiști să trăiești: rostu'i verificabil.
Educația, dacă nu e raționalistă, nu e. Iar atunci când e, e infrastructură și nu urmează pe nimeni, ci rațiunea și datele. Singuru' sistem social în care educația a fost coerent iluministă a fost socialismu', intenția comunistă. Încercând să scoateți din vocabular sistemele astea, vă așteaptă neantu' și e exact ce'i rațional să vi se'ntâmple.

2016-03-25: Your name off Rage in Eden (1981) by Ultravox. right, thankfully, smoking is banned in public places, imagine the avoided damage.

2016-03-20: nefumătorilor isterici (ăia și alea care sprijină legi din istericale): să vă fut în gură, adică MUIE; serios, nu sunteți demni nici măcar d'un dispreț existențial. emigrați măi căcaților într'un copârșeu întunecat cu cruce ca steag din nord și lăsați'mă să mor fără să vomit de două ori pe zi de scârba veștii că încă mișunați, voi și ăia de v'au puit și nu v'au aruncat la ghenă imediat.
dacă genele nu v'ajută să supraviețuiți în lumea asta, n'o să repare situația vreo lege, voi tot devreme și tot de boli din senin o să crăpați, pân'atunci luați muie apăsat de la hipopotami!!! să muriți în sunet de reclame la scutece, degrabă, de jigodie, cu volanu', sau roata, pe chept, cu pancreasu' plin de nanoparticule. să v'apuce infarctu' la coadă la Lidl. să vi se dea pașapoarte din hârtie reciclabilă să vi se piardă urma.
tot muie și nevertebratelor care'și fac cont pe alte bloguri (cu e-mail din .ru și .ua, wink wink) să planteze texte de ad-uri. să vi se usuce RNAu' când puneți deștu' pe tastatură, disperați ne-buni nici de boală la rinichi. muie vouă asemenea.
deçi: MUE!!! isteriei obedienților care'adună de'o existență doar în haită mică. blestemată vă fie jălnicia de toată pula.

2016-03-17: Ramblin' man off Fugitives (2013) by Moriarty

2016-03-10: Samarra off Sad World II (1994) by Dr. Atmo & Ramin

2016-03-08: Electronic Rock Zeitalter off Gilles Zeitschiff (1974) by The Cosmic Jokers. a time of imagination, a time of smoke, a time simply, the.

2016-03-01: Bent cold sidewalk off Cyclone (1978) by Tangerine Dream. Not for, or by, the assless tea-toting mac-thumping desperately squirming closet-alcoholic fb-faced hysterical diapered-drone non-smokers.

2016-02-11: Lorca not Orca off Love's Secret Domain (1991) by Coil

2016-01-31:

Countervailing power would not only reverse this but would use the proceeds from the changes in market rules I have suggested to guarantee all citizens a share in the future growth of the economy. One straightforward way to do this would be to provide all Americans, beginning the month they turn eighteen and continuing each month thereafter, a basic minimum income that enables them to be economically independent and self-sufficient. This is not as radical as it may sound. In 1979, the conservative economist F. A. Hayek endorsed just such a system: The assurance of a certain minimum income for everyone, or a sort of floor below which nobody need fall even when he is unable to provide for himself, appears not only to be a wholly legitimate protection against a risk common to all, but a necessary part of the Great Society in which the individual no longer has specific claims on the members of the particular small group into which he was born.
...
The larger cause for optimism is that we need not be victims of impersonal “market forces” over which we have no control. The market is a human creation. It is based on rules that human beings devise. The central question is who shapes those rules and for what purpose. Over the last three decades, the rules have been shaped by large corporations, Wall Street, and very wealthy individuals in order to channel a large portion of the nation’s total income and wealth to themselves. If they continue to have unbridled influence over the rules, and they gain control of the assets at the core of the new wave of innovations, they will end up with almost all the wealth, all the income, and all the political power. That result is no more in their interest than in the interests of the rest of the population, because under such conditions an economy and a society cannot endure.

from Robert B. Reich - Saving capitalism: for the many, not for the few (2015), chapter 24. New Rules
The necessity of a wealth limit from below is becoming clear for others too, more aware, more involved and more concerned than me.
However, without a personal wealth limit from above, the universal basic income may become meaningless, because "The central question is who shapes those rules and for what purpose". As I argued on this blog several times, this limit needs to be a mathematical result of the whole society's existence e.g. a total of a max lifetime of average wages, adjusted yearly as the society evolves; the origin of this limit needs to be statistical and fact-based, its nature is protected from the narrow interest of anybodies who might own the power at any time (that's also why no further negotiable coefficient(s) should be appended to it).
This upper limit spec has the advantage (over any alternative) to be agnostic about the mechanics of wealth creation: one doesn't need to specify how wealth can be achieved in order for the limit to be applied, while it works (ensure democracy=political comparability between people) and is rationally justified (the optimal estimate of the wealth needed by a human being to live decently a lifetime is a lifetime of accumulated average wages as they evolve yearly). Even more, this limit, by its own definition, applies always to a relatively small group of persons, which means that its implementation by the State is not only manageable, but also cheaper than any alternatives.
Finally, this upper limit on personal wealth may optimally be used to feed the unconditional basic income in the same society/economy.

2016-01-28: Fais que ton rêve soit plus long que la nuit (1971) by Vangelis

2016-01-22: The voyage off On the threshold of a dream (1969) by Moody Blues. Life comes and goes like this.

2016-01-10: The tides of time off Autumn Continent (2006) by Between Interval

2016-01-08: A reply to Paul Graham's Economic Inequality.
Dear Paul,
The simplest way to show that your basic statement is wrong is to check its outcome:
the U.S.A and all the other countries buying in the unlimited economic inequality model, can't afford free education and free health care for all their own citizens, that is, your model can't even create enough wealth for the basic needs of the society it applies to. Socialist countries could, I grew up in one.
Those who don't believe this should show the proof, this model is just a simple solipsist joke until then.
I think I'm done with the refutation here. (see below on how to attack poverty) ***
Beyond the main result above, and meanwhile, this model is like a death star, presuming that people do worthy things because they want to get wealthy irradiates obscurantism and ignorance:
No scientists I met, or know about, were driven by wealth. Mainly they were doing science out of curiosity, avoiding poverty in the process as a side effect only. In fact, a scientist driven by wealth would be looked upon with suspicion. But your death star is changing even this: empty wealth creation forces science, through channels involving ultimately the State, to become some sort of productivity game; it also forces knowledge to extinction: because empty wealth is generated out of marketing thin air, copyright on "knowledge" is the way to go, so knowledge is no longer shared, just appropriated, and knowledge is no longer created but "produced", that is, the result is "knowledge", something we already knew but now it's packaged, has a tag price and an owner.
The unlimited inequality model is a pernicious abstraction overall, and perhaps one of the fallacies you commit in praising it is that wealth is orthogonal to | independent of power. For example Zuckerberg's X empty billions, just by sitting in some banks, activates hordes of sociopaths set to multiply and leverage it and get their share out of that, the consequence is a monstrous zombie wealth wondering the earth, using and disposing of people, lives and ecosystems altogether, not to mention politicians and the State itself.
If these musings did not tell you anything yet, try a simulation: collect a bunch of successful start-up stars, or super-wealthy guys, and move them on Alpha Centauri, you (or they) will suddenly discover that they needed the rest of us, the muck out of which real wealth is produced and the muck for which real wealth really matters, physically and politically.
There are several crucial vulnerabilities in your essay but I'm sure others, like Robert Reich or Holly Wood have more detailed and informative implicit or explicit answers to your essay.
***
The alternative solution to your model is rationally limited inequality: 1. from above:
personal wealth has to be limited to ensure political power comparability among all citizens, aka democracy. And that limit can be defined only by a statistic of the real society, say, the average income. Therefore personal wealth should be limited to an amount equal to a max lifetime (~130 years) of average wages in the economy under discussion, adjusted yearly, automatically; this way the negotiation is already performed by the whole society and no one individually may reasonably interfere with the limit in its own narrow interest.
This way is the only way you can ensure that wealth is orthogonal to political power and, at the same time, it's the optimal estimate of what is enough for someone to live an average life even if s/he does nothing after acquiring it.
However, this only changes the scale: the abuse is possible now only on a human scale but absolute poverty is still possible.
Therefore: 2. from below: an unconditional basic income is provided by the society to ensure for each citizen basic shelter, education, health-care, food and energy enough to survive in dignity.
Now we have (real) freedom: people can effectively avoid any abuse due to economic inequality, they can evade any monopoly of power.
These two limits define the economy that may give a meaning to your children's lives. I see no other way.

2016-01-02: We all heard these words: democracy, freedom, society, state; but do we have a common understanding of them? Here's a suggestion:

1. Democracy.
We can't have it where some people (say, 1%) are thousand times more powerful than others. A democracy is meaningless if individual people's powers are incomparable to one another, so a universal limit on personal wealth is necessary for true democracy.
This limit should be measurable, adapting in time, and decided by the whole society in a universal/mathematical way. Therefore:
Democracy is possible only if the total personal wealth is limited to an amount equal to a max lifetime (~130 years) of average wages.
2. Freedom.
One can't have freedom while one is bound to accept abuse for a living.
Therefore, freedom is not possible/meaningful without the unconditional basic income.
The unconditional basic income (UBI) covers the resources necessary for a basic human living in dignity: shelter, energy, food, sanitary services.
The source for UBI is the effort of the entire society, a tax system.
3. Society
A society is not possible without democracy and freedom as defined above, but it also requires universal education, communication, transport, maybe more. Call them social services. So a state (as a social organization to make possible all the above) is necessary, and its meaning is to provide/protect/guarantee all of the above, to all the people in the society, the tools of this process are science, industry and exchange and the overall global name for the results of these activities is economy.
So now we all know, in simple terms, what we have to achieve.

2016-01-02: Solar fire off Solar fire (1973) by Manfred Mann's Earth Band, thereafter Aisi Sazaa - Gulaal full song (2009).
These are proofs that the work of those of us who get busy in culture is not useful to anyone, in 2016 we're still not able to communicate/exchange/resonate with the Hindu, Chinese, Arabic, African, other cultures. Those we keep calling intellectuals are not helping anyone except themselves, by selling books, getting paid for conferences, university tenures. These are also proofs that communication is not just possible, but natural too, that's true only for us, the simple folk.
It looks like, all in all, those educated in "humanities" are way behind humanity, selling academic books in the Internet era can't mean anything else, so fuck you for a new year.

2015-12-25: Cum, nu știi ce'i aia meme pe fb?
Vine de la meeh meeh, adică, pre zicerea oii, like într'un țarc; adâncimea limbii române.

2015-12-19: nașpa'i să trăiești suficient să vezi cum se toarnă identic o istorie/isterie de pe un continent pe altu';
Legea antifumat i'o simplă nerozie iscată din isteria americană unde n'ai voie să fumezi afară la mai puțin de 2.5 fuți de zid; iscată și reiscată de ani buni în România. Gândirii oaie i'ar folosi poate o explicație: când m'am apucat de fumat, acu'34 ani, n'aveam nici o îndoială c'o să'mi cauzeze cancer la plămân/gât/faringe sau ce'o fi; acu' am îndoieli. Estimp, mi'a folosit și a folosit societății: fumatu' m'a ajutat să amân să fac masa guler oricui intră'n uniformă fără epoleți coborât dintr'o mașină și agățat de'o cravată'n cafenele sau să fac pocinog oricui vinde aduri pe web cu pretenția că exprimă opinii pe deasupra. Pre mulți a salvat fumatu' meu.
Ăia de vin cu argumentu' că pute să vă zic io cum pute în cafenelele și restaurantele cu exclusiv nefumători: pute a scutece; iar în baruri cu nefumători pute a pișat și acid stomacal. Acolo unde se fumează peisaju' olfactiv e mai lin, precum colina față de munte sau deșert. Voi nefumătorii intransigenți aveți impresia isterică a perfecțiunii, da' habar n'aveți că respirația voastră pute de asemenea, ca un buletin, nu pun la socoteală mașina personală cu care'mi mâncați nervii și'mi futeți urechile măcar 40 minute pe zi.
Ălora de zic că fumatu' omoară, le zic: fumatu' regulat poate omoară pe cel ce fumează (aștept de 34 ani), da' mai puțin des ca prostia pe toți, iar fumatu' ocazional n'are treabă cu nimic. Nu'i treaba ta cum mă sinucid. Eu speram să crăp mai devreme să nu prind atâtea valuri de gândire oaie prăvălindu'se peste mine. Transformați orașu'n sanatoriu dac'atâta vă târâie mintea.
E necesar să dai o lege cum că nu'i frumos să'njunghii trecătorii pe stradă? Ne tolerăm unii pe alții cum putem, avem o bază animală înainte de aia legală.
După legea asta, mai vin două, la fel de cretine: Propunere legislativă privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist... și Propunere legislativă pentru interzicerea organizațiilor politice cu caracter comunist. Ai citit bine, sunt două legi. Gândire oaie, pe calapodu': dac'ar fi dat germanii o lege împotriva genocidului după războiu' 1 mondial, nu mai făcea Hitler ce'a făcut. Așa că vezi, să te pună dracu' să vorbești cu alți doi despre înlăturarea exploatării omului de către om, că faci pușcărie "de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi". Ceaușescu zâmbește din buza iadului.
De unde, pt. mine, învățătura'i că legile sunt propuse acolo ca să fie bifată activitate. Nici nu vreau să mă gândesc la cum și de ce le votează parlamentarii. Ați văzut în ultimii 25 ani în România comuniști amenințând că iau puterea nedemocratic? Mai mult, ați văzut vreun comunist prin România în ultimu' sfert de secol? măcar de post?
Intransigenților, legile nu's ca să specifici fiecare detaliu care trebuie sau nu tolerat. Scoți o lege doar dacă e absolut necesar, altfel doar îmbuibi pe avocați.
Ș'atunci soluția, serios, e următoarea: după ce un grup de parlamentari formulează o propunere de lege, institutu' național de statistică face un poll pe un segment reprezentativ de populație care să decidă dacă legea e sau nu necesară. Dacă statistica spune că legea trebuie să treacă (semnificativ și neambiguu peste 60%), atunci legea propusă poate fi votată'n parlament și adoptată oficial în forma acceptată de statistică. În felu' ăsta, nu poate interveni nici un lobby și nici un ONG, adică forma de adoptare e mai puțin coruptibilă (drept că cei care organizează pollu' or deveni noii subiecți ai potențialei corupții, da' aia'i o problemă mai simplă).




2015-12-17: Pete Namlook & Dr Atmo - Escape (Volume One) for Galileo 11-12 sats, liftoff

2015-12-13: Azi, ca de altfel de prin 2000 încoace, românu' ce scrie pe net e majoritar copywriter, adică vehiculează reclame, adică are un shitjob: să compui fraze/imagini cu cârlig, să prinzi pe cască-gură; like. Nu cred să existe ceva mai demn de dispreț în contemporan.
Din prezența lor literal/artistică pe net iradiază un soi de opacitate isterică da' superficială, pt. că'i formată din clișee sau șiruri de cuvinte cu'nțeles vag nul (create de alți copywriteri sau culese de pe scara blocului).
Nu c'așa aleg ei, copywriterii, ci așa rezultă din copygândurile care le generează shitjobu': 1. orice mișcă mi'i competitor 2. orice fraierit îmi e salariu 3. orice mulțime fraierită îmi e bonus, poate brand (doamne'ajută). 4. cu cât mai mulți ignoranți pri'mprejur, cu'atât mai profitabil pt. mine.
copygândurile astea îi cresc șansele de prelungire'n shitjob.
Pe foarte scurt, astea's și principiile capitalismului. Dacă toate astea sună ca o descriere a coprofiliei, nu'i întâmplător.
Câteva cuvinte cheie lipsesc structural din tot ce trăiesc ăștia: demnitate, raționalitate, empatie, omenesc.
Prezența lor pe net are măcar câteva consecințe nașpa: - românului de pe net îi pute automat stânga - mai mult de două cuvinte se exprimă grafic: un gif/jpeg sau film cu un umanoid vorbind și niscai fundal de preferință forfotind - efect de turmă - gândire critică zero - isterii la întâmplare - tre'să cați adânc să dai d'un sens firav în ce exprimă: un fel de lalea mișcată cu ezitare.
Într'un cuvânt: lalelism.
Românu' pe net suferă de lalelism pen'că'i plin de laleliști subtrăind din pixeli și jmecherie digitală.

2015-12-13: Pentru oricine, despre tot : o zicere de Riccardo Petrella din 2012.

2015-12-12: puneți bă "crimele comunismului" pe web: de ex. toate cărțile editate din să zicem 1970 până'n 1989 au fost "proprietatea întregului popor", apucați'vă și digitizați mai ales alea de știință și tehnică, că nu mai pupați dintr'astea pe gratis.Mai sunt și alea plătite din fonduri publice după 1989.

Pân'atunci, luați exemplu (se poate și mai bine):
Dicționarul explicativ al limbii române, ediția 2 (1998) - Academia Română
Funcții generalizate - Gelfand (1983)
Teoria numerelor - Borevici (1972)
Ecuații liniare cu derivate parțiale - Mihlin (1983)
Teoria distribuțiilor, funcții complexe și aplicații - Olariu (1986)
Geometrie euclidiană, geometrii neeuclidiene, teoria relativității - Vrânceanu (1967)

2015-12-12: Unrealized realities off XII. Space and time (2006) by Move D and Namlook. Unholy spirit, pure ge ni us beat, my friend. The djinn gets out at 11', 3 minutes later you should see the earth.

2015-12-10: The Puppet/Shukar Collective

2015-12-07: Escape - Atmosphere processor

2015-11-30:

In solidarity with Library Genesis and Sci-Hub

In Antoine de Saint Exupéry's tale the Little Prince meets a businessman who accumulates stars with the sole purpose of being able to buy more stars. The Little Prince is perplexed. He owns only a flower, which he waters every day. Three volcanoes, which he cleans every week. "It is of some use to my volcanoes, and it is of some use to my flower, that I own them," he says, "but you are of no use to the stars that you own". There are many businessmen who own knowledge today. Consider Elsevier, the largest scholarly publisher, whose 37% profit margin1 stands in sharp contrast to the rising fees, expanding student loan debt and poverty-level wages for adjunct faculty. Elsevier owns some of the largest databases of academic material, which are licensed at prices so scandalously high that even Harvard, the richest university of the global north, has complained that it cannot afford them any longer. Robert Darnton, the past director of Harvard Library, says "We faculty do the research, write the papers, referee papers by other researchers, serve on editorial boards, all of it for free … and then we buy back the results of our labour at outrageous prices."2 For all the work supported by public money benefiting scholarly publishers, particularly the peer review that grounds their legitimacy, journal articles are priced such that they prohibit access to science to many academics - and all non-academics - across the world, and render it a token of privilege.3 Elsevier has recently filed a copyright infringement suit in New York against Science Hub and Library Genesis claiming millions of dollars in damages.4 This has come as a big blow, not just to the administrators of the websites but also to thousands of researchers around the world for whom these sites are the only viable source of academic materials. The social media, mailing lists and IRC channels have been filled with their distress messages, desperately seeking articles and publications. Even as the New York District Court was delivering its injunction, news came of the entire editorial board of highly-esteemed journal Lingua handing in their collective resignation, citing as their reason the refusal by Elsevier to go open access and give up on the high fees it charges to authors and their academic institutions. As we write these lines, a petition is doing the rounds demanding that Taylor & Francis doesn't shut down Ashgate5, a formerly independent humanities publisher that it acquired earlier in 2015. It is threatened to go the way of other small publishers that are being rolled over by the growing monopoly and concentration in the publishing market. These are just some of the signs that the system is broken. It devalues us, authors, editors and readers alike. It parasites on our labor, it thwarts our service to the public, it denies us access6. We have the means and methods to make knowledge accessible to everyone, with no economic barrier to access and at a much lower cost to society. But closed access’s monopoly over academic publishing, its spectacular profits and its central role in the allocation of academic prestige trump the public interest. Commercial publishers effectively impede open access, criminalize us, prosecute our heroes and heroines, and destroy our libraries, again and again. Before Science Hub and Library Genesis there was Library.nu or Gigapedia; before Gigapedia there was textz.org; before textz.org there was little; and before there was little there was nothing. That's what they want: to reduce most of us back to nothing. And they have the full support of the courts and law to do exactly that.7 In Elsevier's case against Sci-Hub and Library Genesis, the judge said: "simply making copyrighted content available for free via a foreign website, disserves the public interest"8. Alexandra Elbakyan's original plea put the stakes much higher: "If Elsevier manages to shut down our projects or force them into the darknet, that will demonstrate an important idea: that the public does not have the right to knowledge." We demonstrate daily, and on a massive scale, that the system is broken. We share our writing secretly behind the backs of our publishers, circumvent paywalls to access articles and publications, digitize and upload books to libraries. This is the other side of 37% profit margins: our knowledge commons grows in the fault lines of a broken system. We are all custodians of knowledge, custodians of the same infrastructures that we depend on for producing knowledge, custodians of our fertile but fragile commons. To be a custodian is, de facto, to download, to share, to read, to write, to review, to edit, to digitize, to archive, to maintain libraries, to make them accessible. It is to be of use to, not to make property of, our knowledge commons. More than seven years ago Aaron Swartz, who spared no risk in standing up for what we here urge you to stand up for too, wrote: "We need to take information, wherever it is stored, make our copies and share them with the world. We need to take stuff that's out of copyright and add it to the archive. We need to buy secret databases and put them on the Web. We need to download scientific journals and upload them to file sharing networks. We need to fight for Guerilla Open Access. With enough of us, around the world, we'll not just send a strong message opposing the privatization of knowledge — we'll make it a thing of the past. Will you join us?"9 We find ourselves at a decisive moment. This is the time to recognize that the very existence of our massive knowledge commons is an act of collective civil disobedience. It is the time to emerge from hiding and put our names behind this act of resistance. You may feel isolated, but there are many of us. The anger, desperation and fear of losing our library infrastructures, voiced across the internet, tell us that. This is the time for us custodians, being dogs, humans or cyborgs, with our names, nicknames and pseudonyms, to raise our voices.

Share this letter - read it in public - leave it in the printer. Share your writing - digitize a book - upload your files. Don't let our knowledge be crushed. Care for the libraries - care for the metadata - care for the backup. Water the flowers - clean the volcanoes.

Dušan Barok, Josephine Berry, Bodó Balázs, Sean Dockray, Kenneth Goldsmith, Anthony Iles, Lawrence Liang, Sebastian Lütgert, Pauline van Mourik Broekman, Marcell Mars, spideralex, Tomislav Medak, Dubravka Sekulić, Femke Snelting...


  1. Larivière, Vincent, Stefanie Haustein, and Philippe Mongeon. “The Oligopoly of Academic Publishers in the Digital Era.” PLoS ONE 10, no. 6 (June 10, 2015): e0127502. doi:10.1371/journal.pone.0127502.,
    The Obscene Profits of Commercial Scholarly Publishers.” svpow.com. Accessed November 30, 2015.  
  2. Sample, Ian. “Harvard University Says It Can’t Afford Journal Publishers’ Prices.” The Guardian, April 24, 2012, sec. Science. theguardian.com.  
  3. Academic Paywalls Mean Publish and Perish - Al Jazeera English.” Accessed November 30, 2015. aljazeera.com.  
  4. Sci-Hub Tears Down Academia’s ‘Illegal’ Copyright Paywalls.” TorrentFreak. Accessed November 30, 2015. torrentfreak.com.  
  5. Save Ashgate Publishing.” Change.org. Accessed November 30, 2015. change.org.  
  6. The Cost of Knowledge.” Accessed November 30, 2015. thecostofknowledge.com.  
  7. In fact, with the TPP and TTIP being rushed through the legislative process, no domain registrar, ISP provider, host or human rights organization will be able to prevent copyright industries and courts from criminalizing and shutting down websites "expeditiously".  
  8. Court Orders Shutdown of Libgen, Bookfi and Sci-Hub.” TorrentFreak. Accessed November 30, 2015. torrentfreak.com.  
  9. Guerilla Open Access Manifesto.” Internet Archive. Accessed November 30, 2015. archive.org.  

All of the above quoted from custodians online.
***
All the europeans caring about public knowledge staying public, please contact your nearest euro-parlamentarian, local senator etc. and ask them to sign a law as long as one phrase:

the results of publicly financed scientific research belong to the public domain

.

2015-11-28: Țarcu' Facebook i'o bulă'ntr'un lichid pe nume Internet. Mucea de'a descoperit apa caldă dă like și schimbă lumea, crede el. Existențialismu, 'n schimb, zice că omu'i faptele lui, bre, dincolo de gargară.
Bon, rândurile astea's despre reflexe. Văzui un comentariu p'un site: "X e de stânga. Câh." Cam automată reacția, 'mi zic.
Nu'ș de unde'i pute automat țâncului când aude de stânga, poate niscai lămuriri ajută:

am să revin...
Ne'am putea uita din perspectiva haznalei în care ne trezim (unii cu seninătate) zilnic, capitalismu':

2015-11-24: Inspirat de producția genunilor gândirii românescu pre numele ei "O idee care ne sucește mințile", am decis să dau în gât câteva din crimele comunismului, iacătă'le:

Analiză matematică, Craiu, Tănase.. 1980 (scan+OCR)
Analiză matematică (funcții complexe), Hamburg, 1982 (scan+OCR)
Analiză matematică pe spații finit-dimensionale, Șilov, 1983, (scan+OCR)
Algebră, geometrie și ecuații diferențiale, Udriște et al., 1982 (scan+OCR)
Probleme de algebră, geometrie și ecuații diferențiale - Udriște (1981), (scan+OCR)
Linii de cîmp, Udriște 1988 (scan+OCR)
Topologie algebrică - Pop, 1990 (scan+OCR)
Dicționar de analiză matematică - Cristescu, 1989, (scan+OCR)
Probabilități și procese aleatoare - Onicescu, 1977, (scan+OCR)
Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale I - Teodorescu (1978), (scan+OCR)
Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale II - Teodorescu (1979), (scan+OCR)
Ecuații diferențiale și cu derivate parțiale III - Teodorescu (1980), (scan+OCR)
Teoria transmisiunii informatiei - Spătaru (1983), (scan+OCR)
Teoria transmisiunii informației probleme - Murgan (1983), (scan+OCR)
Metodele matematice ale mecanicii clasice - Arnold (1980), (scan+OCR)

Cartea celor o mie și una de nopți (~1000): .pdf, .epub
enjoy.

2015-11-05: Face românu' soul searching pe stradă; iaca trei principii fără de care avem isterie, nu istorie, simulacru, nu viață:
1. limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață (maximă=130 ani) de salarii medii pe economie. 2. venit de bază necondiționat pt. orice cetățean adult. 3. educație, servicii sanitare, acces la rezultatele cercetării științifice publice, asistență legală, infrastructură internet, toate astea gratuite (plătite prin taxe).
fără 1. n'avem democrație. fără 2. n'avem libertate. fără 3. nu trăim într'o societate.
restu's detalii de reglat din mers.
*** Pân'ajungem să votăm principiile astea'n constituție, facem un guvern din absolvenți ai academiei tehnice militare. În 10 ani cu ăștia la cârmă, Romania se poate muta pe Marte dac'are chef.
Auz'! mucea, corupția are nevoie de 3 chestii: coruptu', corupătoru' și sistemu'n care ei sunt obligați la relația asta. Sistemu' ăla se cheamă capitalism, scoate'ți capu' din cur: vecinu' de s'a puit, ți'a înmulțit competiția sau clienții? Pricepi de ce capitalismu' ucide? (am îmbătrânit repetând).
Alternativ, stuchește'n sân, zi doamne'ajută, mai aprinde'o lumânare și mai bag'un selfie pe fb.

2015-10-25: Soul Searcher by L.Shankar

2015-10-09: Blue Room off U.F.Orb (1992) by The Orb

2015-09-22: Sleepwalk off Vienna (1980) by Ultravox. Take that! muthafucka.

2015-07-15: Boogalox - Chez Les Yé-yé (2009)

2015-05-10: satellite serenade off Morphology (1993) by the orb

2015-04-25: Sci Fi Party (1974) by The Cosmic Jokers

2015-04-16: On the track off Adventures in foam (1996) by Cujo

2015-03-01: Main theme by Pink Floyd off More (1969)

2015-02-05: L'arpeggiata & Christina Pluhar - Pizzica di San Vito off Mediterraneo (2013).

2015-01-12: Žižek in NewStatesman:

What Max Horkheimer had said about Fascism and capitalism already back in 1930s - those who do not want to talk critically about capitalism should also keep quiet about Fascism - should also be applied to today’s fundamentalism: those who do not want to talk critically about liberal democracy should also keep quiet about religious fundamentalism.

"liberal democracy" not liberal democracy. FTFY.
There's no democracy where the zombie wealth of a few shuffles lives over the entire world with no responsibility whatsoever: that's a liberal mix of private dictatorships into a transvestite democracy breeding irrationalities, among them, religions, and amid these, fundamentalisms. That's what education as a commodity brings. That's what a for-profit society becomes: a few superrich surrounded by darkness and sorrow. The personal wealth of each person should be limited to a statistic of the society that person's living in; more precisely the total personal wealth of each person should be limited to a (maximum) lifetime of average salaries per its national economy, updated automatically and periodically.
This is a fix for both kinds of tribes: "liberal democracies" and religious fundamentalisms.
Because of the lack of the above limit, we still don't know yet: Who made those bullets? Who made those guns? Who sold them? Who's driving uselessly cars in the cities consuming oil ultimately funding this criminal mess and the criminal mess in the middle east?
After we all find the answers to the above, what is there to do?
The rational algorithm "How to get rid of terrorism in 8 steps": 0. Limit the total personal wealth to a (maximum) lifetime of average salaries per own national economy, updated automatically and periodically. 1. Arrest the chiefs of the companies which produced and sold guns and ammunition to citizens which should not carry guns and their commercial intermediaries in these transactions. These are supporting international terrorism. Send them in jail for life or block their bank accounts, or exile them, or ban their entrance. 2. Ban all guns that can kill at a distance; torrents don't do that, bullets do. 3. Reinstate the death penalty for those who killed. 4. "Randomly" search houses of any religious persons for guns and ammunition: if found, exile their families and strip them of citizenship. Jail their providers. 5. Only allow armament in the country's military defence. 6. Withdraw from any war you might be involved in, use bikes, trains and internet instead. 7. Watch George Carlin --- Religion is Bullshit and George Carlin - Life is Sacred 8. Repeat until we all enjoy living again and consent to having children, if ever.

2015-01-09: Bogdan Perdivară pe CriticAtac :



Tot la ființele vii se poate observa cooperarea și, pe alocuri, chiar simbioza. „Natura” nu este succesul celui mai tare, cum încearcă să ne convingă scumpii noștri capitaliști conservatori, ci succesul celui mai adaptat. Apoi, posibilitatea raționalului este necesară pentru definirea iraționalului. Înainte ca în neuroni să se înfiripe circuitele de informație ce alcătuiesc conștiința, habar nu ai că ești persoană autonomă, deci că poți fi individualist. Ești doar gene și celule care cooperează ca să te țină laolaltă. Devii irațional numai când ai la dispoziție posibilitatea rațiunii și alegi să n-o folosești. De aceea un parazit intestinal care-și ucide gazda nu e nici rațional, nici irațional în acest sens, însă un parazit uman care-și ucide gazda, adică Pământul, este cu siguranță irațional, tocmai fiindcă alege să ignore cunoașterea căpătat rațional, care-i spune că rumegatul de resurse până la vomă, ploditul fără măsură și anihilarea altora sunt distructive pentru toată lumea, inclusiv pentru el. De altfel, în natură, există adesea un echilibru de forțe între gazdă și parazit sau prădător, obținut după multe încercări și milioane de ani de evoluție. Când știi că un lucru e distructiv și-ți face rău ție și altora, dar continui să-l practici fiindcă ești dependent de serotonina pe care ți-o oferă, atunci ești irațional. Și de-a dreptul monstruos atunci când îți justifici crimele prin raționalizare. Lupul nu se gândește niciodată că e mai bun decât oaia, și că prin urmare are tot dreptul s-o înfulece.
Ne cunoaștem limitările biologice și psihologice tocmai pentru că practicarea rațiunii sub formă de știință ne-a permis să le descoperim. Irațional e să nu luăm notă de asta și să continuăm să batem câmpii, pe motiv că conștiința ne oferă drepturi în plus de a ne satisface înclinațiile „naturale”, individualiste. Din capacitatea de a te simți „eu” rezultă nu numai copleșitorul sentiment al unicității, ci și empatia, conștiința faptului că și alții se simt la fel de „eu”. Dacă strategia de supraviețuire a speciei umane ar fi individualismul pur, am ucide copiii rivalilor și ne-am împerechea cu femeile lor, ca să ne propagăm exclusiv genele noastre, cum fac, de pildă, leii. Așa că mi se pare că, înainte de a fi ființe individualiste, suntem ființe sociale. Fără comunitate nu ai nici măcar posibilitatea de a-ți gândi individualismul, darmite de a-l practica.


2014-12-23: World's end off Wake up (1970) by Out of focus

2014-12-02: "Acum, 61% dintre respondenți declară că au multă încredere în președintele ales, față de 25% înainte de cel de-al doilea tur de scrutin."
Aud o ipoteză:

- De ce'au stat atâția la coadă la vot? - Or fi crezut că se dă cunnilingus.


Lăsând gluma la o parte, având în vedere că votu' electronic pare să nu fie o problemă ușor de rezolvat (nu sunt total sceptic pt. că nu m'am gândit destul de mult la asta), o variantă ar fi votu' mediat în timp: tot electronic, votu' ăsta ar avea loc cvasi-periodic continuu, așa încât la, să zicem, sfârșitu' anului, faci o medie și'ți iese ceva apropiat de așteptările reale, sociale.

2014-11-30: O listă de mituri urbane și clișee de dreapta ce pot fi și sunt folosite în campaniile politice, ș'ar trebui constituite într'un FAQ pe situri gen criticatac.
1. creativitatea sau inventivitatea sau productivitatea crește cu salariu' (sau averea). Fals. Psihologia comportamentală a pus asta în evidență deja.
2.Dreapta e despre libertatea individuală. Fals. E strict despre libertatea celui care pronunță chifteaua de mai sus: orice libertate individuală alta decât cea proprie e subiect social, adică de stânga.
3. Societatea e o sumă de indivizi. Fals. E mai mult decât atât: un fenomen emergent.
4. Dreapta e despre democrație. Fals. Nu se poate vorbi onest despre democrație când persoanele ce'o compun sunt incomparabile ca putere (deci și avere).
5. Lăcomia e în natura umană. Fals. Nu există conceptu' rațional/verificabil de "natură umană". Pt. orice trăsătură de caracter e și opusu' în aceeași persoană.
6. Istoria e făcută de o mână de oameni speciali, nu de mase. Fals. Istoria e o narațiune, și una din cele mai simple narațiuni e să pui în cârca unei persoane ce s'a petrecut într'o societate (vezi Hitler, sau Iulius Cesar, sau Lenin, sau Obama).
7. Elitele trebuie respectate. Fals. Respectu' se câștigă și se pierde. Elitele nu se construiesc, ele se întâmplă.
8. Masele sunt ignorante. Fals. Masele sunt obiecte sociale cu legi diferite de ale persoanelor ce'o compun: așa cum un cub de gheață diferă de 3 molecule de apă.
9. Națiunea (rasa, religia, minoritatea ...) X e superioară lu' Y. Fals câtă vreme nu poate fi definit rațional un continuum din care X și Y fac parte, așa încât X vine după Y sau invers.
10. O conspirație conduce lumea. Fals. Pentru asta e nevoie de niște inteligențe care nu par probabile nici după 50 ani de observație relativ atentă.
11. Corupția e de vină pt. starea proastă a lucrurilor. Fals. Corupția fundamentală e că o persoană de dreapta (care'și urmărește cu prioritate propriile interese, așa cum se așteaptă că fac ceilalți) ajunge într'o funcție publică (prin natura ei trans-personală).
12. Piața'i mecanismu' democratic prin care se stabilește corect prețu'. Fals. Câtă vreme în piață participă persoane cu averi incomparabile, piața e instrumentul puterii celor mult mai bogați.
13. Statu' nu trebuie să se amestece în piață. Fals. Statu' e o structură socială, la fel ca piața, și, ca atare trebuie să intervină când piața e o cupată abuziv de cei hiper-avuți.
14. Precaritatea/bogăția ta se datorează atitudinii tale personale. Fals. Atitudinea personală nu se formează pe altă planetă ci în societate, trans-personal.
15. Dacă ești inteligent, ești bogat. Fals. Boltzmann, Einstein, Leibniz, Gauss, Galileo, Volta etc. stau mărturie.

2014-11-25: Pornim cu două persoane: X face șaibe ș'ailaltă, Y, prune; toată chestia asta într'o societate reală, de oameni care fac și altele.
Care'i valoarea unei șaibe și care'i valoarea unei prune? Poate X vrea să și supraviețuiască, adică vrea să schimbe șaibele'i pe prunele lu' Y.
Greu de analizat în micro câte sunt de făcut până produci o șaibă. La fel cu pruna. Da' poți număra șaibele produse de întreaga societate într'o durată, să zicem un an. Atunci împarți anu' la câte șaibe au fost create'n societate și'ți dă timpul socialmente necesar (TSN) producerii unei șaibe; evident e o durată medie necesară producerii a ceva. La fel și cu prunele. La fel cu orice e produs în societate în fiecare an.
Ajungi la un tabel cu două coloane: produsu' și TSNu' lui; tabelu'i pe întreaga societate, anual.
Din tabel rezultă clar câte prune revin la o șaibă sau viceversa. Valoarea lor relativă e, în felu' ăsta, clar stabilită și include toate necunoscutele sociale care au intervenit în procesu' producerii lor. Deci e obiectivă social. Oricine poate deduce care'i costu' obiectiv a orice'și dorește.
D'aci e clar că dacă X vrea să schimbe o șaibă pe prune știe cât i se cuvine din tabel. La fel știe și Y. Nu'i posibil nici un conflict: valoarea de'o parte și de alta a tejghelei e aceeași, verificabilă în tabel. Și fiecare'și vede mai departe d'ale lui.
În caz că X nu vrea prune, ci un laptop, poate vrea bani pe care să'i schimbe cu altceva. Asta'nseamnă că banii trebuie să fie o formă de expresie a TSN, divizibil până la cel mai ieftin produs. Un an e valoarea totală produsă'n societatea cu pricina.
Dacă între X și Y e un deal, e posibil s'apară un intermediar comerciant, Z, care cumpără de la X și le vinde la Y sau pe invers. Evident că Z plătește lu' X cât scrie în tabel, apoi adaugă costu' transportului și'l prezintă lu' Y pentru prune. Y verifică'n tabel și află dacă prețu' propus de Z e real sau nu (Y poate calcula cât îl costă transportu' pe baza tabelului de TSN-uri). Dacă prețu'i exact, acceptă schimbu' dacă nu, probabil că nu.
În capitalism, Z poate ticlui o poveste, sau poate constrânge pe X, sau Y, să cedeze din valoarea produsă de ei (că nimeni nu cumpără șaibe, sau că nimeni nu mâncă prune...). Aici e corupția.
Corupția indusă de Z, comerciantu' nostru, capitalistu', poate fi eliminată obiectiv prin stabilirea unui venit social determinat care i se cuvine: din valoarea total creată în societate se distribuie un venit egal, de bază, fiecărui cetățean. Am putea încerca o diferențiere: cel mai tânăr primește mai mult pt. c'are nevoie de mai mult, da' și ăl mai experimentat în ce face merită mai mult, deci rămâne egal pt. că comparația nu poate fi obiectivă.
Evident, valoarea produsă de X și Y e peste venitu' ăsta universal.
Z poate fi comersant, cercetător, administrator public, educator, adică orice nu produce valoare (obiectivă) da' facilitează procesu' social.
În general, Z e plătit cu venitu' de bază dacă nu produce ceva cu TSN, enumerabil în tabel.
Nimeni nu angajează/exploatează pe nimeni.
Evident că producătorii de ceva cu TSN care e util social devin mai bogați decât ceilalți, deci sunt încurajați s'o facă. Da' dac'au produs mai multă valoare, ei îmbogățesc și pe ceilalți, de tip Z, în mod social, cumsecade.
Evident că puterea banului se schimbă de la un an la altu' în funcție de valoarea creată de societate.
Dacă X inventează ceva și face mai repede șaibe, generează mai multă valoare pt. el însuși pe restu' anului pt. că TSN nu se schimbă decât anual. Anu' următor asta se reflectă în TSNu' tuturor produselor care depind de șaibe.
Apoi, dacă X nu produce direct șaibe ci într'o echipă, atunci echipa împarte egal prețu' șaibei la participanți (discuții despre care merită mai mult n'au rost, toți membrii echipei sunt necesari, altfel nu s'ar fi format echipa; iar dacă nu'ți place echipa, te duci la alta, sau începi o alta).
W nu vrea să "facă nimic": atunci primește venitu' de bază; orice altă variantă e fascistă/rasistă: de fapt îi tragi un glonț în cap că'i "inutil societății", or el nu s'a cerut născut, careva din societate l'a puit, societatea i'a încurajat apariția, atunci îi e datoare cu existența, câtă vreme și'o dorește. Apoi a "face nimic" cu adevărat înseamnă a muri. Fiecare e liber să facă sau să nu facă ce vrea.
Asta'i schița economiei raționale a unei societăți umane, zic eu.
Invit membrii PRS la rafinarea, dacă'i cazu', a celor de mai sus.
*** Pe scurt, ca s'ai o informație obiectivă despre ce valoare are X în raport cu Y, sau exprimată'n bani (inclusiv valoarea banilor), trebe s'ai la dispoziție lista cu ce se produce (și se schimbă pe piață) într'o societate. Asta ar trebui să fie activitatea centrală a unui guvern.
Cum nu'i clar dacă informația asta'i suficientă să reducă inegalitățile la scara umană, așa că, peste cele de mai sus, PRS afirmă că'i necesară limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață maximă de venituri medii pe economie.

2014-11-22: La o s'tămână de la alegerile astea a devenit, pentru unii, limpede: majoritatea populației a votat, firește, cu diagonala mai mare. Alții spun că dimpotrivă, majoritatea populației a votat, surprinzător, cu diagonala mai mare.
Nu'i nici o îndoială că populacia a acționat așa urmând constatarea lui Piketty (centrală cărții Capital in the Twenty-First Century):

Furthermore, there is no natural, spontaneous process to prevent destabilizing, inegalitarian forces from prevailing permanently.

Aici, permanently înseamnă că până la sfârșitu' sistemului în care'i definită, deci ne putem relaxa.
*** Ironia face ca tânăru' "anti-comunist" din 1990 să fie anti-votat deunăzi. Rezultă ori un soi de schizofrenie, ori că lumița aia vrea anti-anti-comunism, adică, logic, comunism. Doar că, dorind asta, a votat tot pe dreapta, psihanalitic înfășurat. Cam asta rezultă dacă votezi pe Y ca anti-X; Y nu'i anti-X, e doar Y și, mai ales dacă'i de dreapta, se reprezintă doar pe sine însuși, nu vecinătatea aia pe care'ți imaginezi c'o votezi.
Încă o dată: votând anti-ceva, e echivalent cu a vota orice altceva. D'aia votu' nu poate fi decât pozitiv: ori pentru, ori NU, altfel îți dai singur o bastârcă cu anii. Să trăiți bine.

2014-11-21: Motto:

See the world Ask what's it for, Understanding, nothing more, Don't you feel small, It happens to us all.
Don't you feel small - Moody Blues (1970)

***
Social pt. că grupu' ăsta pornește de la premisa că societatea e ireductibilă la o sumă de indivizi.
Radical pt. că...o să vezi mai jos.
Partid pt. că, deși organizația n'are intenții de putere politică, are rostu' de'a schița și emite reguli, norme, legi, adică are intenția de a genera definiția democrației și a statului de drept, ambele autentice (publice/sociale/interpersonale).
Rostu' PRS este de a enumera/formula problemele societății umane și soluțiile la ele, atunci când pot fi găsite, în termeni raționali, raționabili, adică rezonabili; soluțiile căutate sunt inteligibile și universale (în sensu' că orice persoană poate accepta rezonabilitatea soluției). PRS e interesat în ce au oamenii în comun, în caracteristicile societății lor, și care's relațiile inteligibile între unele și celelalte.
PRS e de esență publică: așa cum știința e publică. PRS nu face și n'are nevoie de marketing, nu e'n competiție cu nimeni prin însuși rostu'i. Instrumentu' activității lui e dialogu' rațional.
Apartenența la PRS e informală da' explicită (conu' X.Y a anunțat într'un e-mail că e membru). Apartenența la PRS e mai degrabă o prescurtare pt. un șir de convingeri raționale despre modurile în care o societate umană viețuiește, sau poate viețui, sau e constrânsă să viețuiască.
Organizarea PRS este anarhică: n'are și n'are de ce s'aibă conducători, da' are nevoie de un minim de organizare, care'nseamnă o ierarhie pragmatică și limitată maximal (de ex. nr. de organizatori e proporțional cu log din nr. de membri). Organizarea'i necesară pt. infrastructura/logistica dialogului și al votului.
Votu'i un exercițiu democratic în vederea stabilirii unei norme/legi/reguli, de comun acord între membrii PRS. Pentru că PRS e o submulțime a unei societăți reale, o normă/regulă/lege e adoptată de PRS doar în majoritate semnificativă (adică unanimitate minus proporția la scara PRS a bolnavilor cu căpuțu' din societatea din care face parte PRS).
Un organizator-șef are dreptu' doar la două tipuri de decizii: OK și veto; orice membru are dreptu' s'aibă inițiative (prin asta'nțelegând propuneri de soluții la probleme transpersonale/sociale, propuneri de asumare a unei norme, propuneri de legi).
"OK" și "veto" la ce? La ce'și asumă PRS că susține, la acordu' majorității PRS că o soluție la o problemă e rațională, inteligibilă și merită statutu' de normă/lege.
PRS rămâne extraparlamentar până are suficienți membri ca să se'nscrie legal ca PRS din România și să intre'n parlament. De ce'ar intra în parlament? Ca să genereze democrația și statu' de drept pomenite mai sus, adică (infra)structura socială. Nu putem grăbi nimic aci. Ce'i important e ca soluțiile propuse să fie rezonabile, inteligibile, verificabile și, unde are sens, cuantificabile. Adică ele trebuie să lucreze ca așteptări sociale firești/mentalitate.
PRS nu poate reprezenta doar interesele unui grup/clase/pături etc.
Participarea la activitățile PRS (dialoguri raționale) poate fi, după înregistrarea persoanei în PRS, anonimă, pseudonimă sau explicită.
Cotizația la PRS e timpu' petrecut întru soluționarea unei probleme sociale.
PRS se vrea o cosmologie rațională a societății.
Ca să spargem gheața, iaca ceva subiecte/probleme/soluții:
1. democrația e imposibilă logic între puteri individuale incomparabile; cu corolaru' pragmatic că averea totală personală trebuie limitată la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie în orice democrație posibilă. 2. un mecanism de vot electronic e necesar pt. asigurarea unei reacții eficiente în fața unor decizii sau probleme cu caracter social. 3. care's nevoile rațional minime de administrare a societății, care's legile fundamentale minimale de urmat de către o societate umană ca să poată asigura și proteja o calitate a vieții pt. orice nou-născut în contextu' limitărilor de mai sus, protejând contextu' ecologic, eliminând crimele comise la adresa animalelor? 4. PRS nu recunoaște proprietatea necuantificabilă (de ex. "proprietatea intelectuală"), nici proprietatea de orice alt fel decât publică asupra resurselor necreate de om; celelalte proprietăți există doar dacă se pot măsura cu un etalon rațional și universal, atunci când etalonu' se poate defini și poate fi pus în evidență. 5. educația, sănătatea și internetu' definesc societatea, deci ele sunt servicii publice, adică acoperite din taxe, nu din plăți individuale; adică nu sunt marfă.
etc.


2014-11-19: Timeless off Timeless (1995), by Goldie.

2014-11-14: Din perspectiva mea, cei doi candidați la președinție în România de anu' ăsta sunt (încă) două furuncule ițite din obrazu' gros al capitalismului. Unu', să zicem, cu păr și altu' cu icre.
Sensu' votului e pozitiv, te duci să votezi pentru, dac'ai pentru cine, de n'ai, votezi să vină alții, adică folosești opțiunea "BLAM" care trebe s'apară pe buletinele de vot, dacă insistăm; pân'atunci, nu vezi un rezon să votezi pozitiv cu unu' sau cu altu'? Votează dom'ne într'o altă pătrățică: să zicem, BLAM, sau MIȚA, sau CALU, sau ce vrei cu adevărat, de ex. O BOMBOANĂ.
Unii de se cred mai deștepți zic că dac'anulezi pozitiv votu', rămâne aceeași proporție; o fi, da' te'ai exprimat pe tine și nu un vecin imaginar care'o dă pe "rău' cel mai mic". Dacă n'ai străbatere cu nici unu' dintre ei, de ce te falsifici ștampilând pe oricare din ei? Dacă te falsifici, dacă votezi așa stingher la fiecare ocazie, de ce te aștepți ca lucrurile să vină și'nspre tine? Care tine?
Încă lipsește opțiunea asta, "nici unu'", da' numai dac'o folosești/forțezi pozitiv, acuma și oricând e cazu', poate fi adusă drept argument într'o modificare a legii electorale.

2014-11-05: Am să fac o estimare pt. turu 2: Iohannis (adică Blaga, Berceanu, Predoiu etc.) are să obțină un procentaj mai mic în turu' 2 decât în turu'ntâi, adică mai puțin de 30,37% (din voturile total exprimate); în schimb, cred c'are s'apară un clip de comedie cu el și gașca clasică a PDL-Băse ca personaj principal pe youtube; cu titlu', cred, "votat în contumacie" sau "România tută da' mută".
Iar Ponta, fiind tot de dreapta, nici el n'are s'aibă votu' meu.
Văd că's vreo 240.000 voturi anulate la primu' tur, deci mai am o speranță: io am să votez cu Gic. Am prieteni care votează'n turu' doi cu Lula și cu Djijk. Sunt optimist. Tu cu cine votezi? Și, mai ales, de ce?

2014-10-25: Phaedra (1974) by Tangerine Dream. C u there.

2014-10-24: În sfârșit, am ascultat și eu în tihnă pe Rotaru, singuru' candidat de stânga la președinția României în 2014, felicitări lu' Radu Moraru de la Nașul TV pt. organizare (adică n'a umplut studiou' cu boschetari).
Rotaru nu m'a dezamăgit încă, așa că votu' meu i'al lui. Dacă n'ajunge'n turu' doi, am să desenez un pătrățel pe buletinu' de vot, am să scriu BLAM în'untru, ș'apoi pun ștampila.
Da' de ce n'ar ajunge Rotaru'n turu' doi? Pen'că tu ești obișnuit cu fețele lipite pe sticlă ș'o să'i votezi chiar dacă tot ăștia te'au guvernat și pân'acu' și te'au lăsat cu pantalonii'n vine (Iohannis adică Blaga, Videanu, Berceanu etc.). Brava. Sănătate s'ai să'i cari p'ăștia'n spate pe mai departe.
Chiar de ce n'ar ajunge Rotaru'n turu' doi? Dacă ți se pare incredibil, dă fuga de citește Duncan Watts - Everything is obvious (2011), înainte de turu'ntâi; poate'ți oferi 5 ani, în loc să'i pierzi. ***
Eu l'aș întreba pe Rotaru (ghici ce?): ce opinie are despre limitarea anuală a averii personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie?
*** Nu există vreo știință care să estimeze, dat fiind un eșantion statistic azi (de ex. preferințele pt. candidați), cum are să arate eșantionu' de peste o săptămână. Pt. aia e nevoie de o teorie/model, o mecanică a schimbării. Între cele două eșantioane succesive nu există decât mobilitatea/inerția minții noastre, a alegătorilor. Or, deși mintea'i cel mai mobil și ieftin lucru pe care'l avem, n'are timp de schimbare fiind scufundată în circu' de pe sticlă, care, cât e el de circ și irelevant, flutură aceleași fețe și nu pomenește de altele, așa încât rămâi cu o (suspectă) constantă'n cap, în timp ce, moțăind, auzi ca prin vis, Ponta, Iohannis, Udrea, Tăriceanu, Macovei și de la capăt.
Inclusiv panseluțele de la Criticatac (care se vor intelectuali) au căzut în plasa asta: au pomenit numai de Macovei, Băsescu (???) și Ponta în două săptămâni de campanie, nici un cuvânt despre Rotaru, al cărui partid, Partidul Alternativa Socialistă, face parte din Partidul Stângii Europene.
P'ăia din șanțurile TV îi înțeleg de ce le freacă mecla pe sticlă numai celor care's pe vârfu' eșantioanelor sau celor care pot provoca un scandal ceva, asta vinde reclame audienței (pe care ei o "servesc"); da' Criticatac, carili se pretindu 'telectuali critici progresiști? Amicilor, n'aveți nici o scuză, steaua voastră a apus înainte de'a răsări. Mintea voastră ocup'un loc mediocru'n melasa gândului rumunescu ad-sponsored naționale.
Moțăiți dulce, "adulți" gânjiți printre jucării triste și fără noimă.

2014-10-19: Până și (Bill) Gates recunoaște, alături de Piketty, că există "the snowballing efect", adică efectu' de avalanșă avere-putere: ai mai multă avere atunci ai mai multă putere care crește averea care crește puterea (personală) și tot așa.
De observat că efectu' ăsta'i structural în capitalism: tot ce mișcă e pt. profit, adică pt. extragerea dobânzii, adică rentei. Adică, în capitalism, banii "curg la deal", iar ce picură în aval e insignifiant.
Problema'i că ambii, Piketty și Gates, comit "framing": încadrează problema într'o gramatică ce nu permite soluții, anume, propun ca soluție la avalanșa asta taxele progresive.
Or, taxele progresive au existat în USA ș'au ajuns, pt. o persoană cu 1 milion de dolari venit, de la 95% înainte de Kennedy, la 38% azi (minus tot felu' de scutiri și excepții). Adică avalanșa averii/puterii personale modifică până și progresivitatea taxelor, până la situația din statele colonii ale capitalului, cum e România, unde taxele sunt uniforme.
Taxele au un rol: cel de a forma fonduri de stat pt. finanțarea activităților publice (de interes uniform public, cum îs educația, sănătatea, cercetarea, justiția etc.). N'au alt rol.
Avalanșa avere/putere personală n'are altă frână decât ori limitarea absolută a averii personale, ori, mai complicat, muuult mai complicat, înțelegerea și modelarea mecanismelor prin care o avere e acumulată și rulată.
Rămâne limitarea averii personale. Da' la cât? Orice mărime concretă propui, X ar'să zică că'i prea puțin, Y o să zică că'i prea mult. Pt. asta există statistica: dacă vrei să urmărești un sistem complex, cum e societatea, poți să urmărești niscai parametri statistici care simplifică comportamentu' global al societății. Iar statistica relevantă aici e venitu' mediu pe economie: cu un venit mediu o persoană poate trăi rezonabil (nici prea mult, nici prea puțin) în societatea la care media se referă.
Putem zice că venitu' mediu e o mărime gata negociată de toată societatea, anume de societatea oamenilor activi. D'aia limitarea averii personale (Ap) trebe să depindă de negocierea asta: adică tre'să fie o funcție de salariu' mediu pe economie (Sm).
Da' ce funcție? Cea mai simplă funcție ar fi un coeficient (C) înmulțit cu salariu' mediu pe economie. Care ar fi cea mai rezonabilă valoare a coeficientului ăsta? Păi, simplu, fără s'avem nevoie de vreo teorie, știm că ne'am simți confortabil s'avem o avere acoperind nevoile medii ale unei vieți de om. Deci C = o viață de om (în luni, cam vreo 1500).
Adică Ap=C*Sm. Adică averea personală trebuie limitată la o mărime egală cu o viață (maximă de om) de salarii medii pe economie. Adică'n România, în 2014, limita averii personale ar fi de 1.700 RON*1.500 luni=2.550.000 RON, adică vreo 550.000 EUR.
Asta, evident, se actualizează de la an la an: dacă salariu' mediu crește, limita crește și ea. Există un interval, de la 0 la 550.000 EUR pt. România, în care ai toată libertatea de acțiune. Dincolo de limita asta, hiperbogatu' trebuie, prin lege, să'și redistribuie restu'. Cui? Cea mai bună soluție e una aleatoare, în care surplusu' este repartizat egal unui număr mic de persoane sub condiția anonimității. În felu' ăsta, chiar dacă piața poate nedreptăți pe mulți, există o cale compensatorie pt. o proporție din ăștia.
Am arătat de ce taxele nu rezolvă problema avalanșei avere-putere. Am arătat că avalanșa asta, structurală capitalismului, poate fi oprită/temperată, sau transformată în "noroc", prin limitarea averii personale.
Așa, și doar așa, ajungem la comparabilitate a averii=puterii adică la comparabilitate politică, adică la democrație reală. Abia atunci putem formula și discuta nedistorsionat problemele societății.
În fine, aici am stabilit că taxele nu sunt o soluție rațională la problema avalanșei avere=putere a capitalismului. Problema asta e rezolvată doar de limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie.
Desigur, soluția asta poate fi îngropată prin adăugarea a tot felu' de alți coeficienți sau termeni care pretind să ia alte detalii în considerare; coeficienți care, odată propuși, sunt din nou expuși negocierii între puteri politice, deci invită avalanșa avere/putere s'apară din nou.
Or, medierea venitului e deja o negociere optimă empiric între toți membrii activi ai societății: d'asta orice coeficient în plus i'o șopârlă. Se observă că venitu' mediu sau durata maximă a unei vieți de om nu sunt valori de discutat la vreo masă de negocieri: ele's rezultatu' rațional al unei stări de fapt. *** Altfel zis: dintr'o distribuție a averilor cu coada lungă, tai coada și rămâi c'o distribuție apropiată de o gaussiană, adică ajuți și economiștii și verzii și politicienii și sociologii să folosească economia ca pe o știință: ar putea prezice ceva despre un sistem stabil dacă nu inteligibil.
În continuare, pt. că situația unui om cu avere 0 e o situație calitativ diferită de cea a cuiva cu o avere X oarecare chiar sub limită, merită gândit la un venit minim garantat necondiționat. Asta ar simetriza distribuția averilor ș'ar apropia'o și mai bine d'o gaussiană.
Rezultă că optim e să ai o avere sub limita de mai sus, da' peste un nivel dat de venitu' minim garantat necondiționat (a cărui valoare aștept pe alții s'o propună). ***
Chiar dacă raționamenetele de mai sus sunt apolitice sau amorale, observ că nu există morală mai "presus" decât rațiunea. Rațiunea adică știința, e transpersonală, în timp ce orice alt fel de morală ("politică", "religioasă") e doar ficțiune personală, neverificabilă, ininteligibilă, un soi de catalizator al escrocheriei sau prostiei. Singura morală politică e rațiunea/raționalitatea, prin însăși definiția ei. Ori știință ori nu contează ce.
*** Soluția limitării averii personale totale rezolvă și alte lucruri la care nu s'tem obișnuiți să ne gândim: avalanșa avere-putere vine și din faptu' că ai de plată dobânzi la bani/avere împrumutați, adică la datorie. Dobânda e o cale prin care averea e absorbită de la cei care abia încep s'o aibă către cei care o au deja.
Limitarea averii personale rezolvă și problema dobânzii prin faptu' că surplusu' acumulat pe calea asta e redistribuit în societate, deci dobânzile sunt obligate să scadă până la nivelu' la care cel avut nu mai e obligat să redistribuie.
*** Interesant e tablou'n care avem mai multe sisteme/țări cu diferite limite conforme economiilor lor: cum evoluează sistemu' ăsta de sisteme? Limitele tind spre o limită globală, sau se despart mai tare?
Pe baza faptului că limita averii personale stabilizează sistemu' la care se aplică pot anticipa că dac'o țară aplică recunoaște și aplică limita, atunci alte țări vor urma, toate cătând un soi de stabilitate evitând "micro-management".

2014-10-10: Pe 8 Octombrie, Rotaru (candidatu' stângii la prezidențiale) a fost invitat la DigiTV, pt. o oră. La vreo 5 minute după ce l'a invitat să vorbească, "realizatoarea" zice: numai puțin, să nu vă uitați gându', apoi: d-na Macovei a zis X despre dl. Iohannis care a zis Y despre Ponta care'a zis Z despre Udrea, vreo 10 minute; apoi întoarce capu' către invitat: dvs. ce părere aveți? apoi înc'o tură.
Măi boilor mă, cu TVu' vost cu tot.
Două zile mai târziu, adică azi, la 7PM la B1, aflu după 10 minute că era și Rotaru'n studio, pân'atunci grohăiau f'o doi. Mai era unu cu mucii bale, de stătea în fața unei carcase de Apple lipită de masă'n fața lui să pară dăștept. Cap la cap, Rotaru a avut, dintr'o oră, cam vreo 10 minute să zică ceva, și alea acoperite de "aide dom'ne, așa, și, păi cum o să faci, la canal, ai? fugi bă d'aci"; ziceai că ești la o bodegă pe la 2 dimineața. Alt canal TV cu boschetari.
La Antena3 nici măcar nu i'au pomenit numele încă (probabil careva încă calculează p'acolo cam câte calupuri publicitare se pot difuza dacă vine Rotaru). În schimb, o pomenesc pe Udrea, s'o țină minte omu' ivru/ebru.
O mai fi rămas vreun canal TV liber de boschetari în România? De ce nu v'adunați cu toții să faceți cât un p(r)ost?

2014-10-03: Appendix off The Putney II (1995) by Pete Namlook and Ludwig Rehberg. L'aș numi Imnu' Oașului, nu zici?

2014-10-01: Într'un articol mai devreme ziceam că individualiștii sau cei ce promovează individualismu' n'au de ce fi aleși în funcții publice.
Pare un gând de copchil: adică ce, zice vreunu' că el/ea trebe să fie ales pen'că'i individualist și'și vede exclusiv de propriu' interes?
Drept că nu zice, în schimb zic: votați'mă ca liberal/de dreapta pen'că trebe înlăturate obstacolele din calea pieții (care, după cum știe toată lumea, ar fi perfectă de n'ar exista oamenii cu problemele lor).
Ieri m'am prins că piața, în argumentu' candidatului liberal/de dreapta, e pe post de proxy pt. individualism: piața nu'i un loc gol, de ocupat în ordine de noi toți după alegeri, piața e un loc aproape ocupat iar cel ce propune înlăturarea obstacolelor din calea pieței (cum ar fi "corupția", "statul social", "intervenția statului în economie"...), se referă la piața amicilor celui/celei cu discursu', amici care, dac'ar fi lăsați s'o ducă mai bine, ar duce'o și alesu' nost' mai bine.
Acuma, liberalii or să zică: 'ai domne, liberalism înseamnă că fiecare individ e liber și e (ar trebui să fie) constrâns doar de libertatea vecinilor.
La care viu și zic: măsura în care eu/tu constrângem libertatea lu' e.g. Tăriceanu/Udrea e egală sau comparabilă cu măsura'n care e.g. Tăriceanu/Udrea ne constrânge mie/ție libertatea? Liberalismu' din teorie se referă la faguri hexagonali cu îngerași translucizi. Îs convins că bou' de Militon Friedman a prins ideea de la o lecție de fizică la seral: electronii, pe o suprafață conductoare sferică, se repartizează echidistant; doar c'a uitat un amănunt, cînd moțăia la lecție: electronii au, toți, aceeași sarcină electrică.
Dacă pricepi care'i problema aici, deja ești progresist(ă) (ești cu un pas înaintea liberalilor): e bine cu constrângerea libertății mele de către libertatea celorlalți, libertăți identice pe hârtie/în poezie, da' ce'a înțeles stânga progresistă e că libertățile astea care se constrâng unele pe altele trebuie să fie comparabile, adică echitabile, în realitatea politică. Or, între două persoane cu averi în raport de 100-100000, cum poate cineva vorbi de constrângere reciprocă și libertate pt. toată lumea? E evident că libertatea'n chestiune e, în fapt, a celor deja bogați. Ai auzit vreun liberal/de dreapta vorbind despre echitate sau comparabilitate politică?
D'aci și necesitatea principiului limitării universale a averii totale personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie. Dacă nu'l ai în constituție, atunci libertatea a 90% din populație e mult mai constrânsă de libertatea restului de 10% și nu viceversa. Liberalismu' n'are ce căta cu uratu' pe la ușile majorității în capitalism.
Abia după gândurile de mai sus începe continuumu' celui mai mic rău.
*** Din perspectiva asta, cele 10 porunci ale candidatei Macovei ("să nu ai alt stăpân decât cetățeanul, să nu trădezi interesul național, să nu ataci instituțiile statului, statul de drept și justiția, să nu furi și să nu risipești banul public, să nu minți, plagiezi, calomniezi, să înmulțești banii și creația, libertatea economică, să-ți educi copii, să-ți respecți părinții și să-ți respecți semenii, să cultivi pământul, să-ți respecți identitatea, valorile și trecutul.") sună rupte din soare (mi'a tresărit ștampila de vot), da' trebuie completate cu "banii cui?, libertatea cui? să'i educ să'mi vândă digiți la preț d'o pensie când se fac corporatiști?", că'n rest nimic de zis, e bine să fie bine, să nu fie rău, cu mileu' pe TV, miros a lumânări și ghiveciuri cu scaieți în fereastră. Tre'să fii f'un nou-născut să mai crezi că'i posibil să respecți poruncile de mai sus într'un fel necorupt fără să te bazezi pe democrație=echitate politică, =echitate economică etc., adică măcar limitarea averii totale personale la un maxim care garantează echitatea, adică stânga progresistă.
Dacă io i'aș da' lu' Macovei un bilețel cu poezia de mai sus, ea m'ar vota oare dacă n'aș adăuga și căldarea portocalie cu pixu' cu care'am scris'o?
*** În caz c'ai impresia c'aci e f'un eseu despre doctrine, te'nșeli: subiectu'i în titlu.

2014-09-28: Ca de obicei, îmi fac temele înainte de alegeri: mă uit la situ' biroului electoral central după candidații la președinție și'i iau pe rând să văz unde ajunge votu' meu în cele din urmă (starea mea inițială este vot de blam, sau NU pe linie, câtă vreme nimeni nu atacă problema limitării averii personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie națională).
Pe partea conceptuală, e simplu: cine'i de dreapta, adică acționează individualist și promovează individualismu', n'are ce căta la alegeri/funcții publice. Problemele publice nu sunt pt. individualiști. Un individualist care se vrea ales de restu' e ori contradicție în termeni ori dispreț pe față: nu'mi pasă de pulime, da' dacă'i păcălesc să mă voteze nu'mi strică, unde mai pui că'i necesar să'i păcălesc.
Adică'i tras de păr sensu' că există politician de dreapta: ești de dreapta înseamnă că'ți promovezi exclusiv interesele, ș'atunci de ce să te aleg io sau oricare altu' într'o funcție publică? Pt. că aș putea extrapola că dac'ai făcut avere înseamnă c'ai ști să faci avere și pt. România? Cât de prost să fii să votezi p'unu' de dreapta pe baza unui astfel de argument?
La gunoi deci cu Iohannis, Tăriceanu, Macovei, Udrea, Meleșcanu, care's explicit liberali, de dreapta.
Cu un NU special pt. Tăriceanu, care'a făcut parte din guvernele de sub Constantinescu, guverne care au împins în pribegie/exil pe toți cercetătorii științifici mai tineri de 40 ani atunci, în '96. După mine, ăia trebuie judecați pt. trădare națională, nu să fie candidați la președinție.
Cu încă un NU special pt. Macovei, care, ca s'ajungă procuror pe vremea lu' Ceaușescu, musai a trebuit să fie deosebit de destoinică la vremea aia cu citatele din Ceașcă și/sau limba de lemn politică de atunci a politrucilor. Nu văd cum poate ajunge un om de la stadiu' ăla, la un stadiu în care pretinde că se preocupă de corupție și că'i exponentu' capitalismului "curat". N'am cum primi lecții de la flexibili (da' incoruptibili) dintr'ăștia.

La gunoi merg și Hunor și Zsolt, pt. că nu văd nici un motiv să existe partide politice pe bază de etnie (asta e o grenadă în mâna marilor puteri, cu care pot face ce vor din teritoriul și populația României oricând au chef). Politica e suprapersonală sau transpersonală, adică supraetnică sau transetnică: e problema cum ne descurcăm ca societate indiferent ce gene/sânge avem. Deci n'am cum vota pe unii care's propuși de partide etnice.
Mai rămân ceilalți, ori învăluiți, ori de stânga, progresiști, ori aparent de stânga, sau aparent progresiști.
Va'zică:
- Vasile Ponta: a vizitat Halliburton deunăzi; eu m'aștept ca un prim-ministru/președinte să primească vizite de la terți și nu pe dos; deci NU. Chiar dacă declară că'i de stânga (social-democrat) se vede că promite oportunist altor interese decât cele românești. Înțeleg că trebuie să zâmbești cu'nțeles marilor puteri da' nu văd și chitanța care demonstrează avantaju' României de aici. Situația lu' Ponta e comparabilă cu a celor de dreapta: el se servește pe el servindu'i pe alții. Plagiat la teza de doctorat, chiar dacă doctoratele'n umanioare sunt musai un fel de plagiate nu văd de ce'mi merită ăsta votu' pt. președinție. Geoană l'a vizitat pe Vântu, un pușcăriabil, în pre-seara alegerilor, și și'a luat'o'n bot. Nu văd de ce Halliburton e mai curat, și, deci, de ce Ponta mi'ar merita votu'. Stânga falsă e mai parșivă și mai nocivă decât dreapta neaoșă.

Deci NU.
- William Gabriel Brînză îmi pare că'i pe datorii mari, conform declarației de avere de pe situ' BEC. La mine'n carnețel, cine are datorii mari nu'i bun de dat sfaturi, d'apăi de votat președinte. Mai mult, n'am auzit vreun mesaj de stânga de la el. Definitiv, a fost deputat PDL. Ajunge.
Deci NU.
- Constantin Rotaru. Candidatu' Partidului Alternativa Socialistă afiliat la European Left. Astea's singurele partide care s'apropie de problemele pe care le văd împrejur (USA,Germania, Austria, Belgia, România) și mă preocupă. Deocamdată votu' meu i'aici, până la mai multe informații, pân'acu' n'a zis mare lucru.
Deși nu'i exact ce caut, e compatibil cu ce caut: caut pe careva care vede problemele societății în ansamblu' ei, îi cercetează cauzele și acționează rațional asupra lor.
Deci DA, deocamdată.
- Corneliu Vadim-Tudor. Ăsta mi'a găurit stomacu' pe vremea lu Ceaușescu, cu volumele lui de poezii închinate Elenei Ceaușescu. Măcar ăsta e superior lu' Macovei, pen'că el nu s'a dezis explicit de comunism, sau o fi și n'am aflat io. O fi el talentat la vorbe, da' asta nu'i suficient să'l votez io președinte. Deci NU.
- Cristian-Dan Diaconescu. Am înțeles c'ăsta a făcut bani din șantaj cu presa. De ce crede el că merită votat ca președinte nu știu.
Deci NU.
- Gheorghe Funar. O fi fost bun de primar, numa' clujenii știu. Da' de președinte nu văd de ce'mi merită votu'. N'am auzit vreun mesaj de stânga din gura lui. Iar naționalismu'i o rețetă perfectă să ne transformăm în Iugoslavia în termeni de săptămâni.
Deci NU.
- Mirel-Mircea Amariței. De la partidul PRODEMO care zice că "Poziția noastră fundamentală este următoarea: combinăm ecologia, liberul-arbitru, echitabilitatea extinsă și o democrație vibrantă." Democrația însă, mi'e evident, nu există decât într'o populație de oameni comparabili politic, adică, în cele din urmă cu averi personale comparabile, deci cel puțin limitate la un maxim (=de o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie). D'aci rezultă că echitabilitatea însoțește musai democrația. Deci mesaju'i coerent.
Da' cam scurt.
Deocamdată mi se pare singuru' candidat viabil alternativ lui Constantin Rotaru.
Deci posibil, deocamdată.

*** În fine, am doi candidați eligibili, dintre care unu' reprezintă un partid care este explicit socialist și e afiliat la stânga europeană [Tele2 pe youtube: reclame între min.34 și 42]. Iar celălalt îmi pare coerent și aproape de probleme. Da' ambii cam tac. Aștept mai multe detalii.

2014-09-26: Iaca o sursă de inspirație pt. agenda oricărui posibil președinte de țară:
promovează până la nivelu' Constituției următoarele măsuri/principii:
- limitarea averii totale personale la o mărime egală cu o viață maximală (130 ani) de salarii medii pe economia națională.
- Statul nu poate împrumuta bani decât de la propriii cetățeni și doar sub formă de taxe
- educația, sănătatea, infrastructura de comunicații internet, dreptul, cercetarea și infrastructura de informare publică (Radio/TV naționale) sunt drepturi publice care definesc civilizația și, ca atare, sunt servicii gratis, plătite din taxe.
- cei crescuți și educați în România conform cu principiu' de mai sus, dacă părăsesc țara, atunci au o datorie de plată la statu' român pt. serviciile publice primite (la prețu' pieței internaționale/din țara destinație ;))
- venit de bază universal și necondiționat
- pe infrastructura publică (administrație, instituții de stat) se folosește doar software liber
- femeile cu copii sunt recunoscute ca muncitori și li se cuvine un salariu public de la prima naștere până la majoratu' loazei (dreptu' ăsta nu poate fi acordat în multiple instanțe pt. că'i ușor de abuzat);
- retragerea României, alături de EU, din NATO
- nici un ONG nu primește bani publici sub nici o formă
- nici un partid nu primește bani publici sub nici o formă
- partea nedeclarată a averii nu e protejată de Stat
- Statul nu administrează și nu finanțează culte sau credințe religioase
- numărul de ore de lucru pe zi e limitat la maxim 6
- se înființează serviciul public de eutanasiere (tehnic, o cameră în care intri și apăsând pe un buton, dispari); orice cetățean are dreptul, în condiții private, să se'nscrie/reînscrie la un astfel de serviciu, pt. o sumă modică.

2014-09-26: Aud azi că DNA începe o anchetă de corupție în care's implicați niscai foști miniștri ai învățământului și Microsoft.
Asta m'ajută să delimitez pe cei care vor "capitalism curat", adică fără corupție, și cei care vor fără corupție de orice fel, între care mă număr și eu.
"Capitaliștii curați", sau "stații de drepți" ar fi mulțumiți să afle care și cât a primit pentru contractu' de licențe Microsoft.
Spre deosebire de ăștia, eu vreau să știu: de ce se dau bani publici pe licențe de software comercial (Microsoft, Apple etc.) în loc ca, pentru trebile publice, să se folosească exclusiv software liber, adică Linux, LibreOffice etc.?
Asta e o diferență care implică și siguranța națională: dacă, de exemplu, președintele folosește Windows sau OS-X pe laptopu' lui din birou, e foarte posibil ca cineva din NSA, sau unu' d'ai lu' Putin, să știe tot ce face și zice: câtă vreme nu poți verifica sursele programului, sau sistemului de operare, nu știi dacă ești spionat, n'ai cum verifica pen'că n'ai cum vedea ce face programu' respectiv. Numai cu software liber (free software, open source software, FOSS ...) poți să te uiți în surse să vezi dacă n'are vreo portiță pt. niște urechi speciale.
Iar acolo unde securitatea nu'i relevantă, problema râmâne aceeași: de ce plătim licențe (rentă) dacă nu'i necesar (Linux și softu' liber acoperă cam tot ce oferă Windows plus softurile comerciale independente adăugate)?
D'aci rezultă că MS Windows sau Apple OS-X n'are ce căta pe calculatoarele unei administrații publice (inclusiv parlament, președinție, școli, spitale, etc.). Orice altceva, pt. alde mine, e corupție.
Partea faină'i că free software e pe gratis (nu poți să vinzi sursele decât odată, iar Linux și mai tot softu' de pe Linux circulă gratis și legal pe net de mai bine de 20 ani). De data asta nu mai e nevoie de un "compromis" între preț și performanță.
Partea de plată poate veni, într'un fel necorupt, când plătești pe careva să verifice sursele și potențialele probleme ale softului: aia se poate plăti ca serviciu care menține calitatea și eficiența softului (sunt deja o grămadă care fac asta deja fără plată specială de zeci de ani).
Până când aud pe un prim-ministru că zice: "pe infrastructura publică nu punem altceva decât free software", pân'atunci io văd corupție.
E bine și cu DNA, da' să nu ne oprim la jumatea drumului, c'aia tot corupție e: e sistemică și se numește capitalism. O veste proastă pt. nou-născuții lu' Macovei și Mungiu-Pippidi.
***
citesc niscai argumente wannabe contra:
1. că dacă majoritatea populației folosește windows, atunci și instituțiile de stat trebe să'l folosească.
obiecția asta nu'i valabilă: interacția între instituții și persoane se face prin documente sau protocoale internet (descrise în RFC-uri); documentele sunt compatibile (LibreOffice știe să deschidă și să salveze un document Word/Windows) iar protocoalele sunt independente de sistemele de operare.
relația dintre persoane și instituții e modulară: contează interfața, acolo unde interacționează; dac'o definești/standardizezi, atunci nu contează ce sistem folosește populația sau instituția publică. Oricum, mare scofală nu'i de standardizat, că orice utilizator de linux se descurcă perfect pe net.
2. că guvernu' nu'și poate permite să angajeze asigurare de calitate și dezvoltatori buni; în open-source/free software nici nu'i necesar: toți cei ce folosesc open-source/free sofware fac deja asta de zeci de ani. Iar atunci când vorbim de nevoi speciale guvernamentale, mai bine plătești un drac din românia decât o întreagă ierarhie de manageri de corporație ca să ai drept rezultat o grămadă de cod despre care nu poți ști nimic.
Cât despre asigurarea calității: numără actualizările pe Windows/Mac; pun pariu că habar nu ai ce defecte sau ce cod spion îți instalează sau dezinstalează; te uiți ca prostu' cum careva gândește pentru tine.
Cu banii de licențe pt. Microsoft Windows în instituțiile publice, care's măcar 500 milioane de euroi pe an (estimare prin extrapolare de la un orășel din Ro; cine știe cifra corectă s'o pună pe web să știm și noi ;)), guvernu' poate foarte bine plăti niscai români care să se uite prin surse (verificarea calității), sau să ofere servicii de mentenanță de calitate.
3. Că nu's portabile aplicațiile de la un sistem de operare la altu': asta e irelevant: Statu' nu schimbă software cu populația decât în cazuri speciale, ce circulă între astea două entități sunt datele. Ori, formatu' datelor trebuie să fie standardizat și citibile universal, altfel nu pot fi arhivate (condiție de bază în activitatea publică).

2014-09-24: The giver: a gray, automatic, precise, feelingless communities world.
O yeah, nothing better than a world of individual customers, with color credit cards and feelings they can express with bullets if words can't cover.
What a crock o'shit.

2014-09-23: The one musical genius artist I had the luck to listen to: Pete Namlook. There was none kooler. Greets.

2014-09-22: Îmi dădu careva un link la un Badea wannabe: două șaorme și una sub gușă, sau poate doar o șaormă bărbierită, vorrrbesc sub titlu' "Lumea lu' Banciu". Șaorma noastră vorrbitoare are doi nasturi fumurii pe post de ochi care baleiază permanent o oportunitate, o șustă ceva, dracu' știe, în juru' teleobiectivului.
Iaca ce comite la minutu' 31, șaorma noastră vorlrbitoare:
"pentru că oamenii sunt atît de egoiști și de lași în România încât vor considerrlrra că dacă lorrlr, în bucățica lorlr, nu le merrlrrge mai rlrău atuncea nu'i mai lrrău. D'aia rlromânii declară, 60%, că erlra mai bine pe vrlremea lu' Ceaușescu: pentrlru că n-au conștiință, pentrlru că sunt lași, pentrlru că sunt niște mizerlrabili. N'arlr trlrebui să faci asta decât poate când îți pui perlrna aia pe gurlră să te sinucizi, sau când te duci, nu știu, în codrlru, și ești singurlr acolo și urlrlri la lupi, n'ai putea să faci, dac-ai avea conștiință civică și dacă ți'arlr păsa de cei din jurlr, și dac-ai fi un om cu rlresponsabilități în societate chiarlr dacă ești un pensionarlr, n-ai drlreptu' să spui ca rlromân, față de alți rlrromâni, c-a fost mai bine înainte de 1989, înseamnă că ești o lichea, înseamnă că ești un nenorlrrocit, înseamnă că ești un împuțit. Da' oamenii o fac, pentrlrru că ei nu se gândesc decât la ei: i-a fost bine lu' buna, i-a fost bine lu' bunelu', a mâncat el a avut mâncarlrre multă sau bună atunci, copiii i-au rlrreușit uite că ăla a ajuns inginerlrr, ăla a ajuns în Spania și câștigă bine, da, s-a căsătorlrrit, a făcut copii, i se rlrrupe lui că societatea erlrra îmbâcsită, că trlrrăia într-o minciună, că n-avea acces la culturlrră, că nu putea să umble nicăierlrri, că era îngrlrrădit, că-l turlrrnau alde Turlrrcescu și-l mințeau la televizorlrr, pentru el nu contează, jivina; asta spun, cum să crlrred eu că oamenii ăștia carlrre-l vor vota pe Victorlrr Ponta, sau pe altu', vor ști în 5 ani: uite bă, întrlrr-adevăr, ați văzut ce gafe am făcut? ați văzut unde-am ajuns?"
Bă gunoiule, că doar printre gunoaie trebe să te fi găsit, în toată Rlrromânia n'au putut găsi un altu' care vorbește corect rlrromânește:
1. societatea socialistă exact despre asta era, citește'i constituția, despre păsatu' de toți, nu doar de tine. deci cum combați tu e pe dos, azi trăiești într'o societate care te transformă într'un animal ce se gândește numai la el însuși; d'aia nici n'ai cum să'ți dai seama pe ce lume trăiești, că n'ai cu ce.
2. cum poate vorbi șaorlrrma asta despre societatea dinainte de 1989 când patronu' lui a fost traficant de copii? dacă șaorlrrrma asta face jivină pe careva căruia i'a păsat de societate, până la a scrie asta'n constituție, atunci despre ce fel de șaorlrrmă vorbim? musai despre una digerată și pasată.
3. hai să'ți explic, bre șaorlrrmă, cum vine cu societatea dinainte de 89: dacă nu era aia, tu nu mai ajungeai la oraș în veci de veci. nici acuma nu'i târziu să te'ntorci între tufele'ntre care te'a slobozit. băi împuțitule, acces la cultură aveai, doar tu și cunoscuții tăi n'aveau. băi lichea, altă treabă n'aveai decât să te gândești la societate și să faci ceva pentru ea așa cum te gândeai la tine însuți. asta am învățat eu la școala de atunci. habarlrr n'ai desprlrre ce vorlrrbești.
4. hai să'ți explic cum am ajuns io să apreciez societatea socialistă dinainte de 1989 ca fiind mai bună decât aia de acum: a. te duci la facultatea de fizică b. îți dai doctoratu' c. aștepți să fie votat Constantinescu s-ai un motiv să pleci pen'că cercetarea științifică e "nerentabilă" (pleci după ce toți ăi mai tineri ca tine au plecat din același motiv) d. portezi un free software și'i vinzi sursele pe care le păstrezi accesibile pt. public e. te duci pe postdoc în USA 3 ani, apoi în Germania 3 ani, și te uiți atent la cum merg lucrurile p'acolo f. te'ntorci în țară și vezi numa' șaorlrrrme pe sticlă, ca tine: dând sfaturi și nemernicind pe toți ăia de care vezi bine, îi pasă; că d'aia e el pe sticlă: că'i pasă. g. pleci iară că n'ai loc de șaorlrrme pe sticlă cărlrrora le pasă de alții da' nu socialist ci drept receptori de calupuri de reclame. h. lucrezi un an în Viena, la UN/IAEA, dă'ți demisia de la banii ăia că'ți miroase a corupție i. pleacă iar în USA, mai trăiește 3 ani acolo încercând să te adaptezi societății model a șaorlrrmei de pe sticlă ș'a lu' madam Macovei; observi doar dezastru', continuarea și amplificarea celui observat prima dată de nu ți'a venit să crezi. j. mai lucrează 3 ani în germania și observă ș'aci că sfoara s'apropie de par și că toată garlrrgarlrra asta despre o societate capitalistă mai bună decât una socialistă e pt. proști și vânzătorii de reclame.
În fine, după asta, măi lichea ignorantă și soioasă ce ești, du'te printre tufe, de unde ai venit și lasă'mă'n tristețea mea socială. Nu e nimic de văzut în USA, Germania etc. : o țară săracă e o țară care nu-și poate permite educație publică, sănătate publică, cercetare publică, constituție publică. Eu am trăit, înainte de 1989, într'o țară bogată; după '89 m'am mișcat numai prin țări sărace, ș'am auzit că sunt țări și mai sărace decât cele prin care'am trăit io.
Problema societății de azi e alcătuită din ăștia ca tine și alde Turcescu, cu care, chipurile, sunteți în conflict. Vindeți calupuri de reclame să vedeți unde ajungeți; voi, că doar nu de ăilalți vă pasă, impostorilor.

2014-09-06: Hardwired - Hypotenuse off Wired (2001) by Move D. & Namlook

2014-08-28: Easy to remember off Boulevard (1995) by St. Germain. Yeah

2014-08-21: The Chambers Brothers - Time has come today (1968).

2014-08-10: Așa cum vezi tu azi meandrele capitalului pân'la pușcăria lu' Voiculescu, așa văz io meandrele capitalului de peste tot pe unde'am trăit. Aștept pușcăria'n bloc a lumii capitalului d'un sfert de secol. Nu'ș cât are să dureze, da' sigur i'o teoremă matematică undeva care stabilește chiar asta. Retard să ai să nu simți p'acolo. N'am, din păcate, nici o idee dac'o fi vreo teoremă și pt. când ajung și cei ca Băsescu la bașcă, poate un soi de neurofizică o să răspundă aci cumva.
*** ce altceva e 'instituția presei' decât o mulțime de societăți comerciale de vândut reclame?
oare profitu' din vânzarea reclamelor face parte din PIB exact la fel cu profitu' din creșterea cartofilor? Ambele sunt "industrii"? Dacă scot mai puțini cartofi și vând mai multe reclame într'un an, se cheamă că economia mea capitalistă crește? Aparent, pe hârtie sau ecran, da.
*** Dacă principiu' limitării averii personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii ar fi (fost) în constituție, nici Voiculescu nici Băsescu n'ar avea de ce intra la bașcă; ambii ar fi fost mai ... fericiți.

2014-06-12: Serena d'Amato LA PIZZICA . wish we were there.

2014-06-02: Cum ziceam mai jos, aici scrie clar cum 1% din populația USA deține 42.1% din averea financiară a USA, în timp ce "ultimii" 80% de acolo dețin doar 4.4%.
Puterea relativă a unuia din cei 1%, socotit în medie, este deci (42.1/1)/(4.4/80)= 765 dintr'ăștia 80%. Adică unu' din primii 1%, în medie, e la fel de bogat ca 765 de persoane din restu' de 80%. Adică un minoritar (din primii 1%) are capitalu', banii, puterea financiară, a 765 de majoritari.
Adică poate să angajeze și să dea afară 765 oameni majoritari. Asta fără să socotim fractional reserve lending care'i egal cu 10, legal. Și fără să socotim leverage care'i undeva între 20 (media pe USA în 2008) și 60 (media pe EU în 2008), tot legal. Că dacă le socotim cum se cade în capitalism, avem 765 înmulțit cu 10 (FRL) înmulțit cu 20 sau 60 (LEVERAGE), care dă oriunde între 150.000 și 450.000, hai 300.000 să ne facem o idee. Adică atâta poate capitalu' lu' ăla prin lume.
Adică unu', doar unu', din cei mai avuți 1% în USA sau UE poate dispune de munca, de viețile, a vreo două, trei, sau patru sute de mii de majoritari. Mă rog, nu ăla personal, capitalu' lui vânzolind lumea.
Deci majoritarii sunt în raport de 80/1 față de cei mai bogați ca prezență, da fiecare majoritar în raport de 1/300.000 în termeni de putere (economică, politică, socială) față de unu' din cei mai avuți 1%.
Să comparăm cei 1% dintr'o populație P (P*1%*300.000) cu 80% din aceeași populație (P*80%), în termeni de reprezentativitate, raportu'i 300.000/80=3750.
Adică, în materie de reprezentativitate în democrația capitalistă, majoritatea numerică e mai nesemnificativă de 3750 ori decât minoritatea financiară a celor 1%. Adică majoritatea'i minoritară. Și pe dos, minoritatea (cea mai bogată finaciar 1% parte a populației) e majoritară.
De observat că rezultatu'i independent de cât de mare'i populația totală (îi structural capitalismului). Și chiar dacă FRL ar fi 1 și leverage ar fi tot 1, minoritatea financiară ar fi majoritară de 765/80= cam 10 ori.
D'aia votu' tău (nu) face doi bani în "democrația" capitalistă.
Principiu' limitării averii totale personale [la o mărime egală cu o viață (maximă de om) de salarii medii pe economie] ar limita raportu' maxim la 130*12/80= cam 20 (în orice condiții de FRL și leverage; 130 e o viață maximă de om în ani, a câte 12 luni; comparând pe cel cu averea maximă limită, cu cel cu averea totală de un salariu mediu).
Asta ar însemna că, dacă principiu' ar fi aplicat, minoritatea financiară ar rămâne tot majoritară, da'ntr'un raport mediu maxim de vreo 9 (mediana raportului ar fi 10 deci media mai mică de 10).
Adică majoritatea (populației) ar deveni, în practică, în sfârșit, comparabilă politic cu minoritatea (financiară), observând că:

  1. limitarea averii personale impune o redistribuire limită, regulatoare, echilibrantă, a puterii spre majoritate, acolo unde ar trebui să fie'ntr'o democrație autentică și efectivă.
  2. limitarea averii personale e dată direct, tehnic, de starea și evoluția societății, e nemodificabilă de către cei care au puterea temporar în afara unui abuz evident, e independentă de voința unui grup (spre desosebire de taxe care sunt modificabile, și chiar sunt modificate de către..., ai ghicit.)

Din moment ce, cum am arătat, în capitalism majoritatea populației i'o minoritate financiară, invit ONG-urile care se ocupă cu drepturile minorităților, precum și instituțiile EU care sunt atente la problemele minorităților, să aplice principiu' de mai sus.






2014-05-30: Careful with the AKS, Peter - Part VI by Pete Namlook & Klaus Schulze off The Dark Side of the Moog VIII (1999)

2014-05-23: Aici scrie clar că cei mai bogați 1% dețin 42.1% din bogăția financiară a USA, iar cei mai săraci 80% rămân cu 4.4% din bogăția asta. Adică avuția medie a unuia din primii 1% e de 763 ori mai mare decât cea medie a unuia din cei mai săraci 80% la sută, adică mai mare de 763 ori decât a unuia tipic din majoritate.
Da' cel bogat nu angajează direct, capitalu' lui e depus într'o bancă, care are dreptu' legal să'nmulțească depozitu' cu 10 (d'aia'i important azi statu' de drept™ a' lu' Patapievici cel clueless) și să'mprumute rezultatu'nmulțirii. Mai mult, o bancă, sau un antreprenor care se'mprumută de la o bancă, poate investi, pt. fiecare dolar împrumutat, leverage dolari, mărind riscu' investiției.
Rezultatu'i că pt. 1 dolar depus, banca, apoi antreprenoru', pot mișca 10*leverage dolari pe piață (adică pot credita pe cineva cu bani imaginari pt. a obține dobândă; dobândă care e muncă vie și un bun real creat care nu'i aparține creatorului, adică ție, din țavă).
Va'zică puterea relativă efectivă a unuia din primii 1%, care era de 763 inițial, devine 763*10*leverage, prin circuitu' capitalului (depuneri, împrumut, angajare, producție, creștere, competiție etc.).
Leverageu' mediu în USA în 2008 era 20 (Lehmann Brothers folosea un leverage de 30), deci în USA, în 2008, unu' din primii 1% era egal cu 763*10*20= cam 150.000 din ăștia ca noi, cei 80%. În EU, leverageu' mediu era de 60 în 2008 (sursa FOREX), deci unu' din primii 1% din EU era egal cu 763*10*60=450.000 luzări ca noi, restu' de 80%, populimea.
Aici am extrapolat situația (în care 80% din populație deține 4,4% din bogăție) din USA la EU, datele curente cred că se pot extrage din Piketty da' nu m'aștept să fie prea diferite. Poate face careva de la criticatac analiza asta ;).
Deci unu' din ăla face cât juma' de milion ca noi. Iar jumatea asta de milion e carne de tun, n'are importanță ce opinie politică ai, de dreapta sau de stânga sau de "centru".
Adică sistemu' ăsta e măsluit.
Singurele două grupări politice participante la alegerile europarlamentare care ne pot reprezenta, sau care pot face ceva pt. a ne putea reprezenta democratic, sunt partidele European Left și European Pirates.
Nu'i de mirare că, de la dezbaterile prezidențiale europene (pentru președinția comisiei), candidații celor două partide pomenite au fost excluși. Adică ai drept de vot și de informare, da' într'o gramatică pe care o stabilim "noi", slujbașii capitalului celor 1%; gramatică ce nu conține vocabularu' majorității de 80%.
Așa că opțiunea rațională a majorității (de dreapta sau de stânga, nu contează, contează că's proprietarii unui total de 4,4% din bogăția țării lor) e să voteze cu europarlamentarii care promit c'or să voteze pe Tsipras sau Andersdotter (candidații la președinția comisiei din partea partidului European Left, respectiv European Pirates).
Se vede că Tsipras înțelege ce se petrece, chiar dacă nu'n termenii simpli de mai sus; iar Pirații atacă problema internetului ca drept cetățenesc, adică infrastructura care face măcar posibilă democrația.
Cum în România, Partidu' Alternativa Socialistă este afiliat la European left (care'l va vota pe Tsipras), votu' meu merge la ei (deși nici PAS, nici Tsipras n'au pomenit explicit de principiul limitării averii totale personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie, îi iert de data asta pt. că măcar s'apropie de subiect).

Iar tu? Dacă nu ești între primii 1% cei mai bogați din România, rațional e să votezi cu PAS dacă ți'i clar ce'am scris aci. Aș zice că și dacă faci parte din cei 1%, rațional e să votezi cu PAS-European Left-Tsipras, pen'că dacă evoluează lucrurile cum au făcut'o pân'acum, în curând o să'ți pierzi și pielea (mai curând decât se chinuie să te convingă cei ce trăiesc pe tarlaua capitalului tău; căpușa n'are interes să'și trezească gazda).
Partidu' Piraților e partea românească a piraților europeni. Cu ei aș fi votat, dacă n'ar fi Tsipras. Poate o faci tu, dacă nu pricepi încă ce'i cu stânga asta radicală.
Mă aștept deci, pen'că s'tem majoritari 80%, ca European left alături de European Pirates să alcătuiască un grup majoritar în parlamentu' European următor. Dacă nu iese așa, înseamnă că mai rămîn doar două opțiuni: 1. limitarea averii personale totale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie 2. revoluție

2014-05-20: rude buddha by transglobal underground off rejoice rejoice (1998). been there.

2014-05-14: Căzui d'acord cu un amic să ne standardizăm când ajungem la vot: o să mergem ca niște cetățeni conștiincioși ce suntem ș'o să tăiem tot ce'i pe bilet ș'o să scriem mare BLAM pe el. Să fie clar că nu s'tem retarzi da' refuzăm oferta, întreagă, dacă tot nu atinge deloc grijile sau așteptările noastre.
Deci vă invit la BLAM. Eu pun BLAM pe toți cei care nu promovează limitarea averii personale totale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie.
Euro vot sau vot național, impostorilor, de la mine aveți BLAM pîn'oi crăpa. Ș'asta'i doar introducerea.

2014-05-06: Earth 2100: yet another proof of how medieval is the american thinking, even when it's progressive: "Caspian fever" (not Chicago fever or texan fever). And if the energy problem gets solved, guess what an american thinks: we will then have electric cars. So that's the salvation, yet another product that can be sold per capita, producing return on investment. More brainwashing is impossible.
To quote "by tackling climate change, you end up tackling energy, you end up tackling food, you end up tackling water resources.[...] You could change this vicious cycle into a virtuous cycle." The kind of upside-down thinking: when producing profits, no need of governments to interfere or tax, no need of somebody else to tell you you shouldn't drive a car burning an irreplaceable fuel. But beyond crisis, OK, tackle climate change and you end up tackling the rest :).
Only by limiting the total personal wealth to an amount equal to a lifetime of average wages, you end up tackling energy, you end up tackling food, you end up tackling water resources.[...] You could change this vicious cycle into a virtuous cycle. Then you tackled global warming if it's not too late. FTFY
A person in the first 1% financially rich of the american population is equivalent, in terms of financial wealth, with about 150000 persons in the financially lowest 80% bracket. His/her capital is a headless beast moving everywhere to transform anything into profit/return on investment/interest rate: it never cared if lives are involved, or if the planet becomes a desert.
That means that, on average, a person in the top 1% bracket can hire or dispose of 175000 persons in the 80% bracket. That's the democracy we're talking about here.
How does one get to this number: the top 1% financially owns 42.1% of what there is to be owned, while the bottom 80% owns the 4.4% leftover. The relative power of ownership is then: (42.1% / 1% )/ (4.4% /80%)= 763. This is how many more times capital a person in the first 1% has in comparison with one in the bottom 80% (that is, you, or me).
Right from the outset a top 1% can employ or dispose of 763 people in the "bottom" 80% bracket.
But this relative capital power doesn't stop here, it is deposited in a bank, and a bank can lend more than 10 times their real cash deposit (aka fractional reserve banking). So the number gets 7630. But wait, there's the leverage: an investor (such as a bank) can use leverage dollars for each dollar actually owned. This leverage was 30 for Lehmann-Brothers and 20 on average over USA in Nov. 2008. In Europe the average leverage was 60 at the time (if one were to believe rumors on FOREX).
So we have, for US: 763*FRB*LEV=763*10*20=152600. For E.U.: 763*FRB*LEV=763*10*60=457800.
So, the capital of one person in the first 1% financial bracket, can hire/dispose of 152600 persons from the "bottom" 80% in US and 457800 in EU.
Next time somebody talks about democracy, or about acting for climate change, either slap him or tell him the above.
If the limit proposed here would be in place, all the fast profit activities which are the most distructive today by externalising more consequences would disappear; they will be replaced with acts negociated in larger numbers before moving some stupid shit that makes fast money and leaves everything else dead.
Any politics starting from anything else is pure bulshit.

2014-05-03: A possible restart. We should try this in the EU.

2014-04-19: There is a crucial issue missing from the elections debate, as, perhaps, always in history: the capping of personal wealth. It's a systems engineering issue rather than a political one, it has nothing to do with beliefs or hopes and everything to do with rationality and logic.
I will write a NONE OF THIS on all the votes I have the right to cast (thus making my vote invalid, but my presence noticed), as long as no candidate on my vote list promotes the following principle (call it cap the personal wealth principle): the total personal wealth of everybody is capped to a value equal with the amount of a lifetime of average wages; here, "average wages" means the average of wages across EU..
It should be clear to anybody that any viable democratical politics starts with this, all the rest is just 80% bulshit (that is, all your lifetime efforts are allocated to increasing the wealth of a minority to which you may belong only in 20% of the cases); that, if we're optimistic.
I am aware that these answers (and yours) are irrelevant outside the frame provided by the principle above, however, for the love of the internet, here below is my would be vote on other issues (this list of issues is framed by Election 2014):

  1. Should there be an increase in the EU’s multi-annual budget for the period 2014-2020? No
  2. Should the Common Agricultural Policy remain a policy priority for the EU? Yes
  3. Should the EU continue to support financially the development of poorer EU regions and cities? Yes
  4. Should the EU continue to spend money on development aid to poor countries? No
  5. Should the European Commission have greater powers to enforce budgetary discipline in Eurozone countries? No
  6. Should the countries of the Eurozone pool their public debts by creating Eurobonds? No
  7. Should there be a new tax on financial transactions in the EU? No
  8. Should the EU strengthen and extend its internal market for services? No
  9. Should the EU negotiate a free trade agreement with the United States? No
  10. Should the Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA) be adopted? No
  11. Should fishermen be required to fish less, in order to protect fish stocks? Yes
  12. Should EU Member States be given additional rights to restrict the cultivation of Genetically Modified Organisms (GMOs)? Yes
  13. Should EU Member States be urged not to authorise any new shale gas projects? Yes
  14. Should nuclear energy be phased out in the EU? No
  15. Should maternity leave on full pay be extended from 14 to 20 weeks across the EU? Yes
  16. Should the EU encourage measures to tackle homophobia? No
  17. Should EU Member States guarantee the right to safe abortion? Yes
  18. Should Schengen area countries be allowed to reintroduce border controls on a temporary basis? No
  19. Should the EU have its own diplomatic service? No
  20. Should the European Parliament have the right to decide where it meets? Yes


Compare @ Electio2014.eu
As for the principles I really care about (and, in all modesty, you should too), here they are.
And here's an alternative look at the same problem (Lawrence Lessig). This proposed solution is less effective or certain than capping the personal wealth, at least because it relies on continuous maintenance by a larger population.
The larger context is described here.

2014-04-05: Cel mai prost film din viața mea. Pân'acu' am crezut că e Casshern, un film japonez. Gata, ăsta l'a'nlocuit într'o juma' de oră.
Sunt convins că peste 50 ani, un istoric inspirat are să scrie "Cloud Atlas a fost semnul final al decăderii unei pretinse civilizații."
Filmu' ăsta e un reper cultural pt. mine: e chintesența formei fără fond, un exemplu că poți pomeni tot fără să zici nimic, un exemplu de predat în universități despre cît de catastrofală e "creative writing". Toate clișeele și stereotipurile vestului sunt aici, de la victorieni la totalitarieni, la omu' rău și pictat, rău' și binele; simplitatea mentală a omului după câteva mii de ani de cărți, cultură, resbeluri, știință. Vai de capu' nost'.
Un film mai prost ca ăsta nu se poate, doar viața unora, dac'ar numi'o film.

2014-03-14: o companie care face fracking împinge cu apă gazele de șist. mă'ntreb și io, ca prostu': de unde cumpără companiile astea apa? și cu cât? dacă bag sama cât costă un pet mic cu apă de la colț, trebe să coste o grozăvie. m'aștept că apa e resursă națională, sub administrația publică. Va'zică cu cât vinde apa statu' român companiilor de fracking?
Să zicem că apa e recirculată în proces, atunci trebe să fie o diferență de preț între apa de la intrare și cea de la ieșire oricât de "purificată" ar fi ea după aia. Dacă'ți dau izmenele mele să le porți o vreme, peste o lună nu pot pretinde că port aceleași izmene ca'nainte, ain't I?
oricum, toată tragedia vine de la humanoizii cu mașină personală; noroc că's mulți și se'nmulțesc cu sârg.
acuși vine valu' cu ăia de vor să ardă cărbunele neminabil. sigur or să iasă mai ieftin că bagă aer și scot CO2 în loc. mai greu să vinzi aeru' cu kila (deși intelectualii capitalismului continuă să s'opintească).

2014-03-12: Digital Humanist (Data Analyst / Web Developer) (f/m) : "The employment will start on 1 May 2014 and run initially until 31 December 2014."
Why not start on the 1-st of May and run it until a week after? People are so mobile and poor+cheap these days that they would do anything for this kind of job.
Is this a joke? If it is, it runs for a decade now, it's no longer funny (well, it never was). I suggest that people announcing it should be put out of their current jobs and get hired under these new conditions. See how that feels. And I bet these people have children too. WTF are they thinking?
And on and on : "We expect a thorough knowledge in the areas of ● XML-technologies (XSLT, XPath, XQuery), ● Semantic Web technologies (RDF, SKOS, LOD), ● Web Design, Interaction and Visual Design (HTML5, CSS),"
mkay? SKOS and LOD absolutely necessary for a half a year's jumpy job that's beginning to sound like trip-hop (actually trip-hop sounds much better).
And here's more: " A good familiarity with ● scripting languages (Perl, Python, PHP), ● Linux systems, shell scripting, ● server technologies "
nothing less. Before you begin to finish writing your CV, the job funding is over, move to some other country, and do some project for some other weeks. Maybe teleportation is working already and I didn't catch the news (I was aware that Zeilinger et al. were working on that but wasn't expecting they're so advanced; but no, they can't be that advanced because prof. Zeilinger is not working on monthly projects).
I only expect a high-quality outcome from these job conditions: one month moving in, one month getting your head around the subject, one month for IT support to install your mouse, and the local telco to install your net connection, then one month to call them all to stop the bills which were on autorenew. Maybe an idea will jump on you on a red eye train to a conference and wake up from the nightmare you're living. Add to that the children and their school, or simply having them.
Capitalism: hey it's poverty, but at least it's mobile. Jobs on couch-surfing, that's an idea for the bright future capitalism has for you.
To liberals, capitalists, and all those who have nothing to say about this kind of poverty, I only wish you and your children to get only this kind of jobs.
This pest has invaded scientific research since at least 1998. I felt it in Romania, we needed more time to write internal research reports and proposals than doing the actual research. Too much bureaucracy or too much capitalist stupidity? Didn't have the time to research on that.
No problem, you'll get the nachos you called for pretty soon.
Anyway, even if you're young, don't bother answering to this kind of announcement. Let them dry. Anything else is worth doing. From my own experience, it costs you about 70kUSD to change 6 research jobs and 6 countries in 14 years. And you only get older after that. Don't believe me? then test it, motherfucker, it's your life after all.

2014-03-09: The voyage (1969) off On the threshold of a dream (1969), min.29 (or Time traveller (1994)) by The Moody Blues

2014-02-20: Cât despre ucraineni, eu țin cu ăia care cer limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață maximală de salarii medii pe economie. Mă rog, aud că nu cere încă nimeni asta...
Unele lucruri îmi apar imediat și clar: n'am auzit p'unu/una să iasă'n stradă pt. principiu' de mai sus, da' altfel ăia chipurile ies în stradă și se'mpușcă pt. democrație. idealuri și idealiști dom'ne, nu te joci. mă doare burta de râs, mă leși?

2014-02-16: Mda, nu mai am nici o îndoială, Houellebecq scrie cărți de labă. Nici măcar la asta nu'i original.
Mai mult, am înțeles definitiv că impostura e de două feluri, a intelectualilor și a artiștilor, adică a celor care urăsc pe oricine altcineva, și, respectiv, a celor care se iubesc exclusiv pe sine. Îs un fel de animale, inferioare câinilor sau pisicilor, târâturi care se răsucesc și lasă doar dâre și rahat; bacterii proaste, care'și ucid și gazda din lăcomie. Târâturi care încearcă permanent să vândă vânt.

2014-01-10:

Context


Trăim p'o navă spațială pe nume Terra, care, ca orice navă spațială, e finită, ca spațialitate, ca resurse și, mai puțin relevant poate, ca timp.
Pe nava asta puim ca sparții, cum prindem oleacă de timp liber, care, el, e evident finit, ne jucăm cu puța și mai puim un sclav doi, că nu's destui.
Mai mult, nu trăim singuri; mai sunt și alte suflete pe lume pe care le'nghesuim, le naștem numai ca să le tăiem capetele, să le perpelim în osânză și să le căcăm, cam asta e ce văd ele, sufletele alealalte, din viața noastră, dacă pot vedea ceva.
Mai mult, noi între noi, cu niște spirite ce'ntrec imaginațiile cele mai bogate despre iad, ne'ntrecem la a digera prin mațu' personal, în competiție cu mațu' ăluilalt, orice ne'apare'n cale: de la electroni la Zinc la iarbă la vaci la petrol.
Suntem angajați într'un proces de consum care se lățește exponențial dintr'o resursă finită, adică duce spre dispariție. Fiecare ignorând că participarea lui personală poate fi semnificativă. Foarte parțial, unele lucruri au devenit recunoscute: gunoiu' produs, de exemplu.
̈́În societatea umană, lăsați pe mâna lor ignorantă, oamenii se inegalează natural chiar dac'ar porni de la un genom unic. De exemplu, având un grup de 100 oameni la momentu' inițial, toți egali ca avere și capacități, în condiții de piață liberă; dacă bate vântu' și'i suflă unuia un leu în buzunaru' altuia, atunci acest altu' are un pic mai mult de "rulat", de "investit", care'i aduce un procent în plus față de primu'. Anu' următor acel altu' are un procent suplimentar peste leu' pe care i la suflat vântu'n buzunar. În timp ce primu' pornește de la un leu mai puțin și care chiar dacă face același lucru ca altu' ajunge la un procent mai puțin. Peste un an diferența crește. Peste o sută de ani, din cei 100 de oameni egali, avem unu' cu 95% din toți banii, iar ceilalți stau la coadă să'l servească. Capitalism pe pâine.
Toate astea impun o limită liber asumată și personală, precum și caracteru' public și necesar al educației și cercetării. Afară doar dacă'ți place să te lupți cu alții ca să servești pe iară alții, afară dacă'ți place să puiești sclavi pe care să'i ucizi cu mâna timpului, în chinuri de'o viață, a lor, nu a ta.
Limita a ce? A pohtei, a obiceiurilor, a genomului? Sau, pe un plan fundamental azi, a averii? Iar averea fiind personală, putem umbla acolo. Cum trebuie umblat: numai cu un argument rațional, adică inteligibil publicului, logic și simplu. Adică independent de unde trage unu' cu vorba.
Va să zică un principiu constituțional e necesar în Constituția oricărui grup social de oameni care'și intuiesc locu' pe Terra, anume: averea personală e limitată maximal la o mărime egală cu o viață (maximă de om) de salarii medii pe economie. Evident salariu' mediu e o statistică socială, un fel de etalon, metru, ancorat în societate. În societatea în care orice persoană se naște, trăieșe și crapă.
Enunțarea mi se pare rezonabilă pt. că explicitează matematic (fără nuanțe politice) dependența de context a unei persoane și dependența societății de persoanele ce'o compun.
De ce salariu mediu? De ce o viață maximă de om?
Pt. că un om care are, într'un anume an, la orice vârstă, o avere egală cu o viață de salarii medii atunci poate trăi încă o viață maximă de om fără să fie obligat să facă ceva ce nu'i convine ca să trăiască. Adică e liber. Nu poți obiecta că'i prea puțin, sau prea mult, salariu' mediu e etalonu'n care se măsoară averea societății în care trăiești.

Argumente pro:


1. Nu există democrație fără comparabilitate politică.
Un om bogat cât o juma' de țară poate da de lucru la o juma de țară. Pt. înmulțirea propriei averi, bunânțeles. După un an de muncă, dintr'un teritoriu finit ș'un număr de oameni finit, resursele se strâng spre cei mai bogați și d'acolo la cel mai bogat. E natural. Nu trebuie să fii geniu să pricepi asta, doar să nu fii pe de'a'ntregu' prost sau măgar. Nu trebuie s'ai un simț suplimentar ca să vezi c'asta ți se petrece.
Nu poți fi democrat fără să ceri limitarea averii personale conform unui principiu rațional precum cel de mai sus. Dacă ești altceva, eviți subiectu' sau îl bagi în bălării, gen "trebuie create condiții...".
Pt. mine a devenit filtru de prieteni: eu nu mă'nsoțesc cu cocalari sau cu alți trăiți în chinuri de propria lor gândire magică. Mă pot însoți cu cei care consimt și înțeleg că suntem, existențial, comparabili.
2. Opinia publică nu există într'o societate fără limitarea averii.
Zicea cineva, că, în practică, ce pretinzi că întrebi de la public preformează răspunsu'. Adică opinia publică nu există, e doar un ecou al întrebării. Eu zic că ăsta e un efect al faptului că o majoritate de 80-90% lucrează pe tarlaua averii celoralți 10-20%. Atunci evident e că oriunde întrebi ceva care are legătură cu averea din care te hrănești și tu cu resturi și'n competiție cu alții, o să ți se răspundă în favoarea acelei averi, doar e capitalu'=tarla=pământ' din care se hrănește, cum necum, majoritatea aia de 80-90%; iar tu, cel care te faci că'întrebi, tot pe tarlaua aia ești. Știi și tu, și cel întrebat, întrebarea și răspunsu'. D'aia e bine să te uiți la minorități (nu alea naționale), c'alea'și spun propria opinie.
Dacă oamenii ar fi comparabili politic, deci cu averea limitată, atunci tarlalele ar fi mult mai mici și mai multe, iar oamenii ar avea opinii mai multe și mai diferite între ele, cu excepția celor care sunt raționale=inteligibile și de acord comun și liber.
3.Într'o societate fără limitarea averii personale, nu există opinie proprie decât ca excepție.
Adică ce'ar fi propria opinie, ar zice unii sceptici? Că dacă nu ești calificat, mai bine taci sau n'ar trebui s'ai dreptu' să zici/votezi/dai cu părerea. Asta'i adevărat pe domenii practice și înguste, unde'i necesar un antrenament sau o educație=un set de cunosștințe pe care le'ai aduna într'o mie de vieți dac'ai fi singur, mie de vieți pe care le'au trăit alții și al căror rezultat rațional, atât cât a fost, l'au lăsat pt. urmași.
Da' pt. opinia publică e relevant doar ce'avem în comun ca rasă umană. Nu există un model unic de a fi. Există o tulpină genetică. Și tulpina aia poate da ramuri=opinii diferite dar autentice numai dacă fiecare fir de rădăcină a tulpinii se hrănește dintr'un pământ diferit. Cum poți avea o experiență de viață diferită de a altuia când viața ta se poate rezuma în șase cuvinte: sclav pe tarlaua averii=capitalului altuia?
4.Societatea unde nu există opinie publică, nici opinie proprie, se numește crescătorie sau bazin de resurse sau carne de tun.
Vocabularu', gramatica, cadru' de gândire, orice secundă a vieții umane,toate servesc averii al căror mijloc viu de înmulțire sunt.
Or, e evident că averea aia nu'i a ta, iar afirmația asta e adevărată în proporție de 80-90%.
5. Într'o societate cu averea personală limitată, corupția are nevoie de colaborare în grupuri, lucru exponențial mai dificil între oameni comparabili politic.
În societatea curentă poți observa cu ochiu' liber proliferarea legilor oportuniste, a birocrației, și a trepădușilor de orice fel. Averea uriașă a altuia e vegetația care în care te naști și'n care ți'i sortit să devii țintuit. Instituții publice precum guvernele, parlamentele, UN sau Comisia Europeană, toate plătesc anual o rată lui Bill Gates, în timp ce două sisteme de operare alternative gratis și deschise sunt funcționale pt. un utilizator obișnuit de un deceniu deja. Cum să nu devii cel mai bogat om de pe pământ?
6. Într'o societate cu hiperbogați, opinia din votu' tău se compară cu opinia din votu' tuturor celor care lucrează pt. creșterea unei sursei (anume a lor) de capital; adică rămâne nesemnificativă
7. Într'o societate cu hiperbogați, orice activitate le reprezintă interesele: legi, media, industria, sănătatea ca industrie, educația ca producție de sclavi, cercetarea științifică devine metodă de creșterea eficienței profitului, iar averea publică migrează spre hiperbogați prin forța lucrurilor.
Nu ai nevoie de hiperbogați rău-intenționați, conspirînd să extermine pe toți ăilalți; e suficient să'și depună averea în bănci spre păstrare: atunci băncile vor concura să'i aibă de clienți prin promisiuni de dobânzi; apoi alții se vor îngrămădi să ia credite promițînd, în competiție, dobânzi, timp real viu, care se'ntorc la matcă.
8. Într'o societate fără limitarea averii, "piața" e buzunaru' hiperbogatului, iar oferta domină cererea sau invers conform cu care din ele absoarbe mai bine averea celor mulți în buzunarele celor puțini da' hiperbogați.
9. O societate cu averea personală limitată e mai robustă la intemperii și e singura care permite un sens noțiunilor de proprietate a opiniei, proprietate a vieții, proprietate a libertății, pe scurt de calitate a vieții proprii în contextu' ei natural/social. Într'o astfel de societate nu se pot naște puteri ale minorităților decât prin raționalitate și verificabilitate, adică acord comun și liber.

Argumente contra și răspunsu' la ele:


- limitarea averii e neconstituțională
Ar fi neconstituțională dacă'n constituția respectivă ar scrie clar că averea personală trebuie să rămână nelimitată. Și chiar dac'ar scrie asta în vreo constituție, dacă ai o majoritate care decide s'o schimbe, problema devine improprie/irelevantă.
- păi cum definești averea?
:) e tot ce ai și poate fi vândut pe piață, sau tot ce ai cu un preț atașat
- păi e utopie, cum s'o aplici?
se aplică prin control similar cu cel de taxe; doar că'i mai simplu, pt. că controlu' nu se aplică decât la 10% din populație. În anu'n care o persoană depășește limita, e invitată să selecteze aleator un număr de persoane oarecare anonime, care vor primi împărțeala excesului de avere în cauză.
- păi e utopie, cum ajungi s'o pui în constituție
simplu, asta se face automat când o majoritate simplă a oamenilor are să'nțeleagă de ce'i util principiu' ăsta.
- care salariu, median sau mediu
mai degrabă cel mediu pt. că numără întreaga societate salariată, adică muncitoare pe bani
- or să plece bogații
deci o s'avem mai puține găuri în care se scurge munca și viața noastră; creatorii de bogăție sunt cei săraci, e timpu' lor viu trăit pe tarlaua hiperbogatului pe care li se'ntâmplă să se nască, în timp ce hiperbogații definesc ce'i aia bogăție și'n ce fel se colectează.
- nu'i momentu' acuma, că se sperie lumea
principiu' limitării averii personale, când și dac'ajunge'n constituție, are să se aplice la o populație de 10-20% sau mai puțini. tu, cu un grad de siguranță de 80-90%, nu ești printre ei, nici vecinu' tău; de ce s'ar speria el, sau tu?
- se poate face prin taxare progresivă
Taxele pe 1 milion dolari venit anual înainte de Kennedy erau 95%, după Kennedy au devenit 65%, după Reagan au devenit 38% (sursa US Treasury). E clar că hiperbogații își pot finanța interesele prin partide până adaptează taxele la propriu' lor confort. Asta se întâmplă aproape determinist în orice societate în care averea nu'i limitată.
- e o grozăvie: proprietatea'i sfântă
dacă proprietatea mea e comparabilă cu a ta, nu'și pierde sfințenia, dac'o avea.
- de unde atâta ură la adresa hiperbogaților?
de fapt limitarea asta le salvează viața și lor, doar c'o face salvându'i alături de ceilalți
- mai bine ieși în stradă
dac'avem 10% hiperbogați; viața celorlalți 90% e rularea și creșterea averii lor; cui folosește ieșirea în stradă într'un astfel de context?
- păi putem corecta capitalismu': totu'i s'avem fiecare o moralitate înaltă
pt. asta e nevoie de educație publică obligatorie, strictă și cu standarde cât mai înalte, și nici aia nu șterge în mod stabil animalismu' latent din orice om; oricum, nu animalismu' omului e prima cauză a creării inegalităților extreme, cauza e obiectivă, e o proprietate a oricărui sistem de ființe vii care nu'și pune limite. Adică educația, oricât de bună calitativ și de intensă, rezolvă doar parțial problema.
- păi dacă nu ești vigilent nu'i de vină ăla de'ți bagă mâna'n buzunar
oricât de vigilent ai fi, n'ai unde să te retragi din circuit: 90% lucrează pt. ceilalți 10% într'o societate cu averea nelimitată.
- nu se poate, doar e democrație, iar alții au și alte opinii
când un om are o avere cât a altor sute de mii, interesu' cui crezi c'are să câștige la un vot oarecare? dacă asta numești democrație, nu știi despre ce vorbești
- referendumu' din Elveția pt. limitarea venitului personal a picat, ce altă contra-dovadă mai vrei că limitarea averii nu e realistă?
ca'n răspunsu' anterior: într'o țară care trăiește explicit din depozitele de avere pe care le stochează la ce rezultat te poți aștepta?
- da, da' nu mă vindecă de cancer
limitarea averii personale n'o să ne facă îngeri, doar comparabili politic.
- nu poți să te pui cu USA
ei au dificultăți cu Afganistanu'; de altfel, în fața unor oameni convinși de un adevăr nimic n'are contraforță notabilă; chiar de'ar fi să te'amenințe cu bombe, nu mai bine mori decât să trăiești o viață împrumutată de altu'? Vezi pe cineva înarmându'se împotriva termodinamicii, de exemplu?
- mai sunt alternative
singura pe care o cunosc e cea a redefinirii unității de schimb: până azi, un hiperbogat plătește un procent infim din averea sa în schimbu' unei oi, să zicem, în timp ce pt. ăla care'o crește, oaia aia poate fi și 70% din averea personală. Pe scurt, definiția unui schimb economic liber: efortu' depus de o parte a schimbului e egal cu efortu' depus de celalaltă parte. Orice altceva e abuz de putere/constrângere.
O măsură rațională completă a efortului într'un schimb e proporția din averea personală.
Deci alternativa la limitarea averii personale e utilizarea proporției din averea personală ca monedă de schimb după cum urmează: un schimb economic, de exemplu între mine și tine, este liber doar când eu îți dau o proporție din averea mea egală cu proporția pe care mi'o dai din averea ta; evident suntem liberi să nu facem schimbu', da' dacă'l facem, ăla'i singuru' schimb care se poate numi liber.
Pe scurt, într'un schimb economic liber, procentu' din averea celui de'o parte a tarabei e egal cu procentu' din averea celui de partea cealaltă a tarabei.
Asta'i singura alternativă pe care'o știu.

2013-12-25: În România, unii se plimbă și dansează în tricouri colorate, alții lovesc online în regim, alții iară curăță etern de corupție capitalismu' care are chestia asta că devine nespălat tare des, alții'și dau foc, ONG-urile scriu de zor pe laptopu' lor Apple propuneri de finanțare, ăia de la Pungești fac greva foamei; toți cu gându'n cap că fac ceva.
Zilele astea, în USA, careva a măsurat că Warren Buffet a câștigat anu' ăsta cam câte 37 milioane dolari pe zi. Dacă ieri pisica lu' Warren ar fi călcat peste tastatura omului ș'ar fi șters trei zerouri din cifra de investiții în Chevron pe 2014, din sute de milioane în sute de mii, Chevron s'ar pune pe'mpachetat și n'ar mai ajuta România cu gazu'.
ONG-urile, cei de la Pungești, istericii și istericele, credincioșii cărora ruga le'a fost ascultată, cu tot cu teoreticienii mișcărilor radicale pe linia Marx-Agamben-cult-în-cap, meritați o felicitare de crăciun pt. revoluția din capu' vost. Neîndoit, are efect tot ce faceți, cineva a băgat și mâna'n foc pt. asta.
Dacă vă deranjează capitalu', limitați'l băi prostanilor, pân'atunci faceți vulvă degeaba.
Uite cum: principiu constituțional: averea totală personală (~capitalu') e limitată la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie (cam 130 ani) și e verificată în fiecare an; limita e actualizată anual conform cu evoluția salariului mediu.
Dezbate chestia asta cu cât mai mulți vecini până se lămurește măcar 51% din populație. Atunci radem democratic orice guvern sau parlament care i se opune ș'o scriem în constituție ca subtitlu sau motto. Pân'atunci vă urez success în revoluția de autopromovare la care participați cu spume.
De'nțeles de ce n'atingeți subiectu': punem rău'nainte, dacă v'una dintre voi o s'aibă cândva (desigur, prin merit, geniu, moralitate și incoruptibilitate) o avere de limitat? Speranța voastră cocalară dă caracter sexual circularității a ce faceți.
Un an nou altfel.

2013-12-18: The meaning off Crisis? What crisis? (1975) by Supertramp. Smooth landing ;).

2013-12-13: Spirits in the night off Nightingales and bombers (1975) by Manfred Mann's Earth Band, back then when ppl smoke and brits were fine, before the Reagan+Thatcher calamity landed on the west and thoughts became receipts, when just the existence of the USSR guaranteed the pension and healthcare of the European westerners.
First time heard on a jukebox in a bar on the communist Romanian seaside around 1983. Wish u were there.

2013-12-12: Palmira off Faltriqueira (2002) by Faltriqueira. now breathe.

2013-12-07: Future Passing By off Harmonic Ascendant (1979) by Robert Schroeder.

2013-12-03: Ambient Fruit (Chapter 2) off The Dragon Experience (2003) by cEvin Key

2013-11-30: Lately, open-access seems to be flourishing somehow, with the condition that those who made money out of publishing, keep making them, and those who paid for the "published" research keep paying twice for it (once for the research to be done, and once for it to be read).
That's why open-access comes in various colours to you, diamond, green, gold, shiny, cacao etc.
Also a lot of high-level people seem to be concerned by open-access, even supporting it in some twisted way (e.g. the author pays kind of open-access).
Obfuscation is endemic.
Despite the apparently complicated issues, this is a simple phenomenon, and time is ripe for the public research to be available to the public who paid for it. No further costs, no further discussions, no further qualifiers and colours. The existence of internet enables it.
There are two simple and cheap things to be done here:
1. Forbid public research personnel to hand over the copyright to publishing companies. A law phrase is enough to cover that. Work circulates under a CC-BY license at all times.
2. Understand that the flow of a scientific article needs to change, from the traditional way: author->peer review->publisher on paper->libraries to author->peer review->digital library->(optionally) publisher on paper. This means: only fund public research if it gets published in a digital library when it's done.
Note also the change from libraries to digital library, plural to singular. There's no reason to have more than one digital library per country. Moreover, the digital library is self-sustaining because publishers on paper will have to pay for their commercial access to the digital library to assemble works on paper for various interested parties.
Then implement a public access digital library of publicly funded research results per language.
You're done.
It's easy, and cheap: such a "national" library doesn't need more than 200 msq of office space populated by 4 persons and more than, say, 10 TB of storage capacity for now.
Anything else, or more, is plain bulshit.
If you don't believe me, hire me and I'll prove it (I will only work for Greece, Portugal, Spain, Romania, France, Belgium or EU institution with offices in one of those countries), given the law phrase above is official and the obligation for the publicly funded published research to be passed to the "national" digital library).

2013-11-13: E textu' ăsta, al returzilor de dreapta: muncește ș'ai să ai. Pen'că, vezi tu, d'aia ești pe lume, ca să ai. D'aia trebe să pândești și să păzești, nu'i timp să gândești și să trăiești, de unde și numele de returd.
Da' de muncești sărăcind pe alții, chiar de te împle de fiecare dată, te'ai împlut doar c'o plăcintă cu puroi.
Psihopați din toată lumea, animați de pohta de avut nelimitat, o să vă stea'n gât.
Pohtă mare! Nu v'ar muri mulți înainte!
**** Ș'acu traducerea'n engleză a textului mai sus, făcută de geniul IT pe nume Google:


E textu 'This, of returzilor right: working ș'ai to you. 'Cause, you see, that you're d'world to you. D'lurking and that should keep, He's not even time to think and live, hence the name returd.
Yes' to work impoverishing others, even beg every time te'ai only requires you a cup pie pus.
Psychopaths of everyone to have unlimited pohta animated by a stea'n your neck.
Pohtă great! V'ar not die many before!

2013-11-13: Hodie Simon Petrus off William Byrd:Haec Dicit Dominus by Andrew Carwood: The Cardinall's Musick.
now breathe.
then,
Move D & Pete Namlook - XVI Travelling The Silk Route (2008)
now move, look around.

2013-11-04: "Gogu" pe CriticAtac:

“Si cum de aceasta intreprindere va fi mai eficienta economic (nu ecologic, moral, etc.) si inovativa decit cea capitalista.”
Calarea mentală pe subiectul bani și valorizarea banilor mai presus de orice altceva sînt două din racilele capitaliste care vor trebui eradicate înainte de a putea edifica un alt sistem. Sînt niște idei pe care propaganda capitalului ni le-a înfipt adînc în căpățîni și dincolo de care nu putem să vedem. E logica potrivit căreia aurul de la Roșia și gazele de șist trebuie musai exploatate: se produc bani. E logica potrivit căreia o mamă trebuie să-și lase propriul copil de izbeliște ca să îl îngrijească pe al alteia, care o plătește: se produc bani. E logica potrivit căruia tot timpul investit de un om în a-și face datoria de părinte față de copii lui, ori datoria de fiu, ori de frate, ori de prieten, față de oamenii din jurul lui, e timp mort, pierdut: nu se produc bani. E logica potrivit căreia nu e bine să ne luăm concedii, libere, și e bine să stăm cît mai mult peste program: producem bani. E logica potrivit căreia țărănimea trebuie desființată (conform Mungiu-Pippidi): nu produce bani. E logica potrivit căreia putem fi puși pe drumuri, eliminați din circuitul economic, la cea mai mică mișcare pe piețele de capital: patronii noștri au găsit o metodă de a face mai mulți bani în altă parte. Viața noastră, familiile, copiii, sănătatea, nu contează. Contează banii.
E logica corupției, a hoției, a jafului, a distrugerii ecosistemelor.
Banii așa cum îi înțelegem noi acum, îndoctrinați de mașina de propagandă a capitalului, nu sînt decît simbolul valorii supreme în capitalism: profitul clasei exploatatoare, poziția ei dominantă în societate, supremația ei.
Economia e totuși producția de bunuri și servicii necesare vieții.
Nu vom avea o idee decentă de ceea ce înseamnă cu adevărat eficiența economică, a oricărei activități, pînă nu vom cuantifica și vom pune pe balanță și daunele cauzate naturii, a cărei integritate e absolut necesară vieții, și daunele aduse calității vieții înseși, daunele cauzate societății prin stres, îmbolnăviri, poluare, alienare familială și socială, pauperizare.
Acum nu știm și nu vrem să știm decît de bani. Dacă ies bani e bine.

2013-04-10: Finally, for the iron lady, the irony being that RIP here means "Rust In Piss". No thanks at all for the misery you managed to pull out from the depths of human natures everywhere. I certainly don't want to meet anybody who liked you, ever. EVER. Never.

2013-04-02: Yes with Turn Of The Century, Wonderous stories, and, ladies and gents, Awaken, off Going for the one (1977). Wish we were there.

2013-03-27: Finally, EU conceives the idea of forcing the costs of bank bailouts to be supported by those who invested in said banks. They took the risk, and risk means sometimes you lose. In US, the rich took the risk and the poor paid for it.
This is a a first step towards a no-bullshit reality facing. Various commentators are rolling their eyes: oh, what a mistake, "public confidence in the financial system is a prerequisite for a healthy economy". Yes, public confidence is a prerequisite also for gravitation laws to work. Oh, wait, it isn't.
Then what these people are calling "healthy economy" is really a big made-up shit-loaded bubble expected to float on the belief of the populace, the economy that works exclusively for those which filled it. Well, guys, start putting your money where your mouth is.
I read concerns about investors running with their money. Well, please do, run and never return because you guys are fucking with my life since twenty years ago, and that's only because communism protected me. Please run on some faraway planet, I never wanted to hear from you, and the losers working for you. YOU are not necessary, your vocabulary stains whatever human dignity is left possible in any society. You and your money centered psychotic existence.
Run. Run on the banks. Take your money and go invest on Jupiter. Nobody will regret you for a few generations.
Once again, cheers to those who will have the guts to mandate bailing the banks with investors/shareholders/stakeholders' money.
This is a sound basis for a future EU and for its citizens. It's the first solid sign of sanity from the EU admins. Congratulations this time for the Eurogroup if they will stick with this decision.
A few words about the amounts though: the rational way to do it is to take 0% from those accounts under the limit guaranteed by the State and any amount necessary out of those accounts which are over that covered limit or those accounts which were completely speculative and unguaranteed. What's up with this tuning, from 40% to 6.6%-9.9% to whatever?

2013-01-03: silviu lungu pe CriticAtac


Doamna Bazac, Cu bucurie tin sa anunt ca pe noi, publicul, nu ne intereseaza subiectul. Mediul universitar ii produce, ii promoveaza, ii numeste doctori, rectori, profesori si finalmente ni-i livreaza noua, opiniei publice, pe scena politica.
Cand ii vedeti in lumina reflectoarelor, voi, colegii intelectuali ai impostorilor, incepeti isteria listelor de semnaturi , crizele de ficat si de moralitate. Evident, inainte de asta va trebuie un imbold, va trebuie ca cineva sa faca treaba murdara a rascolirii prin arhive. Trebuie ca cineva bine intentionat sa va indrume putin revolta, sa va arate directia, tinta.
Noi, in politica, avem de-a face doar cu hoti, mai mult sau mai putin carismatici. Asa ca unul care si-a copiat teza de doctorat ne poate face cel mult sa zambim, dar nu sa ne revoltam. S-ar putea sa simtim totusi putina revolta. Revolta impotriva ipocriziei. Pentru voi a fost bun de rector, doctor etc, n-ati facut nici liste si nici proteste, nu v-ati facut curatenie in curte iar acum mizeria a dat pe dinafara.
Acum va oferiti sa faceti curat in societate. Thanks, but no thanks!

2012-11-07: Nu credeam c'o s'am de ce pomeni v'odată v'un artist contemporan român, da' iaca, se mai întâmplă:
Teatrul SubPământ. Valea Jiului după 1989 vă invită la: Spectacolul Sub Pământ - a doua reprezentație în București în proiectul Muzeu în Mișcare -
Echipa proiectului: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban, Bobo Burlăcianu, Adrian Cristea, Vlad Petri, Ana Colțatu, Ștefania Ferchedău, Cătălin Rulea Coordonatori: Mihaela Michailov și David Schwartz. Parteneri: Asociația Alburnus Maior, Dianei 4, Teatrul de Artă Deva, Teatrul Municipal Baia Mare
Ca introducere'n temă, sau postfață, ui'ce zice Claude Karnoouh pe CriticAtac despre.
Wish we were there. Respekt!

2012-07-02: Zaira by Astyplaz off Bi (2008). Wish we were there.

2012-07-01: Since 1997 I understood that Internet is making publishing on paper obsolete. That, on the assumption that whatever is published is culture, knowledge.
Whatever you see now published on paper is not culture and is not knowledge, is a publishing industry "product".
I am concerned only with the scholarly communication here, namely that one that's being paid out of public money, that is, its largest part.
The pre-Internet process of communicating a scientific result, called "publishing", consisted of authoring-->peer-reviewing+editing-->acceptance, then followed by: render on paper-->store at the classical library, which, in the Internet era, the normal process should become, instead: store at the digital library-->render on paper, etc.
It is obvious that, currently, the scholarly communication seems to ignore the existence of Internet, and, in the process, public money end up, as usual, in the private pockets of "publishers"=rendereres on paper, for no justifiable reason.
The governments are funding science so that it should be available to the public, but that science ends up under a paywall in some private companies, that is, the public has to pay a second time to acccess the results it paid for already.
This was obvious to me (and others) since 1997, a public money theft is continuing unabated meanwhile. Why the fuck nothing has changed since?
Here are some reasons: 1. the relationships of an editorial board (which works as such also on public money) with the "publishers"=renderers on paper were having a history of their own, they built slowly and achieved, as a side-effect, a commercial profit for the "publishers". Obviously, the "publishers" are interested in maintaining this relation. 2. the structures, or "publishing circuits", above, are also structures of power, where scientific editors and reviewers keep themselves on the edge of information in their field, which makes them competitive in the race for the public money funding the research. Obviously, the editorial boards are interested in maintaining this structure of power. 3. there are these fake concepts, like "impact factor", which say that, if you didn't publish in a high-impact journal, you won't be competitive in the race for the public funding. This is what I would call a self-hole: young researchers are forced to sing the tune the editorial boards of these high/impact factor journals expect from them, otherwise they won't be recognized as researchers; no real challenge to the current understanding of the field will be published unless it serves a new group of power ready to get a chunk of public funding. So science is no longer science, is a race for power and money, like any other society of ignorant people.
All these can be fixed in one move: a law mandating publishing at the digital library in open-access mode: there is no reason for publicly funding the rendering on paper at the current private publishers, at most, such public funding should be limited for long-term archiving purposes, and only if that archive is publicly accessible.
Are there enough real scientists left to make this happen?

2012-06-11: This message is long overdue (cca. 10 years) but this delay was necessary to check and double-check my impressions.
This message is for those who never experienced living effectively in socialism and for the few of those who lived in it but missed grasping its meaning.
There's no doubt left in my mind now, when closing to the age of 50 and having lived in both the socialist and capitalist worlds: I lived in a better world.
The world I'm talking about is a socialist, communist aspiring, world. That world assumed a human is built, not born. One's born an animal, but the socialist society around understood and took responsibility to educate any such animal and see to its healthcare. One's gender, race(??), height or wealth did not matter. We were bound to live a lifetime with each other, therefore the social commitment was recognized as necessary and written in the Constitution.
In comparison, capitalism is poverty, a failure, to put it mildly. Here's why: 1.Education is a merchandise 2.Science is a merchandise 3.Healthcare is a merchandise 4.People are, naturally, given the above, scarcely educated, and, when they "are", they only have a set of "skills". You need a few tens of "educated" individuals surviving in capitalism to cover the horizon of one properly educated in socialism. 5.Magical thinking and wishful thinking are endemic: that's what you get when education is for sale. You also get to live in a new sort of religion: the numerical religion, aka capitalist economy (a bulshitting discourse formulated in meaningless numbers). 6.You get to be born and to live under a few private dictatorships: the monopolies, the natural outcome of the points above; all this while you're being told you're free, yes, free to serve the sociopath of your choice. Capitalism is mobile feudalism. 7.Capitalism is the result of sociopaths keeping tabs on each other. 8.The basic principles of capitalism are fundamentally wrong and the result is unphysical: this kind of "society" has no chance of surviving. 8.a A tragedy of the commons is possible only among uneducated people, or people educated over the counter, that is, only among people grown in capitalism or in something similar to it (see the points above). 8.b The "rational self-interest" is in fact the sociopathic self-interest of the uneducated. 8.c The "free market" does not exist, in fact it is a continuous coercion exercised by those who happen to become wealthy upon the rest; 8.d To be wealthy is only a post random-factum tag without content, it has nothing to do with wisdom, intelligence, or anything rational or belonging to human "nature"; it may have to do with sociopathy, i.e. with the lack of some basic human building blocks. 8.e If you make money out of something it doesn't mean you proved anything; you've just been "lucky" or savage enough to snatch them from somebody else, there's no other virtue to it. 8.f You have to earn a living only when you were asked if you want to live by "earning" it and answered yes. 8.g egoism is just an ignorant's take on the world, it's not a feature, it's a bug, and probably clinical at that 8.h. ...it's actually not worth going further with such a derisory subject, it really spoils my evening, you may continue filling these points after you pop your head off your own ass or your facebook account.
As for the socialism, I'll let you research the subject on your own, after all, it's about your and your children's future; the only hint I'm going to give you is that it's nowhere near to what you learned in a capitalist "school" and nowhere near the crap enumerated above: imagine a world where, after some time spent in the public school, you understand you are an organic part of the society, anybody's life has a meaning, a historically heroic one, albeit locally mundane most of the time, by emancipating the human from its animal condition. Socialism, and then Capitalism: the Internet, and then facebook.
I lived in a better world and I'm happy I had the luck to have been a part of it: the humans can do it, I saw it. You'll have to rebuild it to get a glimpse of what its meaning is. Socialism is where the capitalist "freedom" bullshit ends and the meaningful human freedom, the real history, the history that has a future, begins.
good luck

2012-05-27: Anolo, ianolo by Maria Răducanu off Ziori (2010). Hey, Pete Namlook, it seems time's ripe for a new collaboration.

2012-03-17: m31 banner
in preparation, you may read the short introduction

2012-02-11: ACTA i'o porcărie, pen'că 1. "proprietatea intelectuală" (PI) i'o tâlhărie și 2. servește doar celor deja bogați ce se'mbogățesc din intermediere.
PI i'o tâlhărie pen'că nu există o origine a PI. Dac'am lua PI în serios, atunci am avea un ins care se'mproprietărește cu PI la momentul t, până la momentul t, insu' a cules resurse din mediu și le'a transformat, dacă, pe care le declară PI. Dacă PI implică o plată pt. accesu' la ea, atunci proprietaru' PI trebuie să demonstreze c'a plătit pt. toate resursele care l'au abilitat să creeze PI, apoi să demonstreze că a creat ceva ce nu exista înainte. Da' resursele care l'au abilitat (comunicarea) nu pot fi plătite pen'că nu pot fi enumerate și nici cuantificate, sunt inefabile, la fel cu creația. Așa că a'ți asuma PI înseamnă o tâlhărie: aduni de unde nimeni nu cere vreo plată, apoi ceri o plată pe ce'ai adunat. Deci PI e o formă de abuz de putere echivalent cu tâlhăria. Folosești munca sau existența altora să te dai tu proprietar PI. Du'te'n măta. O tâlhărie are nevoie de sprijinu' legii să poată deveni standard social, de unde ACTA, prin care proprietarii de PI recunosc că nu pot să'și protejeze PI pt. c'o fac prin abuz de termeni, și cer ca Statul să impună legi prin care inefabilu', comunicarea, se plătește și se administrează ca resursă. Asta ar hrăni ș'o grămadă de specialiști în nimic care s'ar implica în administrarea PI, ce să facă toți absolvenții în "științe" politice? Dacă tot ești parazit și prost, măcar să fie o lege acolo care să zică că ți se cuvine să trăiești și tu din tâlhărie. D'aia se cuvine un venit minim necondiționat ca principiu' constituțional, tocmai ca derizoriii ăștia să nu vină cu căcaturi gen ACTA: dacă tot v'ați născut, s'aveți și voi din ce trăi fără s'o mai dați cotită și s'abuzați vocabularu'. Vă faceți iluzii oricum, ăștia de vreți bani pe vorbe, c'o să vă'mbogățiți, o să se'mbogățească avocații ș'alte creaturi ne-"creatoare" din "munca" voastră d'a fi voi înșivă.
PI sau ACTA ar avea sens să protejeze doar extratereștrii, care, dacă apar pe pământ cu PI, măcar e posibil ca PI a lor să nu rezulte din interacția cu noi, tereștrii.
Pe pământ, PI s'ar cuveni doar unuia care se naște din aer, nu se mișcă și nu interacționează cu nimeni și nimic, apoi careva trece pe lângă el și zice: "cât vrei pe proprietatea ta intelectuală?". Da' proprietaru' nostru n'ar ști să răspundă pen'că nu știe vorbi, habar n'are ce'nseamnă "cât vrei pe" și nici gând despre ce'i aia PI, nu mai pun la socoteală că el nu există.
Care bovină a semnat ACTA în numele meu? DEMISIA, a ta ș'a cui te'a pus! papagali nenorociți. plancton.
P.S. Într'o lume în care rahaturi ca ACTA sunt legi, dai în fandacsie și paranoia: văd persoane umblând tăcute, căutând suspicioși pe careva care le "fură" PI, de exemplu culoarea la fular, persoane care au un automat lipit pe frunte care marchează fiecare cuvânt scos: 10 cenți, 15 cenți...jalnic, bre.
ACTA e un atac la comunicare; în esență, e atac la om.
ACTA transformă orice gând într'o chitanță.
Un sistem care acceptă ACTA, sau orice echivalent cu ACTA, e un sistem ilegitim: nu mai reprezintă decât puterea celor cu avere și pe prostu' care crede că gândește. Muie capitalismului.

2012-01-30: this is a list of principles and concepts which should be part of any modern State's Constitution (version 2.1):

  1. The effective democracy principle: the total wealth of each citizen is limited to an amount equal to a lifetime of average wages per economy (the longest human lifetime officially registered is about 130 years)
  2. The well-tempered bureaucracy principle (The FIFO principle): An official request to bureaucracy from a person is confirmed instantly at the officially marked moment of its receival; the requests are solved in a limited time explictly set by laws, and in the order received (FIFO=First in, first out); where there can be scientifically/objectively defined that there are different classes of bureaucratic themes, then each theme gets its own separate and independent queue and each such queue is dealt with in FIFO order. Changing that order is a crime and the administrator changing it loses forever its right to work in the public service.
  3. The public services principle: education, health and justice are public and mandatory services, payed through taxes. The public services are managed by professionals in the respective domains. The part allocated from the public budget is established by law.
  4. The sovereignty principle: The State can contract debt only from its own citizens and only through the temporary tuning of taxes, approved by referendum.
  5. The authentic democracy principle: financing of electoral campaigns can be accomplished exclusively through the regular party membership fees.
  6. The transparency principle: The undeclared part of personal wealth is not protected by the State.
  7. The guaranteed bank deposit principle: The State only guarantees upto 10 years of average salaries for personal deposits to the banks or credit unions fulfilling the following conditions: a. they are non-profit, b.they make only loans with an interest limited upwardly by the inflation rate and c.their leverage is less than or equal to 3.
  8. The subsistence principle:The State, embodying the democratic agreement of the population, is orientating its policies towards ensuring the concrete right of each citizen to subsistence.
  9. The State-Church separation principle: The State does not administer and does not finance religion or cults.
  10. The knowledge principle: the publicly financed research is a public service and its results belong to the public domain. The research results are permanently and comprehensively accessible to the public without further costs.
  11. The communication principle: The Internet infrastructure is a public service equally accessible to each citizen for communication.
  12. The self-administration principle: the political and administrative decisions are available continuously for public monitoring, and a universal voting mechanism is in place so that each citizen can react or suggest solutions to public problems.
  13. The collaboration concept: in any collective activity, the concept of hiring is replaced with the concept of collaboration. At the end of the collaboration contract each of its signatories own a part of the results according to the initial unanimous agreement.
  14. The representation principle: the right to emit laws or implementation instructions belongs exclusively to the parliament if a direct democracy is not yet functional.
  15. The quality-of-life principle: the maximum number of working hours per day is 6 and may only be decreased in the future
  16. The principle of assisted suicide: A public/non-profit service exists, where any person is free to ask for the service of assisted suicide, the result being that the person leaves this world in dignity and with 100% confidence of not returning to it
  17. The unconditional basic income: each legal resident receives an unconditional minimal income, of a size to be calculated and established by law, yearly.
  18. The ecological principle: the devices consuming non-renewable resources will be tagged as such and will be replaced as soon as science allows.
  19. The principle of delimiting the types of property: the private property is strictly delimited from the public one, the borders and flows between them are continuously monitored by the public; the transformation of public goods or property into private goods or property can only happen after the approval of a referendum.
  20. The free exchange principle: The concept of free exchange is defined by the strict equality between the efforts, measured in percents of personal wealth,  on either side of the exchange. Any other kind of economic exchange is power abuse.
if these principles do not belong yet to the Constitution of a State, then the population of that State is the self-declared slave to the richest of the day, the politicians and those who passed through schools are just their masks and instruments, the democracy and freedom are meaningless, and everybody's life is just jailtime in open air.
you, the reader, are free to take this list and discuss it with your friends, improve it and preserve its spirit (the principles should be simple, clear, and their implementation measurable, or define a new vocabulary which fits the rest of the principles), promote it democratically as an organic part of your country's Constitution.
Don't forget to update the version number.

2012-01-17: ...sau elefantu' din cameră: Constituția deschisă.
iaca ce principii ar trebui să fie la baza Constituției unui Stat modern (versiunea 1.8):

  1. Principiul democrației efective: averea totală personală a fiecărui cetățean e limitată superior la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie (viața cea mai lungă înregistrată oficial, cifra curentă e 130 ani).

  2. Principiul democrației autentice: finanțarea campaniilor electorale ale partidelor politice are loc exclusiv prin cotizația fixă anuală a membrilor proprii (nu prin donații, nu prin finanțare de Stat)

  3. Principiul suveranității: Statul nu poate angaja datorii decât de la propriii cetățeni și doar prin intermediul variației temporare a taxelor, aprobate prin referendum.

  4. Principiul transparenței: Partea nedeclarată a averii nu este protejată de Stat
  5. Principiul garanției depozitului bancar: Statul garantează până la o limită egală cu 10 ani de salarii medii pe economie doar depozitele persoanelor la băncile sau uniunile de credit care îndeplinesc următoarele 3 condiții: a. sunt non-profit, b. fac doar împrumuturi cu dobândă limitată superior de rata inflației și c. au leverage maxim 3
  6. Principiul subzistenței: Statul, în calitate de acord democratic al populației, își orientează politicile spre asigurarea dreptului concret al fiecărui cetățean la subzistență.
  7. Principiul serviciilor publice: educația, sănătatea și justiția sunt servicii obligatorii, publice, plătite din taxe. Serviciile publice sunt administrate de profesioniștii domeniilor în chestiune. Procentul alocat de la bugetul public se stabilește prin lege.
  8. Principiul separării statului de biserică: Statul nu administrează și nu finanțează cultele
  9. Principiul cunoașterii: cercetarea finanțată public e un serviciu public și aparține domeniului public. Rezultatele cercetării sunt accesibile permanent și comprehensiv publicului fără costuri suplimentare.
  10. Principiul comunicării: Infrastructura Internet e un serviciu public egal accesibil oricărui cetățean pt. comunicare.
  11. Principiul autoadministrării: deciziile politico-administrative vor fi continuu monitorizabile de către public, cu un mecanism universal de votare funcțional astfel încât fiecare cetățean să poată reacționa sau propune efectiv soluții probleme publice.


  12. Principiul colaborării: în orice activitate colectivă conceptul de angajare se înlocuiește cu conceptul de colaborare. La sfîrșitul contractului de colaborare fiecare semnatar deține o proporție din rezultate conform acordului unanim de la începutul colaborării.
  13. Principiul reprezentativității: dreptul de a emite legi sau instrucțiuni de implementare aparține exclusiv legislativului
  14. Principiul calității vieții: numărul maxim de ore de muncă pe zi lucrătoare este 6.
  15. Principiul venitului de bază necondiționat: orice rezident legal în România primește un venit minim necondiționat, al cărui cuantum e estimat științific și stabilit prin lege, anual.
  16. Principiul ecologic: dispozitivele care consumă resurse ne-reînnoibile vor fi etichetate ca atare și vor fi înlocuite sau interzise cât de repede permite știința/tehnica.

  17. Principiul delimitării tipurilor de proprietate: proprietatea privată e strict delimitată de cea publică, delimitarea lor și fluxurile dintre ele e monitorizabilă continuu de către public.
  18. Principiul economiei relative: Schimbul liber e definit de egalitatea dintre eforturile (procentele din avere) de'o parte și de alta a schimbului. Orice alt fel de schimb economic e relație de putere.

dacă principiile astea nu există în Constituția unui Stat, atunci populația acelui Stat e sclava declarată a bogaților zilei iar politicienii și cei școliți doar masca și instrumentele lor, democrația n'are sens, libertatea nici atât, în fine, totu'i o pușcărie în aer liber.
am umblat cu lista asta pe comentarii pe CriticAtac de când au început protestele; între timp au apărut alte liste cu tot felu' de bălării; inclusiv CriticAtac a făcut o "declarație", da' de discutat principiile de mai sus, aproape nimeni din cei ce scriu acolo articole n'a făcut'o.
Trag concluzia că CriticAtac ocupă o nișă de "piață" a discursului ca oricare altă nișă. Eu mă retrag din citit CA și dau jos și linku' spre CA că's sătul de genu' ăsta de aburi până văd o preocupare serioasă legată de principiile Constituționale care ar putea rezolva problemele de azi și cele care se anunță mâine.
Cine consideră lista interesantă, s'o ia s'o crească mai departe, păstrându'i spiritu': - principiile au impact verificabil - sunt simple și ușor de ținut minte - pot fi argumentate solid iar situația din ultimii 50 ani le impune ca soluții.
Pa.

2012-01-10: Bogdan Perdivară pe CriticAtac:


Dle nimeni, să vedem:
“Eu vad statul ca instrumetul celor potentati economic de a ne lua islazul”
Nu e exclus să aveți dreptate într-o măsură, dar statul e preferabil, totuși, cuceririi sălbatice de teritorii în virtutea dreptului celui mai tare; statul asigură, cel puțin teoretic, un sistem de apel la justiție și o oarecare protecție împotriva gărzilor oligarhului de peste râu; este, desigur, o instituție imperfectă, la care va trebui cândva să renunțăm, dar deocamdată prefer să mă lupt în justiție cu oligarhul decât să fiu hăituit de o armată de mercenari care trag în plin.
“Ce ar trebui sa fie in proprietate comuna? SI ce nu?”
Resursele neregenerabile de orice fel. Apa, aerul, solul, pădurea. Orice nu a fost creat direct ca rezultat al muncii umane. Pământul, de pildă, poate fi utilizat de comunitate dar nu este proprietate în sensul clasic, ci mai degrabă urmează logica devălmășiei (commons): el nu poate fi vândut sau înstrăinat în afara comunității și este disponibil pentru toți cei dispuși să muncească acolo, fără interpuși, în scopul acoperirii nevoilor de bază și nu al obținerii de profit, eventual cu împărțirea egală a beneficiilor și suportarea egală a pierderilor. Un sistem care mai funcționează prin Melanezia, de pildă.
Mai există, apoi, și “proprietatea” ca gestiune și garantare comună: dacă calitatea aerului, de pildă, sau a apei ne afectează pe toți, industriile cu potențial poluant să se afle sub controlul celor ce ar putea fi afectați. Dacă băștinașii din Borneo ar avea un cuvânt de spus, și nu lacomul stat capitalist indonezian, poate că s-ar putea evita într-o măsură catastrofa ecologică aflată în desfășurare etc. Dacă la Roșia Montană decidenții ar fi sătenii care nu doresc să fie strămutați, și nu “experți” cumpărați cu bani grei, poate că ar exista o șansă și pentru ei. Discuția e complicată, sunt multe de zis.
“Din nevoie sociale, psihice, etc vrem “masini sport”. Nu poti nega toate nevoile sociale. Asa putem nega si televizorul color.”
Suntem învățați social să ne cultivăm aceste “nevoi”. Televizorul și mașina nu sunt nevoi sociale, trebuința de informație și divertisment, ca și cea de transport, da. Însă ele pot fi rezolvate și într-o logică ce sfidează consumul deșănțat. Eu nu am mașină și televizor și nu mă simt cu nimic diminuat ca ființă umană: mă scutesc de reclame neghioabe care-mi întăresc reflexul consumist, am mai mult timp pentru contacte umane nemediate și călătoresc cu trenul, autobuzul ori, în caz de forță majoră și foarte rar, cu avionul. Nu m-am trezit niciodată scăldat în sudoare, îngrozit că nu am automobil.
“nu poti da o lege ca sa limitezi nevoile, placerile oamenilor.”
Nevoile reale nu pot fi limitate cu adevărat, după asta le și recunoaștem: dacă nu mâncăm destul murim de inaniție, dacă nu respirăm suficient ne sufocăm, dacă nu trăim cu alți oameni ne sălbăticim și urlăm în pădure ca lupii, dacă nu ne reproducem dispărem ca specie în câteva zeci de ani. Dacă nu ne cumpărăm țoale Versace sau iahturi sau vile cu trei etaje nu se întâmplă nimic, dar absolut nimic. Poate își dau cu pumnii în cap cei de la Versace, eventual, și speculanții imobiliari. Faceți, vă rog, diferența între satisfacerea unei trebuințe și abuzul consumist pe care îl confundăm cu “plăcerea”. Plăcerea e ok, atâta timp cât pentru satisfacerea ei nu e privat nimeni în trebuințele sale fundamentale. Pot să merg și cu bicicleta, nu e nevoie să fac raliuri urbane cu mașini care consumă 20 la sută, că “asta-i pohta ce-am pohtit”. Ideea e să pohtești mai puțin, ca să permiți și altora să trăiască decent, în limita resurselor existente.
“Daca iau o masina de 100.000 euro SUV 4 x4 etc… sint si mai protejat. ” Vi se inculcă un sentiment fals de protecție: dacă tot mai mulți își iau SUV-uri, în accidente se vor tampona mai multe SUV-uri; “protecția” funcționează doar în logica în care dvs. aveți tanc iar ceilalți merg cu motoreta fiindcă n-au bani de tanc. Dacă își ia toată lumea monștri pe patru roți, monștri pe patru roți se vor tampona. Eu am văzut odată, chiar în fața mea, cum un autobuz s-a ciocnit cu un TIR: s-a lăsat cu morți. Nu vă amăgiți că sunteți în siguranță.

2011-12-24: Canvas by Imogen Heap off Ellipse (2009). Wish u feel like we do.

2011-10-15: Brothers and sisters, a move without aim is just noise, so let's assemble a list of items to be aimed for, a basic Constitution for a country we'd like to live in.
Here's the list I suggest, most of the items are not new. I'll leave the arguments for you to discuss.
1. The effective democracy principle: the total personal wealth of each citizen is limited, at any moment in its life, to an amount equal with a lifetime of average wages.
2.The sovereignty principle: the State does not contract debt from other entities other than its own citizens uniformly and only in the form of temporary bumps in taxes to be paid at a later time through correspondingly temporary lowering of taxes.
3.The Unconditional Basic Income principle: every legal resident in a country receives a monthly living stipend to live above the poverty line.
4.The property boundaries principle: the border between the public and private property should be well-defined and should stay under continuous public monitoring.
5. The public services principle: education and health are public, statewide, mandatory services, paid through taxes.
6. The knowledge principle: public research is a public service and belongs to the public domain. Research results should be made permanently and comprehensively accessible to the public at no further costs through a public digital library service.
7. The communication principle: Internet infrastructure is a public service accessible equally to any citizen for communication.
8. The ecological principle: devices consuming non-renewable resources should be tagged as such and be replaced or banned as soon as scientifically possible.
9. The self-administration principle: administrative/political decisions are to be continuously monitored by the public, with a universal voting mechanism in place so that each citizen can react to and/or propose administrative solutions for public problems.
10. The collaboration principle: in any collective activity the concept of hiring is replaced by the concept of collaboration. At the end of a collaboration contract, all the signatories own an unanimously agreed upon share of the results of their collaborative work.

2011-10-05:

Subiectu'i limitarea averii totale personale ca obiectiv rezonabil al mișcărilor de tip Occupy Wall Street.
@Gopo se opune:
“nu ai nici un fel de calificare sa definesti democratia”
într’o democrație opinia fiecăruia e la fel de importantă, inclusiv în definiția democrației; al’fel e selfcontradicție. sigur, orice opinent tre’să facă față filtrului impersonal al rațiunii, orice altceva se cheamă epilepsie sau p’acolo.
“Unica ta idee concreta e “urasc bogatii, bogatii sunt vinovati pentru toate relele, vreau ca bogatii sa dispara””
1.Nu’i unica mea idee concretă, poți verifica pe blogu’mi. 2.citatu’ tău e un fals. ce zic io e că bogații fără limite dispun de puteri care erodează sau distrug democrația, adic[ restu’ populației.
“Pe langa faptul ca o astfel de prevederea constitutionala face pipi fara jena pe ideea de libertate a individului…”
“-Alo, Asociatia pt. Protectia Animalelor? Trimiteti pe cineva de urgenta sa salveze un animal chinuit.
-Dar ce s-a intamplat, stimata doamna?
-Postasul s-a suit intr-un copac din curtea mea si imi injura cainele…”
“…e imposibil de aplicat fara sa transformi statul intr-un stat politienesc, dictatorial, care isi urmareste permanent cetatenii ca nu cumva vreunul din ei sa sara peste limita.”
așa cum taxele se plătesc și se monitorizează, așa se poate monitoriza averea, fără modificări fundamentale: de fapt, averea totală se poate deduce din taxele plătite; e relativ ușor de observat când i’o nepotriveală.
“Mersi, nu, prefer sa-mi asum riscurile unei societati libere decat sa fiu prizonierul unui sistem dictatorial, …”
nu prea știi ce spui aici: în dictatura lu’ Ceașcă știai unde’i rău’, se vedea clar de unde vine aroganța și cine i se supunea fără crâcnire; în capitalism, în schimb, ai de’a face cu puzderie de dictatori, într’o chestie piramidală cu câteva monopoluri în vârf, care nu’s responsabile față de public, da’ au toată puterea să’ți facă ție viața cum e proiectată acolo pe criterii algoritmice.
Una era o dictatură pe care publicu’ era împuternicit de Constituție s’o spargă (chiar dacă n’a făcut’o decât 10 ani mai târziu), alta e o sumedenie de dictaturi care fac viața a 95% din cetățeni mizerabilă degeaba, fără dreptu’ publicului de’a reacționa efectiv pt. c’are structură rizomică, adaptabilă și nepublică. d’aia nici lista de morți și răniți ai capitalismului n’o s’o vezi niciodată, pt. că’i făcută din liste private.
în fine, nu văd deloc avantaju’ schimbării unei dictaturi clare cu o mare de dictaturi ca ceața. în ambele cazuri, democrația nu există, or, asta mă interesează pe mine, acu’ când, dup’o viață, realizez că lipsește din realitate chiar dacă’i prezentă în vocabular.
Libertatea de'a'mi schimba dictatoru' cu un alt dictator nu'i și n'a fost vreodată libertate la mine'n carnețel.
“Impartirea averii sub amenintare e o forma vag mascata de furt, indiferent cui o imparti.”
aici îs 2 chestiuni: 1. a consimți nelimitarea averii, înseamnă a consimți dictatura celui bogat, înseamnă a consimți la genocidu’ produs de acumularea locală nelimitată într’o zonă cu resurse finite. 2. înainte de a stabili dacă împărțirea averii este un furt, trebe stabilit dacă crearea ei n’a fost un furt. aici nu poți presupune de la’nceput c’a fost furt sau nu. d’aia limitarea averii i’o chestie neutră: poți trăi efectiv cu averea asta fără să suferi din motive nenaturale? atunci ce mai vrei? dacă vrei să fii infinit, fă yoga, apucă’te de budism, descoperă’ți universu’ interior; ăla nu se cere limitat pt. că nu consumă semnificativ resurse finite.
“s-ar lovi de imposibilitatea aplicarii ei. Bogatii vor vinde proprietatile si vor reloca conturile bancare in tari mai prietenoase cat ai zice “Marx, Lenin, Engels”. Dupa care vor pleca linistiti din tara”
1. aici presupui că automat bogații sunt necesari cuiva. cui? la ce? deocamdată e evident că’și sunt de folos lor înșile exclusiv, în detrimentu’ interesului tău și peste puterea ta naturală într’o democrație reală. 2. n’ar pleca așa de liniștiți pen’că, relativ, devin mai săraci în locurile unde pleacă, adică tot își pierd din puterea nedemocratică pe care’o aveau. deci unii dintre s’ar putea face, la fel de bine, mai înțelepți.
“Daca s-ar gasi o tara cu atatia dementi sau cretini rosi de ura si invidie”
principiu’ limitării averii totale personale n’are treabă cu ura și invidia (limitarea nu rezolvă nici ura nici invidia), e mai degrabă un principiu care recunoaște că averea e un parametru crucial în stabilitatea societății umane și’l încadrează’n intervalu’ necesar.
“din nou ne lovim de imposibilitatea de a aplica astfel de masuri in lipsa unei dictaturi care sa condamne “dusmanii poporului” la canal si sa le confiste cu forta averea.”
n’ai stabilit imposibilitatea, dimpotrivă am stabilit fezabilitatea măsurii de limitare a averii totale personale fără mari modificări de infrastrutură sau efort.
nu’i nevoie de nici o dictatură, dacă populația e de acord să pună un astfel de paragraf în Constituție, nu văd de ce’i necesară o dictatură? principiu’ limitării averii totale personale n’are nimic dictatorial, dimpotrivă, garantează efectivitatea democrației în partea care depinde de putere ca expresie a averii.
sigur că dacă nu te supui legii votate democratic e natural să fii pedepsit cumva, da’ astea’s truisme’n democrație.
“O astfel de masura pleca in mod evident de la prezumptia de vinovatie (convingerea absurda ca o persoana bogata va folosi in mod automat averea sa in cine stie ce scopuri diabolice)”
nu contează că ești vinovat sau nu de “diabolism”, e greu de stabilit ceva atât de vag; d’aia mai bine’i să fim siguri că, diabolic sau nu, n’ai putere cît un județ, sau cât o țară, ci c’ai o putere comparabilă cu a concetățenilor.
“si nu-i decat un perfect inceput pentru a persecuta orice categorie sociala nu-i este pe plac dictatorului.”
nu știu cum ți’a ieșit dictator, că mie nu’mi iese: n’are cum ajunge dictator cineva care are putere limitată comparabilă cu cea a vecinului. în sistemu’ tău, ăla cu averea nelimitată, doi sau trei inși pot să monteze (pt. că le e ușor, dacă's ultrabogați) un dictator pt. restu’ populației da’ care face ce’i sugerează inșii în discuție.
“Oricand se gaseste o scuza pentru “binele comun” ”
acu’ nu mi’e mie clar: 1. ție nu’ți place dictatura pt. că’ți pasă de binele comun și folosești asta ca scuză pt. a te opune limitării averii (totale personale)? 2. ori urăști “binele comun” din cine știe ce motive de sănătate?
pe baza a ce’ai scris pân’acu’ pe CA prima ipoteză’mi pare destul de improbabilă.

2011-10-01: So you say Occupy Wall Street. For what, actually? That's the ugliest among the ugliest places in the USA, why bother occupying it?
My gut sympathy goes with you, brothers and sisters, but I won't join your or any other movement which doesn't ask for something real: add to the Constitution a principle which warrants democracy, namely, the principle of limiting the total personal wealth of anyone at anytime to a lifetime of average wages.
Until then, I can't take seriously any of you any more than the ones actually owning your country. Until then, I expect that some, if not all, of you rebels will end up belonging to (or among, it's an almost random process anyway) these owners sooner or later. There's, otherwise, no point in making empty media waves, which is what your movement is, frankly, now. Otherwise, the news about you will disappear along with the ads they sold.
I dare you try tempering/stopping/replacing capitalism or any other non-democratic system without the principle above. Go ahead, make my day! Surprise me and yourselves.

2011-09-22: Scheherazade and other stories (1975) by Renaissance. wish u feel like we do.

2011-09-16: Eu aș aduce, sau aș vota pe careva care ar aduce, niscai amendamente Constituției României (un fel de răspuns parțial la întrebarea "ce e aia Stat modern?"):
1. limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie; ăsta ar fi principiul democrației reale și sustenabile.
2. Statul nu contractează împrumuturi de la alte entități; împrumuturile se contractează exclusiv de la propria populație printr'o mărire temporară de taxe, compensată printr'o diminuare corespunzătoare de taxe în viitor; datoriile curente se anulează pt. că nu sunt legitime democratic.
3. Instituția bisericii ortodoxe române se desființează; chestiile de cult nu sunt chestii de Stat. Alternativ, credincioșii trebuie să plătească separat o taxă pt. instituția BOR și oricare altă instituție religioasă care primește bani din fonduri publice. E preferabil totuși ca Statul să nu fie încărcat cu astfel de responsabilități. Credința e o chestiune privată nu e una de interes public.
4. Armata se desființează. Primăriile vor antrena populația pt. război de gherilă. A venit invadatoru'n sat, nu'i dai pâine și dacă te forțează să i'o dai, îi bagi furculița'n gât când nu'i atent, sau îi scuipi a gripă'n în ciorbă. Cam asta ar trebui să fie doctrina națională de apărare.
5. Președintele nu are dreptu' s'angajeze România în cheltuieli altele decât cele aprobate prin referendum sau legislație.
6. Educația publică este obligatorie, uniformă pe națiune, durează 12 ani și'i plătită din taxe. Emigranții care au lucrat mai puțin de 10 ani după școala publică trebuie să despăgubească individual costul educației publice primite în țara de origine, întârzierea plății se pedepsește cu dobândă.
7. Statul asigură exclusiv tehnic permanența unei infrastructuri Internet direct accesibilă oricărui cetățean cu un dispozitiv care se poate conecta la Internet.
8. Statul oferă acces direct pe Internet oricărui cetățean (plătitor de taxe) la rezultatele cercetării finanțate public în maxim o lună de la obținerea lor.
9. Statul definește și oferă garanția asistenței medicale minime uniform și gratuit (nici o plată suplimentară taxelor) întregii populații.
10. Statul poate organiza industrii care să asigure minimul de resurse necesar executării serviciilor publice enumerate mai sus, dacă taxele n'ajung.
11. Averile nedeclarate nu sunt protejate de Stat: le confiscă Statul, primăria ori cetățenii din împrejurimi cu asistența organelor de ordine dacă'i necesar; cu alte cuvinte averea/proprietatea nedeclarată/netaxată aparține cui pune mâna pe ea.
12. Mașinile personale, altele decât taxiurile sau transportul de marfă sunt interzise în orașe.
13. Fluxul banilor publici (receptor, plătitor, motiv, mărime, moment) este monitorizat la o rezoluție de o oră și e accesibil pe Internet gratuit oricărui cetățean, împreună cu totalul bugetului și datoriilor Statului.
14. Se înființează o comisie națională pt. simplificat și eliminat legile: o lege pe care n'o pricepe sau n'o acceptă 80% din populația adultă sănătoasă la cap este eliminată. Statul oferă acces gratuit, uniform și comprehensiv, la conținutul legilor în vigoare, cu un mecanism dinamic de vot anonim, oricărui cetățean.
15.Educația universitară și cercetarea se'mpart în două (la fel și diplomele aferente): științe și arte.
16.Conceptu' de angajare se înlocuiește cu conceptu' de colaborare: partenerii unui acord de colaborare au drepturi egale la rezultatele colaborării. Un acord de colaborare nu poate fi mai scurt de trei ani, partenerii acordului pot renunța unilateral la acord și pot pleca cu partea lor din rezultatele colaborării.

2011-08-26: Devoted bone dance by Faust off Space, Krautrock & Acid Trips (1970)

2011-08-26: Un film (Ridicarea vălului) recapitulativ, subtitrat în română (săru'mâna cui l'a), numa' bun pt. cei ce încă mișună cu capu'n cur.

2011-08-20: Guys, to become leaders, and to get your pensions when you're out of office, you have to promote NOW some radical, clear-cut solutions to the gooey situation where unfettered capitalism has brought us all to dissolve, Europeans or not.
You should promote two modifications in the European Constitutions, the rest of the world will follow:
1. The total personal wealth of each citizen is limited, at any moment in its life, to an amount equal in size with a lifetime of average wages.
2. The State does not contract debt from other entities other than its own citizens uniformly and only in the form of temporary bumps in taxes to be paid at a later time through correspondingly temporary lowering of taxes.* ®™
If you guys wanna be part of world history, or just want to run a sovereign State, not a Ponzi scheme, or just want to get your pensions in full, or just don't want to compete with me for the food to be found in the European dumpsters in the year 2030: DO IT. NOW.
If you, personally, don't grasp what these principles are all about, ask a couple of your well-paid advisors, just pick somebody who graduated some real science, they'll be able to explain it to you in layman's terms.
I am part of the last layer of society which still can and still makes the choice of communicating these issues to you. Keep neglecting this kind of messages, feel good about yourselves under the "coverage" of the current press, and I expect you'll find yourselves in no time walking a minefield.
While you're at it, I'll let you know the refrain I have in my head for two decades already:
Little did I know that, through knowledge society you meant a society based on making knowledge a market item (even worse, your market item), I thought you meant a society where people grow and share knowledge, you know, the one that's born public by definition.
Little did I know that, when you talked about freedom, you meant your freedom, not including mine or my neighbour's.
Little did I know that, when you talked about wealth, you meant your wealth, not including mine or my neighbour's.
Little did I know that, in capitalism, saving has a plural.

* ®™- The current State debts are declared void: the State is declaring bankruptcy and it has a message for the entities which were thriving on the concept of State-debt: go fhang yourselves.

2011-08-17: Idle (Călin Lucaci) pe CriticAtac:


Chiar așa. La bunul simț discutând, violență mai mare decât restrângerea dreptului la educație, ori a dreptului la sănătate nu cred că există. Una e să dai foc la niște magazine și alta e să omori milioane de oameni încetul cu încetul. A ars un magazin (câteva zeci), mare scofală, dar când companii (firme) ce „aparțin altora” ne rad de pe fața pământului munții cu totul (la noi în România) asta cum se cheamă? Progres? Nu, crimă. Ori, când companii ce „ aparțin altora” rad de pe fața pământului zeci de mii de hectare de pădure (tot în România) asta ce este? Performanță? Nu, este condamnare la moarte. Cînd ni se otrăvesc apele, hrana și aerul, ce ne mai rămîne? O viață de supermarket, frumos ambalată și sterilă? Nu îmi place violența, și tocmai de aceea doresc sfârșitul acestui sistem bolnav după profit. Destule vieți și destine au fost sacrificate pe banda rulantă a zeului Profit. Dacă incendierea și devastarea supermarketurilor ar putea opri această maladie, capitalismul, atunci fie, să ardă toate.



Agresiunile astea se acumulează, cu ajutorul presei și politrucilor, tăcut, împachetate în știri cu vandali și tipi care sar singuri de cur în sus, musai din senin; populația'i împinsă'n subteran, în incomunicabil. După asta mai rămâne doar explozia, impredictibilă, absurdă, ca element al naturii. Unii cred că mai au timp să emită că "nu e admisibil", în timp ce ei înșiși cotcodăcesc la sicriu' unui sistem demult inadmisibil, descalificat, ilegitim.
Ignoranța asta, a consecințelor capitalismului, i'o formă de gândire religioasă ca oricare alta: "drept că petrolu'i o resursă limitată și n'avem încă idee cu ce'l înlocui, da' io'mi cumpăr mașină și'mi mișc curu'n urban pe motor că nu contează, nu se simte". N'am de ce vărsa o lacrimă printre cadavrele voastre, sunteți, ca ignoranți, o ciumă, iar, în calitate de colaboratori activi și semiconștienți ai capitalismului, vinovați de crime împotriva umanității.

2011-08-17: "ghitza frunza" pe CriticAtac:


O fac si eu pe ghitza contra si zic ca nici asa nu-i bine. E o utopie (na, ca se ia!) sa consideri ca marii invirtitori de capital sau aia mici in devenire nu vor “sacrifica” ceva capital sa cumpere bunavointa birocratilor care-i controleaza si taxeaza. Atita timp cit “the sky is the limit” in materie de acumulare de capital, cit greed is good si exista vecini cu capre ce concureaza la “miss capitalista” (sau top faraoni, mameluci etc 100), exista puterea de influenta a capitalului care anuleaza orice lege scrisa. Dar daca prin lege se pune o limita la acumularea de capital (deci si de influenta) nu va mai fi inflatie manarita si alte speculatii, va conta economia reala, munca va fi platita corespunzator, diferentele vor fi mai mici. Dar in mass-media nu s-a discutat si se evita evident aceasta abordare. Si inca le merge, pentru ca nu se fac presiuni. Nici macar pe “radicalul” CA nu se vorbeste despre asta. Daca tot vreti sa schimbati ceva (oare?) incepeti cu ce trebuie.

Averea personală trebuie limitată universal prin Constituție (nu, taxarea n'are treabă cu limitarea averii și nu rezolvă problema pe care limitarea averii o rezolvă: democrația reală), de exemplu: averea personală a fiecărui cetățean este limitată la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie.
Cine nu începe dialogu' politic cu asta, nu spune și n'are de spus nimic, ori face pe prostu' ori e, simplu, prost. De fapt, asta'i fizică de gimnaziu, nu politică.
De altfel, pt. mine, ăsta'i un principiu eliminatoriu: cine nu vede/recunoaște că nelimitarea averii personale'i una din principalele cauze, de n'o fi chiar originea lor, a ce se petrece azi (și, poate, oricând) de porc prin lume, se transformă'n zgomot, n'a mai rămas nimic semnificativ să'mi spună.

2011-07-17: It just dawned on me: the only structural difference between capitalism and feudalism is mobility, nomadism, afforded these days by the oil and the works of science which is blind, by definition, to politics. Capitalism is the ambulant feudalism. So, take a peek into your future: you or your children will belong somewhere in this picture, that's the entire structure that will be left out of the capitalist society (for that matter, of any society which degrades into selling words of fiction and treating knowledge as merchandise).

2011-07-17: Sudha Ragunathan - Shakti (2005). wish u feel like we do.

2011-07-06: It's important to know at least some of your contemporary heroes, here they are: Julian Assange, Amy Goodman, Slavoj Žižek, together on DemocracyNow. They talk about the nature of the "democracy" you're living in. Here's the continuation, on the Visa, Mastercard, PayPal, Bank of America and Western Union, performing a months-long economic blockade on Wikileaks, these companies behaving as instruments of extension for US political interests. BTW, Assange is held under arrest for a couple of months now, with no official/public charges being presented on him, and all this is happening in the European Union.

2011-07-03: umm, lemme think, should we go this summer to visit New York city? 500USD fly to and fro, minimum 100USD per day to reach a place where outdoor smoking is banned, let alone that I can't sit for a coffee and a cigarette in a cafeteria to relax my feet. No, thank you, New York shitty, I won't be paying for accepting your unreasonably stupid rules. I'll be seeing you when I can visit you relaxed, as in holiday. Ok, then, San Franciso? For what? Walking through a downtown full of large bank buildings? Being chased from an outdoor table because I'm less than 20 feet away from the wall of a vegetarian restaurant? Where pigeons are considered a pest? What's in it for me? One independent bookstore? I won't pay again 700USD for flying and another 1500USD for lodging just to get this, so fuck you San Francisco too. Boston? Just to feel the chill in June and see people running on park alleys to stay fit? And pay about twice what i have to pay for New York shitty? A Starbucks coffee anywhere? No thanks, fuck you Boston too. Alright then, what's left, Philadelphia, Washington, Chicago? To do what, to get the same holographic feeling, to see overweight citizens enjoy watching, fake-smiling and not communicating with one another? Watch highways and cars? The sheer ugliness of this 'uge actually rural-simulacre territory makes me shiver. No, fuck you very much. If this is capitalism at its best, I don't want any part of it. I decided to pay 2000USD to fly to Lisbon or Madrid or Athens where I know I'll feel relaxed and I'll enjoy at least the sun and the non-algorithmic presence of people in the streets, where a true dialogue can start anytime with imperfect people living a real life, where stupid rules are not obeyed just because a rich guy felt like issuing them.

2011-07-02: Saddle mountains off Family (2009) by Le Loup. wish u were there.

2011-07-01: mișcările din Mai 1968 din Franța (așa cum îs descrise de Badiou în Ipoteza comunistă) și mișcările de azi din Spania sau Grecia sunt similare, contemporane. e o neliniște din nevoia de, în fond, același lucru: democrație participativă, un nume mai ocolit pt. comunism (ocolit ca să nu deranjeze urechile avuților și ale celor avuți de către avuți, cu alte cuvinte urechile maimuțelor, respectiv râmelor(!)).
mai e un singur impediment pt. participanți: nu găsesc pe iPad informațiile despre cum se organizează (postrevoluționar) producția locală de resurse necesare traiului, iar când or să le afle, n'o să mai fie petrol suficient să le pună'n practică.

2011-06-16: Alianța pentru o Românie curată zice "Ai idei și vrei să le vezi puse în practică? ... Scrie-ne despre cum vezi tu buna guvernare și reforma statului, și împreună vom alcătui o Carte Albă a Bunei Guvernări care va fi negociată cu partidele politice și guvernul."
Iaca trei măsuri sunt necesare, ș'ar trebui să fie paragrafe de Constituție:
1. limitarea averii totale personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie națională 2. Statul nu se poate împrumuta decât de la cetățenii pe care'i reprezintă și doar prin mărirea temporară de taxe; rambursarea împrumutului se face prin diminuarea temporară echivalentă a taxelor. 3. rezultatele cercetării finanțate public (chiar și parțial) aparțin domeniului public și sunt făcute disponibile și accesibile de către Stat pe Internet într'o bibliotecă digitală comprehensivă publică a cercetării românești .
Hai să văd dac'ajunge v'una din astea în Cartea Albă :).
P.S.celor care administrează "portalu'" România curată, vedeți bre că vă crapă SQL serveru' dacă scrie careva pe românește'n comentarii, adică cu îțșăâ.

2011-06-13: A year ago I was arguing why all the countries should default on their debts: it is the only way we can part with the ill-conceived notion of the State as a market agent (ill-conceived because the State, being essentially a public agreement, belongs to a different space than the private lenders, transnational or not). That also means that the IMF and World Bank should be dismantled and forgotten as soon as possible, these institutions being just power tools in a fake international economy, fake tools themselves.
The State should be able to contract loans only from its own citizens, and only through a short bump in taxes which will be reversed at reimbursement. Until this is written in your Constitution, your country works and lives for some private parties, possibly from another country.
The politicians who will have the wisdom and the guts to do this today will make history, they will become their nations' heroes.

2011-06-08: Aleasă din greșeală: Manuela Mitrea, deputat PSD, pt. BP25/2011:Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun
Există deja o lege (349/2002) care limitează rezonabil fumatul prin restricții și delimitări explicite ale spațiilor pt. fumat, prevenire prin media etc.
Modificarea propusă de Manuela Mitrea e stupidă (în contextu'n care noxele provenind de la automobile în mediu' urban sunt echivalente cu fumatu' a cel puțin unui pachet de țigări pe zi), agresivă (pt. că încearcă să ostracizeze o parte a populației fără alte motive decât cele ce stau la baza primei legi), mimetică (copie inițiative similare cretine din alte țări, produse de politicieni care n'au nimic mai bun de făcut decât să copie isteria cronică antifumat din USA, pe calapodu' oaie după oaie vine) și are ca efect secundar desocializarea prin eliminarea unei forme de relaxare în grup. Cunosc nefumători care consideră astfel de legi, care merg dincolo de rezonabil, o violență nejustificată generată de politicieni mediocri.
Astfel de activități sunt frivole și iresponsabile (inutile fiind, încurcă viața socială cu reguli inepte și'ncarcă nejustificat costu' administrației publice), pe când o lege împotriva rujului, parfumurilor și a pantofilor cu toc înalt? E ca și cum ai da o lege să se interzică vânzarea de dulciuri pe motiv că excesu'ngrașă, stupid, stupid, stupid.
Dacă trece legea asta, Manuela Mitrea s'a lins pe bot definitiv de votu' meu și al prietenilor mei.

2011-06-08: Bogdan Perdivară pe CriticAtac:


deci “taxe concrete pt. servicii”: nu faceți decât să multiplicați numărul facturilor, pentru că de servicii publice, chiar reducându-le , tot aveți nevoie. Ajungeți stfel să plătiți ușa de la bloc să se deschidă (ați citit Philip K. Dick?). Iar dacă niște particulari plătesc poliția din buzunarul lor, aia e trupă de mercenari, nu poliție. Dacă hoțul mi-a furat tot din casă, eu nu mai am cu ce-l plăti pe polițist. În schimb dumneavoastră îl plătiți și aveți parte de “dreptate”. Deci cine e mai “egal” decât mine? Plătind din buzunar, strict după nevoie, serviciile publice, nu puteți pe de altă parte decât să vi le apropriați: judecătorii îi plătiți să vă dea dreptate în procesul cu vecinul – el i-a plătit mai puțin, o să câștigați, învățătorul îl plătiți să-i bage copilului în cap mai multă învățătură decât copilului vecinului și așa mai departe. Inegalitățile se perpetuează. Presupun că vă doriți și o viață confortabilă într-un gated community, unde scrâșnetele din dinți ale înfometaților nu ajung să vă polueze aerul înmiresmat. Și tot n-am aflat magia economică prin care se pot susține instituțiile publice de mai sus doar din taxe pe consum. Un calcul simplu v-ar arăta că acest taxe sunt insuficiente, ar trebui așadar mărite mult față denivelul de azi. Iar “consumul” nu e o resursă. “Consumul” nu produce nimic. El, prin definiție, digeră. Arătați-mi cum produce “consumul” petrol sau apă potabilă sau cereale. Și demonstrați-mi că un model bazat pe consum deșănțat (așa trebuie, statul are nevoie de bani, facem reclamă, încurajăm oamenii să iasă la shopping) este sustenabil pe termen lung (am stabilit că consumul nu produce resurse) și un ideal posibil de atins pentru toată lumea. Dacă nu e, atunci cine e mai “”egal decât alții
Iar dacă nu doriți taxe pe muncă, de acord, cu condiția ca nici patronul să nu extragă de la angajat plusvaloarea, care este exact o taxă pe muncă: o parte mare din ce produc se duce la angajator. Chiar dacă se scad costurile investiției patronale, rămâne un rest de produs cuantificabil valoric din care celui ce a produs nemijlocit bunul nu-i revine echitabil o parte. Din nou, cine e mai egal decât alții?

2011-06-06: Ți se zice azi c'am progresat exponențial și'ți zici că'i ok, că și tu ai lucrat 8 ore pe zi și uite că se vede. Da' ce se vede e "criză", continuă, iar vreo 20% din populația țării are avere cât restu' de 80%. Și toate astea în condițiile "pieței libere", a "echilibrului cerere/ofertă", a schimbului "liber".
Cum se face că'n atâtea chestii "libere" te trezești peste 20 ani că ești tot acolo, cu toate că n'ai stat degeaba, ai strâns din buci, ai pus osu' la treabă cum au făcut și restu' până la 80% din populație?
Poate că "liber" ăsta e o fumigenă în contextu' actual al noțiunilor de economie, piață și bani?
Este, uite cum: Ca un schimb între două persoane să fie liber, adică fără ca v'una din ele s'aplice vreo forță coercitivă, trebuie s'avem un semn de egalitate între două mărimi, o ecuație. În "economia de piață" egalitatea se pune între câți bani pui jos și "valoarea" produsului pe care'l obții din tranzacție. Or, se știe că banii nu's ca metru', un euro face câțiva lei azi, deci de unde diferența și unde se stabilește ea? Evident că nu la tine, cel cu banii'n buzunar după 8 ore de lucru, ci p'undeva pe la o bursă, în funcție de metabolismu' unui șef de bancă dintr'o țară care nu'ți pricepe limba. Adică banu' include credințe: "dolaru' dom'ne" etc. Și dacă banu' include credințe atunci prețu'ntr'un schimb pe piață depinde de care'i mai șmecher, depinde de cine câtă piață a ocupat înainte de tranzacție. Deci prețu'i rezultatu' unor subiectivități, și, câtă vreme schimbi cu cineva care are o influență mai mare, averea ta migrează spre ăla. Asta scoate atributu' de "liber" de pe "piața liberă".
Bun, ș'atunci în ce condiții putem vorbi științific de piață liberă? Adică'n ce fel putem vorbi de ea fără ca un necunoscut să poată obiecta că'i liberă doar pt. noi?
Am putea'ncerca să'nlocuim banu' cu o unitate de măsură cum e metru' sau kilogramu', independentă de cine'l folosește/tipărește. Asta'i deocamdată destul de dificil, să calculezi energia consumată și entropia produsă până'ți ajunge un măr pe masă. Da' pân'atunci se poate folosi o scurtătură: dacă e să fie schimb liber între persoana X și persoana Y, atunci asta'nseamnă riguros că efortu' lu' X (de a produce oferta) e egal cu efortu' lu' Y (de a oferi în schimb). Da' cum măsurăm efortu'? Oricum am face'o, măsura finală a efortului unei persoane într'o tranzacție e o proporție din averea sa, X vine cu x% din averea proprie iar Y vine cu y% din averea proprie pe piață. D'aci e clar că o piață liberă înseamnă schimburi de tipu' x=y, adică o proporție din averea mea trebuie să fie egală, într'un schimb liber, cu aceeași proporție din averea ta.
Adică, dacă averea ta totală'i de 4 mere și averea mea totală'i de 4 mercedesuri, un schimb liber și riguros științific între noi este un măr pt. un mercedes. Faptu' că'i liber îmi permite să nu fac schimbu' dacă n'am chef din cine știe ce motive. Da' dacă fac schimbu', atunci un mercedes d'al meu valorează exact cât un măr d'al tău, nimic mai mult, nimic mai puțin. P'asta aș numi'o economie relativă.
Acu' poți specula și mustăci cât de departe suntem de o piață cu adevărat liberă, și ce'au în cap (sau pe cine reprezintă) cei care vorbesc de "piața liberă" care'ți stabilește ție prețu' la cartofi azi.
Oricum, pân'ajungem să trăim în economia relativă, în care nu rămâne nimic de obiectat în legătură cu valoarea reală a ce'i pe piață, deci câtă vreme suntem striviți între bule de prețuri stabilite de alții p'aiurea, avem, în mod esențial, dreptu' la lene, drept care se cere recunoscut și protejat prin lege/Constituție.
Altfel zis, cel care acuză pe careva că nu "produce suficient/eficient", are obligația să explice pentru c(in)e trebuie acel careva să producă "suficient", și cu ce se măsoară științific "suficient/eficient", iar, cum măsurătoarea asta e imposibilă'n principiu în afara economiei relative, cel care acuză o clasă de oameni drept leneși în condițiile economiei capitaliste de azi e prost făcut grămadă.

2011-06-03: Bogdan Perdivară pe CriticAtac:


Dar nu eu am spus că salariile sau alte forme de venit sunt cu totul pe merit, fiindcă în nici un regim de pe lume nu pot fi cu totul așa. Meritul e în egală măsură o chestiune de natură etică, ține de ideologie și valori comunitare, nu de mecanica pieței. Deși abilitățile proprii contează, nu acesta este criteriul exclusiv. De exemplu, pentru mine, un pompier sau un medic chirurg, salvatori de vieți, merită mult mai mult decât un bancheraș. Eu sunt dispus să dau și altora din munca mea (și dau), fiindcă suntem oameni și solidari. Sau, altfel spus, dacă ești om “meriți” cel puțin o viață la limita decenței. Îți dau și ție, dacă te apucă demența senilă cândva și nu mai știi câte urechi ai, fiindcă eu cred că și liberalii sunt oameni înainte de a fi liberali. După ce rezolvăm asta peste tot în lume, cu garanții ferme, eu sunt de acord să dăm liber “liberalilor” să fie cât de bogați poftesc. Dar nu înainte ca ultimul înfometat de pe lume să nu mai aibă niciodată grija zilei de mâine. Dar pentru că nu cred, ca tine, că “meritul” produs mecanic de un sistem apropriat de lăcomie și individualism este criteriul exclusiv al remunerației, nu am a-ți proba nimic.

Aici am rezerva că odată ce'i permis unui om s'acumuleze o avere nelimitată începe iadu' abuzurilor din nou, pt. că avere=putere și prin asta se automultiplică, adic'ajungem de unde am plecat indiferent de ce principii și drepturi sunt trecute'n orice Constituție sau Cartă.

2011-06-03: "Idle" pe CriticAtac:

Atacurile asupra proprietății private vin mai ales dinspre posesorii de capital. S-a mai pus în discuție aici proprietatea privată. Nu o să reiau. Doar întreb: cum crezi că este posibil ca, să spunem, petrolul să fie proprietatea cuiva, deși respectivul nu are absolut nici un aport la apariția și existența acestei resurse? Mai mult, cum poate fi cineva proprietar al muncii altora? De ce crezi că simplul fapt de a deține capital îți dă dreptul să revendici orice? Care este limita? Există una? Aș putea, ca posesor de capital, să revendic proprietatea ta chiar împotriva voinței tale? Aș putea, în virtutea aceleiași „calități”, să am dreptul asupra vieții tale? Dar asupra vieții copiilor tăi? Oare cine pe cine atacă?

2011-06-01: Lucian Butaru pe CriticAtac:

În al doilea rând, „inegalitățile naturale” sunt, pe de o parte, o ficțiune, iar pe de altă parte, o confuzie.
Sunt ficțiune, deoarece toate dovezile aduse pentru a sprijini teza inegalității ignoră faptul că inegalitatea se reproduce precum inechitatea (familia și societatea trasează orizonturi restrictive). Sunt atât de multe interacțiuni care îi delimitează orizontul unui individ, încât e ne-științific (ca să folosesc un eufemism) să le pui pe seama geneticii (care e un fel de coș de gunoi în care se ascunde toată ignoranța sociologică).
Sunt o confuzie, deoarece egalitatea e asimilată uniformității. Da, unii sunt mai înalți, alții sunt mai grei, alții mai sănătoși și tot așa. Dar asta nu înseamnă nimic, decât dacă toți ar concura pentru meseria de bodyguard. Totuși, Stephen Hawking sau Petrucciani s-au descurcat destul de bine în meseria lor și ar fi păcat să fie tratați ca rebuturi ale inegalității. Fiecare își poate găsi un loc decent, dacă are noroc și se zbate (în orânduirea actuală) sau pentru că e dreptul lui (într-o orânduire echitabilă). Deosebirea între cele două (și opticile care le structurează) e în nivelul de suferință, frustrare și în numărul celor care reușesc să „evadeze”.

2011-05-31: "Adamica" pe CriticAtac:

Chiar nu s-a plictisit nimeni de aberatia: capitalism = democratie, socialism = dictatura? Cei patru termeni si combinatiile dintre ele acopera configuratii istorice extrem de variate. Din pacate, acopera realitati foarte sumbre, pentru ca in locul semnului “=” pus intre ele, stau, de fapt, secole de exploatare, dominatie, violenta, imperialism, forta, brutalitate, constrangere, limitare a libertatii, hegemonie, cruzime, risipa, bataie de joc, intoleranta, razboi, foamete, genocid, lipsa de educatie, inegalitati de putere in toate sensurile, noi si vechi ierarhii s.a.m.d. E valabil atat pentru “capitalism”cat si pentru “socialism” ca formatiuni socio-economice istorice concrete. Cat de ‘liber’ e un individ depinde in continuare foarte mult de locul in care s-a nascut (in centrul lumii sau la periferia ei), de genul, de rasa si de etnia persoanei. Depinde chiar mai mult de clasa sociala a persoanei respective. De ce ar merge inegalitatile sociale flagrante mana in mana cu statul de drept eu nu inteleg? Si nici nu merg! Decat daca ajungem sa consideram ca sa iti pastrezi populatia relativ indestulata, relativ sigura si relativ libera prin exportul saraciei, al insecuritatii si al constrangerilor politice si economice are vreo legatura cu ideea de justitie. Sau cu libertatea. Problema e cum sa cultivam acel tip de imaginar politic care sa ne permita sa vedem dincolo de capitalism (greu, nu-i asa, pentru ca traitul in capitalism ne mananca toti neuronii si ne umple fiecare celula cu venin) fara sa ne intoarcem la ceea ce ne-a fost infatisat drept ‘socialism’. Ca sa fie clar, multi oameni care scriu sau comenteaza pe CA nu numai ca nu vor sa se intoarca intr-o dictatura, dar isi doresc o lume mai justa, mai echitabila, mai egala si mai libera decat cea capitalista. Doar ca pentru unii dintre noi libertatea este legata de alte valori decat de piata. Poate ca libertatea ar trebui sa aiba legatura si cu altceva decat cu flexibilitatea capitalului si comodificarea muncii … sau a apei, sau a aerului, in ultima vreme. Traiesc intr-o tara capitalista. Nu ma simt libera deloc.

2011-05-31: Bogdan Perdivară pe CriticAtac:

Spuneți că nu vă pricepeți bine la economie: păi ar fi bine să vă pricepeți, că altfel luați de bune cifrele alea de pe ecranele burselor care cică sunt “piața”. Dar dacă eu azi cumpăr ceva și mâine îmi vând acel ceva înapoi, poți numi asta o piață? Și ce fel de piață e aia pe care o strunesc niște oameni care vorbesc într-un jargon al lor, ininteligibil dar cică “științific” și care-și “vând” active fictive unii altora? Eu nu văd libertatea în a fi guvernat de niște “astrologi” ai economicului, care nu pot prevedea ce o să facă “piața ” inventată de ei peste șase luni, dar îmi spun mie cum să-mi chivernisesc viitorul. ... iar drepturile omului, fericirea și celelalte sunt extraordinare, le doresc tuturor. Doar că dacă educația mea, prosperitatea mea, fericirea mea se obțin rupând de la gura altuia – un străin oarecare – o bucățică de pâine ori aruncând mizerie în aerul și apa tuturor, mie fericirea asta mi se pare criminală.

2011-05-28: "Ostap Bender" pe CriticAtac:


draga nos, din tot ceea ce postezi, fara suparare, imi dai senzatia ca am trait in doua lumi total diferite … la inceput am preferat sa cred ca esti un tinerel usor exaltat, dornic doar de polemica de dragul polemicii, fara prea mare legatura cu realitatea subiectului abordat … credinta mi-a fost inselata la citirea replicilor purtate cu humanist, din care am inteles ca sintem mult mai aproape ca virsta … desi dezbaterea ar putea continua, cred totusi ca e cazul sa ii punem punct, deviind deja totusi mult prea mult dela subiectul initial … cu voia ta, mi-as permite sa fac o scurta recapitulare, nu pentru a avea ultimul cuvint, pe care ti-l las, ci pentru doar trei mici concluzii: 1) fara a fi un nostalgic bigot al perioadei socialiste, nu pot sa nu ii dau respectul cuvenit, pentru motivele expuse anterior, legate de conditiile de care am beneficiat pentru o decenta devenire in viata, si pentru faptul ca simt ca o ipocrizie si totodata o degradare umana fara seaman pervertirea asta a memoriei individuale si in buna masura si a celei colective, care reuseste sa pastreze doar ce a fost rau si discutabil, si sa oculteze ca si cum n-ar fi fost, si atitea lucruri bune, asta pentru ca asa este inca politic corect … 2) acest respect are in vedere, draga prietene, si inevitabila comparatie cu vremile celor le sintem contemporani … daca cei de dinainte au fost asa cum i-a perceput fiecare, dar ne-au lasat cu CEVA (si ma abtin sa fac vreo enumerare, pentru a evita alte dezbateri …), oricum, macar cu o societate asezata care inca nu s-a terminat de furat, cum pot sa ii acuz pe ei si ceea ce au facut vazind ce fac cei de astazi, ce le-au luat locul? … si 3) sustinind ceea ce sustin, din convingere si fara interese de vreun fel, o fac refuzind sa admit ca eu, tu, parintii si bunicii nostri am facut umbra pamintului degeaba, acceptind sa traim ca vitele intr-un timp istoric pe care nu am incercat macar sa-l facem suportabil, dara-mi-te agreabil … prefer, draga prietene, sa judec pina la capat cu capul meu si sa recunosc ca as fi putut face mult mai mult, dar nu am facut pentru ca, mai mult decit o libertate iluzorie, buna pentru prosti, cu care sa fac nimic, am preferat sa muncesc si sa ma realizez intr-o profesie care in anii socialismului scotea mai putin de o suta de absolventi la nivel de tara (ma refer la stiintele juridice), mirindu-ma doar, si amuzindu-ma sincer uneori, de cum de se face ca tara asta sa fi avut atita amar de anticomunisti feroce, rotweileri in delir numai la auzul cuvintului comunism, fara insa ca distinsii sa fi miriit ceva in sensul profundelor convingeri inainte, si sa fi trebuit ca tot comunistii sa ii scape de comunism … vai noua, draga nos …

2011-05-23: la ghitza frunza pe blog:

Atitea diplome in filosofie si studii sociale si nu se gaseste un grup sa conceapa un sistem echitabil. Aici se vede valoarea lor…

2011-05-21: “Dar nu pot sa fiu de acord cu solutii simplist-heirupiste de genul: banii = evil, averea = evil, preturile libere = evil, companiile = evil, USD = evil, petrol = evil, capitalism = evil hai sa-l distrugem ca sa reconstruim mai bine societatea, etc. Nu, nu totul este evil. Nu, nu ne permitem sa daramam totul in speranta de a reconstrui de la zero. Trebuie sa carpim ce avem.”
ok, să cârpim ce avem: “banii = evil” banii sunt prost definiți, nu măsoară ceva obiectiv, conțin credințe, deci orice manipulare de credințe duce al mișcare de bani, adică prețu’ poate depinde de gargară, ș’atunci ce sens au “parametrii economici” ca GDP/PNB etc.? să cârpim definiția atunci: dacă vrea careva să vorbească de vreo metrică economică reală, atunci trebe s’aducă banu’ la definiția unui metru. N’am auzit ca metru’ german să fie mai lung ca ăla românesc.
“averea = evil” averea’i o colecție personală de resurse necesară unui trai decent, adică, de ex., dac’ai la orice moment de timp o avere limitată la o mărime egală cu cea a unei vieți de salarii medii pe economie națională; dacă nu stabilim o limită a averii, atunci oricui i se’ntâmplă s’acumuleze mai mult poate abuza restu’ lumii, până la eroziunea și dispariția noțiunilor de democrație și stat de drept. deci averea nelimitată e evil, nu aia limitată.
“preturile libere = evil” într’un regim în care averile sunt nelimitate, prețurile nu pot rămâne libere: minoritatea care are averea necesară poate manipula prețurile, și o face, câtă vreme prețurile nu’s exprimate într’o unitate de măsură independentă de observator, cum e metru’. “prețurile libere” exprimate în bani nu există decât în mintea nou-născuților și nu’s altceva decât instrumente ale stăpânilor de sclavi.
“companiile = evil” într’un regim capitalist și globalist, companiile tind să devină monopoluri, adică niște dictaturi private: observi pe parcursu’ a 6 luni cum iaurtu’ Danone invadează rafturile unui magazin de cartier până dispar mai toate celelalte alternative locale și tradiționale. monopolu‘i evil, nu orice companie. deci trebe limite ș’aici, exact ca la averea personală. limitarea averii personale poate s’ajute, da’ nu’ș dac’o poate rezolva și p’asta cu monopolu’.
“USD = evil” câtă vreme trebuie să’ți cumperi petrol în moneda USD, sau oricare altă monedă care nu’i echivalentă cu metru’, ești subiectu’ unei manipulări, un sclav pur și simplu.
“petrol = evil” prostane, petrolu’i natură, consumu’ lui fără cap, ca să’ți fâțâi curu’ de moron într’o tonă de metal prin oraș, e evil, de fapt idiot, sinucigaș și criminal: când s’o termina, nici hârtie igienică n’o să mai poți produce pen’că nici energie solară n’ai să mai poți produce pen’că n’ai s’ai cu ce construi/transporta uzinele/bateriile de energie solară. cei care consumă petrol cu mașina personală în urbanitate sunt inferiori oricărui mamifer de pe pământ, dincolo de faptu’ că’s criminali în serie (își ucid propriii urmași).
“capitalism = evil” asta da, câtă vreme capitalismu’, sau orice alt regim, da’n azi trăim în capitalism, nu’și impune limite, să le zicem ecologice, cum e limitarea averii personale sau limitarea mărimii unei companii, nu e doar evil, e idiot și autodistructiv.
explicațiile de mai sus îs pt. nou-născuți: v’am schimbat pamperșii că prea duhniți.

2011-05-18: Bogdan Perdivară pe CriticAtac

faceți un sofism când vă referiți la accepțiunea cuvântului “exploatare”. Mai întâi, oamenii nu se pot exploata pe ei înșiși. Ar rezulta că și-ar exploata, eventual, ficatul și rinichii să-și facă treaba, sau gura să mestece. Exploatarea animalelor e reală și continuă (sau i-o plăcea calului să tragă la jug, sub bici, că așa are chef omul?), dar nu despre asta era vorba. “Exploatarea” resurselor minerale și a mediului nu e același lucru cu exploatarea unei ființe, în folosul tău, într-un sistem de producție dat. Zăcământul de aur nu e ființă și nu-i pasă; nici planetei nu-i pasă că scobim în ea după petrol și o să se învârtă bine mersi și după ce n-o să mai fie picior de om pe ea. Capitalismul e făcut de oameni pentru exploatat oameni. Când o să-mi arătați un model capitalist fără “exploatarea omului de către om”, mai discutăm. Până atunci nu vă mai jucați cu semantica.
în afară de faptul că nu cred în “mâna invizibilă” – de ce n-a oprit mâna asta împărțitoare de echilibru și armonie, stabilizatoarea piețelor, bula imobiliară și crahul financiar? – eu am spus că berenger nu a înțeles ce voia să zică autorul: anume că atribuții ale deciziei politice dintr-un stat de drept au ajuns să depindă de nevoia compulsivă a unora de a face bani. Cu ajutorul legilor, prin specularea legilor sau prin modificarea convenabilă a legilor. Vreți exemple, că am o grămadă de ordonanțe de urgență și de legi despre care am putea vorbi, date strict în beneficiul unora?

2011-05-14: Gheorghiță Zbăganu pe CriticAtac:


In matematica este cam greu sa se faca controlul articolelor. NU cred ca vom gasi voluntari dispusi sa piarda o luna din viata incercind sa inteleaga demonstratiile dintr-un articol de 10 pagini (da, exista referenti, dar domeniul este imens si numai in 1% din cazuri referentul cade pe subiectul tau) si apoi s acaute sa vada daca rezultatele sunt sau nu cunoscute. Nu stiu cum este in alte stiinte, dar masteranzii nostri trimisi in strainatate, pina acum au facut fata cu brio, chiar cei mai modesti dintre ei. Clasamentele (Shanghai sau orice alt top) ma lasa rece. Ele sunt moartea stiintei, la fel ca si ideea de a publica in reviste ISI. Recunosc insa ca a scazut calitate medie a studentilor nostri. Nu suntem noi de vina. Pe vremea socialismului copiii inteligenti voiau sfaca cercetare, acum vor sfaca bani. De vina este sistemul. In rest, ce sa zic? DA, or fi senatele corupte, dar orice alt criteriu “obiectiv” este mult mai rau. Adica in loc sa te aprecieze unul de al tau vine un contopist cu o grila si te apreciaza el dupa numarul de articole ISI, citari si numar de granturi. Bine ca nu mai sunt tinar…

2011-05-13: Florian Liviu pe CriticAtac:

Concluzie: Termenii comunist și democrație nu sunt incompatibili. Comunismul sovietic și cel esteuropean nu s-au dezvoltat în direcția unei democrații largi din cauza încercuirii capitaliste, din cauza presiunilor externe, agresiunilor, amestecurilor în treburile interne, chiar războaielor la care imperialismul mondial a supus mereu Uniunea Sovietică și pe aliații săi.
Comunismul rusesc a avut de înfruntat războiul civil, agresiunea celor 21 de state capitaliste, agresiunea imperialiștilor japonezi în Extremul Orient, agresiunea nazistă, războiul rece, etc. În aceste condiții de război aproape permanent, întrerupt de scurte răgazuri de pace, dar ce trebuiau folosite pentru înarmare și pregătire de luptă, este de înțeles că nu putem vorbi de democrație.
Cu siguranță că comunismul rusesc ar fi evoluat spre cea mai deplină și largă democrație din istoria umanității dacă ar fi reușit să se elibereze din strânsoarea încercuirii capitaliste, dacă o revoluție proletară ar fi izbucnit în Occident.

2011-05-07: Ales din greșeală: Victor Socaciu, deputat PSD, pt. 237/03.05.2011:Propunere legislativa pentru modificarea L. nr. 504/2002.
Când să'mi tihnească și mie sâmbăta,aflu că un deputat, Victor Socaciu, propune modificarea Legii Audiovizualului, în sensu' că "reglementează folosirea procedeului dublării filmelor străine", urmărind, prin asta, "în special protejarea identității naționale".


Propunerea'i cretină din motivele: 1. dublarea izolează spectatoru' de realitatea altor limbi, pe lângă faptu' că rade esența artistică a filmului în proces (dicția originală). 2. subtitrarea e un mod de alfabetizare în afara școlii și după ea; alfabetizare dublă: în limba română și'n limba străină a filmului, atunci când e. I'am înjurat pe nemți pt. idioțenia asta a dublării fără subtitrare și a fost și unu' din motivele pt. care am renunțat la TV și'mi promiteam că, dac'ajunge vreodată un român să propună așa ceva am să'l blestem. 3. efortu' de mapare între cuvintele scrise într'o limbă și cele auzite în altă limbă e, cum bine observă Béranger, un minim efort intelectual care poate compensa retardarea indusă de privirea la imagini. 4. creează degeaba o sub-breaslă de păcălici/companii care s'ocupă cu asta, adică cu prostitu' restului de popor român (prin izolarea de alte limbi și prin trunchierea artistică a originalului). 5. dublarea n'are legătură cu protejarea identității naționale, cât despre limbă, dac'aud cum se zice la ceva și nu știu cum se scrie, e rău: scriu după ureche. 6. argumentu' că "subtitrarea introduce cuvinte noi și deteriorează limba română" (cică "cuvintele...ajung să fie considerate ca termini obișnuiți" e fals de două ori: 6.a. pen'că subtitrarea introduce tot atâtea cuvinte noi, anume exact atâtea câte ar trebui să introducă dublarea dacă'i să vedem același film/producție media. 6.b. evoluția limbii române nu'nseamnă deteriorare: ce se prinde natural în vorbire și s'așează'n scris, aia'i limba, nu cea pe care'o decretează un fucturd ales din greșeală.


Le'am mărturisit de multe ori amicilor mei din US c'am învățat engleza din filmele lui Charlie Chaplin (pe lângă cei 3 ani de gimnaziu pe cheltuiala, săru'mâna, poporului român socialist) (nu, din muzică n'ascultam versurile). Numa' cu (extra)școala asta ș'am fost în stare să vorbesc și să citesc în engleză fără vreun efort notabil din partea'mi.
Deci, Victor Socaciu, renunță la propunerea dublării (sau propune'o doar ca opțiune pt. orbi), și propune, în schimb, subtitrarea universală: în felu' ăsta creezi și niște locuri de muncă, da' utile de data asta, care'ți dau un popor mai sprințar la minte și mai coerent la scris.
Altfel, dacă propunerea dublării trece de senat așa cum arată ea acum, atunci dacă'ți mai văd numele vreodată la alegerile uninominale te'ai lins pe bot și de votu' meu și de cel al prietenilor mei. De data asta, pt. că subiectu'i extrem de important în opinia mea, fac derogare de la uninominal și promit că, dacă propunerea asta cu dublarea trece de senat în forma curentă, întreg PSDu' s'a lins pe bot de votu' meu și al prietenilor mei la alegerile următoare; nici de la alegerile prezidențiale n'o să fac rabat.
E și o petiție pe tema asta.
Cu ocazia asta am să inaugurez, aici și acum, o listă cu cei aleși din greșeală, pe care ștampila mea de vot nu'i mai suportă. Am să monitorizez de acum activitatea parlamentului ș'am să văd cine ce propuneri face, care calcă pe bec intră pe blogu' ăsta la categoria Aleși din greșeală, eticheta alegeri uninominale.
Pt. trecătoru' pe blog: ar fi mișto ca, dacă ești de acord cu intrarea din lista Aleși din greșeală ș'ai un blog propriu, să bagi un ping ca să poată naviga trecătoru' printre cum, de ce și de când un ales nu mai are de ce fi reales. E sănătos să'i pui numele alesului/alesei din greșeală, în adresa de web a intrării tale, să'i fie numele ușor de pomenit și amintit la nevoie. ;)
P.S. Propunerea a căzut. Victor Socaciu a mai adus drept argument că uite cum alte țări mari fac dublare (oaie după oaie vine); d'aia'i văd pe naționalii respectivi incapabili să comunice o idee într'o limbă străină altfel decât prin semne. Dublarea'ncurajează naționalismu' idiot, incultura și afectează capacitatea de'a comunica a celui ce "beneficiază" de serviciu' ăsta. Felicitări celor care, într'un fel sau altu', au împiedicat beleaua asta.

2011-05-06: În capitalism, pentru ce (e posibil să) trăiești? Sau ți se'ntâmplă, pur și simplu, ca râmei?
În comunism (mă rog, socialism) înțelegeai un lucru: ai fost puit, te uiți la cele urâte și cele frumoase deopotrivă și rostu' tău era să lași lumea mai bună, mai frumoasă și mai înțeleasă ca'nainte, pt. generația următoare. De unde și rostu' tău, în afară de rulat cârnații prin intestin. De unde și autenticu' întrebării: ce'i aia (mai) frumos, ce'i aia (mai) bine? Filosofia chiar avea un rost.
De ce (mai) trăiesc eu, de exemplu, în capitalism? 1. Poate mai apuc să fac/ajut la o bibliotecă digitală car'să permită generației viitoare să fie mai deșteaptă mai devreme decât noi. 2. Poate mai apuc să lucru prin fizică în folosu' societății umane, nu'n folosu' exclusiv al corporației X de hămesiți, psihopați și ignoranți, nici în folosu' exclusiv al unei birocrații de piariști și marketeri de toată jena. 3. Poate apuc să bag și principiu' limitării averii totale personale la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie națională în vreo constituție.
Cam toate motivele astea, câte au mai rămas, au șanse aproape de zero în capitalism, deci, pe scurt, mai trăiesc ca să văd capitalismu' înțeles drept ce este în fapt: un sistem inuman, o crimă la scară umană, pe scurt: un genocid. Dac'aș fi'n situația de'a mă naște azi (cu ce'am aflat și trăit pân'acu'n lume) și m'ar întreba careva dacă vreau și eu să mă nasc, aș răspunde degrabă NU, de câteva ori mai apăsat în capitalism decât în vremea cultului personalității lu' ceașcă.
Individu' uman i'o istorie particulară: o evoluție de la zgomot cuantic la organism relativ autonom. Mai zen spus: individu'i o samă de obiceiuri, o suprapunere creativă de urme. E ceva esențial social/contextual în definiția asta. Ș'asta trădează improprietatea oricărei "gândiri" de dreapta, care, vezi bine, se bazează pe individ ca singuru' dat existențial, de unde vine că societatea'i un fel de biliard: ne ciocnim elastic unii cu alții și "deci" rezultatu'i optim (???). E, cumva, cum zicea Carlin (în Pro Life, Abortion, And The Sanctity Of Life: cel mai profund eseu despre viață peste care am dat pân'acu'): viața nu'ncepe când te'ai născut, viața a'nceput cu miliarde de ani în urmă și'i un proces continuu. De unde rezultă că nu viața'i sfântă ci calitatea petrecerii cu ea.
Dacă noțiunea de bază a dreptei politice, individualismu', i'o trunchiere ineptă, la ce să te aștepți de la ea? De cât timp ai nevoie să'nțelegi că dreptacii nu pot fi decât de două feluri: sunt ori șmecheri pe timpu' tău, ori, simplu, proști de'a binelea? Ăia de la centru sunt doar proști, ei cred că dreapta sau stânga sunt de ales precum iaurtu' de la raft: "mmmm...azi iau cu scorțișoară și shitberries da' mâine iau cu low-fat să nu'mi stric fața". Asta cu dreapta-stânga i'o geometrie infantilă: de când s'a transformat înainte-înapoi în, respectiv, stânga-dreapta?
Politic, întrebarea corectă ar fi: cât de radical de stânga (sau progresist) trebuie să fii, ca viața ta, ș'a celor de după tine, să'și poată căpăta și/sau păstra un sens comunicabil?

2011-05-03: Seven Trumpets/666, The Grass Is No Green, The Shepherd And The Moon, Valley of sadness, by the best rock group of all times, the mellotronic Aphrodite's Child. And here's some kick ass, shake your booty, surrealistically obsessive, spoiler song by Demis Roussos: I Dig You, which has a quick fix in the post-capitalist walking through the ruins: Altamont/666. Cheers!
If none of the pieces above moved you then you're stone cold dead already.

2011-05-02: Florian Liviu pe CriticAtac:


“Prăbușirea „socialismului real și existent“ (a capitalismului de stat însoțit de dictatură) („the collapse of communism“) …”
Mă îndoiesc foarte serios de corectitudinea descrierii fostelor regimuri socialiste din Est ca fiind “capitalism de stat însoțit de dictatură”. Am învățat la școală că producția capitalistă începe acolo unde mijloacele de producție sunt concentrate în mâini particulare, iar muncitorii, lipsiți de mijloace de producție, sunt nevoiți să-și vândă forța de muncă ca pe o marfă. Astfel că ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă poate exista capitalism fără capitaliști, producție capitalistă fără motivația profitului maxim, apoi repartiție capitalistă fără proprietate privată asupra mijloacelor de producție. Ce capitalism mai este acela în care producția nu se face în scopul profitului ci în scopul satisfacerii nevoilor sociale ale întregii societăți. Despre ce capitalism mai putem vorbi atunci când investițiile în economie nu mai sunt în mâna capitaliștilor ci în mâna statului care urmărește realizarea unui plan menit să satisfacă comanda socială. Ce capitalism putem avea în condițiile în care concurența și anarhia producției și-au pierdut puterea, forța de muncă a încetat să mai fie o marfă ca oricare alta pe piață, legea generală a capitalismului, cea a obținerii profitului maxim, a încetat să se mai manifeste, și alte alte legi obiective, ale socialismului, i-au luat locul. Expropierea globală a capitaliștilor este prin ea însăși o măsură care transcende cadrul capitalist. Această măsură nu poate fi luată într-un stat capitalist, a nu se confunda cu naționalizările sporadice la care capitalismului recurge uneori din diverse motive și interese, decât prin revoluție așa cum s-a întâmplat în Rusia anului 1917. Adepții capitalismului de stat pot aduce doar obiecția că proletariatul nu se eliberează în “socialismul real și existent” din condiția de obiect al istorie, nu devine subiect al ei. Ei se agață de ce spune Engels în Anti-During: “Prin luarea în stăpânire a mijloacelor de producție de către societate, producția de mărfuri este înlăturată și, prin aceasta, este înlăturată și dominația produsului asupra producătorilor”. În socialismul real nu a fost înlăturată producția de mărfuri pentru că ar fi fost prematur, dar asta nu înseamnă că mai putem să vorbim de capitalism.
Iarăși nu știu cât se poate vorbi de dictatură în cadrul “socialismului real și existent”. Nu este deloc exact că socialismul în Europa de Est a fost impus de sus și din afară- de către Stalin cu tancurile armatei roșii, așa cum încearcă burghezia să acrediteze ideea în folosul său. Tancurile armatei roșii au jucat doar rolul de contrapondere bine venită la dominația ideologiei burgheze, făcând cu prezența lor risipirea falsei conștiințe mai ușoară și mai rapidă. Revoluția au făcut-o totuși masele sub conducerea partidelor comuniste din fiecare țară.
Deci, dictatura cui contra cui ? Liderii comuniști nu puteau utiliza puterea în interes personal sau în interes de grup decât într-un mod foarte limitat. Abolirea proprietății private asupra capitalului acționând ca o barieră în calea acumulării de averi și bogății și dând naștere unor noi legi obiective ale economiei îi obliga pe liderii fostelor state socialiste să-și exercite puterea în interesul maselor. De exemplu în ce scop personal a folosit Ceaușescu puterea ? Cu toții, inclusiv Ceaușescu, am fost ghidați nu de mâna invizibilă a pieței ci legea fundamentală a socialismului care poate fi enunțată aproximativ astfel: asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale și culturale mereu crescânde ale întregii societăți, subliniez a întregii societăți – nu a unei clase restrânse de privilegiați ca în capitalism, prin creșterea și perfecționarea neîntreruptă a producției socialiste pe baza tehnicii celei mai înalte. Constrângerea legii fundamentale a socialismul de a asigura întregii societăți, deci fiecărui individ, un nivel maxim posibil de satisfacere a nevoilor spirituale și materiale a făcut ca societatea socialistă “să pară” săracă în comparație cu capitalismul care nu distribuie bogăția ci o acumulează în centre de acumulare făcând-o astfel foarte vizibilă. Societatea socialistă este bogată dar pare săracă pe când cea capitalistă pare bogată fiind săracă. România socialistă era bogată dar părea săracă învăluită în cenușiul bulevardelor neluminate, pe când România capitalistă este săracă dar scăldată în luminile reclamelor pare bogată.

2011-04-28: Bogdan Perdivară pe CriticAtac:


“statisticile nu sunt un adevăr absolut” – desigur, spre deosebire de varianta ortodoxă a creștinismului, revelată lui Daniel direct de Doamne-Doamne în persoană.
“fără pilastrul creștinismului ortodox România nu ar mai exista” – vă bazați pe statistici, pe revelații divine sau este doar o impresie a dumneavoastră?
“Nu cred ca ateii, homosexualii, lesbienele si umanistii fara identitate religioasa pot face o Romanie mai buna!” – aveți dreptul să credeți ce vreți, rămâne să și demonstrați. Beneficiem deocamdată de popi șpăgari, politicieni habotnici în scop populist și o masă de cetățeni care face cruci multe în tramvai. Dar mi se pare că “aproapele” s-a pierdut pe undeva, sufocat într-o mare de individualism. Sunt destul de sigur că nu din cauza puținilor homosexuali, atei și umaniști.
N-am înțeles, oricum, dacă vă referiți la homosexuali și lesbiene fără identitate religioasă sau “credeți” că un homosexual este implicit lipsit de identitate religioasă. Dacă așa ceva “credeți”, mai interesați-vă pe la mânăstiri, s-ar putea să aveți surprize. Eu “cred ” că pământul este pătrat, de exemplu. N-am reușit să demonstrez, dar simt asta cu toată ființa mea.
Ce înseamnă “identitatea creștin-ortodoxă a neamului românesc”? Ce e “neamul” ăsta? Limba mea maternă este româna, trăiesc în țara asta de câteva zeci de ani și sunt ateu. Muncesc, plătesc impozite, am familie și prieteni aici. Șii totuși religia instituționalizată mi se pare o nevroză colectivă, în special când e folosită ca să contureze mărci identitare. Și o parte din ruși sunt ortodocși, la fel ca bulgarii sau grecii. După dumneavoastră, un grec sau un rus ar fi mai “român ” decât mine, de vreme ce împărtășește cu ceilalți “români” “adevărul fundamental” al credinței? Aveți idee că ortodoxia asta fundamentală pentru identitate e rezultatul unui accident geografic și politic? Îmi dați voie să fiu român, chiar dacă nu pup poala popii?

2011-04-27:

Un maestru zen i-a zis unui discipol, arătându-i marea: - Spui că spiritul e mai tare decât materia. Ei bine, împiedică plecarea corăbiilor pe care le vezi acolo. Discipolul a lăsat storurile ferestrei pe care se uitau. - Da, a spus învățătorul zâmbind și ridicând storurile, e bine, numai că te-ai slujit de mâini. Atunci discipolul a închis ochii.

din Cercul mincinoșilor - Jean Claude Carrière

2011-04-27: Constantin Blioj pe CriticAtac:

Sau poate fascismul este una din formele socialismului. Aceste jonglerii cu socialisme aplicabile și comunismului și capitalismului fac totul mai ușor pentru abureala tuturor. Comunismul romanesc nu a fost național-socialist. Pentru ca comunismul respinge discriminarea. Ca a implementat un sistem economic bazat pe naționalizarea mijloacelor de producție e cu totul alta poveste. Fascismul vechi și nou sînt ideologii ce mențin expansiunea capitalului prin orice mijloace (abureli), de la extrema stînga (minorități “mai puțin tolerate”, minorități etnice, rasiale) pana la aia dreapta (religiozitate, originea divina a puterii politice regale, dreptul celui puternic, sacralitatea proprietății private indiferent de originile ei etc). Dezbinarea pe baza acestor vrăjeli (aia libertariana cu libertatea absoluta e cireașa de pe tort) ne împiedică sa formulam o ideologie (sau cum vrei sa-i spui, un proiect de societate) care sa ne unească și sa ne urnească cu adevărat. Părerea mea e ca patriotismul ar fi un criteriu realist, in detrimentul celor enumerate mai sus. Pentru ca organizarea economica, contabilitatea si centralizarea puterii se fac azi sub forma de stat. Deci cetățenii trebuie sa fie conștienți ca apartenenta lor la comunitatea statala respectiva ii obliga la loialitate fata acea organizare, asta dacă vrea ca toate birurile si munca lui sa nu fie în van. Bineînțeles ca pentru asta trebuie ca în primul rînd cei pe care-i votează sa fie patrioti. De aici trebuie pornit în aceste dezbateri care pana acum au cam tăiat frunze la căinii de lingă mesele capitaliștilor. Deci trebuie clarificata diferența intre patriotism și naționalism. Patriot poate fi și evreul, rusul, tătarul care se vad obligați sa respecte reglementările dintr-un teritoriu bine definit teritorial și economic. Dupa ’89 au fost doua mari idei ridiculizate: comunismul si patriotismul. De fapt procesul a început din anii ’80 cînd auzeam zilnic bancuri anticeausiste care automat ridiculizau comunismul. Dupa ’89 a trebuit doar sa strige isteric în batjocura: “noi nu ne vindem tara”. Acum, după ce au vîndut-o, ne-au vîndut și viitorul (ei, statul capitalist minimalizat) prin împrumuturi la FMI. Comuniștii erau acuzați ca sînt limitați, ca e o prostie sa fii împotriva proprietății private. Acum am văzut de ce… Personal nu vad problema la proprietăți ce asigura traiul unei familii. Dar Proprietăți și proprietari care influențează soarta unei întregi comunități de neproprietari sînt iraționale. Doar proprietatea comuna (a resurselor si mijloacelor de producție) este corecta. Si aia familiala de care spuneam mai sus. Ce depășește anumite limite e nociv. Iar acele limite pot fi stabilite în mod democratic. Daca nu vrem asta, o vor stabili mercenarii capitaliștilor pentru noi, pulimea. Sau un nou val comunist… ;)

2011-04-25: Raining steel off Satellite State (2004) by Disparition. Jon Bernstein is among the few authentic artists I had the luck to listen to, don't take my word for it, check his music out, dream & emote it.

2011-04-21: de ce le'ar păsa bloggerilor/blogărilor de zelistu' actual? pen'că unii dintre ei trăiesc din blogăreală, adică se fac că scriu ca să simuleze că trăiesc. jalnic. categoria asta de bloggeri îngroapă'n rahat de piață comunicarea.
zelist este, deocamdată, doar un instrument de marketing, adică al capitalismului cu aburi de fiță (noi vorbărim și pen'că's destui fraieri care se uită'n gura noastră, cumva ne'nvârtim și de bani de ouă).
zelist ar putea deveni respectabil dacă ar adăuga o coloană "Top Zelist FRS" (fără reclame sau sponsori). Acolo ar fi listați numai cei ce au ceva autentic de spus (adică nu'i plătește nimeni s'o facă, e efortu' lor propriu pt. c'așa văd ei lumea ș'aia au ei de spus). Lumea s'ar deștepta mai repede. Raportu' semnal/zgomot ar crește semnificativ, și'n cele din urmă lumea blogului românesc ar deveni mai inteligentă și creativă, adică chiar societatea românească ar căpăta oarece schelet.
Pân'atunci, zelist e doar o frecție tristă de piață a zgomotului și fumului. de ignorat.

2011-04-18: iar i'a reușit una lu' Mircea Badea, de data asta o lecție despre democrație.

2011-04-10: Bogdan Perdivară pe CriticAtac:

Eu am spus doar – am fost se pare cam prolix exprimând o idee atât de banală – că “securitățile”, adică polițiile secrete, nu există pentru a apăra atât ideologia, ci pentru a conserva în manieră pragmatică discursul Stăpânirii; nu pot așadar duce, ca pe un “ghost in the machine”, discursul ideologic mai departe atunci când sursa puterii își pierde legitimitatea. Își schimbă ideologia odată cu vremurile, pentru că nici n-au avut vreuna. Gealații rămân gealați. Așadar Securitatea e la fel de socialistă pe cât e CIA de liberală. Sau Mossadul de cusher. Cât despre stalinism egal comunism în orice lume posibilă, permiteți-mi să mă îndoiesc. Comunismul pe care-l știu eu înseamnă respect, dreptate și libertate și nu că unii sunt mai egali decât alții. Nu a fost și părerea lui Stalin.
“Lagărele ” altora contează tocmai pentru a pune lucrurile în perspectivă: orice regim care impune o face prin crimă. Crimele, desigur, nu se scuză unele pe altele. Totuși, postulând un “rău ” metafizic în unele regimuri doar, judecate definitiv drept “criminale”, se ocultează existența altora, la fel de criminale poate, deși mai insidioase. Și, cum știi, istoria o rescriu la nesfârșit actualii, în dauna foștilor. Deja, deturnat, comunismul (“stângismul” in extenso) nu mai poate exista, ideologic, decât alăturat absolutismului criminal. Nu i se dă voie să mai existe decât ca o amintire a crimelor nesfârșite, ca o mitologie a apocalipsului “de alaltăieri” și a coșmarelor post-traumatice adiacente. Deja despre comunism nu se mai poate vorbi decât în NewSpeak-ul anticomunismului. Un anticomunism fără obiect. Iar dacă pe dvs. vă mai conduce Securitatea, sunt dezolat. Pe mine nu.

2011-04-10: Gheorghiță Zbăganu pe CriticAtac:

Ideologiile anticomuniste au fost / sunt / vor fi folosite doar in interesul unei elite interesate sa acapareze resursele fostelor state socialiste sau sa tina sub obroc saracimea proprie. In toate fostele state socialiste ea a fost folosita pentru a justifica jefuirea celor multi de catre cei putini si destepti. Ar fi fost posibila privatizarea in absenta ei? Oare s-ar fi putut face retrocedarile (care au saracit si mai mult state deja saracite) in absenta ei? S-ar fi putut distruge agricultura? La noi afost folosita si mai josnic, pentru interzicerea oricarei miscari comuniste, din teama ca acea clasa muncitoare (care nu mai exista) s-ar fi putut opune privatizarilor. Si mai ales a fost/este/va fi folosita pentru emascularea stingii. O stinga anticomunista (mai ales in absenta comunistilor) este o stinga paralizata. De altfel asta se vede astazi (peste tot, nu numai la noi) prin nerusinarea cu care ideologii neoliberali ataca ideea de stat social. Cum am putea apara statul social daca suntem anticomunisti? Pai de ce sa il aparam? Acces gratuit la invatamint? haha, ce prostie. La sanatate? Nu e bine, mergeti la munca, nu la intins laba. Statul sa caute sa produca locuri de munca? O erezie. Timp de munca de opt ore? Nu va e rusine? Concediu platit? Asta e chiar nesimtire. Pensii? sa va dea statul? puneti mina si economisiti bani albi pentru zile negre!! Nu este oare evident ca in absenta amenintarii comuniste capitalul are tendinta de a anula toate cistigurile sociale obtinute in ultima suta de ani? Chiar societatile capitaliste care au capatat fata umana (multumita revolutiei bolsevice) incep sa isi piarda masca asta umanista. Unde ar putea duce o revolta anticapitalista bazata pe anticomunism? spre ce fel de societate? spre un stat minimal? cine sa il apere? statul asta minimal trebuie neaparat sa fie unul politienesc. Unde gresesc?

2011-04-09:

...it is our sorting of the world that brings thieving into being, and that in insisting on that sorting we affirm a particular image of the artistic self. It is a self, for one thing, distinct from the "others" whose material it uses, and that distinction creates, I think, what Rimbaud calls "the false meaning of the Ego".

Lewis Hyde - Common as air (2010)

2011-03-21: un eseu reușit, despre ipocrizie, de Mircea Badea.

2011-03-15: Arabesque off Sons of Kraut by Move D and Pete Namlook. Orgasmic. Word!

2011-02-24:

It is a very old idea that human beings and their cultures are renewed by quitting the familiar and going (in fact or in imagination) to the desert. In many traditions, the young must go into silence or wilderness before they can emerge as real persons. It is not enough to take instruction; there has to be some contact with what lies outside our knowledge, which is to say, with our collective ignorance, how large it is, and how fertile.

Lewis Hyde - Common as air (2010)

2011-02-14: Le pas du chat noir (2002) by Anouar Brahem. Jazz worth its name, pure music.

2011-02-13: Julia Sweeney - Letting go of god: one of those very few media events that matter.

2011-02-07:

What happened in the nineteen century to tangible properties is happening now to intangibles. Take as a first example a recent change in Saudi Arabian law brought about by the World Trade Organization. As the historian Carla Hesse has noted, in traditional Islamic practice, authors did not own the ideas expressed in their books:
"A thief who stole a book was thus not subject to the punishment for theft - the amputation of his hand. Islamic law held that he had not intended to steal the book as paper and ink, but the ideas in the book - and unlike the paper and ink, these ideas were not tangible property."
Thus when Saudi Arabia wished to join the WTO, its religious judges objected to the notion that bootlegged videos and software could be classified as stolen goods. The WTO flew a group of them to Geneva and persuaded them to change their minds.

from the book Common as air - revolution, art, and ownership (2010) by Lewis Hyde.

2011-02-04: gugălești? problema'i că Google'i centralizat, adică trebe să('ți) vândă aduri ca să existe ca mașină de căutare, c'așa'i în capitalism. și dacă mai au nevoie de bani, mai fac o "selecție" pt. cei care plătesc, pe care ți'o servesc.
Soluția la rahatu' ăsta i'o metodă P2P (ca DC++ sau ca Bittorrent) de căutare, descentralizată, distribuită, democratică, gratuită, incontrolabilă, pe scurt, comunistă, ia d'aci: YaCy.
și computeru' tău poa' să ia parte, te bagi? să crape cocalaru' dă inimă rea. ori trăim în timp ori ce?

2011-02-03: Force majeure off Force majeure (1979) by Tangerine Dream. wish u feel like we do.

2011-02-02: Sigur ai auzit, recent, un fuctard zicând: comunismu' a fost încercat și n'a mers, e o utopie.
Internetu'i un exemplu de aplicare a comunismului cu democrație built-in. Cum arată Internetu', așa arată comunismu' democratic. Nu există efectiv proprietate intelectuală, doar cei care au pretenția. Aici educația'i gratis, programele's gratis, tot ce are valoare umană pe internet e creat din sentimentu' comunist al omului.
Comunismu'i o extensie publică a comunicării. Întreabă'l mâine pe cel care te'a angajat sau pe cel cu care lucrezi împreună: tu ce salariu ai? Revoluția începe cu asta.

2011-02-02: Facebook nu'i pe internet: internetu'i un loc public, în timp ce facebook e o comunitate înțărcuită. N'am văzut ceva mai stupid decât să consimți să'ți faci cont pe un sit "social" care nu'i accesibil decât celor care și'au făcut cont tot acolo. Facebook e anti-internet. Orice sit "social" la care accesu' read-only extern e'nchis cu username și parolă e, în fapt, anti-social și anti-internet.
Prin comparație, situ' personal de web nu'i doar exercitarea libertății individuale de exprimare, ci și un efort personal într'o universitate comunistă, atunci când nu distribuie reclame.

2011-02-02: Now I need you off Once upon a time (1977) by Donna Summer and Giorgio Moroder. Just some people who lit my youth up.
This kind of thing was happening before the religious types Reagan and Thatcher showed up and crapped everything out, their followers, the ferengies, killed all the humour. Did you notice that the music really went shitty after these market drones grabbed the power? Tangerine Dream, Genesis, Jarre, Led Zeppelin, Supertramp, all went second hand.
That's how we got here, where smoking is classified as "tobacco use disorder". What about the TV watching disorder or car driving disorder or the fast food use disorder, or, worst of all, religious practice disorder?

2011-02-01:

Și atunci mă întreb – oare este creșterea economică un scop în sine, a cărui atingere scuză mijloacele? Oare merită să sacrificăm redistribuirea pe altarul creșterii economice? Putem, oare, într-adevăr, susține vreodată că este prea devreme pentru redistribuire? Ce ne dorim, până la urmă, ca societate – cifre macro-economice spectaculoase și prosperitate pentru câțiva, foarte puțini sau mai multă egalitate și prosperitate pentru cât mai mulți?

Despre inegalități și creștere economică de Victoria Stoiciu pe CriticAtac
Întrebări înțelepte.
Economia nu'i o știință ci un set de credințe, o vânturare de cifre fără sens (pen'că banu' și schimbu' sunt prost definite) care nu poate prezice, în esență, nimic, care folosește extrapolări nejustificate la tot pasu'. Economia sau economiștii nu pot fi luați în serios, deci nu merită de discutat despre.
Ca răspuns la întrebările de mai sus, în condițiile sistemului fals da' actual al muncii pe bază de salariu, eu m'aș mulțumi cu un singur paragraf scris în Constituție: Averea totală personală a oricărui cetățean e limitată la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe țară. Asta ar clarifica, dacă nu ar elimina pur și simplu, discuțiile interminabile despre distributivitate și nuanțele asociate.

2011-01-30: A doua emisiune pe tvri cu Pleșu și Liiceanu. Subiectu' fiind prostia, sau definiția ei, sau a împrejurului ei.
Actorii propun că se poate vorbi mai degrabă de simptome ale prostiei: solemnitate, hărnicie oarbă, inflexibilitate, încremenire în proiect.
Subscriu fără rezerve la solemnitate și hărnicia oarbă ca semne ale prostiei (individuale).
Cât despre inflexibilitate, rezerva ar fi că, uneori, inflexibilitatea e, dimpotrivă, semn de inteligență: anume, acolo unde flexibilitatea e improprie, de exemplu în construcțiile axiomatice sau raționamentu' deductiv. Flexibilitatea (ca deschidere la critică) e necesară în raționamentele inductive, în general p'acolo p'unde empiricu' joacă f'un rol neneglijabil sau unde's de discutat/stabilit prezumțiile/axiomele/ipotezele.
Pân'aci, prostia în discuție e mai degrabă cea individuală. Aș putea'o defini ca inadecvare la context.
Mai departe, actorii revin la expresia lansată de Liiceanu acu' vreo două decade: prostia ca încremenire în proiect. Aici prostia'i mai degrabă de natură socială decât individuală, încremenirea poate avea loc, efectiv, numai într'un context social, adică numai prin tăcerea semenilor, autosuspendarea contextului, ca'n cântările adresate lui Ceaușescu.
Azi monociocanu' ideologic s'a întrupat în Liiceanu: comunismu' ca încremenire în proiect, data trecută, Pleșu a lansat o șopârliță cu comunismu', da' s'a retras repede pe sub stânci. Observ însă că ambii actori sunt încremeniți în proiectu' capitalist, cam de două decenii, ș'aci li se aplică întocmai atributele pomenite mai sus: obtuzitate, opacitate, inflexibilitate, ce mai, surzenie și orbire clinice: cuvântu' capitalist n'a fost pomenit nici data trecută, nici acuma, nici măcar alături de totalitarism; dezamăgitor pt. niște actori cu gesturi de intelectuali. După ce vezi ce'au adus României cele două decenii, și unde se află lumea acum, să continui să ignori capitalismu' ca încremenire în proiect, ce alt diagnostic meriți?
În schimb am mai primit de la d'lor niscai explicații din cartea ignoranței creștine, lucru de care n'o să mă ocup aici că'i pierdere pură de vreme.

2011-01-30: There's a billionaire. And he's a philantropist. His name is Soros. He talks at Davos about solutions for the humankind, he actually wrote some books about the structural crisis of capitalism. But guess what, his books still have a price, the billionaire philantropist can't afford to publish them online for free. If you wanna find out what he's thinking, you still have to shell out some $15. Can there ever be imagined a more ridiculous situation?
And there are many philanthropists like him. Well, I guess the word philanthropy is currently to be found in the newspeak dictionary.
No, thank you, I really don't care what these types think: real knowledge is part of the commons; don't buy their books, ignore them as long as you can, switch on the other channel when you notice their appearance; these guys talk for themselves, your existence was not intentional.
My respect goes to types like Dr. Schiller, the author of Motion mountain: The free physics textbook, read his gratis book instead, you'll really need it sooner than you think. Then watch Zeitgeist: Moving forward, also gratis. Then replace Windows with Debian Linux on your computers/laptops, also gratis. Then you'll grasp the meaning of philanthropy.

2011-01-28: One of the few films worth watching, Zeitgeist: Moving forward, has just been released. Actually it's the best film ever. Um, in fact it's the best way of spending one's next two hours of lifetime in these ages. It should be included in the mandatory education program in schools. Better yet, it should run non-stop on all the TV channels in all countries.
Go ahead, make my day ;).

2011-01-23: That's very easy off Not too late (1974) by Out of focus. wish u feel like we do.

2011-01-23: n’am nici o simpatie pt. utilizatorii de mașini personale pen’că ideea consumului unei resurse finite și nereînnoibile mi se pare echivalentă cu genocidu’ (generațiilor care ne urmează).
altfel, mă aștept ca genu’ de protest pe bază de vot ca pe blogu’ iefitinitibenzina.blogspot.com să fie efectiv, optimal și democratic. dă fuga și votează până la sfârșitu' lunii ianuarie (mai sunt 8 zile), trimite'l și altora.
mai mult, un astfel de vot de blog ar trebui să funcționeze pt. toate persoanele publice. să știm și noi la votu' uninominal următor unde și de ce (nu) punem ștampila.

2011-01-12: Here's a one hour interview with Julian Assange at Democracy Now!, dated 31 Dec. 2010.

2011-01-08: gargariseam p'aci c'am motive să cred că unitatea medie a timpului fizic propriu unui sistem fizic delimitat arbitrar e lineară'n entropia informațională a sistemului, pen'că timpu'i numărare de evenimente.
găsesc acu o lună'n urmă, spre surprinderea mea, în Istoria filosofiei vestice de Bertrand Russell, o chestie interesantă: lui Russell i se părea curios că Aristotel considera că timpu'i numărabil. din perspectiva descrisă mai sus, mie nu mi se pare curios deloc. timpu' nu'i altceva decât numerotare (contorizare a evenimentelor observate), deci orice măsură a timpului trebe să fie numărabilă. mai ciudată, de'a dreptu' nefondată, mi se pare presupunerea că durata i'un interval continuu. la tema asta merg liniștit pe mâna lu' Aristotel.

2011-01-08: Aflu azi pe tvri că un sondaj printre români dă că 80% din ei vor ca doctorii să fie angajați prin contract cu spitalele.
Un citat audio dintr'un sondat zicea că: așa trebe, cine nu muncește....
Adică problema nu'i că doctorii sunt plătiți mizerabil de Stat, în parte și fi'ncă Statu' angajează datorii pen'că sondatu' și'a tras credit pe buletin făr's'aibă d'unde'l plăti iar băncile trebe să fie afaceri sigure, no?. Un doctor ajunge doctor după vreo 11 ani de școală și exercițiu pe viu. După asta vine sondatu' trepanat și'i zice: așia, iej doctor, ai? ian să vedem cum ți'e pe contract acuma, țe'ai dreaku' dă moftangii.
Sondatu' trebe că poate fi descris cam așa: omu'-sculă din populația-combustibil a României-tarabă, pe care mâna nevăzută a pieței îl înfige'n sloturile păcănelelor multinațional-capitaliste.
Morala: bun, Băsescu s'ar realege la (încă) o adică, da' p'ăștia 80% din români cine'i mai desfute? Niște clinici speciale cu doctori pe contract? Eu cred că tot mâna nevăzut'a pieței, că doar tot ea...

2005-08-15: In "Kant and the platypus", Umberto Eco notes that there is something, before somebody talks about it.
I think that is is exactly and entirely equivalent with limited. A subject can't notice something without perceiving, or inventing, a limit (or attribute) of that something.
The general case is the universe. Here, we invented a name that means all, that is, unlimited; that is, unlimited by any distinctive feature, because it can't be compared to another all.
Therefore all, the universe, includes everything, and, along with it, anything anybody can imagine beyond everything. The only notion equivalent with all is nothing.
Therefore, because any subject/observer is necessarily a part of all/nothing, or a feature of it, it follows that any subject is bound to consider anything noticeable as being, that it is.
So, is means limited, that is, has attributes, that is, can be talked about or indicated, enumerated.
So, I think that is, or can be talked about, or can be described, or can be pointed at, are entirely equivalent and synchronous attributes of a subject's knowledge.
It also follows that the only something which is in itself, independent of any observer's existence, is all (has all the imaginable and unimaginable properties).
And all, the universe, can be, in a simpler manner, denoted as nothing: the all has all the properties and their opposites simultaneously.
If this picture seems unintelligible to you, note that the number 0 (zero) can be represented as a compensating sum of arbitrary integer numbers, but any part of this combination can be said to have a specific attribute, that is, can be said to be.
This picture also implies, as a byproduct, that any subject/observer is compensated for by the rest of the universe, which means, operationally, that no observer can be precisely delimited objectively, that is, any defined observer is a convention among many other observers, or, briefly, there is no unique and local definition of an observer/subject. The same applies to anything that can be said to be.
Therefore a unique and local definition of anything, is, in fact, a belief, a dogma, a convention, a contract; and needs to be interpreted as nothing more than a proposal.
One has the freedom to agree or not with this proposal, but naturally any choice has consequences. And from here comes the criteria we use when making choices: the best choice seems to be the one which also gives you the means to estimate, and check (while you still can do something obvious about it), the consequences you care about. That's one of the reasons why science is preferable to any institutionalized religion.

2011-01-02: Maria Răducanu Quartet: Trei focuri. It flattened me out.

2010-12-25: Lifeforms (path 1) off Lifeforms path (EP) (1994) by Future Sound of London. wish u were there.

2010-12-13:

Vestul a ales însă o formulă strict financiară, care a eșuat rapid tocmai pentru că n-a avut pe ce articulații de economie reală să se așeze. Și-a trimis băncile în România, le-a dat bani la discreție, să creeze aici prin creditare consum pentru produsele din Vest.

citat dintr'un articol genial de Ilie Șerbănescu: nu se putea descrie mai clar și mai concis istoria recentă a României.
Și mai pe scurt: ai luat țeapă, române! Rămâne să meditezi de la cine, prin ce mecanism și cu colaborarea cui, dac'ai fost prea ocupat cu (în)cântarea pân'acu'.

2010-12-13:

We were all uprooted The earth was stolen from beneath our feet We became a Diaspora An unnamed nation of bastards We channeled our roots to the pulse of light deep within the galaxies of our minds Our breath was the sky Our dreams were water We claimed the wilderness We recognized one another

lyrics from We were all uprooted off Earth (1973) by Vangelis

2010-12-11: Oxygene (1977) by Jean Michel Jarre. wish u feel like we do.

2010-11-26: Am avut ocazia să'i văd/aud pe cei care sunt considerați "repere intelectuale" în special de către cei de dreapta. Mulțam lu' Costi Rogozanu c'a pomenit de evenimentu' ăsta.
I'am ascultat cu atenție și interes, să mă pun la zi cu ce mai cred "reperele" azi.
Iau la rând chestiunile pomenite, în ordinea importanței subiective:
Horia-Roman Patapievici (HRP) a încercat o definire a ce e dreapta și ce e stânga, mă rog, delimitare; a eșuat:
HRP se'ntreabă cum putem defini stânga și dreapta, dacă'i posibilă o distincție obiectivă/anistorică. N'am aflat de la el dacă'i posibilă, da' am aflat că există, în opinia lui, o distincție care se poate face pe fundal istoric. Anume, fundalu' istoric la care se referă este "modernitatea clasică", caracterizată de raționalitate/spirit științific, capitalism (ca ordine a societății bazată pe proprietatea privată), statul de drept/domnia legii, secularizarea/separarea statului de biserică (R-C-L-S). Pe fundalu' ăsta HRP zice c'a venit revoluția franceză cu ideea de revoluție nelimitată și permanentă (anume că un grup de oameni poate avea dreptu' nelimitat de revoluționare al societății).
HRP punctează ceva esențial în contextu' ăsta: dacă recunoaștem R-C-L-S, atunci, înainte să discutăm ce'i stânga și dreapta, trebuie să răspundem dacă suntem sau nu de acord cu "principiul revoluției permanente/revoluționării nelimitate a societății" (RNS). HRP zice că principiu' ăsta'i responsabil de radicalismele și de stânga și de dreapta, comunism, nazism, orice totalitarism.
Apoi HRP spune că stânga e interpretarea la stânga a RNS, iar dreapta e interpretarea (ai ghicit) la dreapta a aceluiași principiu. Adică HRP se oprește din distingerea/definiția stângii și dreptei, și zice că, odată precizată atitudinea (negativă) față de principiu' de mai sus, restu'i chestie de nuanțe, "facem parte din aceeași familie". Adică suntem moderni clasici, probabil centriști cu pană pe stânga sau pe dreapta pălăriei.
Pe scurt, după HRP, înainte să ne'ntrebăm ce'i stânga sau dreapta, e esențial de știut ce atitudine avem față de "revoluționarea permanentă/nelimitată de către un grup" a societății modern clasice.
Cam asta'i ce'a propus HRP. Eu zic că merită felicitări pt. cât a reușit să formuleze pân'aci.
În condițiile istorice'n care avem 120 milioane de morți la aplicarea RNS, cred că'i la mintea cocoșului (sănătos la cap) că nu poți fi de acord. Nu doar din motivele istorice enumerate de el, plauzibile de altfel, da' și din comoditate: un om are o viață finită și cred că oricine are nevoie de timp să se și bucure'n tihnă de viață sau de timpu' de *după* revoluție.
După toată tevatura asta, tot mai rămâne să gândim măcar la ce anume distinge totuși stânga de dreapta, azi.
Da'nainte să'ncercăm a le distinge, să verificăm dacă fundalu' "modernității clasice" propus de HRP e corect specificat, adică inteligibil. R-C-L-S= raționalitate, capitalism, stat de drept (rule of law), secularizare. Aici capitalismu'i văzut de HRP ca o societate în care individu' se definește prin proprietate individuală și relațiile de schimb sunt aranjamente legale/sociale. Asta'nseamnă că'n timp, avem o relație de genu': proprietate -> putere+->proprietate++ ->putere+++ ->... și un astfel de sistem tinde natural către o minoritate care capătă o proprietate mai mare decât a majorității, adică o putere mai mare decât a majorității; mai departe, puterea asta trece peste limitele statului, adică statul se dizolvă, atunci nu mai rămâne nici un Stat care să se separe de biserică, după care vine dizolvarea raționalității.
Alternativ, evoluția asta ajunge de neîndurat și sistemu' explodează: eu așa'mi explic revoluția franceză, războaiele mondiale. Adică "modernitatea clasică", în termenii descriși de HRP, e auto-distructivă, e o bombă cu ceas, care se declanșează periodic: boom-bust.
Dacă mă gândesc la ce zice Naomi Klein despre capitalism ca situație permanent excepțională, atunci suntem deja trăitorii unei situații în care un grup (cu membri șanjabili) supune lumea, în numele capitalismului/proprietății private, unei revoluții permanente și nelimitate. Adică însăși "modernitatea clasică" a lui HRP este revoluția permanentă și nelimitată la care suntem supuși. Ș'aci n'avem doar 120 milioane de morți, ci măcar 1 miliard de suferinzi până la moarte.
Acu', când îmi aduc aminte că de la 15 ani și pân'acu' am ținut'o'ntr'o criză permanentă (e criză internațională, mi se zicea), îmi pot da seama de unde vine: de la caracteristica inerentă a unui sistem care se bazează pe proprietatea individuală fără s'o limiteze.
Rezultă deci, că "modernitatea clasică" a lui HRP poate supraviețui doar dacă averea totală personală e limitată (de exemplu, la o viață de salarii medii pe economie). Dacă avem o limită built-in aici, atunci capitalismu' nu poate dizolva Statu', nici secularizarea, nici legea. Sistemu' rămâne stabil.
Așa că, întrebarea corectă nu e dacă ești sau nu ești de acord cu revoluția permanentă, ci dacă ești sau nu de acord cu limitarea averii/proprietății. Dacă nu ești de acord cu limitarea averii totale personale, atunci ești de acord cu revoluționarea nelimitată/permanentă a societății. Got that?
Pe scurt, modernitatea clasică a lui HRP e auto-distructivă fără injecția unui ingredient modern da' nu tocmai clasic: limitarea averii totale personale.





HRP mai aruncă: "simpatia irațională pt. socialism care are o nostalgie perversă și malefică pt. ordinea comunistă." eh, obosise, cred.
În fine, hai măcar să propun o delimitare minimă între stânga și dreapta: stânga recunoaște socialitatea omului (prin raționalitate), dreapta o ignoră (prin absolutizarea individualismului). Prin socialitate înțeleg datu' empiric că omu'i o ființă ce trăiește în comunități și din cauza asta e nevoie de lege, Stat, raționalitate și limitarea proprietății.


Neagu Djuvara zice că parlamentarismu' și liberalismu' sunt necesare. Aș zice că parlamentarismu' era necesar pt. democrația reprezentativă, da' dacă găsim un mod de'a practica o democrație participativă, parlamentarismu' poate deveni desuet. Liberalismu', ca să devină tolerabil, trebuie să accepte limite rezonabile capitalului individual/proprietății individuale.
Gabriel Liiceanu zice că's "necesare garanții ale valorilor (nordu' moral al societății), dreapta ca garanție". De unde i'o fi ieșit că dreapta e garanție a mai mult decât propriu' interes individual? Nu văd logica; în timp ce dreapta, în principiu, nu recunoaște decât individu' și interesu' lui propriu, pe ce cale ajunge să se constituie în garanție pt. orice altceva decât propria piele? Nici propria piele n'o poate garanta decât dacă păcălește restu' lumii și beneficiază de garanția Statului și a Legii care sunt în esență sociale, adică de stânga.
Vorbește despre repere, intelectualii moraliști, care "pot formula" o critică și insistă pe "înțelegerea" trecutului. Rezonabil, da' nu'nțeleg de ce nu se pot concentra și pe înțelegerea prezentului? Ce încredere pot eu să am în moraliști și repere, când nu văd adevăru' capitalului de azi nici dacă i'ar mușca de obraz?
Ieftinătăți: că românii sunt un "popor castrat politic" (bineînțeles, castrat de comuniști) da' se gândește doar la HRP care n'avea treabă politică până ce'a ieșit din arest. Eu zic că toată lumea care are acces la credit și are TV e castrată politic: i'o castrare continuă efectuată de capital, asupra fiecărui individ în parte; i'o castrare cu duhu' blândeții, ca invitația la o slujbă bisericească.
Zice că "moraliștii nu și'au schimbat culoarea", da' și'au căpătat culoarea exact în 1990, how convenient; pân'atunci erau d'un gri de neobservat.
"Ziariștii care'ar trebui să fie moraliști" pe ce baze monșer? În capitalism? Glumești? Media/presa e o afacere ca oricare alta, adică e pt. bani, și banii se fac din aduri, restu'i 'umplutură', de ce'ar trebui ziariștii din capitalism să fie moraliști, pt. că le'a zis reperu'? Mă leși?
Zice că "Să ne cunoaștem trecutu'" unde trecutu'nseamnă "ce s'a'ntâmplat cu noi vreme de 45 ani" . Alo, alooo, domnu', da' de prezent se ocupă vreun reper de profesie?
Observă că peste 60% din populație spune azi că comunismu' a fost ceva bun, și se'ntreabă "cum să construim democrația crezând că locu' istoric al ororii e cel spre care trebuie să năzuim"; nu năzuie nimeni să'i ridice osanale lu' Ceaușescu, cei 60% năzuie la o lume normală: unde construiești și vezi că crește, unde produci și vezi c'ai ce mânca. Românii au avut parte d'așa ceva între '65 și '78. După '78 n'au mai avut parte de asta, eu sunt martor.

Apoi reperu' cel mai substanțial, Andrei Pleșu: emite expresia "oameni autentic de dreapta"; înțeleg că se referă la oameni care se gândesc autentic exclusiv la curu' propriu.
Se'ntreabă pentru cine să se bată dreapta? Curios, un tip de dreapta nu se bate numai pt. interesu' lui propriu? Se bate și pt. interesu' altcuiva? Păi de unde? De când s'a lărgit dreapta de'a devenit stângă cu BMW?
În fine, Pleșu zice că a devenit de "non-stânga prin exasperare", exact așa am devenit eu de non-dreapta, tot prin exasperare, din 2001 încoace. Apoi invită la chestionarea istoriei (istoria începe cu azi, domnu', în ambele direcții), "chestionarea personală; lipsesc convingerile; politicieni de oportunitati nu din convingere; o doctrină care se termină cu cadavre e ne-românească și necreștinească." mă rog, prizabil p'o nară.
Trag concluzia că, overall, reperele non-stângii românești de buzunar par destul de mulțumite de ele însele, ca tot omu' mic da' sătul. Le urez somn ușor, vise dulci, șampoane parfumate, ouă jumări.
Altfel, e cam mult spus [Burp] [scuze] repere.
Pt. conformitate, aici e înregistrarea video a întânirii.

2010-11-23: A apărut un articol esențial pt. înțelegerea zilei de azi: "Marx și Weber s-au înșelat: nu există o singură destinație" de Victoria Stoiciu. (Din păcate, autoarea l'a publicat într'un loc de distribuit aduri așa că nu pot pune link spre articol, folosiți o mașină de căutare).
Autoarea face niște observații corecte și esențiale despre capitalism, la noi și aiurea, printre care:


Articolu' mi pare magistral, unu' dintre puținele acte de critică autentic intelectuală care se petrec azi în România. Sincere felicitări autoarei, pt. articolu' ăsta: rațional, profund și clar, bine focalizat pe azi.
Nu'mi rămâne decât să adaug că "înșelătoria clasei dominante" e, prin definiție (a capitalismului), obligatorie în capitalism, nu doar posibilă (prin efectu' de reacție pozitivă avere -> putere+ -> avere++ -> putere+++ -> ...).
Singura măsură legală efectivă, pe care mi'o pot eu imagina, care ar putea elimina obligativitatea înșelătoriei definitorii a capitalismului generic, e limitarea averii totale personale la o viață de salarii medii ca un paragraf nou ce trebuie scris în Constituția oricărei țări moderne.

2010-11-19: citii un interviu pe criticatac de la Gheorghii Derlughian, perspectiva'mi pare plauzibilă deși se termină'n coadă de pește (ca'n mai toate domeniile care nu includ științele naturale).
da' "accesul egal la oportunitățile economice pe care le oferă economia de piață" e de o superficialitatestupiditate fără margini. nu în sine. să zicem că găsim un sistem în care oamenii au acces egal la "oportunitățile" astea, în secunda următoare oportunitățile nu mai sunt egale pen'că piața se'mparte în segmente care se inegalizează rapid, care devin monopoluri, cum e situația de azi în S.U.A., max 4 monopoluri pt. fiecare domeniu: păpică, construcții, software, energie, comunicații, etc...Asta cere o structură care să egalizeze continuu oportunitățile, adică un Stat care trebe să intervină'n piață continuu, dacă nu doar atunci când se sparg bulele. Or, un astfel de Stat e ilegitim, nu mai e Statu' ca acord peste o populație, Statu ca garanție/declarație a existenței unei societăți.
Un Stat care'i forțat să intervină continuu în piață devine segment de piață, datornic/investitor (vezi datoriile uriașe pe care le au SUA, UK, Japonia, Franța, Germania, toate).
Câtă vreme piața nu e delimitată printr'un principiu constituțional, asta'i traiectoria obligatorie: "oportunități egale" ->întreprinderi->monopoluri -> transnaționale -> Stat nesuveran datornic apoi falimentar -> redefinirea banului și schimbului, pieței, adică revoluția, sau războiu' total, sau decesu' global, că pen'ce mai există Statu' dacă era acolo numai să facă ce fac io: să cumpere toastere? Și procesu' ăsta nu e conspiraționist sau direct intenționat, e evoluția impersonală a unui sistem gânditpeticit de gânditori care n'au avut o educație științifică de bază.
Raționamentu' ăsta minimal mă face să estimez că, dac'o ținem așa ca pân'acum, în max 20 ani o să cătăm carnea vecinului pe piață dacă n'ajunge'ntâi a noastră acolo.
Se poate adăuga un principiu la orice Constituție, principiu care garantează practic delimitarea dintre Statul legitim (ca acord al unei populații) și piață: limitarea averii totale personale la o viață de salarii medii.
D'aia zic, trebe scris'o Constituție nouă, să'nglobăm ce'am înțeles pân'acu', să punem niște principii raționale care nu permit astfel de evoluții de feedback pozitiv. Alternativă viabilă nu e, și timpu' trece: litru de petrol după litru de petrol (când îți încarci rezervoru' mașinii tale contoru' ăla indică anii pe care'i tai din viața urmașilor tăi, prostovane).
Distracție plăcută.

2010-10-27: Pyro_gen off Faultline (2002) by Redshift. Wish u feel like we do.

2010-10-14: Un articol excelent, scris de Rogozanu, apărut în CriticAtac: descrie cu atenție fumigenăraia din România.
Un cititor al eseului de mai sus, Emil, cere un efort de "clarificare ideologica anterioara scrierii". E de'nțeles, fumigenele și oglinzile încâlcesc orice atitudine. Da'nainte de orice intenție de "clarificare ideologică" e nevoie de enumerarea proceselor intelectuale care au loc în societate, e nevoie de'o bază empirică, ș'aici Rogozanu cuprinde înțelept mai tot orizontu', cum se vede de la firu' ierbii.
Sigur că toată încâlceala asta nu poți s'o rezolvi decât cu niscai principii (de acțiune ori atitudine). Da' ca să numești sau să alegi principii e nevoie să'ți pui în prealabil niscai întrebări. Până nu'ți răspunzi satisfăcător la'ntrebările astea nu rezolvi nica.
Întrebările deci:

  1. Ce sunt eu?
    1. Ce e viața?
    2. Ce e moartea?
    3. Ce simt eu?
    4. Ce înțeleg eu?
  2. Ce e lumea?
    1. Ce'i știința?
    2. Ce'i religia?
    3. Ce'i filosofia?
    4. Ce'i cultura?
  3. Ce e a face?
    1. Ce e de făcut?
    2. De ce'i ceva de făcut?
    3. Cât e de făcut?
  4. Ce am eu de făcut?
    1. De ce să fac eu ceva?
    2. Cum pot eu să fac ceva?
    3. Când să fac eu ceva?
    4. Unde să fac eu ceva?

Iaca și răspunsurile mele concentrate la'ntrebările astea:
  1. Ce sunt eu? O întâmplare, un eveniment natural între altele. Un sistem fizic într'un context fizic, o delimitare arbitrară da' actuală în natură, temporar stabilă, echivalentă cu orice altă delimitare similară ca stabilitate observabilă fizic.
    1. Ce e viața? E mișcare, schimbare, timp.
    2. Ce e moartea? E ultimu' eveniment temporal al vieții.
    3. Ce simt eu? O delimitare și o comunitate naturale, adică interacție, cu alte sisteme fizice: dorințe, stări, gânduri, și, în legătură cu astea, bucurie și suferință.
    4. Ce înțeleg eu? Înțeleg ce'am fost învățat de contextu' natural și social. Înțeleg c'am un organ care se ocupă cu înțelesu', că ăsta depinde de alte organe sau procese externe care'mi pot afecta înțelesu'.
  2. Ce e lumea? E contextu'n care sunt, o clasă de echivalență.
    1. Ce'i știința? O metodă verificabilă de enumerat și înțeles lumea.
    2. Ce'i religia? O metodă de autosugestie și, dacă'i instituțională, de exploatare a ignoranței.
    3. Ce'i filosofia? O metodă de pus întrebări, ție și lumii.
    4. Ce'i cultura? Rezultatu' vieții împreună.
  3. Ce e a face? A modifica ce era pân'ai dat și tu peste ce era.
    1. Ce e de făcut? De produs resurse necesare vieții, adică de învățat și de interacționat cu contextu' social și natural ca să trăiești o viață cât mai lipsită de suferință.
    2. De ce'i ceva de făcut? Dacă vrei să continui să trăiești, sistemu' tău are nevoie de resurse. Dacă nu vrei să trăiești atunci n'ai nimic de făcut.
    3. Cât e de făcut? Cât e necesar pt. cât ți'ai propus (și cât e posibil în context) să trăiești.
  4. Ce am eu de făcut? Până mă satur de trăit, sau până crăp, trebuie să fac rost de resurse trăind și generând cât mai puțină suferință.
    1. De ce să fac eu ceva? Pentru că prin definiție (sistem fizic în context) nu sunt scutit de nevoia de resurse câtă vreme aleg să trăiesc.
    2. Cum pot eu să fac ceva? Învățând. Cu atenție. Cu economie de energie și sentimente.
    3. Când să fac eu ceva? Când am înțeles ce'i de făcut.
    4. Unde să fac eu ceva? Unde mă găsesc.

Din răspunsurile astea rezultă, în particular, niște principii relevante social: echivalența oamenilor și nevoia lor comună de educație, energie, hrană, sănătate, lege, cercetare.
Dacă ești om, asta ai de făcut: să asiguri minimal lucrurile astea pt. orice nou-venit, nou-născut, sau trăind acuma, nu să le lași pe mâna indiferentă a naturii și nici pe mâna celor care nu știu de ce trăiesc. Minimu' ăsta de garanție a civilizației și civilității ar fi o bună bază pt. un acord comun al unei populații care vorbește aceeași limbă. Acordu' ăsta comun poate fi numit Stat și tratat ca atare: nu conține obiecte de vânzare/cumpărare. Ca Statu', cum e schițat aici, să fie viabil, e necesară o limitare a averii personale totale la necesaru' unei vieți generice de om.
Asta'i cam toată "clarificarea ideologică" pe care'o simt eu necesară.
*** arhivez aici și niscai comentarii pe care le făcui colea: beton, rk. comentariu’ tău e un articol de sine stătător.
da’ o rezervă am în legătură cu rezerva ta față cu Internetu’. De acord că’i labă, facebook și religie mai peste tot, da’ nu contează ce’i peste tot, chestia cu Netu’i că acolo ajunge cel care caută, ăi care se distrează se distrează, da’ cel care caută are unde găsi, spre osebire de TV și radio. Mai mult, cel care’a cătat ș’a găsit, poa’să și producă derivate. Așa că fibrele astea de autenticitate au un impact mult mai eficient decât vreo revistă/megafon finanțată pe net, mult mai eficient decât se așteaptă media curentă.
în cele din urmă, Netu’i chiar democrația adevărată, și chiar dacă, la orice moment de timp, 90% din cei prezenți pe net sunt prezenți de disracție, distracția are loc într’un context în care _ei_pot_alege_. ș’ăsta’i lucru mare: pur și simplu a dispărut spălarea pe creier doar pt. că toate canalele read-only aparțin unui capitalist.
dacă dispărem cu toții de pe Terra, voi să las mărturie aci că io, măcar, am crăpat zâmbind și optimist: se putea da’ ne’am sinucis din rătăceală, e timp destul în Univers de’o altă încercare.
de acord, Claude, că Netu’ n’are o capacitate mobilizatoare specială; da’ la ce fel de mobilizare gândești? să scoată lumea’n stradă? de ce să iasă lumea’n stradă? să mai scoată câteva posturi TV niscai bani din aduri?
nu’i nevoie de ieșit în stradă. mobilizarea care contează e’n cap și la asta Netu’i un instrument istoric, apocaliptic. imaginează’ți, Claude, că o organizație suficient de reprezentativă pt. o populație se poate aduna pe net, ca o colecție de IDuri, într’o s’tămână, o astfel de organizație poate modifica Constituția…
d'acord cu tine, Claude, experiența existențială'i precursor necesar (d’acord cu rk, nu’i nevoie decât de timp capitalist s’ajungi la asta).
Întrebarea acuma e: odată ce 90% din populație a înțeles ce’i capitalismu’, ce formă de organizare a societății ar trebui să urmeze și de ce? Că mi’e limpede c’atunci Netu’i calea prin care facem trecerea.

2010-10-10: @mall: "Adevarul este ca SUA are atatia detinuti nu din vreo conspiratie capitalisto-rasiala malefica,... " "Nu este un razboi al avutilor contra exploatatilor lor si celelalte sugestii delirante ale unor membri ai academiei franceze"
Câtă vreme cei aleși se aleg pe bani, câtă vreme cei aleși în justiție se aleg pe bani, n'ai nevoie de nici o conspirație, totu'i natural, cum zice și Wacquant. Câtă vreme pușcăria i'o afacere devine complet irelevant de ce sunt arestați unii sau alții, importantă'i producția profitului, adică număru' lor, așa că estimez că motive pt. încarcerări s'or inventa. Asta'i una din consecințele faptului că dreptul/legea sunt, au devenit, și ele, în capitalism, obiecte de vânzare/cumpărare.
Ce'i mai grav e că tipi ca "mall" consideră (implicit) că transformarea statului în agent economic e o chestie de fapt divers. Nu e. Dacă statul nu (mai) e acordul comun între toți membrii societății, adică dacă'i format și legiferat de oameni bogați sau de cei în slujba exclusivă a celor bogați, atunci Statul nu mai e legitim în fața democrației.
Sigur că nu'i un "război" al celor avuți contra celor săraci, într'un astfel de Stat fals, relația dintre bogați și săraci e "naturală": săracii sunt izvoru' profitului celorlalți, carnea lor de tun, sobele lor Matrix, ăsta nu'i război, e doar un fel de a fi al societății capitaliste fără limitarea averii personale la o viață de salarii medii pe economie.
Sunt unele elemente definitorii ale Statului (educație, sănătate, lege, cercetare...) care nu pot fi și nu pot deveni obiecte de vânzare/cumpărare, dacă nu'nțelegi asta te'ndrepți spre catastrofă socială, violență și sălbăticie. Statul devine un Stat fals, adică un instrument în mâna bogaților. Rezultă de aici că's doar trei categorii de oameni care pot argumenta în favoarea Statului fals: bogații, angajații lor și proștii. Evident, categoriile astea se pot suprapune.
N'am apucat încă a citi cartea cu pricina ”Punishing the Poor” de Loïc Wacquant , da termenu' de "prisonfare" ca derivare de la "welfare" mi se pare inspirat și adaptat la realitatea capitalismului actual: dacă stai și te gândești, de ce să le plătești welfare și să le tolerezi, în același timp, drepturile cetățenești celor sărăciți, mai bine'i bagi la bașcă, cu drepturi/libertăți limitate explicit/legal, ca să creezi o masă de suboameni, un combustibil potențial pt. un capitalism și mai "eficient" pt. bogați.

2010-10-03: Aud azi pe președinte că România a ieșit din criză.
Așa de repede? Nici n'am aflat de ce'am intrat ș'am și ieșit?
Acu', că'i bine, n'ar strica să vedem de ce'am intrat și de ce'am ieșit. Și mai ales, ca ce chestie toată tevatura?
Ce legătură are capitalismu' și globalizarea cu toate astea?

2010-09-28:

My advocacy for various things will startle some readers, since people often think professors should stay in their ivory towers and “be above it all” (or at least “out of it”). But I think, to the contrary, that professors have an obligation to speak what they believe to be the truth, especially when they see important social values such as freedom and equality under attack. This is the big reason for tenure. It pays a free society in the long run to safeguard teachers so they can say whatever they think is true without fear of losing their jobs. It’s an implicit part of our role to profess the truth, as best we know it. That’s why we’re called profess-ors.

from Bob Altemeyer's - The Authoritarians (2006), one of the few books worth reading if you're interested in the strong links between politics, religion and psychology, or if you simply have the right to vote and want to keep it. Also, it's freely accessible. Check it out before your next discussion about god or democracy with your friends.


2010-09-22: Capitalismu' are 2 cuvinte la bază: proprietate și marfă. Adică putere și schimb.
Individul e doar implicit prezent în capitalism, prin proprietate: Ești, sau ai ceva, de vânzare deci exiști, n'ai proprietate nu exiști. Individul, libertatea și democrația sunt sclipiciu'n care's vopsite cuvintele de mai sus. Am, deci exist.
Ce'l împiedică pe un capitalist cu proprietăți să'i extermine pe cei care'i sunt inutili? Doar lipsa temporară a tehnologiei adecvate care să elimine sclavu'uman în număr mare și de la distanță.
Morala sau civilizația n'au sens în capitalism: cum deschizi ochii trebuie să'ți tragi proprietăți, adică putere. Singura limitare a ce poate face un capitalist în capitalism e pofta vecinului de proprietate/putere/avere. D'aia apelu' capitalistului la justiție, morală sau civilizație e ilegitim. Pt. capitalist, Statu' nu'i un acord fundamental între oameni vorbitori d'aceeași limbă, e doar instrumentu' cu care'și protejează puterea/proprietatea de vecini, prin poliție și justiție. Or, poliția și justiția sunt ilegitime dacă nu sunt rezultatu' unui acord într'o populație.
În capitalism, proprietatea/puterea, o moștenești sau o creezi. Nu contează cum o creezi, contează s'o creezi mai iute decât vecinu' tău capitalist, sau, dacă nu, respectând regula/legea pe care vecinu' tău capitalist a scris'o după ce și'a tras el putere/proprietate. Capitalismu'i o dictatură'n trepte, fiecare capitalist are gradu' proprietății, e stăpân cuiva și sclav altcuiva. Cei mai avuți sunt doar sclavii propriilor lor boli mintale și al voinței de păstrare a propriei averi/puteri/proprietăți.
Capitalismu' pe scurt e făcut din vânători, vânat și glonțu' dintre ei. E cea mai primitivă relație imaginabilă, parcă'i gândită cu rinichii. Capitalismu'i animalism cu monedă, vânătoare cu glonț.
Un "intelectual" care argumentează în favoarea unui astfel de sistem de relații între oameni e un fals, probabil un animal plătit de stăpân să facă asta sau dornic să se prindă el stăpân peste prostime.
În afară de moștenire, proprietatea e creată prin muncă. Munca însă, în capitalism, poate fi orice metodă de apropriere: de ex. dacă'i tai capu' unuia și'i iei portofelu' și nu te prinde poliția, devii un capitalist cu proprietate ca oricare altu'. Asta'i singura violență de care'i pasă capitalistului, cea ultimă. Violența unui click pe forex, care rade bani în masă, e o violență protejată, pt. că amicu' nostru capitalist preferă, normal, să'și crească proprietatea din aer și la distanță de sclavi.
Munca, în capitalism, include și aproprierea prin schimb de marfă. Tu'mi dai ce creezi și io'ți dau bani. Da' banii, schimbul de marfă pe baza lor, în capitalism sunt definiții fără sens: Banii includ credințe, da' credințele nu pot fi măsurate, deci nici un schimb care le implică nu'și merită numele de schimb liber, ci de păcăleală, violență, forță, apropriere.
Ca să definim banii trebe să'nțelegem ce'i un schimb. Un schimb (liber) are loc între doi proprietari și constă într'o egalitate: ce'mi dai tu e egal cu ce'ți dau eu, X=Y. Or, dacă X sunt mere și Y sunt bani, cum știu eu că sunt egale? În ce sens sunt egale? Singuru' sens inteligibil și portabil/măsurabil în care X și Y pot fi egale e ca efortu' meu să fie egal cu efortu' tău, adică X și Y sunt echivalente cu proporții din averile posesorilor lor. Dacă eu îți dau 5% din proprietatea mea/munca mea, tu trebe să'mi dai 5% din proprietatea ta/munca ta. Dacă nu vrei nu'l schimbi, da' dacă'l schimbi asta e singura relație posibilă ca să poți numi schimbu' schimb (liber) și nu apropriere, relație de forță. D'aci rezultă de asemenea că economia care folosește conceptu' curent de schimb nu e și nu poate fi o știință. D'aci rezultă că banii, în uzu' lor curent, nu'nseamnă decât țeapă. Adică economia e trafic de țepe'n masă, religia capitalismului.
N'ai cum lua în serios un economist, sau oricine vorbește despre bani implicând că banii, așa cum sunt înțeleși azi, sunt parte organică dintr'un schimb. Nu: nici banii, în alt înțeles decât efort propriu, nici schimbu' pe baza lor, nici proprietatea pe care ai cumpărat'o cu ei nu sunt legitime, nu sunt fizice, îs niște jocuri de cuvinte, ca iadu' și raiu' și populațiile lor imaginare. Nici o morală sau lege autentică nu'i posibilă pe astfel de baze. Pe bani, morala și legea sunt expresii ale relațiilor de putere: cel ce are decide cum e servit de cel ce are mai puțin.
Fără un concept portabil de schimb, fără o măsură portabilă a valorii de'o parte și de alta a schimbului, libertatea n'are nici un înțeles, cuvântu'i folosit doar de proști și demagogi. Ce'nseamnă democrație sau individ în contextu' ăsta te las pe tine să ghicești.
Recapitulând, capitalismu'i un sistem ilegitim de relații de putere și violență, compus din vânat, vânători și gloanțe, și e echivalent cu o vânătoare la distanță între animale.
Cum poți să schimbi un astfel de sistem? Prin lege și știință. Adică trebuie să s'adune suficienți oameni cât sunt necesari să schimbe/rescrie constituția țării, democratic. Acolo trebuie scris ce'nseamnă om și civilizație, Stat, d'acolo trebuie să reiasă ce nu se poate, din principiu, vinde/cumpăra (educația (text esențial al lui Dan Ungureanu pt. o punere limpede în temă), sănătatea, legea...) , și ce'nseamnă schimbu' liber, ce'nseamnă banu' fizic, măsurabil, portabil, pt. societatea aia particulară.
Pt. introducere'n temă, lecturi obligatorii: Câte ceva despre anticomunism, stânga sa și o altă stângă de Ovidiu Țichindeleanu, Bilanțul a două decenii de la Revoluție (cristal) de Dan Ungureanu, și Restul comunist (genial) de Alexandru Polgár.

2010-09-10: Ia de citește aci: Revista CriticAtac. A durat 20 ani să se'ntâmple, și uite că'n fine se petrece. Simți fioru'?

2010-09-08: E limpede azi că Statu' nu mai reprezintă interesu' cetățenilor decât tangențial și doar din buze. Care'i soluția? Există una? Eu zic că este. Iaca:
Facem o organizație care să'ndeplinească condițiile constituționale de propunere de legi și de modificare a constituției. Organizația n'are sediu, e făcută din cetățeni din toată țara care au un nr. de tel mobil sau sunt prezenți pe Internet, adică'i descentralizată. Ca să creezi o astfel de organizație, trebuie formulat un scop. Scopu'i să corectăm ce'i de corectat spre binele cetățenilor. Binele se poate defini cam așa: fiecare român să aibă suficiente resurse să trăiască decent, adică liber și relaxat. Asta înseamnă că Statu' trebe redefinit: e structura administrativă creată prin acord aproape unanim care execută servicii publice. Serviciile publice sunt garantate fiecărui cetățean român. Serviciile publice sunt infrastructura pe care șade societatea.
Exemple de servicii publice: educație, igienă și sănătate, lege și poliție, transporturi, comunicații, energie, agricultură, cercetare. Adică astea's prioritatea maximă, adică orice am face și oricum am vedea lumea, astea trebuie să fie acolo. Adică Statul nou trebuie să creeze și să administreze structuri industriale care să mențină fizic și economic infrastructura asta. Evident, structurile astea trebuie să fie minimale, adică să fie suficiente să garanteze o calitate minimă a vieții oricărui cetățean român, în rest fiecare cetățean e liber să facă ce'i trece prin cap, respectând legea.
Legea, sau legile, le propune, discută și votează organizația asta, care n'are nevoie de sediu, e o colecție de ID-uri contactabile. Toate astea se fac pe Internet, deschis, așa încât oricine'i interesat să poată citi și decide cum votează.
D'aci rezultă că președintele devine doar purtătoru' de cuvânt al administrației. Parlamentu' nu mai există, adică e înlocuit direct de cetățenii României. Guvernu'i administrația care se formează prin selecție profesională, nu politică.
Organizația asta ar trebui s'aibă un nume, în cele din urmă ea trebuie să reprezinte direct societatea românească, s'ar putea numi Societatea Românească. Terminăm cu partidele, cu dreapta stânga rahat. Argumentăm și votăm ordonanțe și legi și le implementăm noi, cetățenii români.
Tehnic, chestia asta e fezabilă. Politic, e absolut necesară. Urmează să ne gândim ce principii păstrăm sau adăugăm la Constituție. D'acolo ne adaptăm la natură, nu cred că poate exista o structură mai adaptabilă ca organizația asta, Societatea Românească.
Un principiu care trebuie să existe în Constituție este limitarea averii personale la o viață de salarii medii pe economie sau ceva echivalent funcțional. Prioritățile de care vorbeam mai sus, legate de infrastructură, sunt sprijinite economic prin participarea tuturor cetățenilor, adică prin taxe. Dacă un astfel de principiu devine parte din Constituție atunci fiecare cetățean poate decide ce parte a taxelor revine cărei ramuri administrative publice, adică fiecare cetățean reglează bugetu' public.
Un alt principiu care trebui adăugat la Constituție e că Statul nou nu poate contracta datorii decât de la cetățenii români și anume doar prin ridicarea temporară a taxelor. Datoriile curente ale Statului vechi la varii organizații și afaceri se declară nule.
Toate astea se pot face relativ ușor da' dacă s'teți mulțumiți cu situația d'acu' atunci să v'ajute D'zeu.

2010-09-04: Live in Heidelberg (2001) by Move D and Pete Namlook. Take off at min.27 (land when you wish). Hope u feel like we do.

2010-08-18: There are heroes among us, living, acting, today. Some of them are forced to stay anonymous because of your tacit acceptance of aggressive and unconstitutional government practices (through paying taxes without checking who's doing what on those money).
But some of our heroes are in the open, on a limb, to stand against what we all should stand.
These heroes are ours: the more than 80% of the population which is sold, moved and lives to work for psychopaths.
One of our heroes is Julian Assange, founder of wikileaks, now hosted by the Swedish Pirate Party, our heroes themselves, and coauthor of UNDERGROUND:Tales of hacking, madness and obsession on the electronic frontier. Here's a recent interview with him at democracyNow.
Wikileaks archives openly government documents anonymously uploaded or sent by whistleblowers, our anonymous heroes who feel that their government or agency does not do what the tax-paying public expects from it.
This is a good occasion for reflection and action. The action: if you work in a government structure (no matter what country you live in) and become aware of unconstitutional activities or simply about government redirecting public money into private pockets for unlawful reasons, you can, anonymously, send the proving documents at wikileaks, for any citizen to see what's going on.
The reflection: governments are administrative structures which are supposed to represent the public agreement, and act accordingly. From this perspective, there is no constitutional reason for any democratic country on earth to allow generating and handling of secret documents by a public body. Any secret government dealings made on public money are unconstitutional in a democracy. Beside this fundamental principle, we live in the information society, there's no practical justification of delaying the publication of any information of the government activities, whichever that government is.
In an information society, the democracy can be preserved only by keeping things open to the eyes for the tax-paying citizen. That's why these guys are our heroes, celebrate them and help them as much as you can.
The fake journalism and the government says that the last batch of documents received by wikileaks are of military nature and so the information should be secret because it affects the security of U.S. First of all, anything paid from public money is bound to be public, military information included. Secret services should be dismantled too. Moreover, it's ridiculous to interpret the latter leaks as a U.S. security issue. What's the U.S. security having to do with Afghanistan, Iraq, Iran etc.? Where does the U.S. end? Are its borders supposed to include the whole earth? Why is the U.S. and other countries still military present there? It is because public money are tasty to some private pockets, that's why. It's the security of those who pocket the public money at stake here, not U.S.'s not other countries'.
The only type of secrecy acceptable in public documents maybe tolerated in terms of obliterating names or locations, but the flow of public money should be traceable to the last cent by any tax-paying citizen. And, whenever the amount of money looks suspicious in the eyes of any citizen, then anybody should have the lawful right to force the government to disclose complete information about the parties involved and explain these transactions.
It is the security of the capital flow that's at stake here. But it's not your capital flow. If you're among the 80% with no capital "to flow", then whose security are we talking about and whose governments are these?
These governments are calling for a black swan again by ignoring the reality of their own populations. The contemporary governments are becoming as outlandish as the bureaucratic governments in the communist world a few decades ago. They should not expect a different result.
However, Extremistan's blackswanity can be tempered: write in your country's constitution that no personal wealth can be larger than a lifetime of average wages. Only then the situation will simplify naturally: only then big shots are limited in their power to influence your government, only then will be pretty hard to buy politicians, only then will the politicians remember permanently why they are in public positions, only then the elections will reflect the democracy, only then freedom, democracy and sovereignty could have a meaning, only then the market will gravitate the reality, only then the armies will return home, only then wikileaks would become just a site pointing at incompetent administrators, only then the coming insurrection by the invisible comittee may become just a poetic book written out of boredom, only then Žižek's First as Tragedy, Then as Farce would be just a boring list of old truisms.
Until then though, go ahead, learn, read and write books, talk about national security, do research and publish, work and have children, talk about human rights, watch the TV, hold conferences, ride your car, feel good about yourself, you're just accelerating along towards the global catastrophe.

2010-08-14: All the seats were occupied off 666 (1972) by Aphrodite's Child. Wish u feel like we do.

2010-08-06: Vorbeam cu o prietenă despre ideea de vot prin taxe: într'un an ai de plată la Stat o parte din venit, taxele, ș'ar trebui s'avem de ales fiecare ce parte din totalu' taxelor revine cărei teme administrative: sănătate, educație, lege, cercetare etc.
Sunt convins că ideea asta șade multora în cap, și are un fond sănătos, e, pân'la urmă, o metodă directă de vot asupra/reglare a administrației.
Problema'i că, dacă nu se aplică principiu' limitării averii totale personale la necesaru' unei vieți de om, atunci ăl mai bogat are, practic, cu mult mai multe "voturi" de'mpărțit, ș'atunci tot ce este în principiu public/comun, devine tot proprietatea bogatului, adică anulează intenția democratică a reglării directe a structurii taxelor de către fiecare.
D'aia zic: dacă vrei democrație, tre'să scrii principiu' limitării averii totale personale în Constituție cât mai repede, abia dup'aia are sens să reglezi individual structura taxelor.

2010-08-06: Văd recent pe președintele României zicând "nu dramatizați plecarea celor din sănătate, fiecare are dreptul să plece unde e mai bine".
Întrebarea'i: da' de ce nu'i suficient de bine'n România? Răspunsu'i: pen'c'o administrează niște imbecili.
Ce'ar fi, dom' președinte, să'ți dai mata demisia, și să pleci, laolaltă cu sardelele din guvernu'ți, unde'i mai bine pt. românii care te'au votat?
Nu'i ni'ca de dramatizat aici. Move along.

2010-08-05: Here's how to ensure a stupid and mecanic administration in the European Union:

  1. First, organize a complex activity of exams, then forget about those who pass them.
  2. Second, write the staff regulations, which are reasonable in size but contain idiotic provisions, like:
    1. - split the contract and temporary agents into groups, each group with several steps
    2. - then put them into probationary periods at half of the duration of their contracts, so if you get a contract for 1 year, you have a probationary period of 6 to 9 months (depends on the group you belong to) this provision ensures that if you get hired you are kept on your toes, you will wear a tie and a uniform, and think conformist: any (maybe rightful sometimes) conflict has a chance to end your job. a probationary period of 6 months for a contract of 3 years sounds reasonable; a probationary period of 9 months for a contract of 2 years is a statement that you will have nothing to say and have nothing better to do but to move from an agency to another unless you're prepared to kiss some strategic ass. and what is the meaning of a probationary period for somebody who has 16 years work experience in chunks of 3 to 10 years?
    3. - then, another idiocy: "produces the appropriate character references as to his suitability for the performance of his duties"; which confirms that the probationary period is there to make your personality and brain smooth.
    4. - then require that the applicant fills a form describing his entire life; the form being different from European Agency to European Agency, BUT written in Microsoft Word of course;
    5. - then charge an Agency with defining a standard form for applications in the entire EU administration, then forget about it; each with his own;
    6. - then, at the interview, bring a commission of people in ties and uniforms, applying a machine test with childish, kindergarten-like, questions to the poor applicant in front of them, who managed to fly or travel over a few countries to reach that place;
    7. - then, for the technical people, offer them contracts of two years renewable, but for those who got MBAs in humanities, give them 5 year contracts, 'coz, I assume, it's harder to check if what they're doing is right;
    8. - then, along with the application form that is supposed to describe your life, force the applicant to fill some other three forms for reimbursement of travel to the interview: and guess how two of them are named "Legal entity" and "Financial entity";
    9. - name the payment for your contracted service: "Emoluments". so that it sounds UN-like. hearing people asking each other: did you get your emolument this month?
  3. - those application forms, I have the feeling that they're completed for a machine; is there a person who reads them up in the end? what's wrong with a structured CV in their stead? I can imagine some serious-looking drones fluffing around stacks of paper and administering databases containing just a job application, ridiculous, wouldn't you agree?
  4. Idiots. There's so much more to write but I don't have the nerves to continue.

What stupid bureaucratic drones designed this system so as to break the patience and determination of any life form with a mind of its own?
I suggest an EU commission be formed, with four persons not wearing a tie. These should be sent in U.S. for a year, to apply for a job continuously, and learn how this should be done in a straightforward way, then get those people to write a goddamn simple and effective methodology for recruiting people in the EU administration.
I had two interviews by now with two EU agencies, guys, once I saw you "at work", I had strong doubts that if I would have been offered the job I would have accepted it. Fortunately, i was spared the dilemma, I didn't get an offer.
I've just located another opening, 9 month probationary, 2 years contract. I will skip this one, and the rest of them with these conditions. I am not a lifeless billiard ball to be bounced around by mindless drones.

2010-08-01: 1. What is your individual effective reaction to the actual work that your tax money is performing now in Iraq and Afghanistan and preparing for Iran? 2. What will be your excuse from receiving the same treatment yourself whenever an opportunity will be seized by someone?
Please answer on your own blogs, or, if you didn't make one yet, in your own minds then.

2010-07-27: Primii un link de la sor'mea cu întrebările unui domn Șerbănescu către FMI publicate într'un ziar.
Întrebările sunt inteligente și cu ricoșeu, da' nu mă pot abține să observ că'ntrebările par a fi puse unui locțiitor a' lu' Ceaușescu, ca și cum FMI ar guverna țara (de fapt chiar asta se'ntâmplă, ce mă mir).
Într'una din întrebări, autoru' lor pomenește de "așa-zisul capitalism" de la noi, al ultimelor două decade. Înduioșat, mă simt obligat să explic cum devine cu "așa-zisul capitalism", c'am mai auzit câțiva cu nemulțumirea asta'n sân: capitalismu' de la noi nu'i capitalism adevărat e "așa-zis".
Capitalismu', după cum explică și Žižek, are două părți, inclusu' și exclusu'. Se include vorbitoru' de limbă arvanită, masochistu', etc. da' nu se include proletaru', care n'are loc în gându' liberal-democrat, deși proletaru'i peste tot, ba are voie să fie și masochist și vorbitor de limbă arvanită. Adică proletaru', azi, există numai prin atributele lui: alb, negru, utilizator de X, din zona Y, cu venitu' Z; altfel, e invizibil, substanța lui e transparentă.
S'o zic io mai măgărește, capitalismu'i pt. capitaliști nu pt. sclavi, e pe bază de sclavi. Dacă ești capitalist vezi capitalismu' cum e, pe pohta ce'o pohtești. Dacă ești sclav, vezi capitalismu' de pe partea ailaltă, din dos, trăiești în "așa-zisu' capitalism" și te miri continuu că ție nu'ți servește deloc sistemu' ăsta, iar capitalistu', de pe partea lui, are să'ți dea un sfat, prin intermediu' altor sclavi: ai răbdare măcar până se trece el din viață.
Sau, mai academic, capitalismu'i făcut pt. ăla care are, sau face rost, de capital. Restu' lumii e marfă. Apa, aeru', râu', ramu', și'ntre ele, tu, marfa veselă, senină, plină de speranță ovină.
Tot acolo întreabă autoru' de mai sus de ce nu se face o bursă a cerealelor? Aici am să răspund și io, că și io cotizez involuntar la FMI (ca organizație internațională), la fel ca și nedumeritu' autor. Adică: n'am văzut țăran autentic așa de productiv încât s'aibă nevoie de bursă să'i distribuie grânele. Ș'apoi de ce să'i distribuie bursa grânele? Să mai plătească producătoru' o haită de paraziți care se joacă cu laptopu' și fornăie îngurguțați pe la TeVeu? Ar obiecta aici autoru' întrebărilor: păi bursa stabilește prețu'. La care obiectez și io: ca ce chestie să stabilească prețu' altcineva decât producătoru' (pardon, țăranu') ,și ce'i aia prețu' stabilit la bursă? Ce reprezintă prețu' ăsta? Are legătură directă cu munca producătorului (pardon, țăranului), ori e determinat de alte vânturi, dobânzi, știri și crize globale? Câtă vreme prețu' permite includerea unei credințe în el, n'are nici o relevanță în lumea reală, nu se poate aplica la un ou. În fine, orice agricultor poate să'și facă bursă la el în sat, se cheamă târg, sau iarmaroc, n'are el nevoie de falsa știință a celor din capitală ca să'și stabilească prețu' la ce'a muncit.
Ș'atunci întreb și io, pe cei pe care'i privește, de ce nu vă băgați în cur bursele și prețurile laolaltă, ca apoi să mâncați exclusiv din ele, experții lu' pește prăjit?
*** Pe alt canal, de citit Raportul social al ICCV - După 20 de ani: Opțiuni pentru România pt. contextualizare.

2010-07-27: Yo,
Recently, I noticed that audacious (ver. 2.3.-2) is gulping my CPU resources (~25%CPU according to top) and today I discovered, on my Debian Linux (sid), that the culprit seems to be the combination between audacious and ALSA: once I installed pulseaudio, and set audacious to play through pulseaudio, the audacious dropped to 3%CPU (top says Pulseaudio takes about 1%CPU on my box).
cheers ;)

2010-07-23: There are at least four basic things which kill our civilization second by second, they are related to wealth, property, money and economic exchange.
The most urgent actions allowing our civilization (the so-called "western" civilization) to avoid suicide (self-genocide) are:
1. Universally limiting the personal total wealth to the resources needed for a human lifetime. 2. The universal banning of intellectual property from all legislation. 3. The replacement of money with some physical unit of effort/energy-time/entropy measure. 4. The redefinition of economic exchange by specifying which physical quantities are deemed to be equal in a free exchange (e.g. the percentages of personal wealth expressed in physical units).
Ignore these at our common peril.

2010-07-18: câteva idei d'ale lui Žižek:


O densitate de idei, în clipu' ăsta cu Žižek, comparabilă cu cea a ereticilor lui Ernu.

2010-07-16: Aflu că a mai apărut o lege a asigurărilor obligatorii pt. locuințe.
Prin legea asta, și cea a obligativității asigurărilor private de pensii, Statu' obligă cetățenii la plata regulată a unor instituții particulare.
Statu' n'are cum, din principiu, să oblige un cetățean să plătească un particular, sau o instituție privată, ăsta e un atentat la libertatea economică a cetățeanului. Cu atât mai mult asigurările pt. clădirile administrației publice nu pot face obiectu' vreunei obligații fără un referendum. Chestia asta ar trebui scrisă'n Constituție și e urgentă.
Eu plătesc taxe ca să fiu obligat să plătesc asigurări la șmecheri și să fiu pedepsit în caz că nu? Duceți'vă dracului, cu parlament, președinte și guvern. Valea! Cine v'a ales pe voi să reprezentați instituții private? Alegerile anticipate, demisia președintelui și guvernului, au devenit chestiuni de urgență.
De când are Statu' român dreptu' să oblige prin lege populația să cotizeze unor grupuri de persoane private? Prin astfel de obligații Statu' se face instrument capitalist al profitului privat.
A obliga la o asigurare nu e echivalent cu a clădi un dig. Asigurarea nu e un lucru fizic, e un joc statistic prin care cel care "asigură", își asigură de fapt un profit. Când au ajuns românii să fie de acord cu așa ceva?
De la nivelu' ăsta, Statu' nu mai reprezintă interesu' publicului ș'atunci ce drept la existență mai are? Încă niște pași ca ăștia și ajungem la condițiile unei revoluții.
Dacă mă gândesc bine, legea asta, și cea a obligativității cotizării la fonduri private de pensii, este neconstituțională: "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice. " Pe limba regimului capitalist curent: banii mei (rămași după taxele publice, constituționale) sunt proprietatea mea privată, nu mă poate obliga nimeni prin nici o lege să'i înstrăinez cuiva anume. Pe limba mea, Statu' n'are ce sfat da'n cazu' ăsta pen'că tipu' de asigurare sau obligativitatea ei nu'i subiectu' unui acord comun între toți cetățenii.
Cine sunt autorii proiectelor de lege de tipul ăsta și cine a votat pentru? Trebuie să le ținem minte numele și să'i taxăm la vot.
*** Apropo de găsit autorii, informația asta, despre autorii proiectului de lege, cine ce voturi a dat, sau număru' de voturi pro/contra, ar trebui sa fie usor accesibile pe net, nu ascunsa prin tot felu' de tertipuri sau incompetențe pe situ' guvernului/parlamentului etc. Prea ușor se pierd numele legislatorilor în ceață. Dacă s'teți aleși și plătiți s'aveți responsabilități, vreau să văd cine de ce e responsabil în structurile de Stat.
*** zice Žižek, în "Întâi ca tragedie, apoi ca farsă" (2009), că, la un hotel din SUA, scria

Dear guest! To guarantee that you fully enjoy your stay with us, this hotel is totally smoke-free. For any infringement of this regulation, you will be charged $200.

mai mult, io'te ce zice mai departe.
*** explică Bertrand Russell, în "Istoria filosofiei vestice" (1945), de unde vine beleaua (de la Platon cel teleologic):
Cum e toată chestia asta [explicația teleologică a lumii] conectată cu autoritarianismu'n politică? În primu' rând: Bunătatea și Realitatea fiind atemporale, cel mai bun Stat va fi ăla care copie îndeaproape modelu' ceresc, având un minim de schimbare și un maxim de perfecțiune statică, iar conducătorii lui ar fi cei ce înțeleg cel mai bine D'zeul etern.

adică te umpli de țepari, dacă nu de stăpâni.
apoi:

Dacă un om e să fie un bun om de Stat, el trebuie să știe Binele; el poate asta numai combinând disciplina intelectuală și cea morală. Dacă celor care n'au practicat o astfel de disciplină li se permite să participe la guvernare, aceia o vor corupe inevitabil.

Nici copiii ăia mecanici care'au studiat filosofia cu pixu'n mână n'au ce căta la guvernare sau pri'mprejuru' ei.
în fine:

Sugestia ar fi că oamenilor li se poate construi înțelepciunea politică printr'un antrenament potrivit. S'ar pune atunci întrebarea: ce e un "antrenament potrivit"? Iar asta s'ar dovedi a fi o chestiune de partid.

Eu zic că există un antrenament potrivit pentru orice e omenesc.

2010-07-12: Credeam c'am trecut de nadir, da' se poate și mai rău: o parcare nemțească dom'ne, sub centru târgului, așa încât prostu' contemporan să se poată'nvârti în juru' primăriei pe picioare, iar pân'acolo să'mpută aeru' orașului liniștit, ca și pân'acu'.
Deși'i scade salariu' cu 25%, ce vrea bou' contemporan? Autostrăzi să'i poată merge curu'mpachetat într'o tonă de metal, parcări pe sub centru' orașului să poată să dea tururi pe picioare în juru' unei clădiri urâte în care nimeni n'are treabă.
Mesaju' primit cu linku' de mai sus avea și comentariu'/titlu': "probabil Romania astepta era in care orice roman v-a poseda un elicopter personal."
Îi zic boului analfabet aci: nici un om zdravăn la cap n'are nevoie de mașină personală în oraș. Soluția e ca mașina să fie parcată în blocuri (sau subterane) la periferie. Mașina personală e un intercity personal în cel mai bun caz, adică'n caz de urgență.
Acu' că știu pe ce'o să se ducă următoarea halcă de 25% din salariu' bizonului, m'am liniștit: mă'c să trăiesc în Germania, dacă'l mai apucă pe prost nevoia să mă plătească, de ce nu?
Iaca de ce nu: pen'că'n fine prostu' ajunge cu buzunarele precum capu': goale; așa că, fără platnic, banca germanului are să sughițe a vomă: Leeeehman drept în balconu' meu ș'o să umple și parcarea subterană cu smac, nemțesc vezi bine.
Ce bine că n'am acu' mai puțin de 20 ani să fi fost obligat, cu pleoapele'n scobitori, să fiu martor la v'o 4 decenii de prostie cu junghiuri și sughițuri.
Dați'i repede idiotului care'a scris mesaju' ăla un elicopter, ar fi o investiție meritorie: scăpăm automat de el în mai puțin de'o zi; pierdem elicopteru' da' am fi pierdut mult mai mult cu moronu'n viață: la volan, senin, prin oraș, spre parcarea subterană, zi după zi.

2010-07-09: Vasile Ernu a comis, recent, Ultimii eretici ai imperiului. E o carte densă, grea de idei; dezobișnuit fiind cu astfel de evenimente în deșertu' intelectual românesc, mă'nchin și'i urez autorului la și mai și. Prin comparație, lucrarea lui Negri și Hardt, Empire (2000), e mai degrabă stearpă deși are de două ori mai multe pagini, și se termină prost, inchis, spre desobire de Ereticii care continuă și după ce'ai lăsat cartea, rămâne deschisă, intrigă.
Eu îi dau premiu' pt. obrăznicie: cartea asta trebe digitizată imediat și răspândită gratis necunoscuților.
Să vedem de ce, ce idei mi'au sclipit din lectura'i:


În fine, ca să mă exprim moderat, Ereticii lui Ernu compun o carte contemporană de o prospețime, actualitate și relevanță intelectuală neegalate în spațiul cultural românesc, deși am senzația că'n spațiu' ăsta (cultural românesc) a tras cu tunu'n vrăbii. Felicitări autorului din toți rărunchii.

2010-07-07: Gândeam, mai ieri, ce'ar fi dac'am scoate în afara legii dreptu' de a vinde/cumpăra spațiu' (de ziar)/timp (de emisie) pt. reclame. Măi ce s'ar mai duce clăbucu', ar rămâne numa' intelectualu' onest dom'ne, ăla de trăiește în și prin, nu din, cultură (În fundal, semnele pt. surdo-muți traduc: sanchi!).
Aici unui liberal i s'ar opri respirația: cum să interzici așa ceva, reclama'i sufletu' comerțului. Păi, să vezi: comerțu' n'are suflet beeei!
În fine, azi se cumpără și se vinde spațiu' (de ziar)/timp (de emisie) pt. reclame. Ce'i reclama? O opinie. Adică unde'a ajuns capitalismu' să'mpingă vânzarea/cumpărarea? La opiiiinii, bravo. Drept că azi doar tipu' ăsta de opinii se pot vinde și cumpăra pe față, da' mâine un capitalist isteț ce'ar' să zică: bă băeți, așa nu se mai poate, profitu' meu scade, ian hai de plătiți (dreptu') la cuvânt, ca la telegrame. Păi io pun infrastructură, dau slujbe și plătesc taxe și unde'i recunoștința? De unde v'a intrat în cap că exprimarea spre public e gratisă?
Politicianu' lui corespondent din parlament ar' să zică, păi, care'i problema? Ești liber dac'ai bani. Ce'i nou în asta? Moment în care am revelația: păi nu? Ce'i nou în asta. E doar problemă de grad, nu de calitate. Azi, e plătit cutare de TV să zică, mâine cutare are să plătească la TV să zică.
Așa încât, pe unde'o scoatem? Păi, ne uităm la TV și comparăm cu netu'. Băgăm sama că TV i'o industrie de vânzare de opinii pt. profit, TV i'un megafon în mâna unuia (a altuia, nu a ta), ș'atunci de ce te uiți tu la TV? Pardon, voiam să strig: de ce mai ai TV în casă? Ai timp să'ngrași pe careva? Ai copchil suficient de inteligent să'l tehuiești de cap printre reclame? Aștepți să'ți zic'acolo ce detergent e mai bun? Mai bine cați pe net, afli ce te'nteresează, zici ce și cui ai de zis și gata; dai TVu' la un electronist pasionat să'i scoată componentele. Zi'i și lu' frac'to, din Chitila, că TV'i de fâs, nu se mai poartă; să'și tragă eeepc în loc.
Pe direcția asta, or să vină ăștia de la TV să'ți bată la ușă să te roage să'i bagi în seamă. Nu le deschide ușa, în schimb anunță poliția c'au venit niște 'uligani de fac gălăgie pe scări.
Mai efectiv decât să scoți în afara legii vânzarea/cumpărarea de spațiu' (de ziar)/timp (de emisie), eh?. Și mult mai ieftin. Apoi ne uităm să vedem ce mai are de vânzare/cumpărare capitalistu' nost' cu megafon de fâs.
Alternativa? Ținem TVu', da' obligăm prin lege ca spațiu' (de ziar)/timp (de emisie) să fie gratis, adică opinia, dacă e la megafon, e pe gratis. Te prinzi?
Intrarea asta de blog poate fi folosită ca dicționar concentrat: tot ce'ncepe cu "dreptu' la...", n'are cum fi de vânzare/cumpărare. Ok? Dacă ai, în principiu, dreptu' la X, înseamnă că X nu se vinde și nu se cumpără, e bașca; ți'a încăput și asta?

2010-07-05: Even in the quietest moments off Even in the quietest moments (1977) by Supertramp. wish u feel like we do.

2010-06-22: Zice meden agan (soirs) că p'aci, pe geografia României de azi, nu era nimeni între anii 300 și 1300, pen'că n'avem sculptură antropomorfă etc.
Drept să zic, când merg cu trenu' de la Barboși la Iași, via Bârlad, și mă uit pe geam, îmi zic că trăitorii d'acolo din anii, să zicem, 500, n'ar fi avut nici un motiv să se exprime pt. posteritate, totu'i deja pri'mprejur, păsări, soare, vin, flori. La ce bun să facă sculpturi? La ce bun să scrie? Cui și de ce? Vrei să zici ceva cuiva, mergi pe jos și'i zici, bănuiești că lumea arată ca la tine acasă, plină de verdeață și de animăluți, oriunde te oprești, ești acasă, ai ce păpa și ce bea.
Voi să zic, de unde fetișismu' ăsta pt. urme. Că n'are importanță dac'a fost poporu' român acolo sau n'a fost, nici azi n'are. Da' de ce's așa de importante urmele? Cărui raport de putere, cui și de ce trebe să se legitimeze un popor de aflători p'acolo? Îi musai s'aibă de sforăit un profesor la catedră, cu peptu'nainte îmflat: "încă de la anii X noi culegeam ciuperci pri'mpădure." Cineva le culegea n'am nici o îndoială. La câți trecători au fost, nu se poa' să nu se fi așezat câțiva de dragu' a ce'au văzut.
Cum necum, situația azi e că n'am probleme, de la Constanța la Baia Mare, nici de la Iași la Bozovici, să mă'nțeleg prin vorbe românești cu aflătorii p'acolo. Dată fiind limba asta și cuprinderea ei de azi, zic că'i la fel de ok ca orice nație care'a lăsat sau n'a lăsat dâre.
Iar dacă mă gândesc la Kaufland/Carrefour și mașinile în care trăiesc românii azi, îmi zic că's la fel de proști ca națiile care'au fost prezente printre niște alte dealuri între 300 și 1300 și care'au făcut sculpturi antropomorfe pen' nu'ș ce boeri zurbagii în cap. Ălora la ce le'a folosit?

2010-06-22: În vacanță'n România; un amic, cunoscător, îmi zice: licențele software asociate cu utilizarea unui sistem Windows costă, în administrația publică (primării etc.), cam 1000 dolari pe an, iar la o populație de 15000 îs cam 70 calculatoare. Traduc eu: pt. administrarea publică a României e nevoie de plata anuală a cel puțin 70 milioane de dolari numai pe licențe software, dacă sistemul de operare instalat pe calculatoare este Microsoft Windows.
Dacă mă gândesc la poliție, administrația centrală, învățământ, medicină, drept și cercetare, (adică încă 6 arii publice de activitate), ajung (foarte aproximativ) la un total de 500 milioane dolari pe an. N'am inclus și instalările Windows pe calculatoarele companiilor de Stat. N'am inclus cât costă Macintosh-urile și licențele asociate de pe mesele unor administratori publici sau parlamentari.

Pot zice, deci, că Statu' român ar putea economisi măcar juma'de miliard de dolari pe an, dac'ar folosi Linux în loc de Windows, și software liber în loc de software comercial.
Are și capitalismu' o calitate: prostia, în sfârșit, se plătește cu bani grei; chit că plata se face tot unor proști, doar mai iuți de mână și mai nesimțiți.
P.S. N'am adăugat banii cheltuiți pe licențe software comerciale din proiecte E.U., adică tot bani românești rutați pe la Bruxelles. Poate face careva din guvern o evaluare riguroasă a câți bani, în total, pe an, sunt pompați la companii software multinaționale, gen Microsoft, Adobe etc.. Banii ăia sunt pompați de pomană pen'c'alternative software liber există și sunt folosite de cei ce nu dorm pe banii altora.

2010-05-01: Greece should default on the payments of its debts. Germany too. France too. Japan also, as well as U.S.A. and any other State that has become indebted by now.
Bail out your children: default on your debts.
This is the only way the lenders can learn any lesson about what capitalism really means to the rest of the world. This is the only way possible for your children to grow for themselves and their neighbours and their children instead of for their State's lenders.
Sovereign loans do not belong to "markets": what belongs or is driven by the "markets" has no sovereignty whatsoever. Lending to a State should be marked as a crime, otherwise any economical "growth" is mandatory and already allocated to lenders. It should be a crime to allocate the life of your children to somebody's current greed and "economical power".
The only kind of sovereign loan that there can be is the State loan from its own people through a short bump in taxes with a corresponding future short lowering of taxes for the same population. A State loan from anybody else is a sovereignty loss, and, anyway, any such loan should be approved by referendum.
I hate seeing the EuroZone getting chewed up by a metastasis originating from the 20-th century. I hate seeing everybody around me living their lives mainly to cover their parents' debts, where's the freedom in that? Loans should not be part of a market because the effects of the corresponding debts are virtual, postponed; you don't really know what you're buying or selling, that hardly can be called a real market, rather a casino.
As long as a rumour or belief has a cost in money, that can't be an objective market. A market which is not objective cannot be free. Whatever the size of your market, it's meaningless to anybody else whom is not involved. It means that globalization is just a way to trick anybody into playing a certain wordgame: the debt-based capitalism; this is, ultimately, genocidal.
A majority lives mainly to pay a minority of lenders: this is no democracy.
Otherwise, the only tolerable way these debts can continue to exist would be to limit the personal wealth to a lifetime of average wages: the lenders would be so little and many that it would be impossible to have a sudden "run on the State", any State would be able to feel a wave of mistrust and have the time to treat it/prevent its growth. This limit of personal wealth, beside bringing innumerable other ecological benefits, would eliminate the existence of big lenders which are, ultimately, a threat to sovereignty.
Why is sovereignty so important? The State is the agreement among people speaking the same language that they commonly follow some rules. If the State mainly warrants debts, it becomes a bank serving a tribe of lenders: the State becomes the instrument of power for a minority. If democracy is to be preserved such a State should go bankrupt and return to its public duty.
It is genuinely stupid to agree with a system that forces people in one country to "tighten the belt" because people in another country act on a rumour or belief (here "country" means a quantity of money): if there's a huge lender of yours who wakes up one morning with a hangover and starts a rumour about your debt interest payment capabilities then it simply becomes a reality because of its (the lender's) size and economical place. An economical opinion, in debt-based capitalism, is a self-fulfilling prophecy: if you were close to the edge, now you're way past the edge just because of somebody else's hangover. At the core of debt-based capitalism there is no objective economical reality, the reality itself only serves as a source of inspiration for money games with deadly mass effects.
The Earth itself cannot survive a system like this. To recount: debt-based capitalism can't be democratic, shrinks any definition of freedom and becomes genocidal, so why, for the life of me, do we keep tolerating it?
It's either the debt-based capitalism or us, the humans, we can't survive together.
Bail out your children: default on your debts. It is the only way to reform this system bypassing a bloody and desperate global reset.
***

This is the sight We had one day On the High Mountain. We saw a lamb with seven eyes We saw a beast with seven horns And a book sealed with seven seals. Seven angels with seven trumpets And seven bowls filled with anger. Those are the pictures Of what was Of what is Of what is to come. We are the people The rolling people The why people The waiting people The wanting people The tambourine people The alternative people The angel people

lyrics quoted from Altamont off 666 by Aphrodite's Child.


2010-05-01: Electronic Rock Zeitalter off Gilles Zeitschiff by The Cosmic Jokers. Wish u were there.

2010-04-27: S'tămâna trecută guvernașu' de dreptu'n stângu'al României se'mprumută cu 700 milioane de euroi (vându' bonduri). Dobândă 7%. Alde Grecia se dă de ceasu' morții să ia împrumut cu 5% de la EU, nu cu 7% de la FMI, noi, mai generoși, din țeavă 7%, c'avem de unde: ce, n'am puit?
Nu mai întreb pt. ce se'mprumută. De unde se'mprumută Statu' rumun? De la cine are. Și cine are? Păi, Dinu Păturică, ciocoiu' din manual. Adicătelea, fi'tu are de plată'mprumutu' +7% ciocoiului. Adică pen'cine crește fi'tu? Pt. Diiinuu Păăăăturicăăăă.
'nțeles, bizoane? Nu?
Pe scurt: cui servește Statu' când ești tu prost? Corect: lu' Dinu Păturică. Tot în buzunaru' lui se scurge și suveranitatea și caracteru' public, comun, al Statului. Deci, repetăm, pt. cine trăiești tu, urmașii tăi, și urmașii urmașilor tăi? Pt. Diiinuu Păăăăturicăăăă.
D'aia zic, numa' dacă ții secret: limitarea averii personale la necesaru' unei vieți de om e o condiție esențială dacă vrei să trăiești liber.
Încolo, e rezonabil ca Statu' să se'mprumute de la populația proprie (cu averea personală limitată ca'n paragrafu' dinainte), da' dacă se'mprumută de la o populație externă, atunci pt. cine trăiești tu? Corect. Ai înțeles. D'aia'i creșterea economică obligatorie, să n'aibă Dinu Păturică griji la scadență; brava, chiar te'ai prins.
Beleaua asta nu'i proprie doar României, și neamțu' și francezu' și americanu' și japonezu' trăiește pt. ..., ai ghicit, Diiinu Păăăturiiicăăăă. Asta'i soarta bizonului globalizat când averea personală nu'i limitată la o viață de salarii. Ssst... secretu' ăsta să rămână'ntre noi ;).

2010-04-15: Ei și uite'așa [Bröselmaschine] trăii prin două [Aphrodite's Child] sisteme: capitalism [Dr. Atmo and Ramin] și comunism [Faltriqueira] (mă rog, doar socialism aspirant la) [brahms].
Morala: ai 6 oameni [Elysian Fields], 3 dintre ei împart [delerium] pâinea din principiu [Future Sound of London] și 3 dintre [cosmic hoffmann] ei nu. Care moare de [carbon based lifeforms] foame ultimu'?
*** pe canalu' de istorie [dead can dance] comună și [debussy] divertisment:
am murit de [Genesis] două ori pân'acu'.
o dată la [Sfinx] 15 ani: eram [Isaac Albéniz] așa de'nfricoșat [sounds from the ground] și turtit de [abba] ce păreau [Telemann] să știe adulții [Tekbilek] c'abia se'ncropea [tangerine dream] un cuvânt [Supertramp] deasupra unei [goldie] mări de emoții [nitin sawhney]; așa am murit [lfo], la un an după [manfred mann's earth band] ce'am descoperit [Girija Devi] muzica electronică (Oxygene de Jarre...). mi'am semnat [Popol Vuh] certificatu' de deces [simon & garfunkel] ș'am decis ca [node] mortu', resetat, s'o ia [gary numan] pieptiș, la'ntâmplare [nusrat fateh ali khan], să vedem [boney m.] ce iese, o [taufiq] revoltă'n [talvin singh] glumă da' totală.
apoi la 22 ani: oscilasem [porcupine tree] între Nietzsche și [radio massacre international] budism, revolta s'a făcut mod de trai, am [Tosca] tras concluzia "nici asta, nici asta", nu mai [The Newberry Consort] era relevant pt. că nimic n'are rost/sens, sau, mai [massive attack] degrabă, numai nimic are rost/sens. de'acolo'n colo excursii [Vangelis] din ce în ce mai [Klaus Schulze] rapide până [LTJ Bukem] la nimic și'napoi, pfuu [Domenico Scarlatti] ce fresh te'ntorci, cuțitele [UNKLE] ascuțite, tot; da' tot în [Yes] glumă, liber de [UVOII] data [bach] asta.
am [mike oldfield] schimbat 5 viteze [thunderball] pân'acu.
odată când [Tetsu Inoue] descoperii biblioteca orașului, secția [Vijay Kichlu] minori (dracu' mai știe [moody blues] când, da' parcă era [guru guru] în casa de cultură);
apoi când intrai în liceu militar (la 14 ani): un iad [Harmonia] necesar oricui. educația [The Necdet Yasar Ensemble] e o agresiune [thievery corporation] ce forțează un cimpanzeu mai [Pink Floyd] ciudat să [the orb] devină om. asta despre [Underworld] liceu. cât despre [ultravox] militar: arbitraru' [zazie] abstract și structurat [radiohead] e cea mai [Le Loup] bună lecție întru [our sleepless forest] revoltă.
apoi când intrai [namlook] la fizică și pornii să [Earth and Fire] cercetez filosofia hindusă (la 21): în drum [anouar brahem] spre centru, în drum spre periferie și iar spre centru, rotund, complet.
apoi când am [air] pus serveru' de DNS la Institutu' de Fizică Tehnică (la 31) pe baza [rajna] lecturilor de la 3 noaptea din file [agitation free] de text trase prin ftp de pe la rutgers.edu et al. cu 2400 biți pe secundă.
apoi când am [Adham Shaikh] început să'nvăț cum [cosmic jokers] devine cu societatea (la 37). pân'atunci am crezut că [kruder & dorfmeister] se ocupau alții de [out of focus] asta, așa și e [banco de gaia], da'i numeri [the police] pe degete, doi dintre ei au murit deja.
morala: nu omu' [barclay james harvest] sfințește [archive] locu' ci oamenii îl sfințesc sau îl [biosphere] împut, identitatea [rachmaninov] nu face cât [jefferson airplane] costă; viața n'are [gong] rost, da' dacă tot ți [the aloof] se'ntâmplă, nu'i de [can] irosit, da' nici de ținut [Hariprasad Chaurasia] cu dinții [arc] de; nu oferí garanții [laika] în contexte în care nu [redshift] ți se oferă garanții: d'aia o [al jabr] minoritate de [fluke] psihopați continuă [lakshminarayanan shankar] să ducă lumea de nas; învață [John Lee Hooker] zilnic [prodigy] câte ceva, de la [kraftwerk] morți sau de la vii.

2010-04-12: Ernu, un cetățean român al secolului 21, se'ntreabă sistematic cui folosește Statu' și cum funcționează. Ba pe deasupra are și tupeu' să ceară socoteală și modificări. Că cică el e dintr'o generație care nu acceptă să fie trimisă la plimbare de la ghișeu' Statului.
Respekt. De'ar fi 3 ca ăsta la 100 de români, Românica ar intra în secolu' 21 relaxată și seducătoare.
Altfel, în introducere, omu' nostru punctează ce'i de ținut minte: "Se pare că s-a uitat că Statul mai are și obligația de a crea reguli și legi valabile pentru toți, indiferent de poziția socială...".
Subscriu: argumentam mai deunăzidemocrația e o garanție, garanție a recunoașterii că oamenii, de orice pălărie, au câteva chestii în comun. Chestiile astea se numesc publice. Iar Statu' secolului 21 e recunoașterea asta pusă efectiv în practică. Pe scurt, Statu' e (ar trebui să fie), în secolu' 21, democrația practică.
Rezultă că Statu': 1. nu emite reguli fără consultări cu cetățenii... 2. ... iar alea pe care le emite vin din încercarea de a satisface o problemă publică.
Cultura e o problemă publică, e contextu' celorlalte priorități majore publice: limitarea averii totale personale, igienă, educație, drept și infrastructură pt. comunicare; e aeru' pe care'l respiră mintea.
Dacă n'ai înțeles ultimele trei paragrafe, ești idiot filosofic: adică orice faci, faci degeaba, nu contează, nu durează, mai bine n'ai fi că'ncurci lucrurile. Pe bune.
Subțierea Statului ca chestie publică se petrece și pe la case mai mofturoase: în Rotterdam i'o gară care pretinde că pasează zilnic un flux de călători echivalent cu al aeroportului Schiphol, iarna asta mi'a ntârziat trenu' rapid vreo două ore, caut o sală de așteptare să mă așez să citesc, nu găsesc decât gogoșerii și alea, da' câte gogoși să mânc în 2 ore ca să stau la cald? mă'c și'ntreb pe cocoana de la info: da' un loc în care să stau pe gratis în gara asta n'aveți că'i ger al dreaku'? zice: colo'șa, între linia 5 și 6; mă duc și găsesc "sala de așteptare": 6 (poate erau opt) scaune tolerate tot într'o gogoșerie; am cumpărat o cafea și când am prins loc, m'am așezat, și, pt. că'mi rezemai spatele'nghețat rezemat de calorifer, m'a toropit somnu' ca pe vremea lu' Ceașcă, pas de mai citește ceva. Al'fel, oameni deschiși la minte și vorbăreți în Olanda, da' de Stat nici ei nu stau.
*** Ar fi utilă o listă cu persoane publice care nu'și satisfac responsabilitățile profesionale, așa încât, când vor să se miște prin oficii publice, să le stea de gât istoria proprie.
*** Avatar, filmu':
În timp ce mă uitam, cu sor'mea și earthwalker, la cum se rugau ăia pădurii sfinte s'o'nvie pe cercetătoare, pădurea nu părea să audă, și sor'mea de colo (în locu' pădurii): "Whaaat??".
Morala de'am tras'o din film: să nu'ți vinzi inteligența vreunui pitencantrop, ori o folosești în beneficiu' tău și al prietenilor exclusiv, ori o faci publică, gratis; să nu poa' s'o palmeze f'un dobitoc ca proprietate pt. el și șleahta lui de trepăduși.
Mi s'a revelat în timp ce vedeam cum doctori prin științe puneau aparatele la punct să comunice cu o civilizație, iar gorila aia militară călca pe ei ca și cum îi avea în proprietate. Mai mult, idiotu' ăla cu un MBA luat de la piață care'nfuleca tot filmu' un hamburger și'și verifica permanent agenda pe iRahat, el dădea indicații tuturor : "calcă'i dă'i dreaku'".
Pitecantropi din toată lumea: de la mine nu pupați nimic, niciodată; nici voi, nici cei care vă simpatizează sau tolerează din orice motiv.

2010-04-06: Găsesc pe alocuri "meditații" la condiția femeii în relație cu avortu'. Cea mai benignă'i că "femeia'i nevoită să accepte să facă o crimă dacă vrea libertate".
La asta zic că, dacă mergem pe linia asta de raționament, dacă ai mâncat vreodată o frunză, un fruct, sau o fleică, ești criminal. Deci, înainte să aplici raționamentu' la avort, aplică'l ție însuți: până inventăm o cutie care'ți crește'o fleică din zgomot cuantic, ființa ta'i o crimă.
În fine, tot Carlin avea dreptate când zicea că pe proști îi freacă grija de fetus, da' odată născut nu mai vrea nimeni s'audă de el. Ideea e că dacă ești preocupat serios de posibilitatea avorturilor și vrei să le previi, atunci pune bazele unei societăți în care femeia nu'i forțată să facă avort pen'că n'are cu ce hrăni înc'o gură sau pen'că'i amplifică ștresu' cotidian dincolo de limita umanului:
Semnează o lege care garantează educație, adăpost și mâncare până născutu' ajunge adult, abia dup'aia ai avea drept să dai sugestii cât e de crimă un avort. Altfel fă'ți dreaku' vasectomie: pleci pe picioare într'un sfert de oră și nu mai creezi probleme nimănui.
*** Ziceam într'un grup deunăzi că industria "brand"-ului e o industrie criminală. La care un amic mustăcește și zice: "omu'i manipulabil...". N'am avut prezența de spirit să'i replic relevant pe loc, da' o fac aici:
Și dacă omu'i manipulabil tu ce faci, ești scuzat să te bagi să'l manipulezi pen'că se poate? Carnea omului e moale, tu ce faci, o înjunghii pen'că se poate? Nu? De ce, pen'că'i o crimă? Dacă ți se'ntâmplă să fii distrat, atunci se cuvine ca oricine se află pe'aproape să'ți ia laptopu'? Nu? Atunci de ce manipularea și industriile manipulării, vânzătorii de bule, adică, printre altele, "brandingu'" și "proprietatea intelectuală", nu sunt încă socotite crime?
Iaca de ce: pen'că n'am scris încă paragrafu' ăla'n codu' penal. Sau pen'că n'am așteptat suficient să se stingă singure'n istorie ca multe alte gunoaie omenești. Mă rog, pân'atunci, la mine'n carnețel, manipularea se cheamă măgărie, și cei care'o folosesc pe unde au ocazia se numesc măgari.

2010-04-03: beside free software, netlabels are another expression of the true spirit of the Net. One instance I just stumbled upon is ansiform, an ambient netlabel.
I bring here my enthusiastic salute to these people. I can only weep some icy tears at the grave of the "music" "industry" "brands" (they died sick although they did quit smoking).
Jon@Disparition, Jorg, I hope both of you are listed somewhere on the netlabel index already ;).
Finally we can afford to put a link directly to the piece of art in question, here's an example: red feathers from nozzair by airon tokzic.

2010-03-30: Know who you are, from ...Famous Last Words... (1982) by Supertramp (check out also the albums Crisis? What Crisis? (1975) and Crime of the Century (1974)). Wish u feel like we do.

2010-03-25: After the recent vote on the 'healthcare reform', there's no doubt left in my mind that there's no notable difference between the 'democrats' and the 'republicans'. Both are just groups representing the interests of monopolies in this country. As if the public does not exist.
This is no democracy, just who the hell are you guys representing there?
That bill is a cheat. There's no public healthcare insurance option, that means the current healthcare system stays a for-profit system, which is essentially a disease-based system, which means tribalism as before. So, where's the reform?
Mr. Obama, you continue the war, you just failed the health reform, you, along with your 'democrat' colleagues, just proved, to me at least, that, in every way that matters:
No, You Can't represent the public interest, just as your 'republican' colleagues who live also on public money.
I invite the people who are still concerned about their own health to watch/listen a discussion with Kucinich and Nader at Democracy Now, or just go straight to singlepayeraction.org and sign up. The rest of you please keep voting next time as you did before. And keep voting persons similar to the last republican president until anybody in this country will understand what's happening through sheer, no bullshit, pain.

2010-04-03: Have you ever watched a "free market" clone on TV telling you that democracy builds on property, the rule of law etc.? Let's take a look into what that means.
A recent study shows how the wealth is distributed in the U.S.A.: in 2007, 80% of the population owns 15% of what's to be owned, while the other 20% owns "the rest" of 85%. I wonder if the mortgage is considered debt or wealth here. These numbers are a bit different from those in Moore's Capitalism, a love story, but they ask the same thing: what is democracy to you?
Now it's obvious whose property the free market drones are talking about when they insist on it; they talk about property in an oportunistic way: that serves the wealthy, so that the free marketeers will get some trickled funds for themselves to survive. Pretty lame.
As a result of this distribution of wealth, the distribution of power in a democracy looks like this, briefly, in the U.S.A., the Republicans almost exclusively represent politically the interests of corporations, while the Democrats represent also, beside the interests of big corporations, the interests of some work unions too. Before laughing at this situation, look at your own country: chances are you don't even know whose interests your Parliament represents.
Anyway, there should be no place in a real democracy for lobbyists to further influence the lawmakers: their existence is a mechanism of subverting democracy by creating parallel, hidden and unaccountable structures of power in the society. The lawmakers are publicly elected and they should answer exclusively to the population they are supposed to cover for. I heard there is a french principle in public elections: no private funds can reach the candidates in the election process.
All this reminds me about what comedian Lewis Black said in one of his shows: you push your group's interests until it gets represented in Congress, that's democracy. A Romanian liberal prime-minister said the same thing a few years ago. Based on this definition, any dictature is democratic.
I disagree with this interpretation of democracy, to the point of calling it tribalism. What better name can you find for a mechanism in which different groups are pushing their own interests to the top of the power until they become law? Maybe chimping: a society emulating chimps; chimp your way to the top, man.
To me, democracy is the fact that a population recognizes in each person some commonality with any other person. In two words, democracy is a public warranty. A warranty of some basic things which are common necessities to anybody, that is, public necessities.
The publicly elected persons are there to satisfy these public warranties. In a real democracy the State is ( should be) the public service and the Parliament does (should) maintain these public warranties through making/tuning laws. This is democracy, it is not the act of various groups pushing themselves to the top of public power.
Now which public warranties are we talking about in a democracy?
0. A maximum limit of personal wealth established to an estimated necessary of a person's lifetime (e.g. a lifetime of average wages) 1. Education 2. Health 3. Law 4. Communication infrastructure 5. Access to the results of public works (work financed at least partially from public funds)

Again, these are warranties, that means they should be provided unconditionally and with no discrimination to any person alive, and also means they are independent of the economic growth; these are basic ingredients of a democracy. The limiting of personal wealth to a maximum warrants the existence of the democracy itself (if that limit is not there, political power gets appropriated in time by various groups who tend to represent their own exclusive interests as the links above show).
If a democracy evolves, and we get intelligent or productive enough, it can add new points to that list of guaranteed basic ingredients: 6. Food 7. Housing 8. A minimal amount of ecologically produced energy 9. Research infrastructure pick any humanist rule ...
Surprise, this list is also the pragmatic basis of real freedom: if you're warranted these items in a society, your freedom mostly depends on you, if not, then your freedom mostly depends on others (and then freedom becomes an improper term to describe your situation).

2010-03-18: Toate instrumentele de comunicare în masă, până la Internet, au fost compromise, deturnate de la rostu' lor: radiou', televiziunea, ziarele; de unde inițial erau concepute ca medii de comunicare, de educație la distanță, canalele astea s'au transformat în medii de ascultare, și anume a reclamelor.
Cărțile pe hârtie nu's un mediu bun de reclamă doar pen'că's o afacere mai lentă altfel îs convins că editorii ar insera o reclamă la două pagini cu acordu' semnat și pătat de bale al autorului.
Cât de prost să fii: 1. să'ți cumperi TV apoi 2. s'ai abonament la cablu TV, apoi 3. să toci niște timp privind tâmp reclamele de pe ecran sau căutând alte posturi care nu dau reclame exact în momentu' ăla, apoi 4. să plătești, tot tu, pt. timpu' pierdut cu reclamele astea, când cumperi ceva, orice.
în procesu' ăsta se petrece un transfer de avere de la tine, bou' privitor de TV, la titirezii care agită, care se fac că dezbat, care se fac că'ți spun vreo noutate (dacă nu e nici una, se poate inventa); rezultatu'i că ești mai sărac și mai spălat pe creier.
nu, nu te hlizi, n'ai nici o scuză: orice târâtură de pe sticlă e acolo pen'că tu'i finanțezi existența. nu ești cu nici un milimetru mai bun. politicienii nu s'aleg singuri, i'ai pus acolo cu mânuța ta. titirezii nu'ți zumzăie'n ureche decât pt. că tu le dai de mâncare.
deși'i evident: de mult s'ar fi cuvenit ca titirezii ăștia să te plătească pt. a le da atenție.
Și Internetu'i mânjit de pieriturile care trăiesc din aduri (de fapt ei/ele trăiesc din timpu' tău și atenția ta, din credulitatea ta), da' măcar pe Internet poți alege în orice moment ce citești/asculți, sau dacă citești/asculți sau scrii/zici/replici. Internetu'i, în sfârșit, mediu' de comunicare natural, pt. că'și conservă natural bidirecționalitatea și contractă natural distanțele: nu e read-only, nu e dificil să ignori/elimini sursa de zgomot și e destul de ușor să comunici cu cine vrei.
Ce'ți mai rămâne de făcut să te salvezi e să'i dai de pomană TVu' unuia care lucrează în media. Când te'ntâlnești cu un prieten, întreabă'l când își scoate TVu' din casă. Cere'i un termen precis.
P.S. pe alt canal, divertisment: dacă'l auzi pe vreunu' că'ți vorbește cu respect înecat despre germani cu "pfuaii, ehee, beei, germanii.." și trage de'o ață imaginară de sus în jos, întreabă'l dacă el ar da șpagă, și, după ce'ți spune că el e un realist, mai întreabă'l de asemenea dacă s'ar târgui cu prietena că i'a rămas datoare cu un rest de 25 bani la partea ei pt. "consumație" la masă.

2010-03-03: Ernu a produs Manifestul Cărții, pt. "Realitatea" (d'aia nici nu pun link, dacă era pe blogu' lui ar fi fost altceva).
Mă opresc asupra evenimentului pen'că'i simplu să: cunosc puțini intelectuali români activi (mai puțin de 5).
Încep cu laudă lu' Ernu: pen'că'i pasă, e atent, critică, propune soluții; laudă lui, e un intelectual și gata.
Pe mine azi mă doare'n cot de soarta cărții, dacă mi'ar fi zis cineva acu' 20 ani c'am să zic asta acuma, l'aș fi'njurat. Da' acu' 20 ani abia mijea internetu'.
Cartea (în formatu' ei clasic, pe hârtie) și'a jucat rolu'. D'acuma'i o piesă de muzeu, muzeu' din apartamentu' fiecăruia. Cartea'i peștele de sticlă, mileu' de pe TV al părinților noștri.
Cei care scriu cărți, literaturiștii (turiștii literei), nu merită atenție nici cât o ceapă degerată: pe vremea dictaturii au șoptit cu dublu-înțeles, atâta au putut; pe vremea capitalismului fără limite s'au racordat fiecare la o bortă de cur și trag în ei cât pot. N'au produscreat nimic notabil pe plan intelectual: n'au observat nimic, n'au înțeles nimic; enumerat cu fiorituri, făcut mișto, certat ușa cortului. Au ajutat, în schimb la producerea unor obiecte de muzeu, decorații de mobilă, adică au ajutat o industrie, industrie a cărui scop n'a fost niciodată altu' decât ăla de'a face bani, chiar dacă s'au folosit de greci și renaștere, de autori autentici. Literaturiștii s'au ajutat pe ei înșiși, doar atât. N'au a face, și n'au avut vreodată, cu cultura, așa că soarta lor n'are nici o șansă la urgență.
Nu'ș de unde le'a intrat ăstora în cap că e justificat să trăiești din scris ficțiune? Da nu contează de unde, are să le iasă așa cum le'a intrat: pe nesimțite.
Da' să mă'ntorc la Ernu, care, spre 'osebire de literaturiști, compune, mișcă, alături de vreo 3-4, cultura azi în România. Partea care mă interesează în eseu' lui e aia cu digitizarea sistematică, planificată, recuperatoare (cealaltă digitizare, informală, deja se petrece). Subscriu cu toate mâinile: un efort sprijinit de Stat de creare a unei biblioteci virtuale românești, ficțiune și non-ficțiune. Io m'aș băga la non-, dac'ar fi așa vreo inițiativă publică și loc de varii nepoți. Efortu' Statului, aici, ar fi, în primu' rând, de natură legală: un fel de temperare a copyrightului ca să le poți pune online în beneficiu'/prezervarea civilizației. Implicarea Statului în cărți are rost, de la manifestu' lu' Ernu încolo, numai împrejuru' digitizării, câtă vreme suntem în capitalism. Că din digitizarea asta publică ar beneficia și industria de carte, foarte bine, de ce nu?
Industria de obiecte de tip carte are să continue așa, la marginea morții, de decor; numa' că și'a pierdut dreptu' de'a mai avea vreodată pretenția a fi parte din cultură. Oricum, nu mai mult decât industria de sandale.
Apropos, ăștia care v'agitați cu proprietatea intelectuală și copyrightu', n'aveți nici o șansă, voi ați dispărut de cam un deceniu din orice plan al realității care contează. Cu cât recunoașteți faptu' ăsta mai repede și vă racordați la o altă bortă, cu atât aveți șanse mai mari la supraviețuire.
Bon, și'napoi la Ernu. Dincolo de digitizare, nu mă bag, nu mă'nteresează. Da' subscriu iarăși la imaginea de context, la peisaju' intelectual descris de Ernu. România e într'un stadiu avansat de descompunere, culturală și altfel. E nevoie de mișcat în contra, pus ceva peste altceva, întru prezervare dacă nu creștere .
Cam atâta's io de acord cu tipu' ăsta: în mare, zic io, e un betonist.
Da' a călcat și pe ou: "Pentru a rezolva această dilemă nu e nevoie de un regim aberant precum comunismul, firește, libertatea e la fel de importantă în această ecuație, însă avem nevoie urgent de crearea unui fond de burse pentru scriitori." Dilema fiind între timp și libertate.
Domnu' Ernu, comunismu' n'a fost un regim aberant, că doar asta recunoști implicit în tot eseu'. Dictatura a fost aberantă. Comunismu' nu e dictatură. Drept, o fi trecut prin dictatura proletariatului (cum altfel să recuperezi libertatea celor care culeg de la cei care aleg?) și s'a'nțepenit pe drum în dictatura unor idioți (așa cum azi capitalismu', pornit de la idei de bun simț, s'a'nțepenit în dictaturi private și tribalism), da' asta nu face comunismu' un regim aberant. Poate foiai a zice regimu' Ceaușist, ok, Stalinist, ok, securist, ok, da' nu comunist.
Mulțam pt. eseu, d'le Ernu, da' păcat că nu'i pe blog la matale să'i pun și link. Ai putea să'ncepi cu digitizarea chiar acolo.
Peseu: În comparație cu literaturiștii (rimând cu fripturiștii) mă gândesc la cei care scriu nu ficțiune ci text compilabil, atât de corect încât o mașină i se supune, cei care scriu free software, software liber. Programatorii ăștia au asamblat în ultimu' deceniu un ditai sistemu' de operare cu o grămadă de scrieri/instrumente software, toate sub un anti-copyright, adică scrierile lor nu pot deveni proprietatea exclusivă a nimănui: scrieri care permit oricui să scrie, să experimenteze, să măsoare, să calculeze, să comunice, să cunoască, să crească; pe scurt, scrieri care sunt infrastructura dinamică a Internetului. Iar literaturiștii sunt atât de proști încât nici nu le dă prin cap să le observe, nicicum să le utilizeze (n'ar fi'n stare să recunoască o creație nici dacă i'ar mușca de față). Sau, cei care nu's proști, ignoră fenomenu' ăsta din jalnică slugărnicie mercantilă și idioție filosofică. Numai așa'mi explic cum de încă preferă să plătească licențe pt. sisteme de operare comerciale, doar tot Jan plătește, ăla care încă crede că literaturiștii au vreo treabă cu cultura.

2010-02-22: Unii europeni speculează, degeaba, că, dac'ai număra, muuult mai multe ucideri s'au comis în est decât în vest. Asta, zice europeanu', pt. că esticii, virusați de budism, Vedanta etc. nu recunosc existența realității, de unde, normal, după capu' occidentalului, poți să omori liniștit sau să pui femeia în urmă cu doi pași, toate astea pt. că's doar aparențe.
Zic că speculează cu picioare cam scurte pen'c'amicu' nostru european nu duce gându' pân' la capăt: dacă realitatea n'are os ontic, atunci de ce'aș ucide? Dacă femeia'i om doar în aparență, atunci de ce mi'ar păsa atâta să meargă cu doi pași în urmă?
Argumentu' europeanului cu estu' nihilist e pe jumate. Cealaltă jumate îl desființează la loc.
Asta vine de la profii sforăind de la catedra europeană: realitatea are trei părți, aia de sus, de mijloc și de jos... și tot așa, de unde, dacă io's propitar p'aia de sus, îs mai tare ca ăla care'i propitar p'aia de jos, etc. Iac'așa mi se umple viața cu partea de sus, de mijloc și de jos care trebe potrivită cu alte părți de sus, de mijloc și de jos. O frecție fără sens câtă vreme nu'i fizică sau inginerie.
Europeanu'i specialist în dat cu ceață: în numele creștinismului a ras civilizații, tot în numele creștinismului a furat de'a spart, a vândut iertări ș'a terorizat popoare inchizitorial.
Eu m'aș uita la ce întindere au dialectele în est: asta mi'ar spune aria geografică pe care oamenii reușesc să se'nțeleagă cumva, au un numitor comun; la asta estu' bate vestu' clar: dacă nu'ți iei în serios prea tare propriu' cur, adică dacă te educă cineva că totu'i trecător, o aparență, ajungi să te'nțelegi cu mai mulți.
Uciderile, europeanu' ar trebui să le numere relativ la mărimea populațiilor în care s'au petrecut, nu așa, en-gros. Da' orice rezultat ar da, uciderea celuilalt n'are treabă cu filosofia estului, nu'și prea are rostu' în tablou' mare, estic, al lumii. Când au descoperit Chinezii Africa (budiști fiind), au descris ce'au văzut și i'au lăsat în pace pe băștinași.
Filosofia estului, însă, îți permite să fii cu adevărat liber: poți desființa orice la o adică, da' n'o faci pen'că n'are rost (cum să desființezi ce nu ființează?), ș'atunci când ființezi ceva, o faci cu umor știind c'o faci, în esență, degeaba, o faci pen'c'așa ai chef, nici o condiționare sau piedică nu poate fi luată'n serios, adică mai în serios decât propria ta alegere. Și dacă totu'i o iluzie preferi s'alegi iluzia mai faină să'ți ocupi timpu' cu. Sau iluzia cea mai neagră, depinde de digestie, vorba lu' Huxley.
Dacă eu nu sunt și nici tu nu ești, atunci ce ne agităm așa? Încotro?
Dispariția onticului din discurs nu duce la dispariția moralei, ci a gargarei despre morală.

2010-02-21: Blogurile sunt un mod de a comunica. Ce au ele diferit de alte mijloace media (ziare, TV) e că ți se poate replica, fără să poți controla replica asta în vreun fel, adică blogurile nu sunt read-only.
Sunt diferite nivele de a replica: Unu'i comentariu', care'i stocat alături de blogu' comentat. Altu'i trackbacku' care stochează comentariu' pe blogu' comentatorului da' anunță și pe cititoru' blogului comentat că există o replică/comentariu la ce citește. Cu alte cuvinte, un trackback asigură comunicarea în ambele sensuri între două bloguri. Calitatea unui trackback e superioară unui comentariu pt. că poate fi reeditat până la forma considerată clară de cel care'l scrie și pen'că dispune de mai mult spațiu decât un comentariu, spațiu care permite o replică mai stufoasă.
Observ că bloggerii la care am făcut recent trackback au refuzat să'l accepte la destinație, motivu': pt. că's trackbackuri critice (în sens intelectual) la adresa intrării respective. Asta spune câteva lucruri: 1. despre receptorii care'au șters activ trackbackurile mele recente către ei: a. că nu vor ca cititorii lor să știe că există o replică la ce'au scris; asta e lașitate comună, șopârlism, piticism cultural; pe lângă faptu' că prin asta receptorii demonstrează că nu's calificați să vorbească'n numele democrației sau toleranței pt. că'i pe șleau că le displace, în fapt, și una și alta. b. că nu'și dau seama că propriii lor cititori or să fie dezamăgiți de calitatea morală a unei astfel de încercări de cenzură, atunci când vor da altădată peste replică. c. că le place muuult de tot să se citească pe ei înșiși exclusiv și cel mult să mai treacă vreunu' doi să le sufle'n pânzele dragostei de sine. d. că nu știu ce'i trackbacku' și nici n'au avut măcar curiozitatea să vadă ce'i cu mecanismu' ăsta, atitudine improprie pt. un intelectual.
În general, cei ce se ofensează ușor de trackbackuri care nu's spam, dau dovadă d'un infantilism hilar. De ce dracu' mai scrii o idee dacă ți'e frică s'o expui unei replici? Și ce sens are frica'n contextu' ăsta?
2. despre bloguri: că sunt luate, în sfârșit, în serios ca mijloace de comunicare/informare; dacă ai ajuns să te temi că cititoru'ți ar putea da' de critica la textu' tău, înseamnă că blogu' chiar contează.
Nu mai vorbesc de situația blogurilor mizerabiliste: alea făcute ca să'mpingă reclame, o variantă bășită, cu aceeași soartă ca ziarele și TVu', a celor ce'ncearcă să trăiască din vânzarea de cuvinte. Numai autenticu' nu plictisește, făcătura expiră rapid.

2010-02-21: Michel Moore's movie, Capitalism, a love story, made more clear points than I expected. Congratulations, Michael.
One among those is that given that 1% of the population owns 95% of the wealth in this country, there's the question: why is this possible? Why 99% of the population accepts this state of facts? His answer is: because each of these 99% hopes he'll get a chance to be a part of the 1%.
Indeed, he's mostly right. It's based on hope or sloppy philosophy.
But there's more to it: those 1% wealthy guys own not only dead property, but a property which is alive. People who make a living from playing with and selling words, who believe that they themselves will get rich in turn by producing "intellectual property", hot air that somebody is supposed to pay for, who only want the others' cash subscription to their freedom of non-free speech. Meanwhile these guys are owned. That is, the wealthy 1% owns also, beyond objects, a part of the population, that part which rents the microphone and enters into each house each morning, houses in listen-only mode and still paying for it. This owned, active part of the population, the media people, will avoid the main subject or twist it into an unrecognizable shape. That's why I estimate that no significant number will answer to your call at the end of the movie.
No wonder Roosevelt's second bill of rights still stays ignored.
By the way, Michael, even this movie made money for, among others, those you criticize. Why not make one free, libre, public domain, so the majority of the population will be able to watch it, share it, discuss it, circulate it and learn its own fate? You should be able to afford it 'cause certainly you got beyond the reasonable individual wealth limit (a lifetime of average wages) in the process of making these movies.
And one more, about the example with the low waged pilots; it made me discover why work division or specialization needs to be limited somewhere along the road: once you get specialized too deeply, you are at the mercy of your employer because there are relatively fewer alternative places you can go if you get abused, that beyond losing your philosophical horizon in the specialization process. So not all is pink about the division of labor. One has to stop it close enough to the surface to avoid being left at the mercy of algorithmic profit-makers.
Thanks again for this one, Michael, but beware, if your next media production will not be covered by an open license to view and share, I will not watch it and will avoid mentioning it in any context.

2010-02-21: "...când păstrezi iluzia unei purități visate a trupului, a actului sexual, a unei sublimări oarecare a animalității, tendința e să rămâi neîndurător, moralist și crud. Orice subzistență a unui teritoriu cât de neînsemnat al purității visate atrage după sine cruzimea." zice 'aci, meden agan.
Îs multe exemple care par a sprijini observația de mai sus, subtilă ce'i drept, da'n principiu falsă, sau, mă rog, trasă de păr din stilism.
Falsă, odată pt. că'i mai frecvent să fii moralist și necrud sau îndurător: personaju' imaginar Isus era mai degrabă îndurător, așa zic, măcar de ochii lumii, cei ce se prefac că'l urmează; a doua pen'că oricine a trăit o viață autentică, asumată, n'are cum fi altfel, cu câteva excepții concrete, decât îndurător: a avut timp să vază accidentele, excepțiile, să se ierte pe sine din când în când.
Iaca exemplele: Cristian Tudor Popescu și domul din Koeln, Cărtărescu și străzile Germaniei, Mircea Badea și matematica de performanță, comunismu' și capitalismu', pornografia hard și toleranța.
C.T.Popescu e crud cu el însuși, într'o continuă depresie, pt. că a fost educat că domu' din Koeln are puritatea aspirației către cer, către absolut, pe cînd domu' ăla a fost construit de buni meseriași, pt. care materialele n'au fost o problemă, pen'că niște săraci, altundeva, plăteau în felu' ăsta propria lor păcăleală. Cei care au vrut domu' așa, "aspirând", l'au vrut așa ca să inspire venerație din motive pragmatice (să inspire autoritate, la prima vedere, dincolo de om), asta a și făcut. Cruzimea lui CTP vine din fetiș.
Cărtărescu, făcând parte din generația care s'a închinat la Neckermann și Mercedes, generație care zvonea că poți să lingi astfaltu'n Germania, e crud și el, și tot trist, când e dezamăgit că nu mai sunt germanii ce'au fost (..în mintea lui), acu' că s'au impurificat cu cei din est (care erau niște germani decăzuți din puritate, atinși de comunism). Crud și cu românii și cu el însuși. Tot dintr'un fetiș mai vechi, venit din propaganda capitalistă prin securiștii abia smulși de la țară și plimbați prin străinătate. Străzile Germaniei au tendința să fie mai curate și mai fără gropi datorită climei, mai umede și cu variații de temperatură mai mici decât în România. Mai e și diferența de organizare (limba și clima), da' țeapa pe care'a luat'o el de la Berlinezi, am luat'o și io în 2004 (de la vest-berlinezi necontaminați, mai dihai, a trebuit să plătesc 700 euro pt. apa consumată de noi într'o lună, pt. că am avut încredere și nu i'am pus să citească contoarele când am semnat contractu' de'nchiriere "îs germani dom'ne, te poți baza pă ei"). Adică Germania e cum e din motive pragmatice: clima și istoria.
Mircea Badea e și el cu fetișu' de gât, când pomenește de "matematica de performanță", un termen care'și are originea la profesorii de mate care pregăteau algoritmic elevi, un fel de linie de asamblare, pt. olimpiade; e crud cu el însuși și cine se mai întâmplă, nu atât de naiv/crud ca primii doi, pen'că'i oleacă mai trăit, da' i'a rămas păcatu' mândriei pe post de cruzime. Da' matematica, oricât de abstractă sau rămuroasă ar fi, e modu' de'a fi pragmatic al minții: n'am fi mai odihniți dac'am observa c'asta'i invariantă la aia, și ailaltă e simetrică cu vecina ei? Odihnă de performanță? :) Performanța i'un termen impropriu matematicii, o dimensiune pe care n'o are, o lățire nejustificată de sens dinspre domenii mai corporale.
Deci, pân'aci, fetișu' dă'n cruzime, iar fetișu' vine dintr'un pragmatism criticat insuficient, trăit doar pe jumate.
Puritatea trupului n'are cum deveni fetiș decât dacă se'ntâmplă să te constipi complet vreo lună; adică are cum deveni fetiș numai atunci când ești bun de trecut pe pastile de mentenanță, din alte, varii, motive, gen Ioan din apocalipsă.
Acuma se vede clar, sper, că și cruzimea comunismului cu capitaliștii și a capitaliștilor cu comuniștii vine tot dintr'o pragmatică, nu din vreun fel de puritate. Nu poți să faci comunism cu oameni care nu'nțeleg că nu pot exista izolați. Nu poți să faci capitalism cu oameni care înțeleg asta. Deci o cruzime reciprocă există (nu există centru decât ca impostură în afara limitării averii personale la o viață de om, adică la un secol de salarii medii), da' relativ îndurătoare în democrație. În schimb, pt. cei care'au prins pragmatismu' lor mai mult din cărți, doar puritatea ideii contează, de unde fetișismu'i gata, de unde și cruzimea neîndurătoare, care, n'am nici o îndoială, se moaie când s'apropie fapta.
Cât despre pornografia hard, ea are un motiv tot pragmatic de a exista: niște tipi s'au gândit că pot să trăiască din manipularea instinctelor. Au început soft, că venim din evu' mediu, ș'au terminat hard, că omu' se obișnuiește și nu mai plătește softu' cât făcea o generație înainte. Nu cred c'asta duce la toleranță, duce la sastisire, dacă nu la impotență. Iar sastisirea poate să treacă cu generația: de la societatea seculară a Afganistanului din '1970, cu universități și cu femei în fuste și părul lung și liber, la societatea fundamentalistă de azi, în care o cântăreață e descalificată'ntr'un concurs pen'c'a dansat pe scenă (altfel bine'mbrobodită și cu fustă luuungă).
Adică: 1. pornografia hard n'ajută la toleranță, în sens intelectual, ci la sastisire, altă, mai pârlită, cărare, 2. iar moralitatea poate fi de simț comun, contextual, nu neapărat crudă, 3. iar atunci când moralitatea e crudă și neîndurătoare, purtătoru'i netrăit, sau neintrospectat, destul.
Într'un fel, și cei care cred că'i justificat să trăiască din produs și vândut ficțiune azi sunt un fel de pornografie hard, o exasperare, dincolo de care nu mai sunt decât organele, enzimele, reclamele, celulele, interjecțiile, cruzimea; nici o relație reală cu cultura, cu omu' real. Ficțiunea e o joacă a minții și internetu'i aci s'o servească și s'o împartă pe gratis (îi zice comunicare și'i comună omului precum curu', sau limba), tot pragmatica inginerească bat'o vina, deci endgame pt. cei care speră să vândă și să cumpere expresii de gânduri (endgame cruzimii). Devine din ce în ce mai transparent că ăștia care'și vând cărțile de ficțiune n'au nimic special de spus, afară de pretenția că merită să trăiască din asta. Or să dispară cum au apărut, cu cruzimea lor cu tot.

2010-02-21: Az ti postilam on Music from the Pirin Mountains (1994) by Bisserov Sisters. wish u were there.

2010-02-17: Pt. că'mi adusei aminte iaca o scrisoare redactată de 22 tineri (vârsta între 24 și 40), pe 14 Martie 1997, cercetători din Institutul de Fizică Iași (pe atunci personalul Institutului era de 100, din 300 oameni în 1990 a ajuns la 30 de oameni în 2008):

Deși suntem un grup de tineri cercetători în fizică din Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare IFT-Iași, suntem convinși că mesajul nostru reprezintă un grup mult mai larg de cercetători din toate domeniile științei.
Dorim să vă reținem atenția asupra posibilelor consecințe negative ale politicii preconizate în acest an de guvern în ce privește cercetarea din România.
Înțelegem că guvernul cere cercetării românești o “rentabilizare”, însă conceptul de rentabilizare a cercetării nu poate fi utilizat astăzi în România, pentru că cercetarea fundamentală nu are decât efecte strategice asupra economiei sau culturii iar cercetarea aplicativă nu dispune de o cerere coerentă din partea unei economii în plin proces de restructurare. Cercetarea aplicativă își poate formula și susține obiectivele doar pe baza cerințelor reale formulate de o economie sănătoasă structural. Pe scurt, economia și cercetarea trebuie abordate diferențiat.
Aplicarea unei rentabilizări forțate prin reducerea fondurilor acordate cercetării e o metodă ce presupune un efort minim din partea oricărui guvern însă nu duce, în cazul României, decât la îndepărtarea din cercetare a generației formate după ’89. O restructurare reală a cercetării pornește de la competență și organizare. Dacă vom fi lipsiți, prin această “rentabilizare” inadecvată și inoportună, de salarii, suntem forțați să ne reorientăm activitățile, cercetarea va pierde o generație, va pierde terenul câștigat până acum pe plan internațional, România va fi forțată să plătească, în următorii ani, specialiști din străinătate pentru probleme rezolvabile local, iar acest guvern va trebui să-și asume răspunderea pentru aceste consecințe.
Nu putem subzista numai cu pasiune.
Ne permitem în încheiere să subliniem că în ordonanța nr.8 din 31 Ianuarie 1997, guvernul a stabilit că cercetarea e o prioritate bugetară și sperăm că reglementările de aplicare ce vor fi elaborate nu vor înțelege prin asta reducerea la jumătate a fondurilor acordate cercetării.

Am trimis scrisoarea pe 14 Martie 1997 către Prim-ministru, Parlament, ProTV, Antena1, Adevărul. Recunosc că scrisoarea sună ca lovind o pisică cu o păpădie.
N'a publicat'o nimeni. N'a pomenit'o nimeni.
Dintre semnatarii de atunci, în 2008 mai rămăseseră în Institut doar 3 (cu vârsta de 50+). Cea mai tânără semnatară a plecat, ultima, parcă, prin 2006.
Eu am plecat din țară, fără mare entuziasm, de oboseala hărțuirilor cu finanțarea, în 1999, penultimu' dintre semnatari, cu gându' că mă'ntorc peste un an. Am refuzat, între timp, 4 oferte de termen lung: 2 în cercetare, 2 în industrie (ambele externe României, USA și Germania). M'am întors în țară prin 2005, cu gându' să rămân să fac o bibliotecă digitală semantică a cercetării românești (pt. care mă pregătisem 6 ani în 2 laboratoare externe de cercetare, USA și Germania), am mai refuzat 2 oferte permanente din industrie (ambele externe României, USA și Franța), am plecat iar în 2006 pt. că salariu' de bibliotecar, dacă m'aș fi angajat, ar fi fost mai mic decât chiria unui apartament de 50 metri pătrați. Am refuzat ofertele alea pt. că educația mea a fost plătită din bani publici și am considerat că'i datoria mea morală să lucrez numai în chestii de care publicu' (dacă nu românesc, măcar public) să poată beneficia direct, asta am și făcut din 1989 până'n 2008. Experiența mea e că'i practic aproape imposibil să lucrezi onest pe termen lung în beneficiul direct al publicului (în afară de măturatu' străzilor), adică e un fel de politică/model care intervine continuu împotriva interesului public pe oriunde am fost; aia e o politică capitalistă, corporatistă și globalistă, care forțează algoritmi concepuți să lucre'n beneficiul unor triburi private de investitori. Nu cred că prostia e singura responsabilă de piedicile astea: am întâlnit oameni rezonabil de inteligenți peste tot, da' filosofic idioți cu o excepție abia observabilă.
Istoriile celorlalți plecați sunt, probabil, calitativ, similare și sunt răspândite uniform pe glob: din Japonia în USA și din Africa de Sud în Canada.
Cei plecați sunt bine mersi și lucrează, în afara României, pt. varii universități, institute și corporații. Adică vă sunt competitori, capitalism, nu'i așa?. Adică le plătiți indirect salariile când cumpărați pe datorie un frigider marca X, un telefon marca Y, un software marca Z, deși ei nu mai lucrează pt. voi. Profitu', oricum, se duce la alții, care nu știu decât să folosească sclavi. Măcar părinții celor plecați își primesc "pensiile" cu regularitate.
Ce s'a petrecut cu Institutu' ăsta s'a petrecut cu toată cercetarea din România: cât am lucrat io acolo, cei 10 ani, a fost o imagine fidelă a cercetării românești la scară locală, precum în ceruri așa și pre pământ. În rezumat, cercetarea românească a fost decimată continuu din 1996 până'n 2000 (sau din 1990 până'n 2008 pt. cei mai relaxați). Adică cercetarea românească s'a micșorat cu 86%. Responsabili de dezastrul ăsta au fost politicienii români care au promovat capitalismu' "laissez-faire", globalizarea și debilitarea Statului Român. Ăștia mai sunt și azi în parlament și voi le plătiți încă salariile. Dacă unu' care are o meserie reală n'a văzut asta pen'că era ocupat, mai treacă de la Vodă Ghica, da' să fii politician și să continui cu ideile astea, nu mai ai, azi, nici o scuză.
Acu' c'am rezolvat'o, toate fiind la locu' cuvenit, ne'a mai rămas să dezgropăm ritualic morții comunismului.
Ok, să'nființăm atunci și Institutul pt. crimele capitalismului. Îl comasăm cu memoria exilului și crimele comunismului ș'avem ceva rotund: Institutul de istorie. Sau, mai bine, cerem d-lui Oprea să promită că, după ce termină cu crimele comunismului, se ocupă de crimele capitalismului, da', dacă se poate, cât mai suntem încă în viață, s'apucăm și rezultatele.
Eu vreau să știu cine, sau ce anume, a explodat bomba cu români (mă gândesc și la "căpșunari") și cui a folosit asta. Se poate ocupa de asta vreun Institut sau rămâne doar bârfă, manele și folclor? Vreau să văd lista cu dispăruții comunismului pe stânga și dispăruții consumismului pe dreapta, să fie balans mă'nțelegi, la fel cum voi să văz lista cu torționarii de ieri pe stânga și torționarii de azi pe dreapta, cu toți cei care mai sunt în viață după gratii, la zoo.
De fapt, nu se poate să faci o listă cu criminalii capitalismului, că's majoritatea privați, nu'i obligat nimeni să'i listeze pe undeva că nu's oficiali. Doar ăia oficiali pot fi listați, da' ăia oficiali fac legile. Mdeh. Vizibile rămân doar crimele sau rezultatele lor, vinovații se pierd în pădurea cu vorbe și titirezi.
*** În Libertate: adică dezlegați.

2010-02-16: Acu' vreo două săptămâni, pe France24 online, un CNNișor, văd, la știri (anume capitolu' "pastila zilnică cu anticomunism"), un român. Oleacă mândru, dau sonoru' mai tare și aflu că'i un domn Oprea, arheolog, specializat în dezgropat de morți uciși de comuniști. Mi'a trecut mândria, mi'am zis, încă unu' servind capitalismului ca atâția alții.
Nu pen'că ucigașii ăia n'ar fi vinovați, dacă'ntr'adevăr au existat, ci pen'că azi, în numele capitalismului, se petrec crime pe care nu le "cercetează" nici un Institut plătit din bani publici, din buget de Stat. Crime hard: oameni omorâți în războaie care servesc investitori capitaliști și crime soft: oameni a căror viață e atât de vândută datoriei încât se poate aplica un citat dintr'un articol review al lui Costică Brădățan despre o scriere a Herthei Mueller: "a world where the secret police do not necessarily kill you, but mess up your life enough to make you lose your mind." ("o lume în care poliția secretă nu te ucide neapărat, dar îți încurcă viața suficient ca să'ți pierzi mințile"), plus crima populară de azi: consumu' ireversibil al petrolului ca să'ți stea curu' la intersecție într'o tonă de metal, doar pt. că niște psihopați plătesc titirezi să te convingă să'ți cumperi mașină.
Trista ironie a istoriei face că posibilele crime comise de comuniști (sau de animalele care'i serveau) atunci s'au petrecut pe teme de transfer de proprietate de la Individ la Stat (la toată populația), transfer cu rostu' să permită întregii populații să evolueze, să educe cât mai mulți, ca apoi, în 1989, să'i transfere, educați bine mersi și bine crescuți, înapoi capitalismului; nu capitalismului românesc ci celui "autentic", vechi, pt. că ăla românesc n'are nevoie de ei, poate porni cu cimpanzei, ca orice capitalism nou. Creștini involuntar, comuniștii noștri, nu că cei uciși atunci ar fi fost generoși ca amerindienii.
Un amic s'a gândit să'și aducă și el aportu' involuntar la pastila anticomunistă zilnică și'a subscris la "asanarea mlaștinii morale a României anului 2010", adică la un apel care sprijină un director al unui Institut care se comasează din două foste.
Institutu' ăla, în opinia mea, nu e de interes public, nici cu numele vechi ("..pt. investigarea crimelor comunismului), nici cu numele nou ("..și memoria exilului românesc"): pt. memorie există blog sau arhivele naționale, pt. crime există procuratură. De interes public mi se pare, de exemplu, Institutu'n care am lucrat pân'acu' 11 ani, Institutul de Fizică Tehnică Iași: un institut tot național și tot de cercetare, care a ajuns de la 300 oameni personal în 1989, la 30 în 2008, din care majoritatea au acum vârsta de peste 55 ani, datorită politicii de stat (ne)dusă'n anii ăștia.
La asanarea morală a României aș subscrie și eu, da' pt. mine înseamnă cu totul altceva: înseamnă că'n 2010 e timpu' copt să nu mai permitem nici unui fost membru de partid comunist (sau informator la/colaborator cu Secu etc.) să ocupe vreo funcție publică/administrativă în Stat azi. Nu pt. c'au fost comuniști, ci pt. c'au servit activ și oficial o dictatură și pt. c'au participat atunci la perpetuarea unui sistem inactual deci sunt șanse să perpetueze azi o Românie inactuală și inadecvată intereselor proprii, adică au trădat Constituția de atunci a României. Președintele de azi e unul din ei. Probabil (n'am verificat) majoritatea celor care conduc Instituții publice azi în România sunt foști membri de partid comunist adică, practic, foști activi servili unei dictaturi. Îs suficienți adulți alternativi azi care să poată face treaba. E, adică, o problemă de mentalitate. O astfel de măsură nu era posibilă în 1989 pt. că nu puteai să ai administratori publici cu vârsta de 9 ani; da' acu'i posibil, și necesar. Să fie clar, nu mă refer la cei nefoști membri care au azi simpatii de stânga democratică (pe ăștia am să'i votez), mă refer la cei care s'au incapacitat atunci iar azi, drept consecință, n'au cu ce s'ajute la trebile publice.
Înțeleg emoția amicului, da' rațiunea nu i'a ținut pasu' dacă l'a votat recent pe actualu' președinte: cum poți trage deodată două căciuli de metal pe cap fără să te doară?
E posibil, mai degrabă, amice, că nu mai sunt bani suficienți de heirupiști soft, cântăreți ai capitalismului, așa că "memoria exilului" se comasează cu "crimele comunismului"; adică buna ta intenție n'are legătură cu ce se petrece de fapt: din doi directori de Institute trebe să rămână doar unu', celălalt poate rămâne adjunct sau șef de secție. Îmi pari așa de naiv că mi'aș împărți cafeaua cu tine ;)
Cu alte cuvinte, pt. mine asanarea morală a României înseamnă 3 lucruri, hai 4, ca să fie durabilă: 1. s'avem administratori publici/politicieni care n'au practicat servilitatea față de dictatură înainte de '89, adică măcar n'au fost membri de partid (asta e posibilă acum: oricine născut în '80 are acu' 30 ani deci e suficient de trăit să poată ocupa o funcție publică); asta se poate face de la următoru' vot uninominal. 2. limitarea averii personale totale la necesaru' unei vieți decente de om, adică la un secol de salarii medii pe economie; asta nu trece decât dacă facem o propunere populară de modificare a Constituției, trebuie să'ntrunim vreo sută de mii parcă? 3. listarea locurilor de muncă din Instituțiile publice pe propriile websituri, laolaltă cu descrierea responabilităților cerute, a salariului oferit și o interfață standardizată prin care un cetățean să'și poată declara candidatura; listarea candidatului care a reușit să ocupe poziția. 4. asigurarea unei industrii românești naționale care s'acopere măcar cheltuielile bugetare pt. educație, sănătate, cercetare, asigurări sociale, infrastructură publică dacă nu și o parte din necesaru' de consum al pieței interne (spiritu'i să nu se bazeze exclusiv pe măriri de taxe).
Prin industrie națională nu înțeleg o industrie în care Statul are X% acțiuni dintr'o industrie a unei corporații globale (Statul este, în cazul ăsta, în mod declarat aservit intereselor corporației ale cărui acțiuni le deține: ori este condus de corporație ori nu'și poate servi propriul interes fără acordul corporației), înțeleg că Statul organizează industria aia și decide suveran cum împarte rezultatu' ca s'acopere nevoile interne, naționale.
Hai ș'a 5-a, să ne rămână și d'o cafea: renunțarea la sistemu' Windows din administrația publică (știe careva cât costă licențele pe care le plătește guvernu' României lu' Microsoft și Adobe azi?, eu m'aștept să coste măcar cât fac 2-3 Institute Naționale de Cercetare/Dezvoltare, cu portar cu tot) și migrarea pe alternative free software: Debian, Ubuntu.
De'ar fi să mă ocup de crimele de azi sau de crimele de atunci, aș avea trei motive să mă ocup în special de cele de azi: 1. pt. că se petrec azi și e mai ușor să verific; 2. pt. că cele de azi se petrec în numele profitului unor psihopați în timp ce alea de atunci se petreceau în numele binelui general, bine care s'a și petrecut (școală obligatorie de 10 clase pt. toată lumea, asigurări sociale și sănătate garantate pt. toată lumea, lipsa discriminării de orice fel: rasă, etnie, sex, culoare, avere etc.) 3. pt. că dacă iese cu câteva condamnări efective, prin procuratură, s'ar putea să ne rămână și bani de pensii.
Libertatea cuvântului în capitalism e ca nunta mută: ești liber să vorbești da' mai bine taci sau vorbești numai despre ce ți se plătește c'altfel îți pierzi până și statutu' de sclav, și, odată cu asta și asigurările de sănătate, sociale etc.
Chiar așa, la următoarele alegeri am să verific candidatu' meu preferat: dac'a fo' membru PCR după '80, adio, nu mai pun ștampila pe el: ăla/aia n'are ce căta să reprezinte sau să facă ceva actual azi la nivel public prin România.
Sau, mai simplu, amice, mie'mi pasă de "asanare morală" și'mprejuru' meu, oriunde mă aflu, și'n vecinătatea prezentului meu, vecinătate temporală pe care o'mpărțim și eu și tu, și d-na Mueller și dl. Oprea și președintele.
Îmi imaginez că prin '60 sau '80 erau români entuziaști care dezgropau morții capitalismului cu aceeași ardoare, da', la fel ca azi, nu se ocupau și de morții comunismului de lângă ei. Vorba clasei a II-a primară: după război mulți viteji s'arată (să cânte la curtea nouă).

2010-01-28: Bring on the night (studio version, concert version) of Regatta de Blanc (1979) by The Police. 'ave a nice trip.

2010-01-26: Just visited a hospital claiming to have an anti-smoke policy: there was a place for smokers two parking lots away from the nearest hospital building, near the highway. Note that the policy is called "anti-smoke" not "anti-smoking". Note that the highway is called "freeway". Note that, in any movie where somebody gets into a car and drives on a "freeway", the music starts, so you won't notice the total ridiculousness and ugliness of that activity.
The same hospital has a chapel for prayers inside one of the buildings. In my opinion, the place for smokers and the place for prayers should be swapped.
Now, there are plenty of modern parasites writing on how to quit smoking; they know better, they know it's bad for you, because it was bad for them, or it's just good for them that they can sell you, the smoker, a book on the subject. I am continuously amazed on the reasons these non-smokers smoked some time ago: to feel manlier, because others smoked, because of some advantages (?!?).
I remember exactly when I started smoking: it was 29 years ago, the autumn of 1981, in a toilet in high-school, after a general math test, when a friend and colleague of mine lit up a cigarette and started reading a letter he received from his girlfriend. It was a romantic letter. He invited me to smoke along with him, I was a non-smoker like all these ignorant anti-smoking pricks today. But I lit one for myself, listening to the reading and was transported from that toilet into an undefinable place. If that place has a name it should be poetry, or art. I decided then to smoke regularly. The second day I smoked a pack. I reached 3 packs a day in my most intensive periods of work or excitement and I'm smoking one pack a day now.
That's when I decided to smoke. I knew already that smoking contains poisonous substances and is addictive because of the nicotine, that's why I didn't smoke until then. But the mind alteration I got from smoking that first cigarette opened an unknown space for my mind. I'm pretty sure that was at least 50% of chemical origin, the rest of it was the reading, but only a brainwashed idiot would try to measure that exactly.
After that, I lived moments of incomparable quality along with my cigarette; sorry folks, no human, dead or alive, was able to ever generate moments like that in my life. Chemistry, I suppose, or chemistry and biology, who knows? who cares, anyway, among the non-smoking drones today; but that doesn't make it inferior to an individual's best life experiences. These experiences come at a cost, but anything real comes at a cost, so you have to decide all the time if you accept the cost or not for anything you do.
Now, I write this because I'm harassed continuously by the arrogance of these anti-smoking ignorants.
First, you ignorants, know it now that if you do any activity other than directly growing your own food and directly building your own shelter, or educating someone to make these after you done them, you are on drugs. Whenever you want to recommend somebody to quit smoking you yourself should do the following: - stay out of church, that is a much dangerous drug: it doesn't even tell you when you're overboard; - burn all the music albums, all the art items you have: those are also drugs, illusions that "help" you carry on with your miserable drone life; - burn all the books you have: those are also drugs, they're just playing with your imagination, nothing is real, and if something seems real in them, it's because it is a copy; - don't do mathematics, physics, engineering or computer science either: those are drugs for some types of minds for which lighter drugs, like beer, driving, fiction or TV staring, are not enough; - never drink anything else but water: the rest are drugs, which, like all the drugs enumerated above, keep you living under the illusion that you're worth more than a random spit. - throw your TV away: that would prove yourself that you're not only a lemming with attention deficit disorder. - burn your car, never drive a personal vehicle: that's also a drug so insidious you are never aware of the crime you're committing. - throw your so-called "assets" away: there is in some part of your mind a corner that's high on them right now, if you own anything. - never mention Hitler for educational purposes, you are, as a militant anti-smoker, a drone follower of his already.
As long as you're not following all of the 9 steps above you should shove your non-smoking advice up your ass, you don't have any right to suggest anything related to drugs to anybody else but yourself, actually you are a long living empty life common moron, exactly like those who waste their longest part of life on drugs.
Your long list of lame and meaningless addictions seems more disgusting to me than my smoking ever seemed to you, I just never bothered to tell you until now, when your harassment has became surreal and embarrassingly stupid for a human society.

2010-01-09: M'am obișnuit cu desertu' lu' meden agan/soirs, prăjiturica autentic intelectuală cu care mă delectez din când în când: de multe ori are gust și mă tonifică, atunci când nu e intelectualistă, e o provocare sănătoasă la meditație/introspecție. Așa sună (ar trebui să sune), pt. mine, europeanu': observator, ațos, prizonier câteodată în estetica propriilor gânduri ca'ntr'o bulă; bulă care, sclipind surprinzător în lumina contextului, se dizolvă'ncet spre undeva aiurea, după ce'ți revelă o bogăție a clipei. Blogu' ăsta, Humanist, sau oricare altu', ar conta chiar și numai de s'ar ține scai de intrările din soirs.
Azi, la desert, primesc câteva din gândurile lui despre 1989, sentimentele prezente atunci. Dincolo de, sau pe lângă, cele pe care le simt la fel, adnotez:
"Solidaritatea europeană": media occidentală crease de mult un clișeu despre viața "dincolo de cortina de fier", un văl călduț în care europeanu' de vest sau nord-americanu' să se simtă bine, progresist, generos, în general să simtă mai apăsat ce nu simte de obicei. Francezii, erau atunci încântați să interpreteze ce se petrecea în România ca pe un ecou al propriilor imagini despre ei înșiși: luptători pt. libertate, egalitate, fraternitate. Pentru câteva zile chiar asta făceam atunci, noi românii, la fel de romantic ca francezii cândva. Chiar și numai pt. zilele alea românii sunt, independent, europeni.
"Sentimentul libertății": am văzut deunăzi, un clip cu un vultur care'și face vânt de undeva de sus, agață o capră de munte și'o târăște până cade'ntr'o prăpastie, apoi își ia prânzu' frăgezit așa, întinzându'i mațele. Cam asta mi se pare mie că i s'a petrecut României: o neatenție de capră care'a transformat'o'n prânzu' unei dihănii zburlite cu stomacu' gol, egoismului și ignoranței dintr'un creier cât un muc. De atunci, pt. mine, vulturu' nu mai e simbolu' libertății, ci agresivității.
Vulturu' nu simte libertate: n'are cu ce. Vulturu' nu e liber: face cât poate el ști. Iar noi rămânem niște capre idioate dacă interpretăm ignoranța agresivă și egoistă ca libertate.
Dacă o să am ocazia să fiu martor real la o astfel de scenă, vulturu' ăla și'a gasit nașu': am să'i sfărâm capu' fără să clipesc. Vulturu' a devenit, de atunci, pt. mine, o specie de care e necesar să mă lipsesc. Cu toată influența școlii, care m'a învățat că ecologia/natura e un lucru care trebuie respectat și înțeles, gândesc acu', după clipu' cu pricina, că sunt și eu un lucru natural, un om, și că respectu' trebuie acordat condiționat, numai după ce filtrez prin propriile mele valori (născute contextual, ecologic, de asemenea, adică într'un efort de înțelegere): faptu' că omu' a supraviețuit, până acum, evoluției, se datorează deciziilor luate de om pe parcurs ( la fel și faptu' c'are să dispară curând pe baza confuziei între libertate și ignoranța agresivă). Reacția din 1989 a fost o decizie de tipul ăsta. Rămâne relevantă.
Cândva, cui mă întreba idiot: "Crezi în Dumnezeu?" răspundeam "Cred în Natură". De la chestia cu vulturu' mi'am schimbat răspunsu', "Nu cred în Dumnezeu, Nu cred în Natură, eu, un om, sunt natura(l), și aleg să cred în Om" (o anume sub-specie a omului de azi: cea care încearcă să înțeleagă pe baza a ce a aflat omenirea și alege cu fapte pe măsura înțelegerii).
"Sentimentul egalității": ironia'i că societatea aia fusese construită din principiu pt. sentimentu' ăsta, iar sub-specia aia de oameni a simțit egalitatea teatral și numai după sfârșitu' ei și doar pt. câteva zile. Fiecare din ei era responsabil pt. degradarea de până atunci a propriei demnități. A meritat, totuși, chiar și numai pt. câteva zile, și chiar dacă sentimentu' autentic se duce odată cu generația și chiar dacă degradarea demnității a continuă și azi.
"Sentimentul insularității. Știai că nu mai vrei comunism, era clar." Nu era clar deloc, ce era clar e că nu voiam dictatură. Mi'aduc aminte că prin 1990 ne'am întrebat, noi, românii, intens ce voiam de fapt, "Jos dictatura" sau "Jos comunismu'"? Mie'mi era clar că voiam "Jos dictatura" da' am acceptat "Jos comunismu'" gândind că nu'i cazu' să mă proptesc în cuvinte, un comunism democratic, socialism sau ce'o fi, al anilor 1990 nu avea cum semăna cu comunismu' inactual (im)practicat până atunci.
Eu credeam, pe atunci, că valorile umaniste ale comunismului sunt universal recunoscute și practicate în lume (pt. că's de bun simț și la mintea cocoșului); credeam, pe atunci, că sunt doar diferențe locale și că lumea externă României e un pic mai onestă cu propriile greșeli, refuzam să cred o boabă din propaganda internă și am refuzat să citesc Marx, Engels, Lenin sau producțiile politice locale; aflu, 12 ani mai târziu, că valorile alea nu sunt, de fapt și în fapt, recunoscute universal, aflu că propaganda capitalistă e la fel de omniprezentă, doar învăluită'n staniol și tehnici moderne de sociologie și psihologie, iar Dumnezeu încă face parte din explicații.
Nu mă ating nici acum de marxiști, cred cu toată convingerea că n'am nevoie de predecesori în materia asta: e suficient să fii atent, să'ncerci să'nțelegi, și ai, azi, suficientă informație actuală cât să'ți faci o opinie naturală și umanistă. Mai bine să redescopăr lucruri descoperite de alții decât să repet neatențiile lor.
Ce știu sigur acum e că un animal ignorant și agresiv din specia umană n'o să se lase convins de teorii (fie ele și verificabile fizic) să renunțe la manipulări de mase, trafic de influență și comercializarea de sclavi. Numai timpu', cunoașterea și faptele împreună pot fi efective ca antidot la sub-specia asta. Care ignoranță agresivă se oprește din alt motiv decât o spaimă adevărată?
Pe de altă parte, prin '89, gândeam că mai au o scuză, caprele, să'ndure ce'au îndurat, obiectivu' părea a fi independența economică și datorii externe zero; obiectiv (probabil doar în aparență) atins. Mă'ntreb care'i scuza caprelor de azi? Pt. ce obiectiv îndură ce îndură azi?

2009-12-29: Here's my list of wishes for the next year:

2009-12-21: De obicei nu pun linkuri la bloguri sau situri cu reclame, da' azi fac o excepție: la recomandarea lui Mircea Badea, am urmărit pe Cristian Tudor Popescu la Realitatea.
Ascultând, mi'a venit să scriu niște note relativ la subiectele abordate de CTP:
1.Mi s'a părut necuvenit de psihologizantă interpretarea nocivității lui Ceaușescu; adică Ceaușescu era megaloman și gata, restu' populației era într'o relație sado-masochistă cu el.
Mă văd nevoit să notez că fără straturile/cercurile de români care'i veneau în întâmpinare, care umflau cifrele economice și filtrau reacțiile din țară, nimeni nu putea deveni megaloman cum a juns Ceaușescu. Avea motive personale Ceașcă să crească orzu'n el: măcar o decadă Occidentu' l'a curtat și, în contextu' ăsta, Ceaușescu probabil credea într'un plan de ridicare a României; astea ar fi fost premisele megalomaniei, care s'au transformat în megalomanie pe bune după pupincurismu' de masă.
Ceaușescu merita, n'am nici acum nici o îndoială, jupuit și spânzurat ca'n evu' mediu, apoi expus în centru' capitalei; merita asta pt. că n'a gândit serios nici 5 minute la condițiile în care trăiau oamenii în teritoriu: poate gândea strategic, da' știm cu toții ce'am îndurat pt. strategia asta, și, chiar cu cercurile concentrice de pupincuriști, orice urmă de om, în locu' lui, ar fi verificat ce se'ntamplă'n țară.
Eu am refuzat de trei ori intrarea în partidu' comunist, da' pt. c'am văzut fățărnicia multora din cei ce'l formau, altfel eu cred și acum, cu și mai multă convingere, că scrierea principiilor umaniste în Constituția RSR era printre puținele acte civilizatoare care s'au petrecut în ultimii 400 ani prin omenire.
2. zicea dl. Tudor Popescu de "cheag": că unele națiuni îl au și noi nu'l avem. Îl contrazic aici: în afară de limbă nu există cheag autentic niciunde; în fapt, aiurea, "cheagu'" se inventează după nevoile unora și durează până nevoile alea sunt satisfăcute. "Cheagu'" în care crede dl. Tudor Popescu are bătaie națională sau supranațională, da' durata și adâncimea lui efective sunt de măsură neglijabilă de fiecare dată.
3. cu un zâmbet, și dl. Turcescu și dl. Tudor Popescu, au expediat noțiunea de "societate multilateral dezvoltată"; adevărul e că societatea aia era multilateral dezvoltată, da' cu excepția psihologiei, sociologiei și administrației publice.
4. a fost acuzată, sau măcar numită, lașitatea românilor pt. că n'au ieșit în stradă. până la lașitate însă au mai fost niște trepte: a. de ce pornește lumea azi de la premisa că comunismu' era criminal în principiu? unu' dintre motivele pt. care lumea nu ieșea în stradă împotriva comunismului era că societatea aia aparținea, prin definiție, tuturor, indiscriminat; b. degradarea relațiilor dintre stat/partid și cetățeni a avut loc continuu, în trepte tolerabile; chiar dacă rezultatu' devenise intolerabil nu putea nimeni să decidă de unde anume a început să fie intolerabil; c. majoritatea celor care ar fi putut ieși în stradă la orice moment în care pica lumina sau căldura, n'au ieșit pt. că aleseseră să aibă copii, sau acceptaseră o condiționare similară, și asta le frâna reacția în orice moment.
și mai e o premisă falsă: că ieșirea'n stradă conta esențial; se vede clar din societățile din vest că ieșirea'n stradă are doar impactu' unui spectacol. protestu', dacă e, tre'să fie bine fundamentat și încăpățânat; nici o societate reală nu poate continua ignorând un număr crescând de indivizi care protestează, de la un punct încolo situația nu mai e "sub control"; deci nu era nevoie, sub Ceaușescu, să faci altceva decât să protestezi conform Constituției RSR, cu motive bine definite și până la rezolvarea problemei; bănuiesc că motivu' pt. care asta nu s'a'ntâmplat e că fiecare din adulții de atunci era cu o muscă pe căciulă, sau înconjurat de adulți cu o muscă pe căciulă.
5. mai crede dl. Tudor Popescu că americanii votându'l pe Obama au arătat că'i un popor "nescârbit", în contrast cu noi. replica'i la punctu' 2. da' mai e ceva, o urmă a educației forțate de sub socialism, valorată fals de marketingu' de azi, face românu' comun să vrea să pară cool și blazat, cine nu știe că "politicienii sunt corupți", că totu'i "dă căcat"? nu'i cool să crezi în proiecte că'nseamnă că ori ești naiv, ori că ești lucrat subtil de pramatii politice. Antidotu' la scârba asta de fiță sună cam așa: îmi trebuie apă caldă sau nu, îmi trebuie educație sau nu...etc. dacă da, cum fac rost de ele pe termen lung? asta'i tot. ce rol are scârba aici?
6. mai zice dl. Tudor Popescu că nu condițiile economice, educația etc. contează într'o societate, ci atmosfera. eu zic că poetizează nemeritat subiectu': atmosfera de unde vine? nu din modelu' de societate creat de (lipsa de) educație și condițiile economice?
7. veni vorba și de popoare cu proiect:japonezi, evrei, germani, în comparație cu noi care n'avem unu'. corect, dacă alegem să ni'l facă alții, proiectu', atunci natural să n'avem unu', pt. că'l considerăm bun p'ăla. întrebarea mea e: proiectu' de societate în care trăiesc românii de 20 de ani e bun la ce? răspunsu' meu e, la mintea cocoșului, c'ar fi bine să'ncepem să discutăm care parte din proiectu' importat ne servește și care parte nu, și să'nlocuim ce nu ne servește cu ce ne servește.
8. notează dl. Tudor Popescu că Marx observa că mecanismu' evoluției unei societăți constă în forțele de producție care forțează relațiile de producție să se adapteze, lucru care produce o accelerație/un progres. mă simt dator să observ că dacă'ți muți forțele de producție'n China, atunci progresu' poate fi simulat la TV: relațiile de producție se fac că se adaptează în timp ce privitorii devin, treptat, mai proști.
9. apoi observa dl. Tudor Popescu răceala tinerilor de azi; nu e chiar răceală ontologică/genetică, e mai degrabă, anestezie: fiind educați de imagini și prin imagini, într'o societate cu forțele de producție lipsă, tinerii se blazează natural pt. că nu trăiesc autentic ci'ntr'o simulare.
10. ziceau cei doi în emisiune că poate'i bine că pierdem "spiritul balcanic"; eu zic că nu'i bine deloc, încercați să trăiți ca forțe de producție printre spiritele nebalcanice măcar vreo 3 ani ș'o să vă dați seama ce lucru prețios ar putea fi revalorizarea spiritului balcanic din perspectivă modernă. de altfel tot CTP nota undeva că vesticii au inventat "sentimentul mecanic al existenței".
Mă gândeam ce titlu' să pun la intrarea asta de blog și am ales fraza centrală a emisiunii, citez: "doar pe 19 și 20 Decembrie găsești pulpă de porc fără os la doar 13.99 lei, Carrefour vă urează sărbători fericite".
Citat care, pt. mine, rezumă, în esență, modelu' de societate ales de români acuma.

2009-12-17:

Nu mă ocup cu colecționarea de filmulețe despre nimeni, reale, contrafăcute, nu mă interesează, nu este sportul meu. Și n'o să fac treaba asta câte zile am, nu mă interesează acest gen de politică. Măcar atâta lucru am învățat în anii ăia de America și anii ăștia de trăit în Occident și'n țară la noi ca să știu că acest tip de a face politică este unul care te duce ..., poate aduce succes pe termen scurt, dar te compromite pe termen lung. [..] Multă lume'a spus, chiar și colegi de partid: "păi domnu' președinte, dvs. credeți că se câștigă campanii în România pe proiecte?" Eu cred că se pot câștiga alegeri în România pe proiecte. [..] Deci pe mine mă interesează în continuare să promovez un mod diferit de'a face politică în România. Poate că încă n'a venit momentul, poate n'a fost suficient de convingătoare pledoaria mea [...] dar nu am să mă schimb câte zile am, n'am să mă transform într'un politician care folosește viclenia, teama, spaima, intimidarea și apelarea la fobiile românilor ca mod de a câștiga alegerile, n'am să pot s'o fac. Dacă sunt condamnat să nu câștig alegerile cu acest tip de politică, asta este o problemă pe care eu nu pot să mi'o reproșez, voi face întotdeauna campanie pozitivă. Nu cred în atacuri la persoană, nu cred în atacuri la familiile unor oameni politici, doamne ferește'mă: cum poți să...nu s'tem cu toții părinți, nu s'tem cu toții soți...nu avem cu toții o viață de familie ș'o viață personală? cum pot eu să mă uit în ochii cuiva în clipa în care m'aș gândi..., să'mi treacă prin cap să folosesc elemente împotriva familiei unui concurent de'al meu, s'ar răsuci în mormânt toate... toată familia mea și oamenii care m'au educat, profesorii mei, ceea ce'am învățat în viață, nu cred c'așa trebuie făcută politica'n România.
Geoană la Sinteza zilei
La sfârșitu' interviului, Geoană pomenește de sistemul electoral francez, în care alegerile se fac exclusiv pe bani publici, adică fără donații private; sistemu' ăsta mi se pare singuru' care e conform cu democrația, orice altceva e oligarhie.
Sunt cazuri în care îți poți face o imagine personală clară despre cineva din ticuri, vorbe, reacții: am să prefer oricând pe Geoană anti-vedeta, care nu face tiraj, jocului de fum și oglinzi bun pt. cei săraci cu duhu'. D'le Geoană, pe orice listă te prind, te votez, uninominal, d'acu'n'colo. A, și să mai notez ceva d'le Geoană: sper că'i clar că formula "Doamne'ajută" n'ajută, și că vizitele'n miez de noapte pe la amici hiperbogați n'ajută nici atâta, de fapt, n'ajută nici să'i ai amici.

2009-11-26: Acu' f'o două zile zicea Mircea Badea că de ce nu se opintește TVRu' să cumpere dreptu' de difuzare al unui meci de box în care campionul român Bute a jucat (sau are să joace, ce știu eu). Badea zice că merită pt. că puțini campioni avem și noi și n'apucăm să'i vedem.
Eu nici nu vreau s'aud de vreun "sport" în care adversarii sunt în contact fizic. Poate o fi util pt. când te întâlnește vreun urs înfometat sau nervos, da' altfel nu'i văd rostu', cu atât mai puțin pe un canal mass-media. Da's d'acord cu Badea că, atâta vreme cât lumea arată așa azi, o televiziune națională trebuie să difuzeze ce'i de nivel național, printre care și ce li se mai întâmplă campionilor naționali din varii sporturi, că'mi place mie sau nu.
Numa'că de ce trebe să plătească TVR pt. drepturile de difuzare? Dl. Bute nu'i român? Este. Nu e el campionu'? Este. Din lupta aia care se cere televizată, nu face parte și el? Face. Ș'atunci cum se'ntâmplă că drepturile de difuzare aparțin exclusiv unei companii nenumite și neromânești? Dl. Bute nu poate pune condiția: "bă băeți, vreți să filmați, ok, da am și io o televiziune națională, și, pt. că's campion și român, condiția pe care o pun eu înainte ca voi s'aveți dreptu' să mă filmați e ca TVR s'aibă dreptu' să difuzeze gratis meciu' publicului românesc."? Nu poate? Păi atunci dl. Bute rămâne un sclav ca majoritatea celorlalți, munca lui (demnă de respect de altfel, ca a majorității celorlalți) nu e decât un mod de'a îngrășa pe te miri cine de (nu) te miri unde.
La fel cu ceilalți campioni români, pe care, din motivu' ăsta, îi compătimesc atâta vreme cât nu pot pune condiții asupra drepturilor de difuzare a propriilor spectacole.
Asta face parte dintr'un pattern general: cumva'i subînțeles că țări ca România trebuie să plătească pt. orice altcuiva, chiar dacă acel anume "orice" nu e posibil fără participarea României sau a unor români. De unde obiceiu' ăsta?

2009-11-23: Dear anarchist friend,
I believe I am a friend of yours because we have similar experiences and, therefore, we (you and me) use expressions that have similar meanings for both of us: the wage slaves, the consumerism, the powers, the hierarchy, the State, the Spectacle, the religion.
Let me introduce myself so that you can easily understand where I'm coming from and where I'm going.
My experience can be described like this: in 25 years of adult life I only got to do what I intended to do only marginally, almost nothing; that's because some stupid people appear in the way all the time (most of them I did not meet), and they cover their own accepted slavery under hierarchical rules, so I understand very well, personally, what dangers lie in accepting a hierarchy or the decisions of a person that is conditioned completely.
I wanted to do theoretical physics (because I wanted to understand the world, I still do), ended up in the physics of condensed matter (superconductors) because there was no place in my country at the time where one could focus on theoretical physics, there still isn't; I accepted because it still was physics, and socially could become useful, but I ended up focusing on writing research reports and accumulating ISI points because that was the modern trend in research, it still is; then (9 years later) I revolted, because, beyond this issue, the research ended up being published through commercial enterprises who requested money for that public research to become available back to those who paid the research in the first place, so I signed a declaration around the year 2000 that I'll never publish in such places, but the ISI points, which became a measure of research quality by some idiotic administrators' decisions, are the points that decide if you can continue or not to do publicly financed research; so one ends up doing public research to actually enrich some private publisher and only in a few lucky cases the public would benefit from that; then (in 2000) I switched from physics to digital libraries, digital document semantics, thinking that Internet will make this theft obvious, I still do; problem is nobody was really concerned in the public administrations about what happens to this public research (it usually ends up in private hands which use this public research to get more profit from the public that paid already), this is still true; I was concerned with the long-term preservation of this knowledge: given the worldwide irresponsibility in irreversibly consuming finite resources in the name of a fake, inhuman and unsustainable growth, humanity will survive only in a small proportion, and that proportion should not start with a bible, but with a digital library of public research done by then; I'm still concerned. Other 9 years later, the overall result is that I'm still searching to get involved in a process of knowledge recovery or preservation with no perspective in sight yet, in any case nothing that is guaranteed to stay public and is not just a temporary and opportunistic attempt at adding to a wage slave's career points. It's more than a year now since I am jobless, I can survive happily, but I'm still not doing what I intended to do. Meanwhile, very well-paid people in public positions are routing public money into private hands doing actually nothing in this direction, or actively avoiding such activities (in libraries or "knowledge management"). I'm getting 45 years old and my optimism and energy are wasted because of corrupt and/or incompetent people covering themselves with the rules of hierarchy.
So, I think, you, my anarchist friend, will agree that I have grounds enough to sympathize with your concern that we, as a society, are forced or encouraged to live our lives in vain, being useful only at vainly "enriching" or empowering a few others. I understand your thinking that none of the rich people or the public administrators corrupted/conditioned by them will ever give up the public resource theft just because somebody explains that to them. I agree that, until now and for some time to come, human history is just the history of the power of a few over the rest.
Apparently, the only solution is violence against them. But what kind of violence? Do you seriously think that burning a bank or breaking some windows will make those in power think? They will think on how to protect themselves, that's it. And there will be plenty of others, following some implicit religious or traditional values (like having children, buying a home, a car) that will get indebted and, therefore, enslaved by the powers that be. These will "cooperate" in promoting the current humanity status as progress, evolution, you name it. In such an environment, even intellectuals are getting transformed into sellers of their "intellectual property", which, in fact, if you look around, isn't worth a dime.
So what kind of violence? The Stalinist, Pol Pot kind, of forcing the good principles of communism on the throat of people who barely understand anything more than the crave for property as a guarantee for life? The USA kind, of forcing countries to play a rigged game by corrupting public administrators, of using the atomic bomb or simply waging wars and killing presidents in the name of freedom to be a slave? That doesn't work, because humans get transformed from revolutionaries into agents of power or from corrupted persons into centers of corruption. So the overall suicidal system gets preserved: a few in power play and exploit the rest. This happens because there is no background of knowledge, a basic set of principles, that everybody agrees with. Obviously there cannot be many such principles, but if you don't have these principles agreed upon, there's no society, that's a set of tribes, kingdoms, turfs, a perpetual war of my family against your family over resources.
You, my anarchist friend, ask for the other anarchists to unite for putting into place a participatory democracy, and I want that too. But on what basis will anarchists unite, or anybody else for that matter, which are the basic principles that allow a participatory democracy? Freedom, you say? Freedom of having seven children with no means to feed and educate them, freedom to have an SUV for each member of your family, freedom of declaring that hill your own property, freedom of exploiting any human being that happens around, freedom to be a sadist, freedom to get so rich so you can buy other people, freedom to own exclusively a media channel so that you can brainwash masses of people into doing something they don't understand? Obviously, my dear anarchist friend, we need a minimal set of principles to agree upon, all of us, anarchist or not, but humans nevertheless.
The violence I was describing above does nothing to formulate and to preserve these principles. The so-called "political left" named a few honorable principles but failed to protect itself from people on the inside who did not understand them, therefore an abuse of power as a cover of incompetence or misunderstanding was the exercise of the day. The "political right" never makes any promise except to those who have the means to multiply their own means. How ridiculous, tragi-comical, can the average guy be in supporting the "political right".
I hope, my anarchist friend, that, by now, you understand that we humans have to agree upon something before doing anything stupid, again.
So what's the effective solution, what are the principles that can preserve a solution for humanity? I can only suggest two, with far reaching consequences: the limit principle and the humanist principle.
The limit principle has to be a principle that doesn't allow, or makes difficult, for anybody to control anybody else's life, including animals. This principle has to survive historically by its own. It should sound like this: no person can own more resources than necessary for one human's lifetime. In concrete, current, terms, this may be written like this: no individual can own, at any time in its life, a personal wealth larger than a human's lifetime of average wages. Given a limit like this, we can live our freedom without ever having a significant enough power, even if we want it, to control other people. We will need to associate, therefore to agree, with other people when we have in mind a project that can affect the lives of people around. This principle is a natural, ecological, sustainable, slowdown of our current gulping of natural resources. It is a principle which is elastic enough to allow any person be itself without letting a significant part of its life being controlled by anybody else except a group unanimously agreeing that this control is necessary. Anybody's decision to interfere or to control somebody else's life will be at the expense of its own effectively limited resources.
The humanist principle would cover the fact that none of us can be considered more than animals until we grasp what values are universal to humanity. This principle says that education (as human knowledge creation, preservation, accessibility and communication infrastructure/Internet), health (as survival information, infrastructure and training), common rule of law (as the minimal interpersonal rules of living among others), are the basic ingredients of a sustainable society if, and only if, the limit principle is already in place. I think this principle guarantees to make obvious the consequences of our actions and helps us live with some understanding of what's happening, what's worth doing and what should be discontinued.
A minimal public administration should be in place to provide these basic services and to monitor the upholding of the limit principle, that should be the State (a different way of saying that these services are public, i.e. cannot be subject of mercantile exchange or at the whim of any person, and are the result of the common values agreement spanning the whole society).
Freedom is what you get only beyond these two principles, no society can survive without unanimously accepting them or an equivalent of them, so, my dear anarchist friend, let's work for carving these principles in any human society's Constitution (that is, if you agree with them, if not, name the alternatives) before wasting your time breaking any more windows.
Stay healthy, think it over and write critically about it, the Internet is with you, but Time is on the opposite side.

2009-11-20: Am văzut înregistrările de la TVR ale "Marii confruntări".
Câteva de zis despre formă: - prea mare pompă și ifoseală pt. pregătire și desfășurare;
- n'au participat toți candidații, din cauză că n'au fost invitați (cine a dorit să nu'i invite pe ceilalți candidați n'are nici un contact real cu democrația); Oprescu și Vadim Tudor pot fi urmăriți la Sinteza zilei/Antena3, felicitări lui Gâdea pentru; TVR nu mai e televiziune publică? se privatizează cumva? Telespectatorii TVR ar trebui să depună, fiecare, o plângere la CNA și să refuze să plătească pt. TVR până la următoarele alegeri prezidențiale. Din cauza asta, a neinvitării celorlalți candidați la "dezbatere", directorul TVR trebuie să'și dea demisia acum.
- candidații n'ar trebui să aibe dreptu' la dialog; ce e important e să'mi zică ce au făcut și ce cred despre aia sau aia, n'am nevoie de ironii, aluzii, fente și jocuri de gleznă cum se așteaptă Mircea Badea; fentele și ironiile au loc la o bere, nu la prezentarea candidaților pt. postu' de președinte; dacă ajunge vreunu' dintre ei la o discuție publică cu d-na Merkel, nu iuțeala sau subtilitatea replicii contează în vreun fel; la discuție informală între ei, cum a fost la Sinteza zilei/Antena3, între Geoană și Antonescu, mai merge și cu înțepăturile, da' aia e show; înțeleg nevoia celor din media de show, dacă nu e show nu vin reclamele, din aia trăiesc, da' președintele devine și președintele celorlalți.
- limitele de timp sunt ridicole: "aveți 10 secunde să răspundeți"; oriunde are să se afle președintele, în orice loc care contează, nu i se cere să ia o decizie în 10 secunde; asta vine din regulile de timp show/reclame, n'are nici un rost să fie extinsă la dialogurile sau prezentările de importanță națională.
- ce dracu' cătau aplaudacii tuturor acolo?
- de ce poartă toți tipii ăia cravată? că burtă vizibilă n'au... la ce dracu'i utilă o cravată? să dea senzația de seriozitate și ocnașilor?
- de ce trebuie să stea candidații în picioare? erau pe fugă sau în trecere p'acolo? Chomsky și Foucault, de ex., stăteau pe scaun...
Acuma pe fond: - Băsescu a zis ceva interesant la agricultură: anume că producția locală agricolă trebuie să servească local în primu' rând, restu' (din ce'a zis) e comun; per total mi s'a părut obosit, iar unele detalii mă împiedică să'l iau în serios. mai mult, condamnarea comunismului și alte petarde/parade politice (gen schimb pălăria guvernului de 2 ori și m'aștept ca lumea să creadă c'am propus alt guvern) mă conving că'i lipsit de morală. cât despre sugestiile cretin reformiste în învățământ, vai de capu' lui: cum că finanțarea instituțiilor educaționale trebuie să depindă de nr. de studenți, adică ține'i pe profesori în vârfu' picioarelor până se satură și pleacă din România; dacă generației curente de studenți nu'i place matematica, mai dăm afară niște profi de mate, da' la anu' dacă se schimbă macazu', îi iei pe profii ăia să'i bagi la loc, ei așteaptă cuminciori să crească nr. de studenți la mate. Ăsta'i un exemplu de gândire p(ol)itică, de bere. Deci, out.
- Antonescu a insistat pe caracter și morală (deși nu'ș cine'i Chirilă), lucru pt. care mi'i simpatic; da' este el conștient că liberalismu'i spațiu' politic în care, prin definiție, exact caracteru' și morala nu contează? e clar că nu, poate se mai coace, da' nu la alegerile astea. mi'a plăcut observația că cumnatu' lu' Geoană ia lunar 20000Euro drept salariu de la o bancă de stat, da'i puțin relevantă pt. candidați dacă nu Geoană l'a numit acolo, d'aia să votez io cu Antonescu? dacă Antonescu'i cu adevărat preocupat de asta, poate adăuga așa ceva la Constituție: limitarea universală a averii personale totale la atâtea salarii lunare medii pe economie câte's necesare pt. o viață de om (cam 1440), în felu' ăsta nu mai contează cine al cui cumnat e.
- Geoană'mi pare singuru' dintre toți (nu doar cei 3 prezenți) candidații care înțelege ce înseamnă "civil servant". de aia l'aș și vota, dacă aș avea o cabină de votare la care să pot ajunge pe jos sau cu un mijloc de transport public. ba chiar mi'a plăcut insistența lui pe formarea de companii naționale (farmacie, energie, etc.), care nu'i un clișeu deloc (pt. că Mircea Badea zice că Geoană'i cu clișeele);
drept că Mircea Badea i'a interpretat, lui Geoană, zicerile drept "servite" da' cum ș'ar imagina Mircea c'ar trebui să vorbească candidatul pe care l'ar alege el, Badea? După Badea, candidatu' ăla trebuie să fie iute la replică, să aibă joc zglobiu de glezne și să fi făcut box da' să nu meargă'n curu' gol la Vama Veche. Adică bun d'o bere ș'o bilă da' cu cravată și pălărie. Mă rog, nu din ăștia am avut ș'avem acu' majoritari prin parlament? Dacă vecinu' de alături propune sau, mai bine, se apucă, să repare liftu', ăsta'i clișeu sau chiar trebuie făcut?
mai vine Badea cu ideea că "demagog" a fost folosit ok în context; sunt de acord că'n general, anume când vii și cu un argument două, demagog e doar un cuvânt din dicționar, nu o înjurătură. da' simpla recitare a cuvântului "demagog" într'o "dezbatere" prezidențială de 2 minute rămâne o înjurătură și moderatoru' a avut dreptate să observe asta. mai mult, de când a ajuns recunoașterea problemei sărăciei "demagogie"? Sunteți atât de proști încât vă mai trebuie 20 ani să'nțelegeți asta?

- Oprescu insistă pe independență. Sunt de acord cu el, eu cred că, în fapt, partidele politice n'au fost niciodată în istorie altceva decât niște clici, niște găști formate din oameni cu interese personale, nu publice, chiar dacă oricând prin partidele astea găsești și oameni care înțeleg ce'i interesu' public; l'aș vota dacă n'ar avea deja ceva de făcut la primăria capitalei.
- Vadim Tudor, prima dată pt. mine când îl ascult într'o campanie electorală, mi'a devenit simpatic; el aduce un anti-formalism care completează spectacolu'; văd că, undeva în adâncurile lui, pe sub ierburi, înțelege ce se petrece, da' eu nu votez poeți.
În general, concluzia mea e că dacă ai o avere mai mică decât o viață de salarii, ai peste 25 ani și încă ești de "dreapta", ești prost ca o roată de căruță sau ești plătit de unu' prost ca o roată de căruță; intri, adică, la categoria "people I can do without".

2009-11-10: John Perkins really manages to round it up in this interview at Democracy Now: our history has become the history of corporations and that has to be fixed. If you feel something's still missing from the big picture, check these out: Loose Change (Final Cut), The one percent.
Before you decide to choose a school, to have children, to choose a field of work, to settle somewhere, to live further, you have to be aware of this context.
My own conclusion is that we have to get used to the principle that the total wealth of any person at any time should be limited to a lifetime of average wages, and plant this principle in our countries' Constitutions. I see no alternative to it. One can see this limit as a partial implementation of thermoeconomics.

2009-10-29: Did you pay your taxes this year?
So a Microsoft Windows 7 Professional license costs 300USD, a Microsoft Office 2007 Professional costs 500USD, and Adobe Acrobat costs 450USD and Adobe Photoshop is 700USD. For web design you'd need Adobe Creative suite 4, which costs 1700USD. This means about 3700USD are needed from your taxes to load a single computer used in the public administration offices of your country, if they use the Microsoft Windows operating system.
The alternative is Linux (Debian, Ubuntu etc.) which costs 0(zero)USD instead of Windows, OpenOffice, which costs 0(zero)USD, instead of Microsoft Office, and Gimp and/or Blender, which cost 0(zero)USD, instead of Adobe Photoshop, and you don't need Adobe Acrobat because you can generate and edit PDFs under Linux with free software as well. For designing web pages, you can use Kompozer or Quanta Plus, which cost 0(zero)USD. So the total cost of loading a Linux machine with the software needed for the usual office activities in your public administration is 0(zero)USD.
If you live in a rich country and your country is not in crisis then you can afford 3700USD to be spent from your tax money for each computer in your public administration's offices, but if you don't live in such a country, then you should call your public representative immediately and tell him/her to install Linux and the other free software necessary for office work instead of Windows.
Hell, if you're smart you'd push for a law that mandates the use of free software in the realms of public administration.

2009-10-16: Domnilor candidați, mă numesc Cristian Tudor Popescu, am lângă mine pe dl. Mircea Badea, ne aflăm în Studioul X din Televiziunea Română și vă mulțumim pt. c'ați răspuns invitației la acest colocviu.
Vom proceda în felul următor: eu o să formulez câte o întrebare, apoi ascult răspunsul fiecăruia dintre dvs., pe rând, puteți declina răspunsul la orice întrebare; aveți timp nelimitat, dar vă rog să luați în considerare că telespectatorii vor observa dacă exagerați; la sfârșit, dl. Mircea Badea vă va adresa câte o întrebare, la care sunteți, de asemenea, invitați să răspundeți. Colocviul va fi înregistrat și retransmis la diferite ore de către TVR pe parcursul unei săptămâni, la TV și pe internet.
Spre deosebire de colocviile anterioare, de data asta nu ne interesează proiectele sau promisiunile dvs. ci, mai degrabă, suntem interesați să vă cunoască alegătorii.
Să începem: 0. Cine v'a acoperit cheltuielile cu campania electorală? 1. De ce doriți să fiți președintele României? 2. Ați ocupat vreo funcție politică sau în administrația de stat înainte de 1989? Dar după? Care e cea mai importantă problemă pe care ați rezolvat'o pe parcursul mandatului/mandatelor dvs de atunci? 3. Înmulțiți vârsta dvs. în ani, cu 3000. Numărul rezultat, în Euro, este mai mare sau mai mic decât averea dvs. personală totală de azi, exprimată în Euro? De ce? 4. Ce diplome sau calificări ați acumulat ca rezultat al educației formale, când și unde le'ați obținut? 5. Descrieți concis cariera dvs. profesională și descrieți principala problemă pe care ați rezolvat'o în cadrul carierei dvs. 6. Aveți copii? De ce? 7. Unde au urmat școala copiii dvs.? De ce? 8. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în sistemul de sănătate din România? De ce? 9. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în sistemul de pensii din România? De ce? 10. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în sistemul educațional din România? De ce? 11. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în sistemul juridic din România? De ce? 12. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în sistemul de cercetare din România? De ce? 13. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în industria românească? De ce? 14. Ce trebuie schimbat sau să rămână neschimbat, în opinia dvs., în agricultura românească? De ce? 15. Doriți un parlament unicameral sau bicameral? De ce? 16. Cum plănuiți să colaborați cu europarlamentarii români? În ce scop? 17. În care organizații internaționale doriți ca România să devină membră? De ce? 18. Ce doriți să schimbați în relațiile României cu China, Brazilia, India, Rusia sau Statele Unite? De ce? 19. La o adică, ați fi de acord ca Moldova, Ucraina, Turcia, Africa de Nord să facă parte din EU? De ce? 20. Mulțumesc, acum dau cuvântul d'lui Mircea Badea... 21. Ce mesaj doriți să transmiteți alegătorilor?

2009-10-16:

- everytime there's a picture of a communist in the school, he's always wearing a wool cap and driving a truck.. - that's 'cause Stalin killed all the designers - that's why we're fighting communism, boys, because we're a country that's founded on individualism, right George? - yes, sir - hell, if the commies did take over, everybody would be wearing the same clothes, every street would have the same exact stores, no matter which town you went to, each the same as the next, that's why our boys are fighting and dying... so that doesn't happen

a dialog in 195x, from My One and Only (2009), a nice movie.
I'm looking around and oops, that happened anyway, but in the name of profit maximization.

2009-10-15:

Though she was given only months to live, Melanie Shouse has beaten the odds on her breast cancer and continues to survive. Her reward from Wellpoint health insurance? Refusal to pay for the medicine she needs.
Next week, the CEO of WellPoint and the other biggest insurance companies in America will be in D.C. to congratulate themselves on making record-breaking salaries and tell our members of Congress to oppose health care reform.
Help Melanie and people like her by signing the petition below - we'll make sure it gets delivered to the CEOs, and your members of Congress.

The message that's to be sent to the Congress is:
Health insurance reform is about more than profits and deficits. It's about real people who need help. I demand the CEOs of the three largest insurance companies sit down with the people they've hurt, stop dropping our coverage, stop denying us care, and stop opposing real reform in Congress that gives us the choice of a public insurance plan.

An action by TrueMajority
Actually, the people shouldn't stand down with CEOs, they should stand down with the other people, those who invest in these CEOs, maybe they're neighbors.
And this phrase sounds interesting : "that gives us the choice of a public insurance plan". The choice of a public insurance plan? The public insurance plan should be mandatory. The choice should be about supplementary private health insurance plans.
Given the choice to drop the public insurance plan, what would the private disease-industry behemots do? They would give a toaster along to those who sign-up for the private alternative and a T-shirt to those who drop the public one. Given that the education is also dimming around, the north-americans will end up in the hands of these industries of disease, each of them with a toaster to boot.
A modern society implies public health services. You don't want that, go live in the woods, never get elected in Congress, generally, you don't have to see or speak to anybody, just stay there and play with your gun all day long, that's just fine with the rest of us.
It's time to act now.

2009-10-13: ..the title is quoted from a discussion between Jiddu Krishnamurti and David Bohm (there are several parts), on the future of humanity, happening in 1983.
"Thought is limited", me is a history, the psyche is stalling, "are we all one, really?", "inseparable whole, you're absolutely right", "we've been conditioned", "in its very nature, thought is divisive", "after a while, you see so much evidence of separation, you say, that you forget how it started", "thought is time", "I want to be...I want to become...non-violent, take that for example. That is, altogether, a fallacy.", "all ideals are illusory, psychologically; the idea of building a marvelous bridge is not illusory.", "become what is, and becoming away from what is, I question both", "self-improvement...something so utterly ugly", "the source of all this, is the movement of thought as time", "..I need time means dividing between the observer and observed",
"then, is it possible to transcend thought?", "greed is a movement", "the attempt to not be greedy is a movement, a becoming", "is it possible to not become psychologically?", "can I remain what I am", "greed is me[..] the attributes, qualities, conclusions, are me", "is it possible to perceive without all the movement in memory?", "we don't experience mismemory", "the activity of thought will never bring it about [peace on earth]", "is there an activity which is not touched by thought, not something wholly sacred...., we are saying there is", "the intelligence is not the activity of cunning thought", "when we operate from memory, we are not very different from a computer", "in this country you are programmed as British", "that intelligence, may act through memory and knowledge, but it's not them", "the end of me",
"why does suffering prevent intelligence", "my suffering is diferent from your suffering [..] an illusory thing", "the world and I are one...it is an actuality", "you are awake, I'm not...your relationship with me is very clear but I have no relationship with you, I cannot, I insist on division and you don't", "the self hides behind many things", "if one has children, what is their future", "..but now educations means merely accumulation of knowledge"
"there is no evolution of the psyche", "giving importance to the self is creating great damage to the world: it is constantly in conflict, not only with itself, ... but with the whole universe", "the constant assertion of the self, is the movement, the conditioning", "can that conditioning be dissipated", "because it the right thing to do"
"in attention, thought has no place", "effort is not attention", "attention can only come in to be when the self is not"

2009-10-11: Cineva propune citirea și recitirea unui paragraf plin de substanță, am făcut'o:

nu mi se pare democratic sa duci un teanc de hartii (Raportul Tismaneanu – n. red.) la un domnitor , Basescu, si el sa condamne ceva pe baza chestiei aleia. De ce, de ce el si cine e el? [...] Comunismul a facut crime grave despre care nu mai putem sti nimic. Cati oameni au murit la granita? Nu se stie, la asta ar trebui sa raspunda armata, granicerii si mai sunt atatea domenii, medicina a fost implicata Sunt domenii foarte extinse ce trebuie discutate si asta trebuie sa faca societatea civila in tara asta. Nu Basescu este cel care poate sa condamne comunismul. I s-a dat un morman de hartii si el a declarat comunismul un regim criminal. Asta nu el a stiut, asta eu am stiut. Acum, sa incepem cu gesturi simbolice dupa 15-20 ani mi se pare inutil si nu vad sensul acestui act teatral.
de Herta Mueller în România Liberă

Scriitoarea a observat, și ea, petardismu' lu' Băsescu. Dacă nu mă'nșel, Băsescu a mai condamnat odată comunismu' acu' vreo lună'n urmă, așa, de plictiseală că prea era clar aeru' din jur. Pt. mine președintele curent e un cadavru politic de ceva vreme, mi se pare nedrept că încă mai trebuie să'i pomenim numele.
Da' să mergem mai departe "Comunismul a facut crime grave despre care nu mai putem sti nimic." ori le'a făcut ori nu mai putem ști nimic, în replică, aș zice: Capitalismul a făcut crime grave despre care mai putem ști câte ceva, chiar azi. În ce'l privește pe Băsescu sunt pe deplin de acord cu ea, în ce privește comunismu' : "I s-a dat un morman de hartii si el a declarat comunismul un regim criminal. Asta nu el a stiut, asta eu am stiut." El n'o fi știut, da'i arogant să zică că ea a știut.
Știe toată lumea care trăia atunci că era un regim abuziv pe față, unde principalii abuzați erau cei cu proprietăți semnificative. Tatăl ei a fost expropriat și ea a citit cărți din vest (nu Chomsky, pt. că probabil nu s'a întâmplat să fie'n bibliotecă), asta nu o califică să știe că comunismul a fost un regim criminal. Pe baza exproprierilor și nedreptăților de atunci, o generație și ceva de români au avut parte de educație publică indiferent de cât erau de săraci sau cât de departe era satu'n care s'au născut. Viața ei personală, în persecuție, a fost, sunt sigur, un calvar, da' asta nu face comunismu' criminal, îl face paranoic (nu fără motive, în aceeași perioadă capitalismu' criminal își făcea lucrarea în America de Sud), stângaci, da' nu criminal.
La rându' meu, întreb De ce, de ce ea și cine e ea să condamne comunismu'? Da' ce se vede sub ochii noștri: devenirea educației, sănătății, dreptului ca obiecte de vânzare cumpărare, asta nu'i criminal? nu capitalismu' promovează asta? cine condamnă devenirea asta?
Bă, s'teți orbi pt. ce se'ntâmplă azi și vreți să cred c'ați văzut clar cândva?
Altfel, felicitări sincere și calde d-nei Mueller pt. premiu, da' dacă tot a primit 1 milion de dolari pt. descrierea calvarului ei (notați că nu pt. demascarea comunismului, cum piticii intelectuali ad-sponsored rumunești de azi se grăbesc să traducă) și a ajuns la o limită rezonabilă a averii personale, ar fi timpu' să'și pună cărțile pe web pe gratis, s'aflăm și să ne convingem cât mai mulți despre tâlcul celor scrise de ea. Și aia e istorie credibilă, trăită. Herodot, în istorii, zicea că egiptenii de pe vremea faraonilor erau foarte supărați pe faraoni că i'au chinuit cu piramidele sute de ani. Și piramidele nu meritau atâta suferință în comparație cu efortu' construcției unei societăți echitabile. Sunteți conștienți că orice e de făcut în sensu' ăsta presupune un oarece disconfort, nu? În special pt. cei care nu's așa de echitabili, ca să zicem așa.
Pân'atunci asta nu arată ca o constituție a unui sistem criminal. Prostovani în aplicarea ei am întâlnit și io, dosar la secu' am și io nu'mi fie de deochi, nici io nu l'am citit încă (alea de ce nu's puse pe web, acuma?), da' asta nu mă convinge să consider comunismu' un sistem criminal, în special când văd cum lucrează capitalismu' azi (un exemplu: foodinc). De altfel, am făcut cândva o corespondență între cele două tipuri societăți pt. cei care cred că lucrurile, ah, s'au rezolvat în mare parte. Da' pe criminalii de azi cine'i condamnă? Văd că nici unu' din titirezii ad-sponsored de azi n'o face.
Urmează comentariile pe care le'am mai scris acolo: **** la secu am spus si io nu, la propunerea de a fi informator, am refuzat de trei ori sa intru in PCR intre anii 1982-1988 si o profa mi’a zis in anu’ntai de facultate ca nu’i nici o sansa sa raman asistent in facultate. si eu am fost practic dat afara din tara (si o gramada de altii, dupa 1989), prin debilitarea statului si a functiilor lui de baza de catre investitori si doritori de bine propriu capitalist.
eu sunt satul de carti despre gulag, vreau carti despre gulagu’ de azi de sub nasu nostru; despre soarta tarilor sau presedintilor care se opun profitului unor monstri.
ok, n’a facut deal cu fanariotii de azi, nici eu n’am facut deal cu fanariotii de azi; da’ problema noastra, a romanilor, sau a lor, celor care traiesc in tara, sunt fanariotii de azi si gulagu de azi. or, io vad ca nici un intelectual de piata nu ataca problema, tot freaca asta cu gulagu cu istoria, da istoria de azi de ce nu?
eu cred ca e normal sa nu atace capitalismu’ de azi pt. ca toti, da’ toti intelectualii astia care intind de gulag, n’au incotro, ca sunt platiti de cei care s’au instarit prin jaf din proprietatea publica, in Romania și oriunde.
io vreau sa’i vad p’astia’n puscarie s’atunci o sa ma intereseze si detaliile a ce s’a intamplat acu 50 ani.
in ce priveste morala si justitia, doamna ar fi un model si pt. mine, daca as vedea vreo observatie la fel de taioasa la capitalismu’ de azi si efectele lui. deci mai astept.
asa, si ca tot is aci, dac’ai fost turnator, nu mai e relevant daca esti artist, daca ai talent sau daca ai fata umana. ai fost turnator esti nu om, ci element al naturii cum zicea Iaru cand se referea la unu care’ti scuipă pe parbriz. ca să te califici de om la loc, trebuie să treci după aia niște examene. asta ca răspuns la elementu’ naturii de adineauri.
*** Sunt sătul până dincolo de exasperare de regurgitarea asta cu gulagu’, memorialu’ durerii, canale și tot așa. Am înțeles și am trăit abuzurile de atunci.
Eu nu mai accept nici o sugestie că societatea aia era de rahat, când asta în care traiesc AZI e mult mai împuțită, nu doar în practică, ci și’n principiu.
În numele gulagului ș’al torționarilor avem acum un sistem de sănătate, educație și transport public muribunde. nu se poate ca eu să fiu singuru’ care vede asta ca pe o catastrofă.
E un lucru pe care’l știu sigur, capitaliștilor care joacă proprietățile furate de la români la bursă le cade perfect câte o parabolă despre gulag și anticomunism pe an.
*** am răbdare, vreau sa’i văd cărțile la free pe web. sigur c’are competență, dac’a fost verticală moral atunci, îs șanse mari să fie ș’acu’ și asta’i toată competența care’i trebuie.
în ro o fi tribalism, da’ de unde vine tribalismu’ ăsta? dintr’o nație educată minim pân’la clasa 10 am ajuns în starea asta de ce? c’avem, noi românii, o genă idioată sau pt. că crima capitalistă și’a făcut treaba în sfârșit și la noi?
*** gunoaiele noastre au ceva universal, de element al naturii, nu’s specific românești. da’ narativu’i capitalist 100%. nu știu cine’a trimis minerii, da’ din Bozovici aș fi venit și io dac’aș fi avut stație de tren.
vezi, exact istoria de aproape azi n’o înțelegem: de ce hrăneau ăia media capitalistă când Iliescu primise 80%+ din voturi, pe cine reprezentau ăia? am aflat mai târziu, din întâmplare, în afară de naivi, fondurile veneau de la National Endowment for Demnocracy, asta e o rețetă veche, _capitalistă_.
taică’meu a fost miner, a murit în ‘97, cu amărăciunea că se duce totu’ de râpă, în timp ce eu eram din ce în ce mai puțin optimist, c’au venit specialiștii investitori ai lui Constantinescu ș’au decimat ce mai era de decimat în cercetare.

*** mda, ea zice c’ăia au împărțit țara. de acord. eu mă’ntreb cui? păi să tragem linia și să vedem de la cine trebuie să ne împrumutăm, de la cine trebuie să importăm ce puteam face acasă, și cui a servit decimarea cercetării și a centrelor de calcul, a agriculturii de Stat; s’or fi îmbogățit și gunoaiele de la noi, d’aia cer o limitare a averii personale, da’ ei sunt centre de corupție cumpărate, de cine? de cine știe ce să cumpere și are cu ce…sunt convins că’n Argentina, Bolivia, Peru, oamenii d’acolo au crezut același lucru la timpu’ lor, că’s blestemați cu o genă aiurea; le’a trecut între timp.
și nu, nu vreau să vorbească de darfur, nu mă’nteresează darfur, da’ vreau să văd (da)că înțelege lumea de azi, ca s’o pot lua în serios când vorbește de lumea de ieri.
“capitalismul nu o sa se duca asa de usor. asa ca poate ar fi mai bine sa te obisnuiesti cu el.” asta’mi zicea taică’miu prin ‘85 despre dictatură și io îi replicam că n’are cum s’o țin’așa langa…
“ca orice sistem, are excesele sale si a facut multe porcarii,..” nu cunosc sistem mai perfid și mai monstruos: în US, mâncarea e în mâna a vreo 5 corporații, media vreo 6, softwareu’ vreo 5 etc. și nici una din astea n’are vreo responsabilitate publică, nu le’a votat nimeni în sens politic/democratic, și deja mătură lumea; votu’ lor de fapt e banu’ public sau privat, și p’ăla privat îl obțin prin manipulare și constrângere, exploatarea neatenției, pe scurt comit toate păcatele din morala oricărei religii sau convenșii sociale, transformă persoanele în animale de competiție: conform regulilor impuse de corporațiile de acum, nu ai pur și simplu voie să ai website personal acasă pe o linie DSL, trebuie să faci cont de business ca să poți face asta; situ’ meu e tolerat deocamdată pt. că firma n’a fost înghițită de de unu din cei 4-5 provideri din US.
adică totu’ depinde d’un vârf de ață în orice direcție, totu’ stă întins să se rupă, și toți îs sclavi, da’ totu’ pare bine, just another day…țări întregi, cum e România, își pierd autonomia, prin canceru’ ăsta idiot….și altă treabă n’au “vizionarii” de piață de azi, decât să întindă de gulag…nu mersi…
apoi mă relaxez, că a primit premiu’ pt. literatură nu pt. pace
***
machiavellian: "Sincer, ai spune ca regreti acele vremuri."
nu regret, acuz :) acuz ca principiile din constitutia aia (pe care o citez) sunt numite criminale azi…
acuz ca ceea ce atunci s’ar fi chemat hotie si crima, azi li se baga pe TV ca țel de atins…
principalu’ produs al cercetarii sunt cercetatorii, care ar fi in stare sa rezolve o problema.
aparatura era veche (industria umflata si neadaptata) pt. ca plateam datorii la golanii astia…la canceru’ asta care’nvaluie lumea de pe’atunci..
te duc acuma la phys-iasi.ro, e plin de aparate noi noute, si numai tipi de peste 50 ani mai vietuiesc p’acolo, si astia tineri care stau 6 luni si pleaca ca n’au de ce sa stea capra…
chestiile alea de calcul regionale, ce bine s’ar fi potrivit in grid azi… agricultura: poate rosiile ar mai fi avut gust de rosii acuma in Kaufland
revistele de fizica de la boblioteca de fizica din Iasi, in 1988, erau pana in 1976; a trebuit sa plec in vacanta la Bucuresti sa stau vara acolo si sa fac naveta la magurele la biblioteca lor s’am pe ce sa’mi scriu teza, cu articole la zi, pana’n 1988…
acuzam atunci prostovania administratorilor de atunci si lipsa lor de spinare, asta acuz si azi, la care se mai adauga una: coruptia/talharia in ambalaj de globalizare si liberalizare.
pe vremurile alea, ca student, aveam masa si cazare asigurata daca nu eram prost gramada, ce’mi mai ramanea de facut era sa ma gandesc la ce e de facut mai bine pt. societatea care avea grija de asta: de aia m’am intors in 2005, ca sa gasesc o populatie idiotizata, cu un Stat debil, o societate care nu’i in stare nici sa’si foloseasca propria productie de oameni (adica, de ex. studentii din 198x)…
cum ziceam, cercetarea a produs cercetatori, care cercetatori au plecat practic alungati in astia 20 ani, iar din cei putini care s’au intors, i’au mai alungat odata, sa fie acolo’n casa…
cinea’ platit pt. “productia” cercetatorilor alora? cine beneficiaza de ei azi? mecanism criminal, talharesc, nu stiu daca’i cuvant care sa cuprinda enormitatea fenomenului..se vorbea de brain-drain prin 1980, iaca era adevarat…
pri’mprejur au inceput s’apara studenti din Iran, da’ se’nchide cercu’…
aldracu Oct 14, 2009 at 12:11 PM
@machi:
d’aia cand aud pe cineva ca societatea aia era criminala, imi vine sa’i sar la gat cand citesc ce enormitati se petrec azi in comparatie, doar pt. ca niste talhari/inculti/imbecili ocupa sticla…
cita elfu; de pe wikipedia: “who refuses to let the inhumane side of life under communism be forgotten”; azi dimineața, pe TV la france24, un reporter a pronuntat EXACT aceeasi fraza, comentand despre un rus, care a fost dat in judecata ca s’a legat de Stalin. EXACT aceeași expresie?
pe toti ii fute grija de inhumane side of communism, da’ despre inhumane side of capitalism cine vorbeste frate, c’asta’i AZI, gulagu’ a fost cand a fost, holocaustu’ a fost cand a fost, lectiile au fost predate etc., da AZI, cine preda despre ce se petrece de fapt AZI? nu se leaga nimeni d’asta pt. ca toti trantorii care ocupa sticla sunt platiti de cei mai agresivi talhari, pt. ca toti trantorii care se fac ca se ocupa de trebile publice sunt in buzunaru’ celor mai agresivi talhari, daca numai astia vorbesc, cum sa mai vezi ce se petrece…daca astia vorbesc, sigur c’o sa mai zica despre gulag si maine si poimaine, o sa mestece orice ca nu’si apartin oricum…da’ de ce sa’i ascult io, sa le accept io soparla ca inumanitatea, etc…nici o societate capitalista n’a avut si n’o sa aiba un set de valori care sa se ridice la fragmentu’ ala pe care l’am citat din constitutia RSR; si n’o sa aiba pt. ca astea’s, de fapt, triburi mari care traiesc pt. imbogatirea unor psihopati
**** atunci mi’am putut permite (nu financiar, ca oricine’si putea permite) sa ma duc la fizica din pasiune, sa las o cariera in radiolocatie (cu casa si masa asigurate etc.), si sa ma duc din pasiune la fizica…
azi, p’astia pe care’i vad, is p’aci ca s’ajunga la microsoft, la google…pt. o corporatie, d’aia vin, sa fie angajabili la o corporatie…romanii inca mai au o tenta de pasiune, probabil ramasa de la profii educati pe vremurile criminale…da’ tot acolo sfarsesc, intr’o corporatie, intr’o dictatura cenusie care lucreaza pt. profitu’ te miri carui imbecil care n’a absolvit nici facultatea…doar pt. ca’i agresiv si parsiv
cum sa nu m’apuce dracii, cum sa nu numesc asta perfid si monstruos; e atat de monstruos incat are sa se autodistruga pt. ca’i e scris in principii…
rahatii astia din G20 se gandesc la limitele ecologice, ei aia’i limita globala, da limita la care tre’sa se gandeasca e limita individuala, s’atunci limita globala se aliniaza subiectu’ era:” comunismu’i criminal”; io d’aia m’am bagat in vorba, ca nu ma intereseaza cine’i premiat, il gasesc obligat la borders cu stampila “best seller”, “new york times #1″, “nobel prize in…” :)
elfule, ma mir c’ai “trecut deja” prin momentu’ stangist…eu intru tot mai adanc in el de cand am iesit din Romania, si cu cat aflu mai mult cu atat mi’i mai putin probabil sa ies din convingerile astea…
ce’ai citit sau ce ti s’a intamplat de’ai “trecut deja” (io de ex. nu’mi umplu timpu’ cu lecturi de stanga, ma gandesc doar la ce aud/sau citesc la intamplare ca se petrece), da’ ma rog…cand o fi subiectu’ de discutat o sa’l maruntim
*** Oct 15, 2009 at 6:29 PM @machi:
vorbesc de o constitutie care a fost scrisa dupa ce m’am nascut eu, pe care o pot cita. in loc sa te iei de text, vad ca vii cu 2 soparle: 1. ca regret vremurile alea 2. ca aia din ‘61 estimez, dupa calitatea ta de interlocutor de pana acuma, ca data viitoare ai sa zici si de gulag :) adica vii cu soparle in loc de discutat pe text, nu esti de acord cu ce zic, bine, vina cu contra-argumente, nu schimba subiectu’..constitutia din ‘65 a fost scrisa probabil si din cauza ca constituia din ‘61 era “groaznica” desi n’am vazut textu’ si nici tu n’ai binevoit sa pui o referinta…da’ sa ramana soparla “groaznic”…
mai departe: “Vorbesti de socialism, capitalism si rosii si le amesteci aiuritor. ” am trait 25 ani in socialism si 20 ani in capitalism, am mancat si rosii in timpu’ asta, natural ca’s amestecate. soparla cu “aiuritor” e buna pt. cititorii de ziare, aici suntem pe blog, deci mai la subiect te rog.
“Hai sa-ti spun un lucru: stii de ce Kaufland aduce rosii din Olanda? Fiindca sunt mai ieftine.”
Hai sa’ti spun un lucru: nu’s mai ieftine, ca nu eu m’am imprumutat de 2/3 din PIB. mai mult: cumperi o aparenta de rosie “pt. ca’i mai ieftina”, arata ca o rosie da’ n’are gust de rosie, ca eu am mancat rosii crescute de bunica in spatele casei si stiu ce’i aia. rosia organica, care nu’i mai ieftina, se apropie ca gust de aia a lu’ bunica, da’ mai are… deci all in all, ti’ai furat singur caciula: ai luat o “rosie” care nu e rosie, “mai ieftina”, da’ a trebuti sa te’mprumuti de 2/3 din PIB, si nu’ti poti plati profesorii si pensiile.
nu’s de unde’ti vine tie chestia asta cu , daca Statu’ da bani, e mai ieftin? nu’i mai ieftin, da’ daca Statu’ da bani, inseamna ca societatea intreaga e dator sa dea cate un banut acolo pt. rosia aia. deci rosia din Olanda costa tot atata cat aia din Romania, daca e crescuta la fel (adica daca are gust de rosie). da’ daca olandezii consimt sa mance rosii hidroponice, rosii produse intr’o linie de productie, si au tupeu’ sa le numeasca rosii, si romanu’i prost sa le cumpere pt. ca’s mai ieftine, proces in care producatoru’ roman de rosii s’apuca de vandut ciunga, atunci aia e :)
“Imi pare rau sa-ti spun, dar generalizarea si catalogarea acestea sunt extremism pur. Gata, daca un om n-a absolvit o facultate si a facut un ban e clar parsiv, agresiv si cine stie mai ce.” ok: vreau sa vad cum a facut banii: sa stiu cui a zambit, si ce idee a putut iesi dintr’o minte needucata incat sa fie atat de “eficient” incat sa se umple de bani. exemplele pe care le stiu eu se incadreaza la parsiv, agresiv si cine stie mai ce.
“Si din nou imi pare rau sa-ti spun, dar anticapitalismul tau pare visceral si nu de alta forma.” in afara de calificative, ai si argumente? eu le am, si le scriu aici, ce ti se pare visceral in anticapitalismu’ asta? esti de acord ca educatia, sanatatea, legea sa fie obiecte de vanzare cumparare? nu? atunci ce’i visceral in faptu’ ca io nu’s de acord? esti de acord ca presedinti sa fie impuscati sau tari invadate pt. ca niste multinationale sa faca profit? nu? atunci ce e visceral in faptu’ ca io nu’s d’acord cu astea?
“Haide sa-ti spun ceva: nu capitalistii le-au luat rudelor mele cu japca terenuri mari prin Bucuresti. ”
asta pt. ca n’au apucat, se ocupa acuma de asta, ca imprumutu’ ala din PIB o sa trebuiasca sa’l platesti :)
si aici ai ceva in comun cu d-na Mueller: la ambii va pasa exclusiv de ce vi s’a'ntamplat voua sau rudelor apropiate. d-nei Mueller i’au expropriat comunistii tatal, tie, rudele. asta inseamna c’aveau mai mult decat era rezonabil conform timpurilor. poate unii dintre ei si’au cladit proprietatile alea prin munca cinstita cine’s io sa judec asta. da’ aia d’atunci au judecat ca au prea mult si altii traiesc in mizerie din cauza asta. se poate intampla, ca pe vremea a lui Stalin, sa fi fost vreun vecin “binevoitor” si sa le bage’o soparla de’au ajuns sa fie expropriati, da’ aia nu face parte din principiile comunismului/socialismului, atitudinea aia e mai degraba tipic capitalista” “daca poti sa’l calci pe gat, il calci c’altfeld e calca el pe tine”.
“Si nu capitalismul l-a pus pe taica-meu muncitor necalificat intr-o fabrica amarata fiindca n-a vrut sa mearga unde a fost repartizat (toate acestea tinand cont ca a iesit din facultate printre primii de la cea mai grea sectie a politehnicii).
astea’s probleme administrative, am vorbit de ele: noi, studentii care au absolvit in 1989, am vrut sa organizam o adunare si sa trimitem un memoriu la ministeru’nvatamantului sa respecte decretul legat de repartizare (adica sa ne repartizeze pe locuri de fizica, nu de geografie si educatie fizica). adica sa’si respecte legile proprii. s’au agitat toti “comunistii” de atunci sa nu aiba loc adunarea aia, si n’am mai trimis nici un memoriu in final.
taica’tu n’a vrut sa mearga pe locu’ de la repartitie si ala a fost rezultatu’.
in capitalism, daca nu faci ce zice sefu’ esti dat afara: da’ n’ai nici asigurare medicala nici casa’n care sa stai, esti on your own. prin comparatie, prefer principiile comunismului.
altfel, cineva trebuia sa mearga si acolo unde a fost repartizat el. oricum repartitiile din lumea civila n’au fost corecte, desi io n’am de ce ma plange, am terminat pe la jumatea promotiei da’ m’am dus in sud-vest pt. televiziunea iugoslava :) intr’un satuc pe nume Prigor. cineva trebuai s’o faca si pe aia, si n’as fi plecat d’acolo daca as fi avut posibilitatea sa’mi iau un apartament in viitor si sa mananc altceva decat carne. singura repartitie corecta la care am participat pe atunci a fost cea de la liceu’ militar.
deci argumentele pe care le aduci nu ataca principiile comunismului ci modu’n care niste bovine calcau pe constitutia aia. azi n’ai nici macar o constitutie care sa’ti garanteze ce’ti garanta aia.

2009-09-25: I only joined three public protests in my life.
The first protest was happening in February 1987, socialist Romania, under the dictatorship of Ceaușescu, in the city of Iași, a spontaneous protest ran by some (a few hundred) of the "Al.I.Cuza" University and "Ghe. Asachi" Politechnical Institute students, asking for a better administration of local resources (light, heat, water). This was the most focused and the most local of these protests. The main message was: "vrem apă să ne spălăm și lumină să'nvățăm" (in Romanian). Among the University students, only two of them spoke out at the next day meeting with the authorities, enumerating their reasons to attend the protest and officially assuming personal responsibility for participating to this unauthorized demonstration and also maintaining that the protest's demands were justified: one of them was me and the other was my roommate, Gabriel Curelariu (both of us were physics undergraduates in the second year). We then blamed the incompetence of local city/university administration for the happening of this protest.
The political heat has been turned on for the next couple of months, but nothing worth noting happened to the other participants or to us. We were not the initiators of the movement either (the initiators were a group of female students who got spontaneously on the march out of exasperation over the living conditions in the campus).
My belief was, then, that problems in any society appear because of some corrupt or incompetent or sick people in publicly financed positions, people who are not fit to administer public matters. It hasn't changed since.
The next protest was in February 2003, in Berlin, Germany, against the war on Iraq, this was the biggest (about a half million people).
The next protest happened these days, 24-25 Sept. 2009, against the various evils of capitalism, in Pittsburgh, Pennsylvania, U.S. The protesters (a few thousand people) were spelling for the G-20 meeting the real problems of today's world. (I briefly joined the protesters for about a half an hour, today, out of sympathy; I don't and won't belong to any political/ideological group/organization). Some messages that were displayed on the protest's signs: "Capitalism isn't working" "There is no planet B" "Nuclear disarmament begins at home, send inspectors to USA, Israel then Iran" "Ignorance is violence" "People over profits" "Peace over profits" "People!" "People power" "Let's be human beings" "What about the world's poor?" "Occupation is a crime: Iraq, Afganistan, Palestine" "Fund jobs and human needs" "Bring the troops home now" "These are not our wars" "Students, not soldiers" "Obama keep your fair trade promise"
What were the results?
The first protest got the results it wanted the next day, and they lasted at least until we graduated, in 1989. In fact, we got more than we actually requested: we requested that a scheduled use of resources be respected by the local administration, we got a non-stop availability of resources.
The second protest got no results at all, the war on Iraq happened, and the occupation continues today, in 2009.
The third protest got no results at all: while the protesters were marching, the G-20 meeting was preparing the field for the next war, this time on Iran. The method is well-worn from the Iraq period: start with UN security council sanctions under various pretexts, cripple the country's economy for the next decade or so, and thereafter occupy and control its resources, either by war, if the country is crippled enough, or through orange revolutions, with smiling suits and ties in the name of freedom (of global businesses). Same algorithm, a different letter.
I am sorry for the citizens of the capitalist world who believe they live in a democracy, they don't: the only protest I joined which gave results was the one that happened in the Romanian socialist dictatorship, and we were having no illusions then about how democratic was the country in fact. That is not to say that I want a socialist dictatorship, but to say that even a socialist dictatorship answered more promptly to a protest than the "democratic" capitalism of today.
My conclusion is that the citizens of the capitalist world live in a puppet theater animated by rich people. The rest of the world is even more affected by this shallow ritual of democracy. Peaceful street protests obviously don't work in fake democracies, therefore the constitutional laws of this type of social systems have to be changed. How? By thinking, talking and writing about the core problems of capitalism, this way, somewhere along the history, a majority of us will finally understand which is the crime against humanity here and which is the common sense, that understanding will then be naturally embedded in your countries' constitutions.
I grok that as long as personal wealth is not universally limited to an estimated necessary of a lifetime we all will continue living in societies corrupted by some wealthy people and politicians are bound to cater for these wealthy people, not for the majority. This is not democracy, it is oligarchy dressed as democracy. Unfettered capitalism proved it is a historic failure for the societies it grows in: it gives power to those which are greedy, aggressive and simple-minded sociopaths over those who are not.
If you disagree with my conclusion, evaluate your total personal wealth, your total personal debt and draw your own conclusion, I'll be happy to read it on your own homepage.
Take your time, think it over and debate it. Blog about it, it's the only true press you will ever own which has a chance at helping your understanding leave a trace in the public memory, otherwise known as culture.

2009-09-14: O bună ocazie să zic ceva recapitulativ conaționalilor:
Am plecat (fără bursă, fără pile, am aplicat direct pe oferte de pe web, tot în cercetare) din România în 1999, din poziția de cercetător în fizică la IFT Iași, de oboseală: Statu' Român ne hărțuia cu finanțarea și salariile din 1996. Planu' era să'mi iau un mic "concediu" de la batjocura din țară și să mă întorc când oi fi mai odihnit. Am plecat printre ultimii din Institut, toți cei mai tineri ca mine plecaseră deja din țară din lipsa unei perspective măcar stabile dacă nu stelare.
M'am întors în România în 2005, cu gându' să fac o bibliotecă națională digitală a cercetării românești (de la problema că rezultatele cercetării finanțate public nu sunt accesibile publicului), cu acces deschis (cam ca aici); am trimis schița de proiect și CVu' la Ministerul Învățământului, Biblioteca Academiei (Iași și București), Biblioteca Națională a României, Biblioteca Centrală Universitară (Iași și București). Sigur că nici una din instituțiile astea n'avea o pagină de web cu pozițiile disponibile și salariu' listate, nici acum n'au. Au fost interesate Biblioteca Centrală Universitară București și Biblioteca Academiei Iași (celelalte nu s'au sinchisit să răspundă), gata să mă lase să candidez pt. un post de bibliotecar cu salariu de 200 euro/lună (chiria mea pe atunci era de 250 euro/lună pt. un apartament de 60 metri pătrați, în București/Teiul Doamnei). Salariu' mai mic decât chiria, am hotărât să plec din nou din România, de data asta definitiv. Statu' Român era, și e, în continuare, debilitat ca la manualu' de imperialistică.
Ce am învățat din (confirmat în) "concediu":
- fizica e, printre altele, o disciplină a minții; mă ajută să mă simt liber și în stare de orice.
- educația, sănătatea, legea, cercetarea, în fine, omu', nu's obiecte de vânzare/cumpărare (cum susțin ăia care's când vânduți, când cumpărați); dacă eu credeam în principiile comunismului în 1989, pân'acu' am avut timp și ocazii suficiente să verific alternativele și nu văd nici una viabilă. mai mult, educația (un anumit tip de educație, care să dezvolte gândirea critică) ar trebui militarizată (cadrul/programul nu conținutul) până'n anu'2 de facultate.
- din păcate, am întâlnit mulți români școliți pe oriunde am trecut: adică România se destramă de 20 ani. nu știu de ce's profesorii mândri când studenții lor se duc la post/doctorate în vest și rămân acolo dup'aia; n'am văzut mulți oameni să'și dea, cu mândrie, capu' propriu vecinului de peste râu: "păstrează'l frate că io n'am ce face cu el".
- totuși există eroi contemporani, cei fără de care lumea sau România n'ar fi în sec.21. Să luăm, de exemplu, RoEduNet, unu' din puținele proiecte publice românești cu adevărat reușite, de impact național: unu dintre principalii vinovați este Octavian Rusu; viața lui și a celor care nu l'au împiedicat ar trebui descrise în manualele școlare, azi.
- în România nu mă mai întorc să trăiesc decât atunci când Statul Român are să fie administrat de măcar 20 de oameni ca el, adică niciodată.
Iaca ce'a'ngropat pisica: După două decade de lumină la capătu' tunelului, aveți, azi, administratori la fel de nătângi ca la momentu' demonstrației din Iași din 1987; trag linia și văd la ce v'a folosit revoluția: să transformați proprietatea publică în proprietatea privată a unui pumn de tâlhari și să vă'mprumutați de două treimi din PIB, să umpleți campusurile universitare cu biserici, să salivați în continuare după mașini și să vă'nchinați în continuare la licurici. V'ați săpat o ditai groapa în istorie și v'o săpați în continuare, vă urez s'aveți sănătate să vă bucurați de ea din plin.

2009-09-20: first, a vocabulary fix:
"stand out from the crowd": this applies only if you belong for the moment to an uneducated the crowd; if the crowd is educated, you want to belong to it; whatever your status is, this expression is a bootstrap proposal.
"market knows better": If A can't predict B, then of course one can say B knows better, but that also implies that A is stupid if it keeps belonging to this relationship (a formal definition of the term market is given at the end of this blog entry). given the above, I find it eerie that this moronic paradigm is invading the earth on TV.
"the acid test of a theory: can you make money out of it?" this is probably what any capitalist in puberty is taught in schools today, but Boltzmann didn't make money out of it, while many bullshitters did make money out of their own fake theories. You see, not all of us grew up in hustler dominated environments.
"let's make a pool of bets to tell us what's gonna happen" a "pool of bets" only extracts the wishful thinking from the crowd, so never rely on this as a prediction tool.
*** given the above vocabulary fixes, here's the should-be agenda of the G20 meeting:
guys, here's the situation (with small variations) in the countries where you are supposed to run the public matters today:
- democracy and/or humanist freedom are impossible: elections depend on private money, most intellectuals became courtesans, education, communication, health, research are commodities;
- prisons are a profitable business, more rules mean more prison input, that is, more profit; this can only end up in shadowed dictatorships (where the front-end administrators with public responsibilities are puppeted by back-end wealthy persons with no public responsibility);
- defense is a profitable business, so more reasons to defend get imagined by those who profit in the process, this can only end up in absolute paranoia;
- in a system with leveraged credit/debt, crashes are mandatory and you're just happy to recover from them by selling even more cars;
- the economical growth of corporations is debilitating the State and the public property it is supposed to administer;
(by now the GDP does great, so far so good)
- the world is increasingly becoming a war between lumps of empty money, the humans are left on the sides in random states;
- people are commodities, this can only cultivate conformity, take a look around you and count those who wear a tie, then add the fans of pop "celebrities";
- individuality is bulk, en-gross, i.e. it stands only for the capacity of buying separately, so the profits can be added in a simple way; a system like this kills the urbanism (where there's any left), public transportation, it also produces sociopathy and plain ugliness;
- individualists become politicians, that is, administrators of public property, wolfs guarding sheep.
To fix the issues enumerated above, here's a list of items which should be included on the G20 agenda:
- universally, personal wealth should be limited to an estimated necessary for a human lifetime (Capitalism without built-in personal wealth limits is a social disease and is selfdestructing the same way a society without built-in feedback becomes a dictatorship);
- education, Internet communication infrastructure, health, law, research and accessible memory/(digital) archiving should become public services; obviously these should be covered from uniform public taxation.
- the State, as a common agreement that humans live in societies, is the administrator of public/common matters or property, it should be apolitical; the elections are organized on the communication infrastructure, whenever necessary, where people vote directly anonymous candidates with detailed publicly accessible, verifiable later, professional histories.
- instead of living in prison, a sentenced should get its wealth cut in half and a heavy beating, by a robot or a gorilla, which may require hospitalization for a couple of days and thereafter released till the next sentence, if any; the recidivist gets, beside the usual beating, some social medication if necessary and available, and if that doesn't help until the next sentence, then the next sentence will be a death sentence.
- do it yourself liberalism, that is, libertarian socialism, fills-in the blanks.
*** the "market", driven by the wishful balance between offer and demand, can be defined like this:
offer + a * mb = Σi=1mass(mb) (individual_demand - b * ed - c * he - d * apr)i, (where mb is mass_bullshit, promotion or ads, ed is personal education, he is personal health and apr is personal access to public research results, and a, bi, ci, di are appropriate dimensional constants)
this expression trivially means that any possible free market theory is doomed to fail to predict the facts each day, everyday.

2009-08-28: Legend of a mind of In search of the lost chord (1968) by The Moody Blues. wish u were there.

2009-08-28: toată bula aia, Woodstock... sigur că se petrecu' pe proprietatea cuiva...95% din ăia cu curu' gol atunci au cumpărat/schimbat măcar vreo 3 mașini pân'acu', ș'au purtat cravată degeaba'n fiecare zi de lucru din ultimii 20 ani...
apoi tot cu bula aia au cules câteva generații de școliți public din est să lucreze pt. mofturile lor de hippies deveniți yuppies, apoi i'a'mbrobodit pe neșcoliții sau apaticii sau neatenții rămași în țările alea să plătească pt. asta, așa încât primii prostovani să nu mai aibă loc de'ntors...
apoi, că s'a dus comunismu' oleacă mai devreme decât capitalismu', după ce au mai fumat, drogat și băut vreo 30 ani, timp în care ș'au mutat poluarea'n China, yippiiies ăștia au dat legea "vreau să mor încet": "fumatu' interzis la mai puțin de 25 fuți de clădiri".
Am înțeles de ceva vreme că Woodstock e prima țeapă media notabilă global, din aceeași serie cu armele de nimicire în masă din Irak.
de unde și bula drepturilor omului: 1. de a se naște, trăi și muri pe proprietatea (sau, în forma ei diafană, creditu') altuia, 2. de a cădea liber, prin aeru' altcuiva (so far so good) 3. de a respira pe datorie 4. de a cumpăra mașină de culoarea dorită sau de culoare aproape de culoarea dorită 5. de a rula pe banda 1, 2, 3, 4 sau 5 de pe orice autostradă privată care pleacă și ajunge în aceeași hologramă 6. de a fi sociopat 7. de a alege între MacDonalds și Starbucks 8. dreptu' Statului de a fi corupt de către cine are proprietatea mai lată... 9. dreptu' vitei de a sta la coadă pt. dreptu' 1

2009-08-20: To (re)build a bearable world one needs a portable picture of it (a picture most of the sane people would agree with), so one needs some general principles.
Yes, (any) god was a kind of general principle, but the human translators (priests, theologists) abused the concept, so we got better than that: while miracles don't happen (tricks do), science seems to have helped a lot in that direction, it works more in accordance with some general rules of nature, and is seeking and checking on them actively. And what better general principles can we have other than those that follow the nature, humanity's given context?
The first principle that seems necessary for our world is sustainability: any action we do should not consume irreversibly a limited natural resource (a non-renewable resource). There are at least two immediate and practical consequences following from this: a. using personal cars on a daily basis in a non-farming environment is a crime unparalleled in history and has to stop now! b. the amount of natural resources a person can control, or dispose of, should be reasonably limited; this, of course, implies that the total wealth of a person should be limited to what is necessary for a human lifetime (say, a lifetime of average wages).
Now that we know what sustainability means (we can live and let others, now or tomorrow, live too) what do we have to minimally do in a sustainable context?
First, the basic public/common education is necessary, which amounts to explaining to everybody what sustainability means and how to produce renewable resources that living humans consume, this implies imposed literacy and work.
Next, there's the public/common social education: it should become clear to those educated in this process that an individual can be a human only in a human context and that humans are a single species. This should qualify the candidate for human rights, before that, he's covered by animal rights only. This has some immediate consequences: a. whether you're a woman, man, black, white, yellow, blond haired or not, hazy eyed or not, you're a human and these agreed upon principles apply to each of us without distinction. b. there is the need of a common infrastructure for a functional society, that is the State, which is not under the control of any specific individual, but is there to administer what humans in a given geographical area have in common: the street between my apartment and your apartment, the water pipe that passes through my apartment and your apartment, the sewage, the language etc. Briefly: the State is the administrator of public domain, or common domain. c. the rules of administering the public domain, and the individuals' interaction with it, make a collection which is called Law. The Law is the explicit agreement reached by a majority of individuals in a State. d. each of us need to do some work to live, that is called property; the social rule is that no one can use somebody else's work without public or individual consent. e. from a. and b. it follows that living in the society of humans means that individualism has to be tempered f. it also follows from a. and b. that individuals should always be educated and have the instruments to check the activity of the State they use in common. This implies that education is common, is public. g. a population might be using a common language, that population is called a Nation. Nations might have histories, it may be useful to try to understand them. h. a set of Nations might have trouble communicating because they're using different languages, therefore a platform for a common understanding between Nations should exist, that can be called United Nations; no part of this common platform can have special decision powers, any United Nations decision has to come from a majority of the Nations that are part of it.
Work can be hard or uncomfortable, so, beside education, people need knowledge so that the work necessary to create/gather resources for their living gets easier. It's not about the "knowledge" of bullshitting others into doing your work, that's trickstery, it's about the knowledge of doing it yourself.
So the next principle becomes necessary: knowledge is not work but meta-work, and, as such, it cannot be the property of anybody. Knowledge is not a protected resource because it is renewable and the Law cannot be concerned with it in any way because such a concern is unsustainable. So if you get to know something and you don't share it, good for you, let it be your secret, but once you share it or use it, nobody else can be constrained to ignore your actions (e.g. not to learn from them).
Another principle: Living without being healthy sucks. This means your health is a public issue: even if your sickness is not infectious, it affects your social context. A public issue is handled by the State so health becomes the State's responsibility. Other groups are welcome with health initiatives/actions, but the State is the basic handler of health: through public education and public health services.

And another one: resource exchange between two (groups of) people means exchanging the amount of work one group/person performed (not 'will perform') with the amount of work the other group/person performed (not 'will peform'), which should be equal when measured using a portable metrics. Anything else is not really exchange but theft. Today's money is not a portable metrics: it's not clear at all what proportion of a monetary unit stands for the physical work performed to produce an item, which part covers the contextual consequences of producing the item to be exchanged and which part, if any, stands for the reason to produce that item. Exploiting somebody's ignorance is a crime against humanity: one can ignore an ignorant but one can not exploit the ignorant and also preserve its own human quality in the process.
Communication principle: a communication infrastructure (fit for writing, reading and speaking), such as the Internet today, is a public service provided by the State, like public sewage.
Memory principle: any decision taken in the State activities is recorded, time-stamped and available for public searching and reading in a comprehensive way.
Election principle: there are no politicians to be elected, instead, the population creates an electronic wish-list and votes priorities, the civil servants implementing the State take their decisions based on items and their priorities on that list, their own administrative positions are part of that wish-list. This way, "elections" are continuous, they happen when needed.
Given these general principles, and a very few others, I think the rest will essentially fall into place.

2009-07-26: Galadriel of Once again (1971) by Barclay James Harvest; wish u feel like we do.

2009-06-30: If you're still using Windows in 2009, at home or at work, while there is FreeBSD, and this variety of GNU/Linux distributions, like Debian, Ubuntu, Gentoo, Knoppix ..., please don't speak to anyone anymore about freedom of choice, that's a freedom you're not using, so chances are you're not really grasping the concept.
I switched this year from Windows XP to Debian (I tried various Linux distributions since 1997, but I'm picky in terms of user interface and tunability) and this time around I was surprised that everything I was used to under Windows, and more, was in place and functional: the easy and intuitive installation of the operating system (tried Debian and Ubuntu, and I like them both, but prefer Debian as a matter of taste, Ubuntu is more for the hurried user), the smooth installation/deinstallation of applications, the graphical interface(s), the documentation, the sheer number of applications available in the Linux world, the elegant updating mechanisms, convinced me that the Linux world is already a much larger, interesting and useful world than Windows can ever hope to be. Don't waste your time, switch now and donate half of your Windows license money to these contemporary heroes, and drink the rest with your friends sharing your experience, you won't regret a dime.
Note: I don't work in anything related to GNU, Linux or FreeBSD and I'm not part of any promotion campaign, I'm just using them (Debian, the universal operating system, on my desktop and laptop, and FreeBSD on my home-server machine) and this is an authentic message from a picky previous user of Windows confirming the quality and the maturity of the software which finally allows you to use your freedom of choice with no strings, or pains, attached.

2009-06-29: Here's the spam I got today, needless to say, I was not a candidate for a job with this company:


Dear Candidate,
We have a job offer available for you in response to your initial request in the job search directory. Grey Textiles Limited needs finance co-ordinators in Europe and America in order to improve services to our numerous clients. No experience is necessary.
This is an employment opportunity for you to work online and earn good money. We are a company based in the United Kingdom manufacturing and exporting British, Asian, African, and assorted textile-fabrics. We have been receiving orders from the all over Europe and America which we have not been able to process completely since we do not have a payment receiving personnel in these areas. We have decided to recruit payment officers online hence we need a representative to process our payments in these areas due to delays in processing payments from these areas in the United Kingdom.
JOB DESCRIPTION: - PAYMENT REPRESENTATIVE. As a payment representative you would be in charge of collecting payments from our clients. Our clients make payment for supplies every week in forms of bank-draft, money order or cashiers cheque and you will be collecting these payments and cashing them at your bank. In addition to your main responsibility, you will ensure that all cheques and money orders have cleared before forwarding any payments to us. We offer a flexible program: 3-4hrs daily/weekly at your choice, day/evening time, working at home/office: checking emails and going to the bank. Other Highlights: No selling involved, No travelling, No kit to buy, and we wont charge you for anything.
HOW MUCH WILL YOU EARN? Our company currently offers a commission of 10% of any amount you receive from our clients. You have the possibility of earning €500 - €1000 every week to a total of €4000 per month. For instance: on receipt of €5000 on our behalf, you will cash the payment at your bank and keep 10% (€500) for yourself, before remitting the balance to us.
Example: If you receive a cheque of €1000 your net income is €100 and our company covers all fees. You will process at least 2-3 orders per day and you will earn more than €200 cash in hand each day. The more money orders/cheques you process at a faster rate, the higher you stand to earn weekly.
You do not have to leave your current work in order to take up this job. What we ask: 3 - 4 hours daily/weekly excluding weekends, internet access for sending and receiving emails, available means of cashing money orders / cheques at your bank using your existing bank account. You will never be asked for anything more than that, No bank names, No account number, No credit card, No passwords # etc.
We require only a person who is trustworthy, reliable, motivated and is prepared to achieve set targets. If you would like to work for Grey Textiles Ltd, do kindly send us an E-mail indicating your interest and include the following details for employment approval.
1. Full Names. 2. Full contact Address (street, city, postcode and country). 3. Phone number(s). 4. Age. 5. Details of past work experiences.
The above information should be sent to this Email Address-: greytexlimited@msn.com
All correspondence and reply should be strictly directed to Jessica Grey (greytexlimited@msn.com) for employment approval.
Thank you, Michael Grey - Managing Director / CEO. Jessica Grey - Director of Finance.
Head Office: Grey Textiles Ltd 197, Kensington High St, London, W8 6SH United Kingdom. Tel: +44 778 860 1744. Email: greytexlimited@msn.com Contact Person: Michael Grey / Jessica Grey.


Spammers, the job profile rather fits somebody with a degree in leadership but I declined receiving that so please do kindly fuck-off.
Quite a capitalist opportunity.

2009-06-18: Votu' obligatoriu e parte organică a democrației. Argumentele pt. asta le'am adus la o altă ocazie. A făcut un pui de bine d'na Săftoiu cu propunerea votului obligatoriu și dl. Pleșu s'a încumetat la un act intelectual: să explice cum și de ce are rost obligativitatea votului. Parlamentarii de azi se codesc, semn care confirmă c'ar fi o măsură efectivă.
Mai încolo, din Gândul: Dreptate are (se adaugă la argumentu' pro) și Radu Cosașu: "cu o condiție: existența pe buletin a casetei pentru vot alb". E o condiție necesară, să nu intrăm la "vrei nu vrei, asta se dă".
Dl. Cărtărescu vine cu "O astfel de obligativitate este și nedemocratică și neconstituțională", o copilărie care'i scuzabilă pt. că recunoaște că nu s'a gândit prea tare la asta, deh, piața'i piață. "Ar trebui să facem închisoare, să plătim amenzi?!" se'ntreabă candid Mircea, de unde și ideea bună: cine participă la vot (cu opțiunea "nici unu") îi descresc taxele pe venit cu x%.
Dl.Mihăieș e la furat, vine cu două perle 1.“Și dacă am vota 1000 la sută, rezultatul ar fi același” (d'aci reiese holografic că'i suficient să trimiți doar un român la vot ș'ai rezolvat'o de tot). 2."Eu nu cred că un astfel de vot ar duce la rezultate convenabile." Convenabile nene? dacă mai zici și cui ai avea o frază completă, kit că stupidă.
Dl.Manolescu, cu "Absenteismul este un efect și nu o cauză", e la plimbare cu bicicleta, așa'i, și? Efectu' poate fi corectat, la fel ca și cauza. "Și asta este o formă de vot, se cheamă vot prin omisiune", nu e o formă de vot, așa cum a nu'ți lua salariu' nu'i o formă de a'l lua. Pe care l'am votat cândva de președinte :) , mai bine că nu s'a ales.
Alții zic că de ce să te duci dacă n'ai pe cine alege? Păi să te duci atunci să zici "nici unu", să știe lumea care'i treaba clar. Altfel, dacă ești așa pretențios, de ce le mai plătești salariile prin taxe oricui se alege?
Te și miri câți alintați prin Românica, uite cui trebe mai mult de 20 ani să priceapă în ce lume a intrat.
Aștept discuția despre limitarea averii personale la o viață de om.

2009-06-17: Mulți păcălici, intelectuali de piață, de azi, spun că Marx a fost d'o naivitate criminală că n'a anticipat dictaturile din socialisme. E rându' gânditorului pe factură, de azi, să fie de o naivitate criminală când se'nchină capitalismului, în care doar libertatea tâlharilor și proprietatea gunoaielor contează, în care tâlharii și gunoaiele pot suci Statu', Dreptu' și orice definește o civilizație.
De fapt, dacă nu e naivitate criminală, e colaboraționism fățarnic: cine să'i plătească pe intelectualii de piață dacă nu, obiectiv, tot tâlharii mai ajunși; sau fățărnicie simplă: cazu'n care pun d'o mânăreală de vândut gesturile proprii sau simbolurile altora, adică manele și circ.
D'aia sunt tot mai convins că nu'i nici o alternativă viabilă la limitarea averii personale totale la o viață de om: nu e nici o revoluție care s'o poată înlocui și nu e nici o revoluție care să nu fie motivată, în fond, de măsura asta.
Limitarea asta trebuie să facă parte din definiția oricărei civilizații care vrea să'și supraviețuiască, trebuie specificată în constituția Statului, e de aceeași natură și la fel de (sau mai) necesară ca educația. E, adică, parte din definiția omului modern.

2009-06-11: Schmetterling of Bröselmaschine by Bröselmaschine (1971). wish u feel like we do.

2009-06-09: Salim's is a small food-store and restaurant byzantine style, on Center ave corner with N.Neville, Pittsburgh, PA, US, Terra. You may find there tasty sorts of cheese, yoghurt, falafel, flours, spices, oils, syrups, preserves, baklavas, you name it. Salim's also caters for parties. Organic milk didn't reach his place because he's not a part of the economy of scale: one has to become big enough to sell organic stuff around here.
Salim's and Salim himself outlasted the Bush dynasty and some more US presidents, the fall of Enron and Lehman Bros, a few wars and a couple of economic bubble bursts on top of those. Salim has been there, smiling and serving, since before the Internet became operational. All my local friends know him. He is like Linux: open, intelligent, resourceful and resilient. He is like nature: there always.
He's part of that 95% (ok, maybe less) of humanity worth its name but not visible on the screen or on paper, only in real life.
I salute him every time I pass by his store. He answers back, always in good mood.
Respekt. Word!

2009-06-05: just flew a bit with Klaus Schulze and Lisa Gerrard, over Rheingold Live At The Loreley (2008). 'ave a nice flight y'all: departure time minute 34, landing time minute 52.

2009-06-02: Observi că 'telectualu' de profesie insistă pe individual și singularitate, pericolu' fiind aglutinarea, massificarea, pierderea identității, uniformizarea, adormirea eu-lui.
Îs câteva probleme cu fandacsia asta: Aglutinarea șade exact în ideea că fiecare e un individ bine delimitat, rostu' ideii venind d'aci: un individ poate cumpăra un obiect, trei indivizi, trei obiecte; mă'nțelegi, să poți evalua cât îți iese de la n indivizi. Obiectele, totuși, îs identice. Iac'așa ajunge intelectualu' de profesie agent de vânzări, singular, da' de n ori același din orice punct de vedere măsurabil.
Ăștia obsedați de individualitate, de ce mai ies oare în public? De ce'și bate capu' un individualist să salveze lumea de la aglutinare? Pen'c'are nevoie de spectatori-oglindă, plătitori dacă se poate, pen'că individualitatea de care'i obsedat e a lui însuși.
Individualitatea e un dat natural, n'are nevoie de vreo industrie fățarnică, te naști într'un sac de piele și nu poate altcineva să bea apă pt. tine.
Problema subtilă e cum treci peste singularitate când întâlnești pe altu', rostu' socialului în tine, rostu' tău în social. Îi rostu' ăsta universal sau mă'c la Kaufland cu mașina? Nu'i treaba 'telectualului de profesie, el vrea, doar, să vândă gesturi, pt. el cultura e trivia și diferența: diferența înseamnă nume, nume înseamnă bani.
Obsedat de propria individualitate, intelectualu' de profesie devine un măscărici singular în slujba carnivorilor pt. care indivizii contează numai în cantități; intelectual de piață, cântă la masa care plătește mai bine. De unde se vede și cum limitarea averii personale poate rezolva o problemă veche de când lumea.
Individualistu' dă vina pe natura umană (a celorlalți, bunânțeles), uitând că natura umană vine din educație: dacă ne'am păstra natura umană aia cu care ne naștem, am face pe noi în fiecare zi. Individualistu' se mulțumește să strâmbe din nas și maximu' abur cultural ce'i iese pe gură e "bătaie dă joc, dom'le", fără vreo intenție de'a corecta lucrurile care put, pt. că el e unu' din ele.

2009-05-31: I was willing to get the free trial MSWindows7, so i had to create an account, in a typical corporate fashion, and started downloading the beast, then I stopped because it was fully clear to me that the next Windows is Ubuntu: it's already fully functional and user-friendly, not to mention that it's free as in speech and beer. Installing windows7 on my desktop, even free of charge for one year, would be a waste of time, my desktop is already a GNU/Linux distribution: Debian, thanks.
MSWindows could stand a chance against Linux only if it would be released under GPL.

WindowsXP is (made) obsolete, and windows7 is irrelevant now. It's time to call your senator or local political representative and ask him/her why is s/he still spending public money on licenses to Microsoft or Apple for his/her public office, for the flickery buttons these operating systems are mustering in their new versions?
Internet is a revolution, but GNU/Linux is its completion, a new world is opening for PC or notebook users everywhere, and that is due to all those GNU hordes of true intellectuals. Congratulations to all of them.

2009-05-21: A few weeks ago a little particle of dust managed to enter under one of my eyelids and got stuck there (I was just walking home on a quiet sidewalk). I couldn't get it out by splashing water onto my eyes, so, after waiting 4 hours maybe it gets out washed by tears, I went to emergency.
5 people handled me there: 1. a screener: she asked me to read some letters from a panel and asked for my health insurance card, she typed something on a computer; (10 minutes) 2. a second screener: he asked me if I do drugs, if I drink, etc., he typed that on a computer (5 minutes) then I moved in a room 3. a person came and wrapped a tape with my name on it around one of my arms (10 minutes) 4. a medicine student came and asked me what the screener nr. 1 asked, also asked what I am there for (5 minutes) and put some drops onto my eye to lighten the pain. 5. then the doctor came, asked what persons 4 and 1 asked, asked me what's the problem, then fitted my face in a device to check my eyeball for damage (5 minutes), after that she joked "now we'll get barbarian" and turned part of my eyelid inside-out and then used a cotton swab to pick the particle (30 seconds) and then gave me two very little containers with some antibiotic and some thick stuff to put on my eye just in case, didn't use them.
So I was done, overall it took 50 minutes + 5 persons. Everything was professionally done, it made me think some robots could be substituted for each of them, and then I understood that I had a cotton swab at home too and I could have used it if I wouldn't be such an urban imbecile (imbecile because my peasant grandmother would have removed it in 30 seconds with a cloth while, that day, it didn't cross my mind to use a cotton swab and it would have taken probably 5 minutes to dig in google's results which are swamped with ads, and a call to the personal doctor would get you an appointment two weeks later and another bill).
Today, I got the bill: I have to pay 35 dollars, OK, that was light. but guess what, the total charges for removing the dust particle were....were...1.430,00 USDollars, can you see that number? one thousand four hundred and thirty dollars.
1.430,00 US dollars.
Lucky me I had health insurance. So it took 300 dollars per 10 minutes of each person, or maybe 200 dollars, and the rest was used to pay the loan for the cotton swab.
That really shows the crux of what the world has become under the self-regulated capitalism: removing a dust particle from under the eyelid costs an average monthly wage. In a sane society I would have had a public digital library where I could find out how to remove it myself, at no cost per incident. No, Google is not a solution, it is a marketing engine not a search engine anymore. Mr. Obama, is this the health service you'd like to preserve?
People everywhere, is this the model of a society you want to live in or to follow?

And, by the way, here's how to do it, in case you don't have 1.430,00 USDollars for the emergency of removing a dust particle fom under the lid, it's called "everting the upper lid":

Every medical student should be familiar with the simple technique of lid eversion. This is performed by gently grasping the lashes of the upper lid between finger and thumb and at the same time placing a glass rod horizontally across the lid. The eyelid is then gently everted by drawing the lid margin upwards and forwards. The manoeuvre is only achieved if the patient is asked to look down beforehand, and the everted lid is replaced by asking the patient to look upwards. If a small foreign body is seen, it is usually a simple matter to remove it using a cotton-wool bud."
from "Common Eye Diseases and their Management" 3rd edition, 2006, by Galloway et al.
In case you can't do it yourself, get a hundred bucks, walk out in the street and try to bribe somebody into stopping their car, washing their hands and doing it for you.
Oh, and I now remember that we were playing/joking sometimes by everting our eyelids when we were in early school, trying to look scary or stupid.

2009-05-17: Mie Eliade mi s’a parut genial și ca literator (au fost paragrafe sau povești care mi'au explodat secunda), cum tot așa mi s’au părut și Hesse și Ende și Huxley (din primii trei am citit inainte de ‘87, pe Huxley însă, l’am citit până’n 2007, cum i’am descoperit romanele pe rând, cu țârâita, pe ici pe colo prin lume)…numesc geniali pe cei care mi’au revelat un sens, o coerență posibilă a lumii. p’aia cu adolescentu’ miop am omis’o, la fel ca și ziaristica…am ajuns la Eliade prin Huxley.
Eliade e, din perspectiva mea, unu’ din oamenii întregi, rămâne un reper cultural major, spre deosebire de comentatorii lui de shopping, care se disting de contemporanii lor prin doar faptu’ ca au o etichetă de preț pe firimitura pe care abia d’au puit’o'n chinuri, imitând ritualuri.
Cei care nu i’au urmarit (răsfoit) referințele bibliografice din Yoga: Essai sur les origines de la mystique Indienne au puține șanse să’nțeleagă pe unde’i Eliade în cultura mondială, și cât de natural șade literatura lui lângă istorii. Sigur c'ar lua cam vreun an din timpu’ cuiva, da’ ce nu poți face pe timp de criză?
oricum, mi se pare o făcătură metoda prin care specialiștii în vag își inventează o “știință” a lor, inventariază obiecte care nu’s de inventariat, măsoară lucruri care nu’s de măsurat, imită ritualu’ științei doar-doar ș’or crea o legitimitate dincolo de statura lor culturală de tarabagii…
lecția pe care’am primit’o de la Eliade e că poți face din fiecare pas pe trotuar un lucru sacru…și că religiozitatea poate fi interpretată coerent ca o dovadă a nobilității funciare a spiritului social uman… da’ evident că lecția asta n’are cum fi înțeleasă de contemporanii care funcționează pe bază de incentives, leverage, publicitate și copyright;
doar lecțiile astea și viața mea e (presupun că a oricui ar fi) îmbogățită permanent cu un sens adânc…
condiția e să nu fi aflat despre Yoga din Cațavencu…
May 18th, 2009 at 8:23 pm Alex: “Eu voiam să spun altceva - mi se pare că la Eliade ideile despre religie sînt uneori mult prea aparente în texte, ba chiar că unele texte sînt doar o ilustrare a unor idei.”
exact asta mă dă pe mine pe spate la scriitorii în a căror scriere transpare o coerență profundă, verosimilă, inteligibilă, sensibilă, în fine umană. la ceilalți, al căror conținut nu se adună/descoperă în scrierile lor, nu fac decât să descopăr că’s mărunți industriași ai zgomotului de fond: mai multe de’nvățat de la o pisică, sau de la o găină.
geniu’ în literatură l’am găsit acolo unde inefabilu’ e întrezărit…și cum poți face asta fără o inspirație forte…și cum poate exista inspirație forte la cei înecați în stilism…stilismu’ fiind doar o măsură a propriei venerații.
“unele texte sînt doar o ilustrare a unor idei.” orice alt fel de text nu’și merită numele. adică da, singura alternativă cacofonică e textu’ reclamă.
“Pe de altă parte, am convingerea nestrămutată că literatura NU se poate face doar în pauzele de lucru de la studii de istoria religiilor sau alte studii, ca recreație.” Asta m’ajută să spun pe scurt ce’am de zis: diviziunea muncii e ca să dividă între tipurile de muncă (gândire disciplinată și verificabilă, scos cartofi etc.), nu între cei care practică reveria și cei care muncesc.
Ai aici unu’ care nu crede în “meseria” de scriitor așa cum nu crede în “meseria” de revoluționar de profesie sau în “meseria” de gânditor de profesie. Un scriitor adevărat, după mine, e ăla care’a întrezărit inefabilu’ în timp ce’și vedea de’o treabă adevărată, și nu se mai poate abține, și scrie. Adică cred în exact contrariu’ a ce spui: un scriitor adevărat nu e scriitor decât în pauze de la altceva.
Un om întreg muncește și reverează, cine dracu’ a inventat instituția reveritorului de profesie? Când văd reveria gratuită și autosuficientă a cuiva, mă’ntreb automat: cine și de ce’i dă lu’ ăsta/asta apă caldă?

2009-05-17: Nu cunosc o mai profundă idioțenie sau tragedie în istorie decât invazia mașinilor personale folosite zilnic.
Nord-americanii contemporani au măcar scuza că s'au născut sau au fost concepuți în mașini, n'am mari pretenții, da' europenii, la densitatea populației din orașele lor, n'au absolut nici una. Intelectualii europeni contemporani? Din perspectiva asta, nu există. Partid ecologic? Cum se poate numi astfel un partid care n'a propus o lege de scos mașinile personale din oraș?
Iar pt. boii, mizeriile, cretinii din orașe care mișcă zilnic o tonă de metal încoace și încolo, iaca un subiect de gândit când stați la intersecție cu motoru' rulând (genunea cretinătății: să consumi ireversibil o resursă limitată ca să stai pe loc), între celelalte 40 tone de metal și ceilalți 40 de prostovani agățați de volan: cu banii cheltuiți-împrumutați pt. mașinile voastre și benzina necesară ce fel de sistem de transport public ar fi putut fi construit în orașu'n care vă târâți azi până și pe roți?
Pistele pt. biciclete pe lângă mașinile personale? Asta e tot o gogoriță de proști. Bicicletele au rost pe stradă, că's mijloace mai flexibile și mai rapide decât mersu'. Mașinile personale n'au ce căuta pe stradă în oraș și atât, nu contează nici măcar dacă's electrice sau mai eficiente, de ce dracu' are bou' nevoie de carcasă de metal în juru' curului propriu când se mișcă? Unde se grăbește vita azi?
Iar pt. boii care vor s'alerge prin parcuri sau pe trotuare, bă, io vreau să merg, doar atât, să mergi pe un trotuar pe care nișe obeji sau obsedați aleargă, ăla nu'i mers, nu mai pieriți dracului odată cu lipsa voastră zgomotoasă de rost; de fapt, ce căutați în orașe dacă le distrugeți încet(?) cu fiecare gest, vorbă, mișcare?
O fi fost vreodată în istorie o masă mai mare de idioți în viață fără nici o scuză?

2009-05-13: iaca un film de istorie contemporana pt. bizonu' capitalist rumunesc

2009-05-02: did you ever stop for a minute to contemplate how ineffably stupid it is to wear a tie?

2009-04-24: part two of Ricochet (1975) by Tangerine Dream. Wish u feel like we do.

2009-04-18: I was arguing a few days ago that adding to your State's Constitution a provision which limits the total wealth of a person to the necessary for a human lifetime would naturally limit corruption or criminality. Examples in favor of this proposal abound, the most recent one is the plot to kill Morales, the current, democratically elected, president of Bolivia.
The wealthy persons who now have plenty of disposable income to pay mercenaries, will have to think harder or collaborate with other plotters to hire killers (or to subvert administrators) if a total limit on personal wealth would be in place.
Such a constitutional provision would not add a burden on the legislative system: the total wealth of a person can be estimated from the taxes paid, so no further control or monitoring is necessary. And by the way, taxes have nothing to do with limiting somebody's wealth, taxes are the practical means we use to recognize that we live in a society and we pay, through these taxes, the common services we (should) get from the State. And this has nothing to do with any kind of leftism either (in case u've been brainwashed about it), those wealthy persons who would be affected by this provision would have the freedom to hand the rest to their relatives or friends, if they don't want to hand it to the State. Essentially, this principle means replacing hiring with collaborating.

2009-04-18: Acu' câțiva ani m'am dus și l'am votat pe Băsescu președinte, în pofida reclamei pe care i'o făceau politrucii lui, anume pt. că Năstase era prea gomos și șopârlos, prea deferent cu ăștia din EU, prea cu cravată și costum. N'am greșit atunci, că nu era nimic mai bun de ales la vremea aia, am vrut cu adevărat unu' mai bădăran, mai straight, asta am căpătat.
Altfel n'am stat să'l monitorizez pe Băsescu dac'a meritat investitura sau nu, da' cei care se leagă de cei 800 mii de euro pe care'i are, sau i'a avut, fiică'sa, au dreptate. Pe vremea lui Iliescu sau Constantinescu nu voiam să'i acuz direct pe ei de corupție, pt. că președintele nu e un fel de monitor microscopic.
Nici pe Băsescu nu'l acuz de câtă hoție e la lucru sub el, da' mi'e imposibil să cred că n'are nici o informație despre propria familie, asta e impardonabil. Dacă un membru al familiei prezidențiale s'a căpătat cu 800 mii de euro, fără să fi inventat pâinea feliată, într'o țară în care salariu' mediu pe ultimii 20 ani a fost de vreo 200 euro lunar (adică ai nevoie de 333 ani de salariu mediu să'i acumulezi, și numai dacă'ți ții respirația) atunci eu n'am să mai pun niciodată votu' meu pe vreo persoană din familia asta sau pe cineva care încă sprijină o astfel de familie, așa cum am să votez întotdeauna împotriva cuiva care zice că nu contează cum ajungi la o avere extremă și mă'ntreb de ce nu se autosesizează procuratura în legătură cu astfel de averi.
Averea ireal de mare e un motiv serios să crezi că deținătoru' ei a comis ori ceva ilegal, ori ceva genial, cu impact la scară socială; și dacă nu'i vreo urmă evidentă de geniu atunci o anchetă în detaliu trebuie operată pt. că sunt șanse maxime ca o infracțiune, sau o gaură'ntr'o lege, să șadă la baza îmbogățirii în așa hal și, oricare din astea s'ar dovedi, se pot face corecturi în consecință, nu pt. că bogăția e neapărat nocivă, ci pt. că majoritatea metodelor de a ajunge bogat pot fi similare, dacă nu identice, cu tâlhăritu' celorlalți.

2009-04-18: Baudrillard se opărea (cu un umor nebun, în Intelligence of evil..., raport semnal/zgomot = 1, cât semnal atâta zgomot), că arta conceptuală ajunge în "non-expunerea de non-opere în non-galerii" (nu zice non-artiști).
Or, ăsta nu'i un lucru rău: undeva în istorie s'a produs o diviziune a muncii, unii cu culesu' grâului ș'alții cu administrarea. Și un administrator bogat plătea pe câte unu' mai lăbar să cânte, să zică, să circăiască, să artizeze: așa trebuie să fi apărut artistu' oficial și arta oficială (oficiali în sensu' că păpau la masa boerului și tot anonimu' culegător lua cunoștință cu respect de asta, probabil și cu bucurie că nu mai încurca la cules). În contemporaneitate, artistu' și munca lui trag la autonomie, care, pt. că trebe altcineva să vie cu resursele la întâlnire, e aparentă. Ca să'nvăluie aparența autonomiei artistului, au apărut non-galeriștii, o altă diviziune a muncii, care nici ei nu's autonomi, da' au skilu' cu învăluirea. Odată cu non-galeriștii, au venit și non-operele'n ajutor, să ungă o colaborare disperată pt. atragerea resurselor de la "anonimi" dacă nu de la cei cu stare, prin non-expunere.
Asta are drept consecință vulgarizarea în sensu' bun a întreg fenomenului artistic, sensu' bun adică devine clar că "opera" era o făcătură de curte, și că opera autentică, în cele din urmă, e viața, a fiecăruia dintre noi. Adică suntem într'un proces de recunoaștere a vieții ca artă, în care artiștii oficiali și arta oficială își iau locu' normal printre întâmplările, "oarecari" (adică necomerciale) și multe (adică neoficiale), ale lumii. Adică dezamăgeala (arta devine la fel de "banală" ca realitatea) lu' Baudrillard vine din programarea pe care'a primit'o'n școală în legătură cu ce'i arta, cum c'ar fi fost ceva deasupra vulgului și el, iaaa, descoperă că nu (mai) e.
În procesu' ăsta de aterizare, se ițesc și dispar non-galeriștii, non-artiștii și non-operele lor cu rapiditate crescîndă, până cînd devine evident (dacă Internetu'i aici să stea) vulgului că artă din aia face și el în sufragerie când își vede d'ale lui vulgare. De ex., mi'aduc aminte de un tip, român, pe prenume Alexandre, care s'a dus la Paris și și'a promovat propria nuntă ca operă de artă; era pe nettime.ro, un proiect de prin 2000, un mailing list în care artiștii ar fi putut intra în contact să facă spume da'n care apărea doar câte un anunț de eveniment: "pe data de ... cutărică e expus la sala ...."; Alexandre mergea (independent) pe mâna lu' Baudrillard, fenomen cu valențe curative, după cum se vede.
Așa că nu mi'aș face griji cu alde X care prezintă pe Y care'a fost făcut obsolete de Z. E doar o vraiște care se depune ca prafu' pe tobă. La ce bun să (mai) pună mâna pe (alte) cărți (ele însele, azi, pretexte comerciale) și să'și întârzie cu asta deșteptarea sau dispariția?

2009-04-17: Creation du monde of Apocalypse des animaux (1973) by Vangelis. Wish u were there.

2009-04-15: În legătură cu infrastructura societății deschise, ar fi bună o lege, măcar în România, care să facă obligatorie folosirea sistemelor de operare open-source (gen Linux, FreeBSD) în școli și administrația publică. Asta se poate face treptat: - întâi toate computerele relativ autonome (care nu fac parte dintr'un sistem de aplicații bazate pe rețea) trec de la Windows la Linux, asta e ușor pt. că există OpenOffice, ca alternativă la MS Office, și sunt alternative de calitate la toate cele, e-mail, IM etc. - apoi trecerea sistemelor bazate pe servicii web și baze de date dinspre Windows spre Linux;
pe cât punem pariu că, prin migrarea asta, am scăpa de juma' din datoria pe care tocmai am făcut'o de la FMI și am deveni mai inteligenți în proces?
Ș'ar mai fi bună încă una: toată cercetarea făcută pe bani publici (sau cu amestecu' lor) să fie pusă pe web, într'o arhivă digitală a cercetării publice românești (open-access). Asta iar e ușor de făcut, că oricum toate documentele produse pt. publicare științifică azi sunt electronice din naștere. Și mai sunt de digitizat depozite întregi de articole științifice produse din '60 încoace.
Atunci ar ști și bunică'mea ce'ar fi de pus în pământ să'i crească roșia sănătos, și poate și nea Gică ar putea pune de'o făbricuță de spumă de ras pe bază de patente românești; și s'ar entuziasma și ăla micu', din liceu, că uite, dom'ne, ian să vedem cum se factorizează RSA.
Fără legile astea nici o societate nu poate pretinde că e deschisă.

2009-04-12: Deserted Vaults of Journey inwards (2000) by LTJ Bukem. Wish u feel like we do.

2009-04-08: I just stumbled on an European research project: Voster, which was about to collect, synthesize etc. some leading projects in the field of virtual enterprise, it lists 24 research projects. Alright, synthesize, sounds good for pedestrians, however, nothing to download. Somebody moved the files, if they were there, and that's it.
Out of those 24 projects, 14 sites are unreachable, the projects' results are nowhere, and one of those which are reachable, sells books.
So how is the pedestrian supposed to benefit from this work? Let's pick one unreachable project, BIDSAVER: Business integrator dynamic support agents for virtual enterprise, googling gives you a link to ist-world which recovers some info about BIDSAVER (an abstract and entities involved, but these are not results), and also points to the original records about it in cordis, still no results.
The archive serves us with some pages from BIDSAVER, wherefrom we find that "BIDSAVER will develop a methodological,technological and legal frame to support SMEs’ competitive potential through the constitution and operation of Virtual Enterprises (VE), joining geographically dispersed SMEs to catch business opportunities, and managed on the basis of competitiveness-oriented criteria by a new entity, the Business Integrator." Wow. Impressive. Frothy.
The "methodological, technological and legal frame" is nowhere. I can bet it's in a book you can buy somewhere. Or maybe that was just for those little private enterprises to get smarter among themselves, that would be good enough, but still, this project has been publicly funded and its results are hard, if not impossible, to find: where's the frame which was supposed to support SME's?
Crawled archives can help a little (in fact, they deserve permanent financing, like a public service), but these EU funded projects (their results as electronic documents) have to be specifically archived in some place where the public can access them, easily. That's how the public can get smarter. We talk about knowledge society and still have this lame, serendipity based, infrastructure for preserving it.
In today's real life a book gets written on the subject, a couple of experts get born in the process, they get invited in Florida to run workshops, on their own (read public funding) money, they become professors and issue diplomas in virtual enterprises and have stable jobs because the vision haunts them long-term. In ten years we'll have experts frothing on virtual enterprises, meanwhile, the real enterprises do their virtual collaboration based on the intelligence of their IT guys or some non-IT guys who are using skype, or just buy stuff for video-conferencing and hire somebody short-term to install the cameras and show their visionary managers which buttons to press.

2009-04-07: aaah, dulce'i răzbunarea :)
tocmai am descoperit filmu' lu' Adam Curtis: The trap (2007), partea 1/3: F**k You Buddy, partea 2/3:The Lonely Robot, partea 3/3:We Will Force You To Be Free.
A.C. arată care'i mecanismu' istoric prin care libertatea a devenit un fetiș, și, prin asta, contrariu' ei înseși. Aproape că citează de pe blogu' ăsta, da' lucrarea lui e mult mai coerentă în timp ce blogu' ăsta n'are nici pretenția c'ar fi (e scris la mânie și, evident, mai târziu).
Pe scurt, în cuvintele mele, liberalismu'i o catastrofă pt. umanitate pt. că se bazează pe teoria jocurilor care, la rându' ei, se bazează pe ipoteza că partenerii de joc sunt psihopați (adică nu au decât proprietatea de a calcula propriu' câștig și acțiunile lor nu fac decât să optimizeze câștigu', adică sunt "raționale"). Prin urmare, în încercarea de a obiectiva liberalismu' aplicând modelu' ăsta la societate, definiția omului normal e împinsă spre psihopatie și folosită drept standard de eficiență, binele tău fiind câștigu' optim antagonic celorlalți, omu' normal e o trunchiere mecanică, nu fumează, e sănătos, trăiește mult și, deși e golit pe dinăuntru, ia pastile, are ochii aproape albaștri și păru'i o să fie blond imediat ce'om găsi gena, e omu' numerificat.
Omu' natural, pasiv la modelele ce vin peste el dinspre cei aparent calificați, o ia de bună, nu pen' că'i prost ci pen'că treaba lui a fost alta peste zi, fiecare zi. Mai aproape de 1984 nici c'am crezut c'o s'ajungem vreodată.
Cândva am protestat (acu' f'o două luni, când am citit cartea), în fața lu' sor'mea, care n'a crescut în comunism, ci dimpotrivă, că 1984 nu'i posibil, l'am expediat pe autor ca psihopat și gata; adică nici o lume reală, cu oameni așa cum i'am întâlnit io, nu poate atinge nivelu' ăla, nici asta în care trăim azi; d'aia și crapă, că se opintește într'acolo. Mă bucur că rezultatu' la toate frământările de azi, ale celor care se frământă, ar'să fie rerecunoașterea existenței omului, dacă mai rămâne cin's'o facă. Hai s'o numim, rerecunoașterea asta, umanism, iar.
Pe de altă parte, îmi vine să râd când îmi aduc aminte d'o vorbă auzită p'undeva la țară: nu e doar prost, e și harnic pe deasupra; dac'a scăpat prostu' să se uite la o formulă nu'l lăsa să iasă din camera aia până nu te convingi că'i înțelege ipotezele, c'altfel, dac'ajunge politician sau economist și ajunge în state, are să ne mai țină dracu' prizonieri câteva decade.
Din păcate, în părțile 1 și 2, pe care am apucat să le văz pân'acu', A.C. n'a făcut nici o referință la principiu' limitării averii personale la necesaru' unei vieți de om :) .
Totuși, io cred că principiu' ăsta e singuru' care recunoaște drepturi umaniste egale și psihopaților și sociopaților, spre deosebire de comunism: să ne imaginăm un grup de oameni reali, majoritatea se ocupă de ceva sau freacă menta, măcar unu' însă o să vrea să se distingă în mod special, o să sublinieze diferența până le intră tuturor celorlalți în cap cât și cum e el de diferit, și prin asta că merită să fie rege, conducător, politician, popă, față pe sticlă, mă rog, băgător pe sine în seamă, în spatele unei pârghii, cu spatele acoperit de metal și, în general, scutit de treabă; adică'i natural ca printre cei ce se ițesc în public să găsim o proporție mai mare de stricați la cap decât printre cei "anonimi"; și cum nici o psihiatrie nu'i poate detecta fără ambiguitate, singuru' mod de a proteja interesu' public e limitarea averii personale a fiecăruia, adică dacă'i sociopat, măcar e cu măsură și viața lui are să aibă efecte comparabile cu ale celorlalți, cei ocupați peste zi, fiecare zi.
Alternativa? Să continuăm să trăim într'o lume proiectată de cei mai scrântiți în cap dintre noi (după cum se înțelege clar d'aci).
P.S. Filmele astea tratează cu nobilitate pe cei care aplică libertatea algoritmică peste noi, adică toți par acolo bine intenționați și cu poftă de servit ce'i mai bun la cei mai mulți. Rămâne, totuși, o reformulare deloc nobilă a filmelor de mai sus: e posibil vreun sistem care nu îngroapă libertatea unora în sub libertatea altora? Eu zic că da, ș'anume ăla'n care libertatea fiecărui om are o limită globală, aceeași pt. fiecare; o limită (avere limitată) măsurată'n resurse, or fi gândurile noastre infinite, da' cantitatea asociată de resurse pe care le filtrăm individual e finită ca viața. Între limita asta și teoria jocurilor e o diferență esențială, în favoarea limitei, câtă vreme sunt resurse suficiente pt. a acoperi limitele tuturor oamenilor în orice moment. Altfel spus, să fie finit cârnatu' tău, sau infinit?

2009-04-05: Cineva spunea că "statul a ales să se implice nepermis de mult în economie." Și i'a fost ușor să spună asta pt. că nu'i clar deloc ce definiție folosește pt. "Statu'" și pt. "nepermis de mult".
A mai rămas un grup pe lume, care, refuzând să vadă efectele "pieței-libere" și a capitalismului fără limite, afirmă că d'aia's crizele astea, din cauza Statului, nu din cauza celor lacomi până la psihopatie.
E ca'n gluma aia în care Gică'i zice lu' Bulă: - Bulă, am auzit c'ai luat bătaie'n gară la Lehliu... - Fugi d'aci Gică, nu'i adevărat, ce, aia'i gară?
Similar cu atitudinea US, care, săptămâna trecută, au cerut ca standardele de contabilitate să fie modificate în așa fel încât "proprietățile toxice" ale băncilor să nu mai pară atât de toxice, drept care și EU, ca o bună umbră ce e, a cerut același lucru de la organismu' ale cărui standarde de contabilitate le urmează.
Faptu' că Statu'i folosit să spele rufele celor mai lacomi capitaliști e vina Statului, nu a capitaliștilor, ba, mai mult, ce bine'ar fi ca Statu' să nu fie deloc, da' s'apară exact când bancherii's gata să dea colțu'. Măsura în care un Stat spală astfel de rufe, e măsura corupției Statului de către întocmai cei mai feroce activiști ai economiei-de-piață "libere".
Am scris în mai multe posturi de ce capitalismu' fără limite duce totu' de râpă, n'o mai iau de la capăt.
Educația, sănătatea și legile, administrația proprietății publice sunt activități care n'au legătură cu profitu'. Cercetarea poate să aibă, pe termen lung, da' cine să vadă departe într'o economie capitalistă, în care educația e neprofitabilă? Cine e dator să recunoască asta și totuși să protejeze activitățile astea? Statu', în calitate de contract al celor ce formează societatea. Astfel definit, cum poate statu' proteja ceea ce recunoaștem cu toții, adică nevoia de educație, sănătate, lege, cercetare? Prin prelevarea din economie, și cum prelevarea asta e antagonică intereselor celor cu interese pur private, de profit, conflictu'i declarat și permanent. Atâta doar că mi se pare evident că interesu' societății nu e pe același plan cu cel al unei persoane: de ce e evident? Să presupunem că uităm de interesu' societății, atunci rămân doar interesele private, adică război civil, soft sau hard, după cum ne lasă pământu'. Nici un om nu mai are nici o garanție, nici măcar cei bogați, pt. că oricând are să fie un altu' hămesit să'i ia resursele. Asta e valabilă peste ecuațiile lui Stiglitz. E echivalentă cu "spală'ți numai dinții pe care vrei să'i păstrezi".
Tot acel cineva susține că soluția e banu' din metal prețios, ca'nainte de 1933. Numai că epoca banului ăla s'a sfârșit cu Marea depresie din 1929, ceea ce arată că banu', din metal prețios sau nu, nu promite să ne scoată din rahat. Nu cunosc decât o singură definiție obiectivă a unei monede de schimb, e cea despre care am scris aici, adică un schimb între două entități economice nu poate avea loc, fără să fie furt sau exploatare, decât dacă eforturile de producție sunt egale, iar eforturile lor de producție se pot calcula deductiv, de la averea lor totală; adică moneda corectă e procentu' din averea totală pe care o reprezintă marfa la momentu' schimbului. Schimbu' liber, nefalsificat, înseamnă că eu consimt să schimb cu tine efortu' relativ la averea mea, cu tine, care consimți să schimbi cu mine efortu' relativ la averea ta. Dacă eforturile astea nu's egale, ce dracu' consimte oricare dintre noi? Cel puțin unu' consimte să ia sau să dea țeapă.
Câtă vreme prețu'i pe bază de ce crezi, oricine poate abuza de asta și o face: adică oricine poate modifica prețu'n două moduri, 1. oferind un produs cu alte calități 2. oferind un discurs cum că produsu' are alte calități, chiar dacă le are sau nu. Adică prețu' poate depinde de gargară. Și toți cei care discută economia fără stabilească o cale de a curăța prețu' de falsificarea asta sunt complet irelevanți.
Tot acel cineva sugerează că soluția e ca statele să se retragă imediat și necondiționat din economie. Asta duce imediat și necondiționat la state mai mici și cu mult mai primitive, adică la triburi. Pentru că, odată ce statu' modern nu mai e acolo să se ocupe de activitățile "neprofitabile", activitățile neprofitabile ar dispărea, și în loc, ar apărea cântători de curte la șefii de trib (educația), vraciu' șefului de trib (sănătatea), etc. Nu'mi imaginez ceva mai copilăresc....
"Din nefericire, modelul keynesian a dus la ruperea statului de cetățenii săi și transformarea sa într-o entitate în sine." Fals. Intervenția statului în economie nu e doar necesară, cum spuneam p'aci, da'i singura modalitate autentică de reprezentare a intereselor "neprofitabile" ale cetățenilor. Ce e de amendat permanent este modu'n care un Stat își face treaba, nu faptu' că'și face treaba. În timp ce economia se mișcă încet spre statutu' de știință și statu' trece, în modernitate, la reprezentarea tuturor cetățenilor și nu doar a celor mai bogați.

Cică "...Monedele emise în acest fel ar fi foarte greu de manipulat politic, ar obliga statul să se retragă din economie și să participe la jocul economic ca un partener egal."
Statu' n'are cum fi partener egal cu fitecine avid de avere pt. că rolu' lui e să ne reprezinte pe toți. Și nu toți suntem avizi de avere, da' toți vrem să trăim o viață cu cât mai puțină bătaie de cap. Și economia nu'i un joc, economia ca instrument pt. profit e un joc, al celor care au uitat de ce s'au născut și de ce merită să trăiești, adică al sociopaților.
În lupta asta surdă și permanentă a bogătanilor sociopați de a falsifica în interesu' lor personal sau de a diminua rolu' Statului ca reprezentat al interesului public ca antagonist interesului lor personal, ceva fundamental trebuie schimbat, și anume, averea totală individuală trebuie limitată la necesaru' unei vieți de om, altfel publicu' o să plătească iar, periodic, falimentele lăcomiei libere.
Discursu' fundamentaliștilor lăcomiei libere are următoarea structură: dacă nu ne lăsați pe noi, bau-bau, uite ce face socialismu', dictatură, Orwell și alea, adică aduc un cadavru și dau în el și'și zic uite, e mort. Socialismu' cu dictatură s'a dus dracu' de mult da' ei continuă să dea faliment pe propria lor limbă. Un set de reguli umaniste ar putea schimba ceva fundamental aici.

2009-04-05: The following is a self-archived copy of a previous reply I sent to an EU consultation on facilitating digitization (january 2006):
I have 3 suggestions on facilitating digitization of copyrighted material:
(Publicly funded copyright clause) Any copyrighted material that has been produced using public money (directly from a government or indirectly through an agency administering a budget given by government), partially or totally, belongs to the public, in digital form, by default, unless the author demonstrates or states clearly, before a specified deadline (dependent on the specific work in question), if/which parts of that work are funded from purely private resources.
(Consumed copyright benefits clause) In those cases where the works were partially funded from private resources the works will still be considered ready for digitization if the author had already received benefits based on that work (for example, getting a larger salary because of that work). That is, if the author ever mentioned a work in his/her CV, that work should be considered free for digitization.
(The owner's interest clause) The author of a copyrighted work is the one who should be responsible for clarifying the copyright status of that work with a legal entity representing the interest of the national digital library: -publicly funded=free to digitize; -partially privately funded=free to digitize if never listed in a CV, used for a promotion (a digitally "signed" author declaration of not doing so) ; -totally privately funded= free only with explicit, deadlined, agreement. -denial of public digitization benefits=no public institution will be allowed to publicly digitize, now or in the future, the work.
This clarification process should be done one time only, and its results displayed online, publicly accessible, so as the author can't be harrassed anymore with questions related to the copyright of that work.
In general, it should be made clear to any author that: a. The digitization/preservation process ensures that the author of the work is clearly recognized as such in the digitized form of that work. b. The digitization is to the benefit of the author because it ensures a wide circulation of his/her work. c. (denial of benefits clause) The author *should be provided the right to explicitly deny the benefits of public digitization of his/her work*, by use of the interest clause described above.
****** And one suggestion regarding the preservation of digital content: Research on semantic authoring tools should be added to the current directions of research. Without semantic authoring tools, preservation of digital content is bound to be short-term, needlessly shallow [, and] any further transformation cost will grow because of the initial lack of semantics. The sooner these semantic authoring tools will be in use by the public, the more efficient/rich will be the handling/meaning of information in the society.

2009-04-02: Varujan, mă bucur enorm că iei discuția în serios, și, la fel ca tine, îs curios să văd argumente și deschis să'mi schimb opinia dacă'i cazu'.
Pe von Mises și Smith nu i'am citit, cum nu l'am citit nici pe Marx, încerc să'mi fac o idee cu rațiunea din capu' meu ș'al vecinilor pe care'i întâlnesc. Da', dacă pomenești o idee interesantă care vine de la ei, îs gata să o studiez. Nici eu nu's economist, interesu' meu e de pe același plan cu al tău, îs motivat de curiozitate și experiența vieții de până acu', resursele mele îs cele ale unui cetățean obișnuit, așa că stăm bine.
Să'ncepem dară: "Cineva vorbea despre necesitatea limitării averii personale la necesarul traiului unui om. Prima întrebare care se naște aici este ce reprezintă necesarul traiului unui om."
Asta e a doua întrebare, prima este dacă e necesară limitarea averii sau nu. Da' văd că răspunzi și la prima prin ricoșeu: pornești inductiv, de la "este vorba aici despre traiul unui om ca ființă biologică sau este vorba de ceva mai mult decât asta?", ajungi la o societate uniformă, apoi spui că sistemu' a fost experimentat (în țările comuniste, cred). De aici rezultă că nu'i bine să limitezi superior averea pt. c'ajungi musai la o societate de netrăit în.
Întâi, am să dau o soluție alternativă raționamentului tău. Apoi, am să mă leg de argumentele din raționamentul tău, ca să arăt de ce nu e valid.
Soluția e că, în loc să evaluezi de la detaliu la general ce pantaloni poartă fiecare și ce fel de băutură preferă, poți să pleci de la general la particular, deductiv: iei costu' total al traiului unei societăți model pe un an și'l împarți la număru' populației, să'i zicem că dă S. Rezultatu' S e ce'i trebuie, în medie, unui om să trăiască un an. Apoi, dacă viața unui om poate fi de 120 ani, atunci averea lui totală, la orice moment de timp din viața lui, este de 120xS. Și gata. Rezultatu'i independent de sistem, capitalist, socialist etc. Pt. cine ar putea avea vreo obiecție față de S, S este fondu' pomenit de Smith în primu' paragraf din introducerea la "Cercetare asupra naturii și cauzelor bogăției națiunilor" pe cap de persoană.
Și nu, dacă limita averii mele totale este egală cu o medie, asta nu mă uniformizează, pt. că am dreptu' de'a alege ce fac cu averea aia la fiecare pas.
Acu', c'am rezolvat'o cu obiecția ta, cred, mă leg de pașii raționamentului tău. Deci, până aici, pică "Dacă ne referim doar la hrană, va trebui să ne îngrijim de faptul că toți vor mânca fie aceeași hrană, fie hrană având aceeași valoare.La fel și în cazul hainelor și locuințelor."
"Cu transportul este simplu de tot, singurul transport nediscriminatoriu ar fi transportul în comun. Cu sănătatea e mai complicat, unii oameni se îmbolnăvesc mai ușor, alții mai greu și atunci soluția este să realizăm un sistem de sănătate complet gratuit."
Problema nediscriminării nu există, din perspectiva procedurii deductive descrise mai sus. Discriminarea o face purtătoru' averii, ca'n capitalismu' ăla simplu și corect da' imaginar. Ideea cu sistemu' de sănătate complet gratuit e o idee de valoare, independent de sistemu' social. Transportu'n comun e ecologic și social, d'aia și el își are locu' permanent în societate, independent de sistem, capitalist sau altfel.
Cred că'i evident d'acu' că pică și "Pentru a evita riscul ca în suma de bani pe care o acordăm pentru hrană și îmbrăcăminte unii dintre noi să fie mai interesați de hrană și alții mai interesați de îmbrăcăminte ar fi firesc ca hrana și îmbrăcămintea să le fie distribuite după o planificare riguroasă."
Dacă nu'i evident, să mă explic: în lumea asta, statistic vorbind, se întâmplă să fie un număr de oameni care au aceeași avere totală ca a mea, da'i clar că nu trăim identic, sau cu aceleași preferințe și nici după vreo planificare valabilă pentru toți cei din categoria asta.
De aia pică și asta "Societatea perfectă despre care vorbim ar funcționa replicându-se generație după generație fix la fel. " Societatea de care vorbești e cea în care toți suntem identici în detaliu, ori, e clar pân'aci că limitarea averii totale individuale ca principiu sau practică nu duce la așa ceva, decât dacă vrei neapărat.
"Ce ar face societatea cu pricina dacă în sânul ei s-ar naște cineva care ar spune ca mine: “Nu vreau să trăiesc așa.”. Evident, l-ar reprima. Ceea ce ar face-o, dintr-o dată să nu mai fie perfectă." Cum societatea de care vorbești n'are legătură intrinsecă cu principiu' limitării averii personale, nici reprimarea nu are sens. Astfel de societăți pot apărea doar când egalitatea devine un fetiș, așa cum în capitalism, libertatea (citește diferența) e un fetiș.

mai departe, combați societatea aceea care n'are sens "Exemplul de mai sus este unul extrem. A fost experimentat, din păcate. N-a durat mult. Din cauza unor indivizi ca mine. Au existat și modele mult mai blânde. Unele chiar în societăți deschise. Efectul a fost emigrarea celor care refuzau modelul, pentru că doreau fie să fie foarte diferiți, fie să dispună de cât mai mult din ce pot realiza."
aici mă simt dator să adaug o nuanță: mulți oameni care au lăsat urme în istorie, și în cea a științei, au emigrat din țările lor pt. că refuzau modelul, ori pt. că erau pedepsiți de sistem pt. că'l criticau. Mai puțin pt. că doreau să fie diferiți, mai mult pt. că creșteau diferiți. Da' nici unu' din cei care au contat în știință n'a plecat ca să dispună de cât mai mult....Și aici, la categoria celor care doreau să "dispună de cât mai mult din ce pot realiza" intră și șarlatanii majori. De unde rezultă că, dacă o societate își impune un astfel de principiu al limitării averii totale personale, principalii care or să plece or să fie șarlatanii, că exemplele respectabile din istorie n'au plecat din dorință de avere, cel mult din dorința ca viața lor să nu fie degradată sub un nivel de demnitate ales individual (probabil de asta n'am auzit ca Eliade, de ex. să fi ajuns milionar în exil, probabil de asta n'am auzit de conaționali plecați din România care să fi atins vreodată limita de care vorbeam, 120xS).
"A doua întrebare, îndreptățită, este cine decide unde trebuie să fie limita pusă averii. Răspunsul este că un grup mai mic sau mai mare, direct sau prin intermediul unui om."
Procedura deductivă de limitare a averii pe care am propus'o dă un rezultat independent de cine decide unde să pună limita. Durata vieții unui om nu e o chestie atât de discutabilă, putem alege 150 ani sau viața maximă a unui om înregistrată vreodată (mai natural decât asta nu se poate). Subliniez aici, deși nu'i necesar, că tipul ăsta de contraargument e, în general, fals: sunt o grămadă de legi care sunt scrise pt. toată societatea democratică, și deși se pune aceeași întrebare, legile votate sunt acceptate ca valide.
mai departe, pică și asta "Practic, vorbim de impunerea unui mod de viață unor oameni care nu impun celorlalți nimic.", am arătat că alegerea unei proceduri deductive nu impune un mod specific de viață nimănui.
apoi "În economiile naturale, lucrul acesta se face taxând uniform și deci nediscriminatoriu și prelevând pentru binele comun mai mult în valoare absolută de la cel care are un acces mai mare la resurse. Eu nu cred că există o manieră mai justă ca aceasta. De exemplu, să presupunem că un om are un venit de 1000 de lei iar altul unul de 100. Dacă taxa prelevată de la un cetățean ar fi de 10% din venit, cel cu 1000 de lei ar plăti 100 de lei și ar rămâne cu 900, iar cel cu 100 ar plăti 10 lei și ar rămâne cu 90. E drept că cel cu un venit mai mare are de 10 ori mai mult decât celălalt, dar contribuie și de zece ori mai mult la acoperirea nevoilor comune."
aici totu' pare în regulă, da' nu'i. Nu'i nimic evident de criticat cu procedura de prelevare pe care o descrii, da' limitarea averii personale totale n'are legătură cu taxa. Nici venitu' curent n'are legătură cu principiu' limitării averii totale a fiecărui individ. Cu alte cuvinte, declarând o limită a averii personale, nu e nevoie să specifici o cale particulară de a ajunge la ea. Orice tip de liberalism poate anunța o astfel de limită și tot rămâne liberalism (da' un liberalism cu mai puțini psihopați).
Taxa e subvenția noastră către serviciu' comun care este statu', asta trebuie s'o facem în orice societate umană indiferent de sistem. Limitarea averii totale, însă, are intenția să rezolve situația următoare, care durează cât istoria, sub toate sistemele: că oricine cu o avere suficient de mare poate falsifica democrația prin cumpărarea de politicieni și administratori, adică oricine cu o avere suficient de mare poate să agreseze minorități și/sau majorități care nici măcar nu știu ce li se întâmplă.
În ce privește nivelu' minim de venit, asta n'are nimic a face cu principiu' limitării averii totale a oricărui individ. Da' am să continui descrierea ta, și îmi formez și eu o părere, că pân'acu' nu m'am gîndit prea mult la asta și n'am decât niște crâmpeie de gânduri.
Așa, aici n'am decât să observ gravitatea erorilor inerente economiei de piață: "Dacă pe piața forței de muncă ar fi un excedent major de oameni cu specializarea sa, salariul ar fi fixat la limita salariului cel mai mic pe care l-ar accepta un om cu specializarea respectivă."
Așa ar fi, conform principiilor economiei de piață, adică asta ar fi stuația de maximizare a profitului. Observ că un om poate accepta un salariu mic din motive foarte personale (de ex. vrea să șadă geografic într'un loc și acceptă și un salariu relativ mic pt. asta) da' atunci salariu ăsta n'are nici un fel de valoare informativă pt. stabilirea salariului minim al celor din specializarea lui. Adică un astfel de mod de a stabili salariu' minim maximizează profitu' angajatorului, da' agresează o categorie socială prin faptu' că stabilește arbitrar salariu' minim (arbitrar în sensu' că, exemplu' dat de tine e echivalent cu următoru': angajatoru' iese dimineața la ora 9 și se uită la un nuc, numără câte nuci cad în 10 minute, le'nmulțește cu un coeficient cu numele "să nu fie prea lată da' să'mi iasă mie mai mult ca oricui" și le anunță salariu' minim angajaților).
Adică, pe scurt, economia de piață folosește un model complet eronat și antisocial în consecințe, în stabilirea salariului minim.
Mai mult, anagajatori diferiți sunt în diferite geografii și condiții locale. Pofta de profit a unei companii X împinge salariu' minim cât mai jos, oamenii vor pleca la compania Y, din altă zonă. Compania X ori dă faliment, ori crește salariu' minim, da' în procesu' ăsta, oamenii ăia nu se mută instant, cu familie cu tot, ei nu sunt niște abstracțiuni, mutatu', schmbatu' contextului de lucru, înseamnă un stres major pt. viața unui om, unde mai pui că se poate repeta la nesfârșit. Și când mă gândesc la localitatea în care se petrece fenomenu', la oamenii care trăiesc acolo, m'apucă disperarea...Detroit, Flint, Pittsburgh...
Pân'acu' un astfel de model de stabilire a salariului minim mi se pare complet aiurea, cred că'i clar de ce. D'aia prefer ca salariu' să fie stabilit de cei care mă reprezintă, adică de către stat.
Mai departe. "Să presupunem acum că statul fixează salariul minim la 2000 lei pe lună. În acel moment, angajatorul va decide automat să crească prețul produselor lui pentru a putea acoperi salariile. Evident, prețul ar crește artificial și consumul produselor respective ar scădea."
De ce să presupunem 2000? Pt. că vrei s'arăți că Statu'i rău și prost? Statu' se poate informa despre cât produce breasla, și cât profit au firmele din asta, Statu' poate negocia în numele breslei sau administra o negociere a breslei cu firmele, așa încât ce cifră iese pt. salariu minim, aia e, și devine lege pân'la următoarea negociere.

Mai departe zici "Evident, prețul ar crește artificial și consumul produselor respective ar scădea." Păi nu e evident, unii producători ar putea crește productivitatea ca s'acopere negocierea unui salariu minim mai mare, poate să mai taie din profit până la acoperirea cheltuielilor de producție. Consecințele cu șomajul rezultă din lipsa de viziune a angajatorului, care se trezește doar în criză să investească.
În fine, sunt multe de zis, da'i clar că nu angajatorii de capu' lor, ci angajatorii și breasla specialiștilor trebuie să stabilească salariu' minim prin negociere, iar Statu' trebuie să ia act și se'ngrijește să fie respectat.
Oricum, la fel, nici limita minimă a salariului n'are nimic cu principiu' limitării averii totale a individului. Am făcut observații doar din respect pt. efortu' pe care l'ai depus ca să descrii tablou'.
"Veniturile într-o piață liberă fluctuează ca prețurile oricărei mărfi. Pentru că munca este o marfă ca oricare alta."
Munca da, o fi o marfă, pt. că poate fi oferită la schimb pt. ceva, da' cel care o prestează nu. D'aia nu doar prețu' muncii ci și calitatea vieții celor ce o prestează trebuie să fie parte din calcul. Or, toate raționamentele astea cum că dacă nu iese profit suficient, atunci se justifică concedierea, mi se par mecanice, inumane, ca'n sclavagism: omu' echivalent cu munca, adică nu'i nimic mai mult decât o marfă. Aș vrea să văd un exemplu în care economia de piață distinge între muncitor și munca lui.
"De aceea o intervenție în piața muncii este echivalentă cu o intervenție în orice piață. Ea crează dezechilibre foarte greu de ajustat mai târziu. Există, desigur, o alternativă la felul acesta de a privi lucrurile. Cea în care nu există noțiunea de piață. Am prezentat-o la începutul poveștii pe care am scris-o și este cea din chiar primul model. Adică cea a uniformității absolute și a lipsirii totale de libertate. Mie unul, nu îmi place deloc."
Modelu' ăla nu'și are locu' nicăieri, l'ai pomenit poate pt. că'i ușor de demontat, da' am arătat că principiu' limitării averii totale personale nu duce la aia. Cât despre intervenții în piață, sper că acu'i clar de ce sunt necesare: când angajatoru' face regulile de capu' lui, Statu' trebuie să fie arbitru în conflictu' cu cei agresați și exploatați.
În fine, procedura practică de limitare poate fi mai departe rafinată și discutată inteligent, da' principiu' limitării averii personale trebuie bine justificat sau criticat înainte de toate, am scris despre consecințele negative ale lipsei limitării averii totale personale (așa cum le văd eu), n'ai arătat încă dacă ești de acord cu consecințele alea, și dacă nu ești de acord, ce soluții stabile crezi că există? Pân'aci, ai arătat consecințele negative ale unei metode complet nerealiste de control permanent al fiecărui detaliu. Da' limita averii totale personale e o limită naturală (vârsta umană) și globală (nu contează când sau cum ajungi la ea, pt. aia deja există legi, ci contează care'i limita).
Discuția ar fi fost mult mai simplă dacă n'ai fi propus atâtea fire irelevante principiului limitării averii personale totale.
April 3rd, 2009 at 3:46 pm @Radu:
dacă mă plimb pe undeva, n'am voie, prin lege, să lovesc pe cineva...da' regula asta nu poate fi calificată drept atac asupra libertății personale...așa vine și cu limitarea averii personale totale
"De bine de rau conceptul de economie de piata are ca motor principal dorinta de acumulare de avere personala. Daca sustragem acest imbold din ecuatie ma tem ca ramanem cu o economie ciuntita care nu ar mai fi in stare sa functioneze la parametrii doriti initial."
îs mai multe de zis aici: 1. imboldu' de care vorbești are suficient spațiu de mișcare: poți să'ți urmezi imboldu' până la averea necesară să trăiești o viață de om, la orice moment de timp, adică și când ai 100 ani; deci limitarea asta afectează doar pe cei foarte bogați, care pot falsifica democrația. Deci imboldu' nu'i "sustras", e doar limitat social, mai mult, nu limitează economia: dacă azi s'ar aplica, de ex. principiu' ăsta în Romania, și toți românii ar fi ajuns la limita superioară, Romania ar fi mai bogată de 80 ori și românii ar munci doar din plăcere. 2. oamenii nu se nasc ca să servească economia de piață, ci economia de piață e o modalitate de a servi oamenii, nu e o problemă serioasă că modificăm parametrii economiei de piață dacă asta ne servește pe noi, oamenii care se folosesc de economia de piață. 3.Comunismu' n'a separat munca de răsplată : în constituția RSR zicea "la muncă egală plată egală". Separarea de care vorbești s'a petrecut în România socialistă, în mod neconstituțional, pt. că dictatoru' de atunci voia să plătească dobânzile externe până la zero și nimeni nu s'a încumetat să'l critice pe chiar principiile socialismului.
@Daniel: da, problema reală e justificarea averii; da'i enorm mai complicat să poți aprecia dacă o avere e justificată decât să o măsori în totalitatea ei cu un etalon. mai mult, din istoria taxelor plătite de o persoană, se poate estima destul de corect averea totală fără ca autoritățile să solicite o verificare, lucru care simplifică enorm problema administrativă.
"O astfel de masura ar putea sa reduca mult nivelul coruptiei si jafului public dar cred ca este putin probabil sa se intample pentru ca in principiu suntem condusi de hoti si acestia nu au de ce sa isi faca singuri probleme"
exact. și o administrație coruptă n'are să solicite niciodată verificarea averii celor care o corup, iar dacă are să o solicite, are să facă o verificare de formă....
așa e, e puțin probabil să se întâmple, nu doar în România, da'i bine să se știe că un astfel de principiu' ar putea diminua drastic scara corupției și număru' hoților majori.
în fine, nouă ne stă în putere să punem principiu' limitării averii personale totale în constituție.
April 3rd, 2009 at 9:26 pm
@walter:
tot nu văd unde’i problema și ce legătură are cu principiu’ limitării averii personale; nu privește pe nimeni ce faci tu cu banii tăi…atâta vreme cât nu poți cumpăra pe alții totu’i ok; dac’ai ajuns la limită și’i toci într’o zi să fii sănătos, d’acolo poți s’acumulezi din nou până la limită…faptu’ că’ți toci resursele n’are treabă cu limita, după cum vezi.
ș’acuma, fără limită, dacă’ți toci toți banii, ce te faci, șefu’? repeți și tu, repet și io…
April 3rd, 2009 at 9:42 pm
@walter: ca tot pomeniși de masochiști, limita asta a averii personale totale, ar fi fost, în 2008, pt. un român, 1474200 USD (am luat și io GDP pe cap în 2008, da’ asta nu’i important). masochiști sunt cei care n’au nici o idee cum să facă banii ăștia’n viața lor în mod onest, da’ nu vor să fie limitați la suma asta. dacă nu sunt masochiști sunt ori hoți ori genii, și cum n’am văzut/auzit vreun geniu să aibă averea asta la vreun moment, mai rămân doar hoții (cei ce fură proprietatea publică sau fură munca altora).
April 3rd, 2009 at 9:58 pm
@walter:
să’ți mai zic una, poate ieși din buclă: presupunem că nu’i nici o limită a averii totale ca principiu. la orice moment de timp tu ai o cantitate finită de resurse, nelimitată prin lege da' finită. întrebarea ta se referă la cantitatea finită de resurse, dacă ești retardat și le toci, în economia de piață ești aruncat la gunoi, în aia socială, ți se dă un blid de linte.
adică tu pui întrebarea din perspectiva c’ai putea avea resurse infinite. adică genu’ de comentariu pe care’l faci e echivalent cu întrebarea: la cât trece trenu prin Mizil?
April 4th, 2009 at 4:33 am walter:
valoarea limitei averii personale e că, la nici un moment de timp, nu ai (dreptu' la) resurse suficiente ca să corupi (ușor) pe cineva care reprezintă publicu’…
cu oleacă de efort și după ce desprinzi sandaua din tavan, ai putea să te prinzi…

2009-04-01: Humans will always cherish freedom, one basic reason for that is, for example, that I don't want anybody else to tell me what to do when I think that my personal experience is enough.
But if my personal experience happens to be cheating, manipulating and, thus, exploiting other people, then that kind of freedom is antisocial and any real democracy will condemn it in principle.
But what about the practice? Can we practically contain such tendencies?
To answer this, let's choose a gauge of personal wealth. That gauge has to include the social context of a generic human (because humans only live in societies): let's pick a modern society with a high quality of life and calculate the social average of the costs necessary to live that life for the full lifetime of a person, call this amount X.
X will mean here the unit of wealth, the cost of an average lifetime. Assume the usual guy (G), who loves freedom and wants as many X as possible. He wants as many X as possible because he wants to cover the costs of resources he consumes while living or to produce those resources when needed, or, better, more, G=XXXXX.... If G gets lots of X's he's left with a lot of disposable X's, G=X(XXX...). And, because he loves (mostly his own) freedom, he wants to be free to exchange some X's for some other average guys (g), to have them work in his stead for his resources. The picture is: G=Xggg...
But if you have some G's in your society, then nothing can stop them to use politicians as g's in their pocket. So, whichever g you elected to represent you, is no longer representing you, is representing G. There goes your freedom. The problem comes from G=Xggg...that is, G can exhange X's for g's (buy a guy). So how can we fix this? Write a law that nobody can buy guys? There is, already, such a law or principle, it's the one that goes against slavery. But that is only the obvious slavery, with meat, chains and whips.
How can we fix the other kind of slavery, the one that comes from smiles, papers, suits and ties? Limit the X's in the G's pocket. In other words G=X. From now on, G cannot afford to buy a g, he doesn't have enough disposable X, or, if he can happen to buy a g with a part of X, it's his own resource at stake, he's risking his cover for his own lifetime, he will think twice, and then again.
Finally, limiting individual wealth to the resources needed for a high quality lifetime would preserve everybody's freedom and the democracy along with it. A good estimate would be a lifetime of average wages of a technical engineer or researcher today, in, for example, Germany.
This kind of wealth limiting would be a first in history, and might have an impact in every corner of it, from ecology to morality.
I see no rational justification for those who still think that G=Xggg is OK. Why would anybody with a healthy mind want to own resources for more than a lifetime? I see only one type of reasons for G to want more than one X: a.sickness, or b.ignorance, or c.the willing to cheat, manipulate, speculate, briefly to exploit the others, or a combination (the real world).
Note that, limiting the total wealth of an individual to the necessary of a lifetime at any time has nothing to do with an ideology or another, but, rather, it has a lot to do with the democracy in use, with ecology, with society, ultimately with the quality of life.

2009-03-31: tablou' ăsta, Varujan, cum că soluția e un soi de capitalism, are câteva probleme majore:
1. postulatu' agresivității naturale a omului
omul e rezultatul combinației dintre educație și biologie, asta nu'l face mai agresiv decât, de ex., blond...depinde ce'i bagă'n cap familia, societatea.
omu' are în schimb o proprietate: e dotat cu un creier; d'aci vine că omu' caută natural să'și minimizeze efortu' personal; unii o fac cu inteligență personală, alții o fac cu agresivitate socială, alții combină.
subliniez că nu'i nimica rău în faptu' că omu'i comod, ce e rău e că'i grăbit și neinteligent când caută să'și onoreze comoditatea
2. rolu' Statului
rolu' Statului nu e de a finanța ci de a rezolva conflictele interpersonale, adică de a se ocupa, cum zici, cu "lucrurile absolut necesare" unui om social. economia, eventual, trebuie să finanțeze Statu'.
Statu' nu'i "opus" economiei, e rostu' social al economiei.
da' tocmai de asta Statu' nu'i o chestie opțională, e (trebuie să fie) rezultatu' acordului dintre noi; așa că un model în care Statu'i o chestie "minimală", sau bugetarii sunt plătiți la subzistență, e coruptibil și imbecilizat, ajunge la cheremu' celor agresivi sau lacomi. Una'i să'i monitorizezi (corectezi) funcționarii/politica și alta e să'i debilitezi existența, cum fac libertarienii, sau "intelectualii" din țările periferice...
mai pun că tehnologia de azi poate amplifica funcționalitatea Statului cu mult peste nivelu' lui de azi.
3.nu există "capitalism, adică un sistem economic simplu, nedirijat și nereglementat de stat": am arătat pe blogu' meu că orice formă de capitalism fără frâne e genocid. Și cine să pună frânele? Noi, prin Stat.

Dacă vrem să dezumflăm o grămadă de legi și reguli complicate și contradictorii, putem adăuga o condiție simplă la constituția Statului: limitarea averii personale la necesaru' traiului unei vieți de om. Dacă stai și te gândești, nu mai are importanță cine sunt proprietarii sau sclavii și cât sunt de agresivi. Exploatarea sau lăcomia nu mai au sens cu o zăbală ca asta, societatea se temperează automat. Taxa pe nivelu' de trai, cum îi zici, e o formă de limitare a averii, da'i prea slabă în forma de azi.
Ce e comun capitalismului și comunismului e că s'au înhămat, ambele, din motive diferite, la "creșterea economiei" și au rămas agățate în mecanica ei, prin diviziunea muncii. Or, trebuie zis, scopu' unei societăți e să mențină dacă nu să dezvolte, calitatea vieții, nu cantitățile'i caracteristice.
April 1st, 2009 at 3:04 am @Varujan:
ai ajuns de la "Ambele sisteme neagă un lucru natural care ține în mod fundamental de felul în care este construit omul: agresivitatea." la "Economia, este prin excelență un teren al agresivității."
incepem sa ne punem de acord. da' aici mai am încă o rezervă: economia capitalistă e un teren al agresivității, nu orice economie. Din câte îmi aduc aminte, economiile socialiste colaborau (disfuncțional și totuși): tu faci aia și io fac asta, pt. că trebuie, nu pen'că io vreau să fiu mai bogat decât tine.
Chestia cu monopolurile, pe care o zici, că se țin unele pe altele în șah și mici nu e valabilă deloc: fizic vorbind așa ceva nu se poate întâmpla, dacă corporațiile îs de capu' lor, exemplu: micile magazine au fost înlocuite de malluri și lanțuri comerciale; în USA asta se vede la fiecare pas, poți verifica cu Google Earth-Street View. Evoluția naturală a capitalismului nefrânat vine așa: cel care are un succes temporar are avantaj asupra competitorului și'l folosește, în cele din urmă, prin înghițire și cumpărare nu'i mai stă nimeni în cale, în afară de Stat, care devine, în proces, și partener de afaceri dacă nu e monitorizat de cetățeni cum trebuie: de ex. în instituțiile în care lucrezi, de ce e instalat MS Windows în loc de Ubuntu pe PC-uri? (nu, să nu'mi zici că Linux nu'i user friendly c'am verificat în detaliu și mi'e clar că e la fel de ușor de utilizat și poate face mult mai mult decât Windows în orice direcție).
"Finanțarea (statului) prin taxarea exclusivă a consumului are sens tocmai din acest punct de vedere." Și dacă nu consumăm ceva taxabil nu mai trăim împreună? Orice cetățean își vede de resursele proprii până dă de ale vecinului, acolo e nevoie de Stat. Și cum, pen'că nu putem anticipa când avem nevoie de un judecător, un polițai, un doctor, sau un profesor, rezultă că toate astea trebuie menținute permanent și'n bună stare, să fie acolo'n casă, ș'asta'nseamnă taxa.
Când spui "Într-un echilibru corect între corporație și individ", așa ceva nu există, dacă stai și te gândești, își vine să râzi la cuvintele "echilibru" și "corect".
Cât despre urmele capitalismului real, oricine din Pittsburgh îți poate descrie cum era ceru' când erau ei mici: ziua negru și noaptea roz pe vremea lui Carnegie, înainte de toate crizele și războaiele. Te cred că dorești, ca și mine, o libertate și o simplitate a societății, numai că modelu' capitalist fără căpăstru a fost și rămâne o catastrofă, așa cum e cel socialist fără monitorizare din partea cetățenilor.

Oricum am da'o, crizele vin din lipsă de măsură. Și cum oamenii, individual, sunt atomii activi în societate, și folosesc resurse pt. orice fac, singura soluție stabilă e limitarea bogăției personale la un necesar pt. o viață de om. Nu văd nici un motiv rațional împotriva unei astfel de limitări: dacă acumulezi mai mult, n'ai decât să dai și membrilor familiei :), ba dimpotrivă, am ajuns la concluzia că bogăția (puterea, în cele din urmă) nemăsurată e cauza tuturor relelor cu care nu ne'am născut da' pe care le hrănim de când ne naștem: religie, corporații, războaie, dictatori, marketing, toate astea vin din cauză că o astfel de limită a bogăției personale nu există încă.
April 1st, 2009 at 5:09 pm da' mă luai cu vorba: "În ceea ce privește orice limitare administrativă a libertății unui om care nu a făcut nimic împotriva libertății unui alt om".
Sunt multe soiuri subtile de "făcut nimic împotriva libertății altui om". Iaca un exemplu: Un X din Austria, să zicem, care nu cunoaște pe nimeni în România, depune banii într'un cont dintr'o bancă austriacă ce promite dobândă de 20% pe an; banca înmulțește banii ăștia cu 6 până ls 30, și plătește niște marketeri Z să convingă românii să ia credite de la filialele românești ale băncii ca să cumpere mașină; românu' Y cedează presiunii de marketing și ia creditu', devine cuminte la lucru și nu'l mai corectează pe șef de frică c'o să'l dea afară și n'o să poată plăti creditu'; mai mult, adaugă încă o mașină la trafic și'mi taie mie calea pe trotuar; primăria trebuie să facă rost de fonduri să facă ori locuri de parcare, ori străzi mai late, deci are nevoie de o taxă mai mare să poată rezolva deciziile Y-lor, sub presiunea X-lor și Z-lor.
Se vede clar că X și Z lucrează, poate inconștient, împotriva libertății lui Y.
Mai mult, libertatea mea, a celui care n'are nimic cu X, Y și Z, suferă la fel un impact: de ex. nu pot să mă mai stabilesc în București să'ncep cu biblioteca digitală pentru că salariu' unui bibliotecar e mai mic decât chiria, pt. că prețurile apartamentelor au crescut de 10 ori din cauza poftei lui X de profit.
În fine, se vede, sper, ce'nseamnă "a nu face nimic împotriva libertății unui alt om": o copilărie, un concept fals, dacă nu fățarnic, la fel ca și conceptu' de piață liberă.
April 2nd, 2009 at 5:41 am
da, putem construi orice lanț cauzal da’ nu putem construi orice lanț cauzal valid. nu vorbeam de meteoriți și ani lumină ci de mecanismu’ economiei capitaliste pe care îl trăim.
Văd că argumentele pe care le’am adus au fost servite doar cu pomenirea lu’ Smith și Mises etc…pertinent ar fi fost, din moment ce’i respecți atât, să spui care dintre ăștia a dedus ceva care vine în totală contradicție cu principiu’ limitării bogăției individuale. Și mai simplu și interesant ar fi fost să’ți văd argumentele tale împotrivă. Doar pt. că te’au făcut sceptic în legătură cu funcția statului nu face mai puțin valabil că, atâta vreme cât suntem o societate, e nevoie de ceea ce se desemneză prin Stat, ca un contract între membrii societății.
Dacă eu ma duc și tai firele de alimentare cu curent electric ale blocului în care trăiește unu’ pe care nu’l plac, cine e desemnat să facă dreptate? Țeava cu apă care trece și pe la mine și pe la tine prin apartament, cine o administrează și de ce? la chestii din astea se poate răspunde fără apel la autoritate.
da’n fine, o să mă faci să’i citesc și eu pe ăștia, să vedem cum stăm.

2009-03-31: Kriti: Pālincu Kāmākṣi-Madyamāvati of Songs of the Carnatic Tradition (1968) by Ramnad Krishnan:Widwan. Wish you where there.

2009-03-23: Ok, deci BNR zice că datoria externă a României e de 50 miliarde euro la 1 ianuarie 2009 (asta e o măsură a lăcomiei și prostiei românului sau măsura credinței în sistemu' capitalist? din 50, 34 sunt datorie din sectoru' privat, da' capitalismu' nu zice că sectoru' privat e cel mai deștept, eficient etc.? unde's poveștile alea cu care mi'au spălat creierii generația ProTV și PR? nu mai e sectoru' privat, prin definiție, sursa binelui pe lume?). Acu' cică's negocieri să mai adauge 18 miliarde la asta, de la FMI, și pt. ce, să refinanțeze bănci? Bănci? Bănci?! Da' băncile, când împrumută, nu'și asumă riscuri? Riscu' de'a pierde face parte integrantă din afacerea unui capitalist pe bune. Băncile au riscat pe modelu' capitalist și au pierdut. Sau n'au pierdut, că negociază de zor :).
Eu vreau să văd lista cu împrumuturile pe care băncile le'au făcut care au ajutat economia României într'un fel sustenabil, dup'aia abia am putea ști dacă un astfel de împrumut merită să fie făcut sau nu. Dac'ai dat credit unui bou să poată cumpăra ce'ai produs, ai făcut'o din dragoste de sine, dacă ăla nu poate plăti, ia'i plasma înapoi, ce treabă au cei care NU s'au împrumutat? Ăsta'i transfer dinspre proprietatea publică înspre proprietatea privată (sărim de la 11 miliarde datorie publică, la 29, adică ne creștem datoria publică de 3 ori, ca să plătim datorii private, negarantate public), sursa principală de profit a capitalismului de oriunde: plătim cu stânga ce'a cheltuit dreapta.
Împrumutu' ăsta e treabă de referendum, pt. că întreaga populație participă la plata împrumutului, deci întreaga populație trebuie să'și spună părerea dacă e de acord sau nu să garanteze un asemenea împrumut. Dacă majoritatea tace acum, atunci se cuvine să plătească. Pân'la referendum, iaca aci o petiție pornită de careva pe subiect, împotriva împrumutului.

2009-03-20: Here are some more capitalist stinkers:
In capitalism, everybody's supposed aim is personal profit, but the humans seek naturally for quality of life instead. There's no direct link between profit and quality of life, they only intersect somewhere but diverge anywhere else. There's no need for examples, you can remember them yourself.
The reason why profit got taken as the quality of life is that more people who are involved in consuming resources are not educated for doing something about those resources (that education is a costly effort which only a socialist principled system assumes). This guilt, or ignorance, pushes those people to reach pathological levels when thinking about ways or possibilities of getting wealthy or preserving wealth, if acquired. Each one thinks that unlimited wealth means preserving the lottery where they could have the chance of drawing the winning ticket.
However, the wish for, or tolerance of, unlimited wealth is not only pathological, is sociopathic too.
Your will to get wealthy forces you to manage secrets, you don't want to share any potential knowledge with your peers, because your wealth is relative to them. If you live a life like this, wealthy or not at the end of it, the knowledge you acquired in your efforts, if any, gets lost. You never existed, in fact, just a hole which passed through this world with some fuss and left only a trace of shit.
Even the honest enterprising person who wants to provide a service in exchange for resources, finds itself, after enough time in a capitalist context, surrounded by bigger, wealth thirsty, capitalists who will merge with (read gulp) his business, until a monopoly equivalent with any dictatorship in history is established. You can imagine the process like this: the society is some kind of human-like animal, a disease starts to petrify parts of it, until this live animal transforms into a bunch of rocks falling apart. Unfettered capitalism erodes and petrifies humanity.
Ultimately, the inhumanity of this profit-based system, if let to evolve too far, cannot be fixed because the system becomes rock dead naturally.
Researchers and professors are forced to gather funds from different sources, this is supposed to keep them on their toes in their profession. It's wrong: forcing them to be concerned with finances is similar to forcing them to extract/gather their own food. It's not only a waste of intelligent resources over dumb resources but the whole research system gets screwed: researchers compete for funds, therefore some dumb people invent a gauge faking objectivity for their results (like counting published articles and citations) so they can be compared, ultimately the society gets a bunch of conformists just trying to manage a living with a fading trace of original thinking and with all the initial passion stopped dead in its tracks.
Education, health and law are also subjected to this kind of violence: the professionals in these areas are transformed by capitalism into slaves to the for-profit imperative.
Capitalism effectively denies these activities as fundamental to the society, denies the universal benefit they represent, crams them along with the lame and fake activity of creating symbols out of thin air and selling them for a living. This is so wrong I'm out of words.
This is, for example, why almost none of the sociologists today understands the utter ridiculousness of using a personal 2000kg metal object consuming non-renewable resources and using an 8-band highway for one hour to transport a meat drone 20 miles to his office and back daily.
That's why almost no economist understands where the economy growth has to stop. No growth can continue ad infinitum in an environment with limited resources, on the contrary, growth should be slowed down or reversed until we reach, as a society, a quality of life acceptable and portable to the younger generations. You don't want something stupid to grow faster, rather you want to make that something more intelligent.
That's why no doctor will be interested in curing you completely: healthy, you're of no use to his for-profit activity, so the best way to achieve his goal is to give you pills, which require other pills to compensate for the secondary effects of the former, and so on, the optimal situation for capitalist doctors and pharmacists today ("health industry") is for you to stay sick and die as late as possible.
Capitalism is also responsible for immense absurdities: for example, the most militarized country on earth is dislocating an army to look for a small group of people alleged to be terrorists. One can hardly find a more stupid thing if one uses a commonsensical perspective. But here's the capitalist perspective on that: some private capitalists are interested in the public (tax) money rolling towards the army in action (to whom they would provide services as private contractors), so there is a reason after all for this apparently stupid state of things, the for-profit capitalist attitude. The classical war is part of the economy and contributes to its growth.
The State is (supposed to be) the agreement between us all that we follow some commonsensical rules designed (by ourselves) so we won't hurt each other, its role is to maintain democracy effective. Capitalism continuously undermines the role of the State, which is seen as a competitor or regulator by monopolies, it pushes the State to only survive as a resource for those pathologically greedy. Capitalism without built-in personal wealth limits is a social disease.
The division of labor helps indeed at making more pins (a good model for mechanical lines of production), but how many pins are we set to make, and how ignorant, how stupid, how mechanical, how inhuman, do we have to become in the process?

2009-03-17: I wrote about the free-market, and shown it to be a fake and a tragedy, so I'll focus on the real market, which is made of producers-consumers (or worse, sellers-buyers) but doesn't pretend any kind of equilibrium between the two.
A producer (collective or not) cannot set-up a factory overnight to produce what consumers need at one given time; satisfying a request has an inertia. So, what needs a producer to do when the request has been satisfied once? Either it disappears (which would be a bad thing, because the inertia above will delay the future consumers' requests) or applies marketing (bring into existence new consumers, so the production can continue) or upgrades the product; however, upgrading the product is not by itself convincing (people can be reluctant in changing things), one uses marketing again to convince people that the upgraded stuff is better (now without carcinogens, now without taste enhancers, now with taste). With marketing, the producer has a determinant weight against the consumer: even if the "upgraded" product is the same, or worse, the producer can market wrap it for a higher profit, can corner the consumer, and it does. Marketing is, in fact, psychological terrorism, so it can only be counteracted by education and critical thinking. Therefore education has to be a public resource (the State should back it up from taxes), whether or not some individuals agree that everybody in the society needs proper education.
The price, in today's capitalism, essentially gets established not through balancing the offer with the request, but, through marketing, it is bound to be more a matter of subjectivity (the will for profit being the motor of it), it is an artistic price.
Capitalism is equivalent with civil war: each person with some capital will invest at least indirectly in some army of marketers who will try to convince himself and his neighbor to buy a certain product, or that the artistic price of this stuff is higher than the physical price, and so goes for the neighbor's army of marketers too, finally each one of us gets convinced that a human has plenty of costly needs, we end up supporting a ghostly army of idiots hunting each and everyone of us.
Without a certain type of education, the capitalism is bound to end as a society full of marketers: everybody trying to bullshit everybody else into giving up a resource; those who still know how to do something, anything, are bound to become endangered species. Citizens of a capitalist society are exploiting each other with marketing warfare, this type of system cannot but sink itself.
The fundamental reasons why capitalism cannot continue without self-destructing are, in my opinion, first, the reliance of price and, ultimately, production, on belief, and second, the private ownership of profits: the will for privately owned profit tends to stretch beliefs beyond and against any verifiable reality; third, in a "competitive" society, there's no direct "incentive" to share knowledge (apparently, today, one can only earn something by "packaging" it into something that can be sold, e.g. a book or a black box) so knowledge is pushed into the underground, if not discarded, after the capitalist is satisfied with the profit collected.
Fixing these three issues allows the society to evolve in a healthy way: 1. redefining the price unit so that it will stay portable (from product to product, from consumer to consumer), clear from subjectivity (one might imagine the difference between the artistic price of today and the physical price which should replace or accompany it) 2. collective ownership of profit by the producers (ownership of something means the effective right to decide what to do with it) 3. preserve and share factual records on what has been done to solve problems and how
The rest of the fixings can protect us against a future fallback in today's primitivism.





2009-03-13: The fundamental theorem of arithmetics says that every natural number greater than 1 is a unique product of prime numbers.
Numbers are, in fact, words written in a language, and the basic, unambiguous, irreducible, particles of this language are the prime numbers, not the digits, because of the theorem above; this means that factoring a number is equivalent to finding a representation of that number that maximizes its information entropy, or finding its proper time unit as an object.

2009-03-09: Da, da' păcăliciu' și'a făcut pagină (plină dă poze, dăn față, dăn profil, în picioare, pă spate, eu cum vin, eu cum mă duc, eu cum mă uit, eu degeaba) la facebook înainte să "Anunț aici închiderea paginii mele Facebook.", a văzut că'i doar o pagină între altele, nu'i iese nimic special, aa, gata, Internetu'i pt. luzări (asta da delicatețe), virtualu' mă'nțelegi, că el alege realu', de parcă ar fi ceva de ales aici.
Alt pitic al gândirii europene contemporane, frustrat la gându' că nu s'a născut pe piața americană dă două su'dă milioane dă americani vorbind cam aceeași limbă, gândind același gând, cumpărând aceeași carte, pân'atunci, dacă tot vinde hârtie, s'a băgat pe wikipedia, d'acolo nu se duce, real real (ăla de pe hârtie), da' să știe, acolo, lumea dă el, mai cumpără cineva și de la taraba lui. Mai bine e la TV, unde, dacă te faci c'ai doi amici, șezi pe ochii lumii, care, vrea/nu vrea, plătește cablu'.
Asta'mi sugerează o parte din definiția unui intelectual: o persoană care nu se agită să te convingă să'i trăiești adolescența retardată.
Auzi ce zice moronu', cică de la virtual ni se trage 2008 :). Involuntar, are dreptate, de fapt, în legătură cu el și cei asemenea: din 2008 bullshitu' nu mai poate fi împachetat în ziare și vândut drept marfă (Voici); bullshitu', d'acuma, e gratis (te costă numai agresiunea vizual-virtuală a reclamelor din partea celor care trăiesc virtual din asta).
Alte sfaturi moronice: "Hei, tineri, ieșiți, discutați, lucrați în loc să vă faceți poze toată ziua! Veți vedea că realitatea vă va înviora din nou." Sfat dat după ce și'a umplut cu poze pagina proprie. Da, ieșiți, tocmai am votat o lege antifumat, heineken vă așteaptă c'a facut merger cu ciuc, să le beți în locurile unde, d'acu', puteți simula o viață mai lungă. Discutați, unde și mai ales ce: Cum se poate restabili creșterea economică prin sprijinirea industriei de mașini personale, autostrăzi și puit? Lucrați, voici, aveți de ales: hamburgher flipper la macdonalds, caraliu de coca-cola, producător de bullshit în presă/la TV, serveur de cafea în baruri pariziene, PR la multinațională. După tot evantaiu' postmodern de alternative enumerate aci, n'am chef să mă'ntâlnesc cu nimeni din ăștia, că's mai virtuali, mai simulacre, decât orice am trăit pân'acu'. Înviorătoare, realitatea asta, ce să zic.

2009-03-07: Arabesque of Namlook XI: Sons of Kraut, 2006, by Pete Namlook & Move D. Wish you feel like we do.

2009-03-02: wandering elf recapitualează o carte interesantă: On Truth de H. Frankfurt
aici îs comentariile mele, să fie'acolo'n casă:
februarie 28, 2009 la 11:00 am
fortezi faptele pt. ca n’au un sens natural, au un sens numai de la noi, oamenii, la natura. incidental, asta si conteaza pt. noi si bine’ar fi sa fim preocupati intr’un mod mai popular, cum pari a sugera.
drept ca pe baza “adevarului” asta poti face o casa, da’ tre’sa te asiguri c’ai nevoie de casa (daca si ce fel de).
observatia lu’ doru e ca nimeni n’o sa’l poata convinge sa iasa la razboi in numele adevarului.
treptele adevarului: 1.al cuiva (budism corporatist sau postmodernism, “go with the flow” as long as I make the flow) 2.al fizicii (adevarat inseamna a fi, a fi e descris cu portabilitate si verificabilitate) 3.al nimanui (in context natural, “adevarat” n’are sens)
februarie 28, 2009 la 1:05 pm
Ok, oscilam deci intre adevaru’ 1 si 2, for all practical purposes. Adaug atunci ca adevaru’ 1 e de natura religioasa, depinde de dieta, vreme etc. si adevaru’ 2 e adevaru’ comunitar (al comunitatii de bun simt, careia’i pasă), adevăru’ practic.
“Acesta fiind cazul, how can we fail to care about truth?”
e suficient sa’i faci omului “de bun-simt” rost de resurse suficiente pe o perioadă de câțiva ani ca să se poata relaxa si chiar se relaxează, de ce i’ar mai pasa de adevăr? (în cazu’ ăsta de cel al originii resurselor). voi să zic că’i foarte ușor să nu’ți pese, adică de fapt, în astfel de condiții, de ce ți’ar păsa? ajungi să’ți pese după ce calci în criză, când dai față cu fizica.
ca oamenii să gândească preemptiv la adevăru’ 2, e nevoie de educație, nu văd altă cale; pân’atunci nenumărate exemple îmi confirmă continuu că păsatu’ntr’ale adevărului începe cu o criză (personală, socială, un impact, o surpriză adâncă).
sigur, educația poate fi de natură urbană (școală cu plan de’a dreptu’) sau școala procesului de a produce tu însuți resursele pe care le consumi.
februarie 28, 2009 la 1:16 pm
“de fapt nu stii daca au sau nu au un sens natural.”
calificam drept natural (macar) doua tipuri de lucruri: 1.cele enumerate, de care pur si simplu de lovim, le gasim 2.cele stranse’ntr’un manunchi de vreo teorie pe care o inventam
cele de la 1 n’au sens, n’au nici o pretentie la sens, le’mprumutam noi unu’ cele de la 2 au, iar sensu’ lor e al teoriei pe care’o facem despre ele
insa odata ce mutam lanterna cu teoria, alte lucruri capata sens, si alte lucruri raman doar enumerabile in intunericu’ di’mprejur
daca toate lucrurile is de tipu 1 si 2, atunci chiar stim ca n’au sens altu’ decat cel pe care li’l dam;
mai ramane tipu’ 3 pe care nu’l știu încă…
februarie 28, 2009 la 1:44 pm
“oamenii au nevoie de adevar pentru a distinge intre ei.”
aș zice dimpotrivă, că oamenii au nevoie de adevăr pt. a înțelege ce au în comun, sau mai degrabă, ce trebuie să aibă în comun, dați fiind și unii și alții; de unde și natura comunitară, verificabilă, fizică, a adevărului de care vorbim. oamenii disting între ei de devreme: observ ușor că dacă vecinu’ mâncă io nu mă’ngraș.
“Totodata, oamenii cunosc numai in virtutea relatiilor intre ei si lumea exterioara. Fara adevar, nu putem cunoaste aceste relatii, asadar nu ne putem cunoaste propria identitate.” Întocmai, da’ mobilu’ cunoașterii propriei identități nu e necesar, ba aș zice că’i propagandistic (în favoarea unei teorii în care individu’ e ceva spre care tindem, în loc ca, viceversa, individu’i ceva de la care plecăm).
“individualitatea inseamna suma a ceea ce este comun si ce e diferit.”
asta pt. cei înțelepți;
pt. ceilalți individualitatea e cea care e separată sau separabilă de restu’, de context, ceea ce ai mai degrabă diferit decât în comun, și văd înțelesu’ ăsta la lucru în fiecare zi în practica vestică: numa’ din perspectiva asta “oamenii au nevoie de adevar pentru a distinge intre ei.”, sau, mai rău, că motivu’ aflării adevărului “e că, fără el nu ne-am cunoaște propria identitate”. și dacă ne’am cunoaște propria identitate ce’am face cu ea?
“homeobox genes sunt pastrate la nivel filogenetic” wordnet zice:” homeobox genes: one of various similar homeotic genes that are involved in bodily segmentation during embryonic development” wikipedia zice, la phylogenetic: “…Internal nodes are generally called hypothetical taxonomic units (HTUs) as they cannot be directly observed.”
numa’ să nu fie o situație ca’n geometrie, sau ca’n aritmetică (de fapt ce’o face, pe teoriuța asta cu homeobox, să fie diferită de aritmetică în sensu’ incompletitudinii?). am 3 observații de făcut la asta: 1.adevăru’ practic e util, da’ nu ne scutește de excepții 2.HTU nu pot fi verificate “direct” deci poate exista o teorie care să facă din ele excepții la teoria citată 3.nu’s familiar cu domeniu’ ăsta, da’ m’aș îngriji ca vocabularu’ presupus să nu implice din țavă rezultatele.
“Are acest adevar un sens dincolo de noi sau nu? Pe mine “ma sperie” posibilitatea de a avea un sens dincolo de noi.”
dacă ceva are sens pt. noi, e aproape o garanție că n’are sens dincolo de noi (relativ la alte entități); tocmai pt. că sensu’ i’o chestie comunitară (realtiv la…), și noi, oamenii, avem o istorie atât de puțin probabilă. eu mă mulțumesc să le numesc regularități, în loc de sens, până la proba contrarie, e un fel de pozitivism aici, da’i mai mult o grijă împotriva sensurilor contrafăcute, nu un agnosticism supărat.
de ce te’ar speria să aib’un sens dincolo de noi, te’ar îngrozi gându’ că potențialii dumnezei îs la fel de proști ca noi?
p’ăștia cu genoamele și compbio am să’i cred când o să’mi creasc’o fleică fără s’o taie dintr’un animal; în genere, mi se pare că știința azi depinde prea oportunist de finanțare, lucru care mă face să fiu sceptic la orice afirmație până pun mâna și eu; că știu că (din publicațiile în fizică) la o privire mai adâncă, găurile în argumentație ies la iveală: de ex. similaritățile sunt probabiliste, nu’s deterministe, așa că nu’ș cum să interpretez că aceleași chestii au fost găsite în toate…
“Chiar, ce au nevoie oamenii de azi de propria identitate? Nu sunt deloc ironic, ci ingrijorat un pic.” Îngrijorat de ce? Mie mi se pare că oamenii insistă prea mult pe propria identitate și cu mult înainte să afle ce’i cu aia. D’acolo vine și “al meu”, și “pt. mine” ca fiind diferit, dacă nu opus, față de “pt. tine”. Or, ce’i pasă grâului pt. cine crește, ce’i pasă pietrei cine’o calcă?
februarie 28, 2009 la 5:42 pm
“sunt zei, pana la urma, deci supusi unor legi.” adică’s la fel de proști sau isteși ca noi, au și ei legile lor, de unde rezultă că și ei se’ntreabă dacă legile lor au sens mai departe…
let’s cut the chase și să’ntrebăm pe bune: până unde? ș’acolo zic că se’nchide dilema cu un random: global e de frecție chiar dacă local are vreun sens.
adică dacă ceva are vreun sens, are sens față de ceva, care are sens față de altceva, și dacă astea’s mărturii ale localismului, atunci, pe bază de occam, din lene, global toate sensurile laolaltă ar trebui să dea lipsă de sens, altfel un sens ar fi preferat altuia, un local ar fi șef, și ce fel de global mai e și ăla.
februarie 28, 2009 la 7:34 pm
“Totusi nu vad de ce ceva care are sens local neaparat nu poate fi extins.” nici eu, cred că poate fi extins, da’ undeva către global trebe să se’ncurce’n alt sens din alt local, că la final/global nu văd de ce’ar da sens mai degrabă decât lipsă de sens.
da’ mai e ceva, una e să extinzi un sens local să vezi dacă ține la un local mai extins, ș’alta e să dai peste vreun sens extra-local în localitatea noastră. a doua variantă mi se pare mai puțin probabilă pt. că sigur pune probleme de vocabular: puține șanse să recunoaștem sensu’ unei fraze dintr’o gramatică extralocală, “sens” însuși fiind definit doar în gramatica noastră.
martie 2, 2009 la 1:40 pm
chiar așa că prea ne’am dus, din cauză că ne’am uitat ce șade sub numele de adevăr, da’ trebuia să facem dreptate și părții relativiste.
“In consecinta, o civilizatie va intra in declin odata ce acesti bullshiters si “relativisti” vor deveni majoritari.”
așa’i, și nu neapărat majoritari, e suficient să controleze media: de unde rezultă că internetu’i o cauză a crizei de azi :)
aici joacă un rol și densitatea de oameni pe msq: dacă am ajuns la nu’ș ce productivitate, atunci celor de la oraș nu le mai rămâne decât jurnalismu’ și PRu’, că științele’s “grele”; voila valu’ de bullshitters, numa’ internetu’i poate filtra prin faptu’ că’ți lasă ție opțiunea pe cine asculți sau cu cine vorbești.
bon.
“Pe scurt, cunoasterea adevarului este mai economica din punct de vedere al consumului nervos si este in acord cu o anumita stare de bine a individului. Este, prin urmare, normal ca oamenii sa caute si sa fie atasati de adevar.”
nu e clar că’i mai economică: dacă trăiești ca un bou pe spezele altora un deceniu-două și chiar de suferi f’o 3 ani sau crăpi tot te’ai scos, asta gândește bizonu’ manelist global. argumentu’i la fel de slab ca: “dacă mânci smântână’n fiecare zi, te’ngrași”, așa’i, da’ mânci că’i bună și nu te poți opri până te scârbești. prin urmare, nu’i normal ca oamenii să caute și sa fie atașați de adevăr, ar fi bine, ar fi util, da’ nu’i normal. dac’ar fi normal ar fi pline școlile de oameni pasionați, am vedea exemple la tot pasu’, or, văd că dimpotrivă…
da’ ce’i de făcut? adevăru’ ca deprindere: educația trebuie să’l transforme în reflex, ca la armată, silit, până te obișnuiești (oricum e uman să faci excepții) da’ obiceiu’ contează. or, azi, libertatea pe care’o promovează propaganda capitalistă merge exact împotriva adevărului ca deprindere: minți odată, de două ori, te umfli până te spargi. libertatea nu e un gâdilit etern, nu există’n afara fizicii, a adevărului practic, adică social, adică ecologic, adică contextual, etc.
martie 3, 2009 la 6:54 am
ok :)
de acord că adevăru’ (practic) te face să te simți împlinit pen’că stresu’ nepotrivirii cu fizica dispare, costu’ nervos e zero;
“esti mai linistit cand stii adevarul decat cand esti in dubiu: asta minte sau spune adevarul?”
da’ stresu’ ăsta, al dubiului, poate fi și amânat (d’aia’i adevăr budist-corporatist, tipu’ de adevăr în care te’nvelești până dă reacțiunea peste tine), fără cine știe ce cost nervos (uite la alde Gates, un exemplu comun) sau împlinirea poate fi confundată (religie), sau ambele (caz la care s’aplică exemplu’ de nesimțire economică pe care l’am dat mai sus cu trai’ pe spezele altora)
mai mult, cred că și Frankfurt și Spinoza suferă de iluzia de catedră occidentală a existenței sinelui, adică ei cred că socotela se face individual; după ei, stresu’i individual, costu’ se simte individual, or, mi se pare mie, de multe ori costu’ “meu” nervos se poate achita cu costu’ altora, nervos, altfel n’ar mai fi bulshittingu’ așa de popular. nu e un mare split între costu’ nervos al minciunii pe care’l poți împărți peste vecini, achita cu ei, social, și costu’ economic, pe care’l poți împărți peste vecini, capitalist.
bullshitu’ e exact asta, împărțirea costurilor minciunii peste cei neatenți. de exemplu, un libertarian american, care promovează individualismu’, de ce’și bate capu’ să convingă pe alții că are dreptate? ca să’și micșoreze costu’ nervos al diferenței față de fizică, cu cât mai mulți îl cred, cu atât mai aproape de adevăr este, cu atât mai puțin costă nervos iluzia lui.
“educatia silita…ceva ma face sa ma gandesc de doua ori - e loc de abuzuri si nu vad cum e asigurata calitatea.”
neapărat, trebe privit critic tocmai pt. că’i loc de abuzuri înainte de trecut la practică, cât despre calitate, propun asta: testu’ că ești educat e să fii în stare să’ți produci resursele pe care le consumi pt. un timp determinat, ai la dispoziție ce are civilizația din care faci parte în mod comun la dispoziție plus o bibliotecă.

2009-02-27: From a Financial Times news article: "UN experts said last week that Iran had produced enough for a nuclear bomb but only if it undertook the highly visible and protracted step of enrichment to weapon grade levels."
I got some news too: each of the authors of the article quoted above has enough power to kill somebody but only if they undertook the step of stabbing that somebody with a cutter from their office.
According to the article, UK, France and Germany are trying to supply Bush's absence in the process of harassing Iran. As I am told, we live in a world of free competition, is this how some states in EU understand competition, making political pressures? Iran has all the rights to use nuclear power for energy. Even if Iran would want to make a nuclear bomb, they're spending their own resources for making it, what's the real concern here? There are plenty of nuclear bombs in the area already and nobody seems to be concerned about that. Bush's US has proven that it can go to war for no reason, just because they fancy it. Any country in the world has the right to prepare a defense against this kind of attitude, so nobody (but the originators) is to blame for new countries joining the arms race. I think it's irresponsible of some EU countries, like these three ones, to make steps that will strain politically the other states of the EU which did not agree with them.
Would you people cut the bullshit before I pass out, please? I'm sick and tired of these counterfeited crises which only serve some multinational companies nobody voted for.

2009-02-21: Now that we live longer and some people saved me and the public from myself and other smokers by pushing laws against smoking in public places, I would suggest an amendment to these laws, which would go along the same generous lines and save the public and me from the owners/users of personal cars.
Here's the proposed amendment: each personal car should be mechanically modified so that the exhaust ends up fully inside that car.
There's a physical version of it too: each personal car should be mechanically modified so that the exhaust passes fully through the same private atmosphere, inside the car, that the driver is breathing, before getting outto the public atmosphere.
And here's the social version of this amendment: apply the physical version of the amendment only to those car owners/drivers who think that smoking means (or helps) killing other people more than the daily use of personal cars in urban areas or than the tax money spent on military activities or than the naked stupidity we, the people, are naturally endowed with in various degrees since birth.

2009-02-17: Cloud of Orion and It's not my way of Hemisphere (2001), by Pete Namlook & Steve Stoll. Damn they're good.

2009-02-14: Conu' Patapievici a scris o piesă nouă, raportu' semnal/zgomot e de 20% (un paragraf din cinci), slăbuț pt. tităneii culturii românești contemporane instituționale (e președinte peste ceva, deci e titănel). Să mă explic:
Zice 'mnealui că e infinit de scandaloasă persecutarea fumătorilor, asta'i partea de semnal din articol și's de acord pe de'a'ntregu' cu el aici; în autoru' articolului se maturizează un intelectual autentic de vreme ce'a catalogat enormitatea ca "infinit de scandaloasă". Într'adevăr legile astea emise dinspre cel mai liberal capitalism și care s'așează ca un cur puturos peste Evropa și marginile ei coclite, apar ca date de un Minister Orwellian (dilema'i care dintre Ministere, al Abundenței sau al Iubirii?). Cât de proști sau făr'd'ocupație au putut fi politicienii care'au împins o agendă cu așa ceva, după ce au venit cu mașina la birou ș'au plecat cu mașina acasă să pută după o movilă pân'a doua zi? Adică, voi să zic, care'i distanța pân'la o lege care'ți interzice să porți căciulă, sau să gândești că șefu'i cam prost, venind din partea unui șef cu căciulă și cam prost?
Nu ești fumător, OK, da' ai căutatură de prost, ai gesturi prea lente sau prea repezite, ai cravată, porți pantofi, ai nasu' lung sau ochii verzi? Cât mai e până un capitalist care a furat cu succes să cumpere o legătură de parlamentari să pună o lege în care să interzică vorbitu'n locuri publice (că deh, faci gălăgie și atentezi la urechea robotului pt. care'i făcută legea)? Nu era destul să fi pus în lege ca barurile, restaurantele să ofere secțiuni pt. fumători și pt. nefumători? Și unde'i legea în care se interzice băutura în baruri și restaurante? Vine și aia, dacă stai ca prostu' și ești d'acord cu asta contra fumătorilor d'acuma.
Ș'acu' să lămurim și cu restu' articolului, anume zgomotu': cică "Nu am nici un dubiu că între dușmanii libertății trebuie să îi socotim și pe susținătorii progresismului.Ce este progresismul? Este certitudinea că anumite credințe și convingeri sunt implacabile". Da', coane Patapievici, dubiu' pe care 'mneata nu'l ai în cazu' ăsta, musai că'i o convingere placabilă, pen'că dacă'i implacabilă te definești progresist gata din capu' locului, de unde și verbu' a autocombate.
Mă rog, wordnet zice:

The noun progressive has 2 senses (no senses from tagged texts) 1. progressive, progressive tense, imperfect, imperfect tense, continuous tense -- (a tense of verbs used in describing action that is on-going) 2. liberal, liberalist, progressive -- (a person who favors a political philosophy of progress and reform and the protection of civil liberties)
The adj progressive has 5 senses (first 2 from tagged texts) 1. (3) progressive -- (favoring or promoting progress; "progressive schools") 2. (3) progressive, reformist, reform-minded -- (favoring or promoting reform (often by government action)) 3. progressive -- ((of taxes) adjusted so that the rate increases as the amount of income increases) 4. progressive -- (gradually advancing in extent) 5. progressive -- (advancing in severity; "progressive paralysis")

Adică, progresist înseamnă liberal mai ales în NordAmerica, da' nseamnă multe lucruri în diferite locuri. Oricum, conu' Patapievici produce confuzie, cică "orice critică la adresa progresismului este un atentat la binele umanității". O fi scos asta din lecturile lui chisate, mă mir că fizicianu' din el nu i'a dat o palmă peste mână când a scris'o.
Progresismu' e, la limita minimă, atitudinea că lucrurile pot fi reparate și viața poate fi îmbunătățită. Și cum poți să le faci pe ambele fără critică, critica noțiunii de "bine" sau îmbunătățire, în primu' rând? Conu' Patapievici e, în fapt, progresist fără s'o știe. Progresismu'i aspirația la mai binele umanității (adică nu doar a propriului cur) și constă în 1. critica a ce înseamnă mai bine 2. critica a ce înseamnă umanitate/umanism 3. și critica a ce'i de făcut pt. mai binele ăsta (spre deosebire de scepticismu' de birou, care'ți zice că lucrurile îs de căcat da' așa's ele, lasă'le în pace și lasă'l, laolaltă, și pe sceptic în continuare în birou, da' cu tot cu leafă) 4. făcutu' mai binelui (scepticismu'/conservatorismu' n'au, foarte convenabil, nici o obligație aici) conform cu ultimele rezultate la punctele 1., 2., și 3.
Bănuiesc de unde'i vine ofu' conului Patapievici: faptu' că azi capitalismu' nu se mai poate susține decât prin reformarea zilnică a celor de la marginea imperiului (mută sclavu' de colo colo, zi'i să se schimbe continuu și să cumpere pentru asta noi și noi chestii și, prin asta să pună umăru' cu incontinență la reformă) în numele "progresului", face ca progres în context capitalist să nu fie altceva decât o mască pt. consumerism, pt. încurajarea celor mai jegoase și ieftine instincte cu care ne'a lăsat biologicu'. În fapt, în capitalism, progres înseamnă trecerea de la una la două case, de la una la 2 mașini, de la un TV mai mic, la unu mai mare, de la mai puține canale la mai multe canale; ăsta'i un fals progres, mă'nțelegi, 'geaba'l critici că'i criticat gata.
Coane Patapievici, cată mai dedesubt, nu văzuși pădurea dă copaci. Nu progresismu' ci dragostea mecanică de sine, individualismu' miop și tâmp, a făcut posibilă o lege antifumători, așa cum a făcut posibilă crima folosirii zilnice a mașinii personale în zone urbane.
O precizare: expresia mai binele umanității nu e varianta mai multă a binelui propriului cur, e doar varianta realistă, pen'că propriu' cur și binele lui îs entități contextuale: generozitatea sau altruismu' nu's egoism lățit la scară mondială (cum îi capitalismu' azi), nici recunoașterea egoismului la scara asta, și nici categorii opuse egoismului/individualismului (nu's din același plan) ci sunt soluții realiste la problemele puse de handicapu', iluzia, egoismului/individualismului.
P.S. Mă uit prin replicile românești și's, ca de obicei, dezamăgit de toată menajeria: Dragoș euro-centristu' zice de mirosu' urât al fumătorilor pe exact limba lu' Vadim când s'a luat de fața lui într'un show TV, exact ca un bătut în cap care s'ar lua de fața lui nebărbierită, sau pantalonii necălcați; da' habar n'are că fumează 5 pachete de țigări când iese la aer curat în balcon; deh, așa îmbătrânesc unii, ca mulți alții. Altu', mai slab de înger încă, pune fumatu' alături de proxenetism (adică dacă H-RP vede un atentat la libertate în legile anti-fumat, atunci ar trebui să apere și minoritatea pedofililor/proxeneților). Eu zic să criminalizăm prostia dacă tot n'avem altceva mai bun de făcut, sau, cu mai multe șanse euro-centriste (adică umbro-americane), inteligența. Culmea e că lu' Dragoș nu i'a plăcut exact cea mai rezonabilă soluție: un restaurant în care se fumeză și ești prevenit de asta la ușă, cică ar fi fost mai potrivit să scrie “AICI SE MOARE ÎNCET, DAR SIGUR”, înțeleg că Dragoș nu e sigur că moare? Cum să nu se confuzeze H-RP cu progresiștii? Altfel, noroc cu comentatori ca Marius Delaepicentru, care a salvat subiectu'.
P.S. O lege a antifumatului invită la legi asemnătoare: de ex. o lege să interzică o cantitate de zahăr mai mare de 1 cubuleț pe acționar/zi (da' nici mai puțin, c'altfel viața'ți seacă se scurtează; unii o să spună că zahăru' nu'i ca fumu' nu'l inhalezi la mâna a doua, ok, da' dacă tu mânci zahăr mai mult decât îți trebuie, mă stresezi pe mine, cel normal, cu nervozitatea ta, dacă mânci mai puțin, mă stresezi pe mine, cel normal, cu lentoarea gândirii tale, adică'mi scurtezi viața, că cercetările arată (nu pun referințe că nu'i obiceiu') că un om stresat moare mai devreme decât mai târziu), să interzică mai mult sau mai puțin de un vârf de linguriță de sare la porție/acționar/gustare, să impună program obligatoriu de îngrășat pt. cei cu greutatea sub standard, și program impus de slăbit pt. cei cu greutatea peste standard, de asemenea, toții cetățenii să vină cu o probă de scaun în pauza de prânz, cu mașina personală sau pe firmă, la birou' euro-centrist pt. analize, dacă nu'i pe gustu' euro-centristului atunci se aplică procedura de urgență și verificare a viciilor clientului, și se iau măsurile potrivite (când rezultatele vor veni de la laboratoru' euro-centrist specializat din UK, unicu'n UE, plata analizei se face conform fondurilor euro-centriste: est-europenii plătesc 98% din salariu' lunar, cam o chirie pe o lună, că au și englezii nevoie de fonduri pt. protecția animalelor, cei din UK aceeași sumă: 5% din salariu, să nu zică cineva că's mai egali ca alții) pt. maximizarea profiturilor celor care nu le'au avut pân'atunci. Ce nu le'a plăcut ăstora (eurocen-triștilor, adică umbro-americanilor) la Ceaușescu?
P.S. Acu', că'mi adusei aminte de euro-centrism sau umbro-americanism, cred că principiu' de bază e: îmi dai banii da' fără violență (prin violență înțelegem, conform vocabularului euro-centrist editat în europa de sub nori, dat din mâini, vociferări, strâmbături; adică'mi dai banii da' stai cu mîinile pe lângă corp, poți chiar să fii deschis la gât, și zâmbește calm să nu'mi scurtezi viața prin variația pulsului necontrolată absolut de mine, variația față de pulsu' standard elvețian, măsurat în vid, la 2 ani lumină de orice om, în penumbră). E de preferat eurocen-tristețea capitalismului (care capitalism, cum zicea un amic, are două principii la bază: iuțeala de mână și nebăgarea de seamă), post-modernismu' modernismului, sună mai urban ș'are și prefixu' post, adică le'am fumat ș'am trecut la alt niveau, dincolo de paradox.

2009-01-28: Careful With That Axe, Eugene, from Pompeii (1972), by Pink Floyd. Indeed.

2009-01-22: A state owned (non-profit) database with citizen IDs, where, whenever you meet somebody, you can send, at no cost, a qualifier for that person through your mobile, anonymously but authentified with an ID and name which are held encrypted in the database, you can check too, at no cost, its average social qualifier (SQ); you can, of course, check your own SQ at any time. The SQ list is publicly accessible at all times through the net. The SQ is an integer taking values from -10 to 10. One can send multiple SQs for the same person but the duration between the submissions should be, say, 1 day.
One can become a public administrator (politician, civil servant) only if one comes with a certain SQ average (the history of the average should be public too), beside the other necessary skills.
This would be an effective tool against corruption or miserable characters and would help anybody understand where its social self stands.
P.S. A critical reply in the comments below says that this system allows abusing: but if the system averages the multiple entries from the same IDs, the intentional damage brought to one's SQ is limited; moreover, if the use of SQ is only informative, then the SQ system has a good chance to replace successfully the religious moral compass in a laic society; if you expect somebody can check your SQ at any time, you might become more socially aware or sensitive than before such a system existed. This also means that the individual SQ is ill-defined for arithmetic but well-defined enough for statistics.

2009-01-22: Entangled from A Trick of the Tail by Genesis (1976). Wish you were there.

2009-01-13: gim grecu propune De l'evasion, de Levinas.
12/01/2009 at 06:15
chestia cu Levinas “condamnati la a fi noi insine” pai care noi insine, cand ne’am nascut, cand am terminat liceu’, cand am primit sau dat primu’ bacsis? cand am tacut de frici inchipuite, cand ne’am inchipuit ca o sa lucram din plin la bunatatea lumii? care noi insine?
imi pute a provocare falsa.
12/01/2009 at 12:00
“noi insine inseamna toate cate ni se intampla”: ba pardon, ca dupa ce ti se intampla una mai intampli si tu, adica esti altu’, prin reactie, daca nu prin crestere.
“Tu esti tot ce ti s/a intamplat pana acum”: daca asta’s eu (si is de’acord ca asta’s eu si tu si ala) atunci e stupid (fara inteles) sa zica cineva ca “s’tem condamnati la noi insine”; sau daca nu’i stupid, e pt. profit: numesti o tinta mobila (noi insine), si’ti faci slujba din redefinirea continua a condamnarii; s’uite’asa iese filozofu’ european la pensie fara mare aport.
12/01/2009 at 12:11
nu eram curios sa aflu ce’nseamna cautarea sinelui, c’am aflat intre timp n’am stat nici eu degeaba: cautarea sinelui e rampa de lansare intr’o cursa nesfarsita a cuvintelor pe bani; bine macar ca noi vorbim despre asta pe blog la liber, tot am facut un pas inainte. data viitoare cand mai recomanzi o lectura, da’i si URLu’, pen’c'am inteles ca drept e ca orice expresie in media trebuie sa’mi plateasca timpu’ inainte sa’i dau vreo atentie si nu pe dos; asa’i in sec 21 ;) oricum nu promit s’o citesc chiar daca’mi dai URLu, c’am altele dincolo de sine de care trebe sa m’ocup; sinele vine dupa mine cuminte de vreo 23 ani si n’a facut gat inca, asa ca nu gasesc urgent.
12/01/2009 at 12:18
in fine, cum sinele si celalalt se modifica numa’ ce te uiti la ele gasesc ca’i din tzava obositor de discutat asa subiecte vagi, unde mai pui ca presupun o ontologie pe care fizica n’o sustine, s’atunci la ce bun?
12/01/2009 at 12:28
dincolo de astea, comunicarea, de acord, se face prin semne; receptoru’i “condamnat” sa le decida credibile sau nu. fara comunicare ne’am impiedica unii pe altii ca pietrele, iar comunicarea cere memorie, iar memoria cere context, timp; iar contextu presupune sinele si celalalt laolalta, ca oricum individual is exagerari nejustificate
12/01/2009 at 12:32
ma rog, uite’aci o problema: de fapt la ce e buna comunicarea pe bani? (adica “proprietatea intelectuala”); ca aia gratis nu’s la ce e buna, da’i macar naturala. las’ pe Levinas cu ale lui si zi la asta
12/01/2009 at 12:47
am ajuns cu lectura la jumatea intrarii cu Levinas.
asa, pai sinele meu e nimic: cand dadeam sa’l gasesc cum se dizolva; deci nu undeva în interior; nu un loc, nimic. mai tarziu aflasem c’altii, la est, l’au numit “neti, neti”=”nici asta, nici asta”. si mi’a cazut fisa in timp ce mauitam la oraru’ unei zile comune de cursuri, in prima jumate a lui ‘86.
12/01/2009 at 13:01
“anarhia necesara a unicitatilor” bine zis.
“Înțelege-l pe celălalt, ca să speri să fii înțeles și să speri să te înțelegi”
as zice asa: sapa dupa tine insuti ca dai de toti (inclusiv de tine), iar daca mai sapi un pic dai de nimic, iti dispare si sapa.
n’ai de ce spera sa fii inteles, e prea mercantil; ailalti n’au incotro asa cum n’ai tu :) in sensu’ asta, s’tem “condamnati” la “a fi”, nu “noi insine”, la “a fi” pur si simplu
12/01/2009 at 13:13
numesc provocare falsa cand unu’, Levinas in cazu asta, propune dezbaterea unui concept indefinit (”noi insine”) care promite o dezbatere fara coada.
e ca minciuna aia in 2 straturi: purtam un fular rosu in gara la Sinaia (si, desi n’am fost niciodata in gara la Sinaia putem sa ne certam la infinit daca fularu’ era rosu sau nu, da’ esti tentat sa crezi tot timpu’ asta ca eu am fost in gara la Sinaia)
13/01/2009 at 01:15
discutia despre “condamnati la noi insine” trebuie sa aiba o coada: s’tem condamnati sau nu; are sau nu sens asa o expresie. io ziceam ca n’are. din perspectiva asta mi’i clar c’ar face bine expedierea expresiei. si da, o’nteleg ca “condamnare a fiecaruia la sine insusi”; numai ca, ca sa discutam despre condamnare, trebe sa convingi ca avem subiect, sinele, separat si individual. si cum sinele (in vocabularu’ meu) nu e, clar ca ai nevoie de alt partener de vorba, care sa fie de acord cu presupunerea ta (a lu’ Levinas?) initiala.
tematica, da, e altceva, merita tocata/continuata c’altfel oricine e silit s’o faca mai tarziu si cu instrumentele tocite.
“orice expresie in media trebuie sa’mi plateasca timpu’ inainte sa’i dau vreo atentie si nu pe dos; asa’i in sec 21 ” drept, folosesc vocabularu’ zilei, d’aia iese prost: daca’mi faci un semn ma pui sa ignor alta semnificatie, daca eu iti dau atentie, iti “platesc” deja existential si continui sa’ti platesc in viitor fara sa stiu (sinele aparent e timpu’ petrecut), s’atunci de ce’mi mai ceri bani pt. aia?
d’aci si intrebarea cum stam cu comunicarea pe bani, “comunicarea” pe bani: iaca exemplu: eu scot cartofu’ si tu’mi “comunici”, si io trebuie sa’ti si platesc? ca si scosu’ cartofului trebe comunicat, da Levinas se face ca scoate un cartof imaginar si’mi cere sa i’l platesc; drept ii asta?
“Dezbatere fara coada? Desigur.” ba nu, ce, tu calci in aceeasi groapa de fiecare data?
Nu stiu de simptomatologia lu Nietzche, i’am citit la inceput poeziile si m’au invigorat; dup’aia am inceput vreo doua dintre scrierile lui, am notat ca’i baiat inteligent da’ ca’i nevoie de tinut in frau poezia de dedesubt. Asa ca mi se rupe de simptomatologia lui, n’am nici migrene etc.
Dup’aia Heidegger, p’asta n’am pus degetu’, si n’am facut’o pt. ca _nici_unu_ care mi l’a citat nu mi’a castigat interesu’ ori respectu’. desigur, o intamplare, da’ m’a facut sa ma gandesc ca Heidegger, Nietzsche etc. nu’s citate condensate, is un fel de epigonie asumata cu juma’ de gura.
Io i’am ocolit cu intentie c’am fost subiect devreme presiunii marketingului (”un Heidegger, un Nietzsche…”). Multa din filozofia europeana e marketing pt. creat catedre, si zic asta pt. ca atunci cand am catat in ea, n’am gasit ce catam. N’am capatat dovada ca o oarecare natiune e mai ganditoare ca alta, diferenta vine din folosirea (tehnica) mai devreme a printului. Noroc cu iepurii de la marginea campului, ca houellebecq, ca scapa cate un paragraf pe diagonala; noroc cu filozofia informala.
“Chiar nu mai ai ragaz sa citesti o carte in afara www-ului?” nu’i vorba despre ragaz; e vorba ca Gutenberg, chipurile, a inventat presa sa ne lumineze pe noi, racanii in masa; acu’ webu’ bate presa (inlatura scuza ca hartia costa) s’atunci de ce, de ce sa ma’ntorc la pagini cand cultura se (re)naste sub ochii mei, pe “gratisu’” timpului meu.
ziceam ca sinele (meu) e nimic, da’ eu “exist” in sensu’ ca un timp a fost parcurs de la nimicu’ ala la minele pipaibil. in sensu’ asta, timpu’ petrecut, calea microscopica de la nimic la mine, e unica; “eu” is unic, sinele meu aparent e unic, asa cum zgomotu’ pe o durata limitata de timp, e unic. sinele meu ala de care dau cand il caut, adica nimicu’, nu e unic, e universal, pen’ca n’are proprietati, atribute, e inexprimabil; s’asa probabil ca’i valabil pt. oricare care sapa.
“condamnarea la noi insine” a lu’ Levinas imi apare lipsita de sens: cum sa fii condamnat de nimic? de ce sa numesti istoria condamnare il loc s’o recunosti de creatoare?
13/01/2009 at 01:37
dan, facem d’amandoua (nu neaparat simulatn) ca tot n’avem o idee clara care’i lumea d’afara si aia dinauntru chiar daca notam diferente: mi se intampla da’ mai intamplu’ si “eu”.
13/01/2009 at 01:51
“In afara acestei perspective analitice, exista totusi o ontologie care conteaza - cea care e propriu-zis filosofica si care trateaza despre fiinta, despre cele ce exista.” io zic ca nu: nu exista propriu-zis filosofic, si n’are cum trata despre fiinta fara dovezi, adica argumente portabile de la unu la altu indiferent de istorie.
daca noi (tu si eu, altii aleator) nu putem discuta decat plantand Nietzsche, Levinas, Heidegger pe ici pe colo, atunci discutia e pierdere de vreme: nu’i portabila.
In fapt, n’am reusit sa fiu de acord ca vreo ontologie, oricare, ar fi; macar si pt. faptu ca existenta unei ontologii presupune o alta ontologie dedesubt si tot asa; pana unde? pana nicaieri.
e mai util/uman, sa consideram ontologia un vocabular particular; iar filosofia, in afara de stabilirea unui vocabular al intrebarilor, n’a facut decat sa dea de mancare filosofilor (pe nemeritate, zic io).
13/01/2009 at 12:51
daca zic “a”: e ori Nietzscheean ori Heidegerrian ori etc. “a”‘i expresia mea, timpu’ meu, autentic, asta ar trebui sa’ti fie de ajuns; la fel daca tu zici “b” mie mi’e de ajuns s’o iau in seama si sa ma scarpin in cap.
categorisirea “e Nietzscheean” e pretext pt. catedre: imi bagi un vocabular pe gat, mai pui automat pe tarlaua filosofilor de serviciu, asta e “filosofie” nu filosofie. probabil X n’avea catedra, da’ lungu’i sir de epigoni a avut. asa ca, ce ma intereseaza, e ce’a inteles vecinu’ cand a dat peste/auzit despre semnele lui X.
“o atitudine ca a ta este deja cunoscuta in cultura europeana”, bun, la cine te referi, la Sarkozy, la purtatorii de caini din statia de metrou Karlsplatz, la berlinezii care nu stiu boaba engleza si nici germana de fapt, o fi “cunoscuta” pe hartie, ca d’atat timp de cat scriu epigonii astia nu e nimic sub soare sa le fi scapat. asta n’o face cultură europeană, dac’ar fi vreo cultura europeana n’ar fi Kaufland si carrefour si masini peste tot. daca putem vorbi de cultura europeana putem s’o facem pt. ca sunt trenuri si orase in care oamenii merg pe jos, care din “filosofii” pomeniti sau nepomeniti sunt responsabili de asta? d’aia zic, la gunoi cu epigonimea, ca tot se uita la net si cauta in Heidegger sa vaza, n’a zis si de asta? nu fac exercitii de catedra ca m’as minti.
“alegerile tale, dupa care decizi cui sa-ti dai timpul” alegerile mele depind de context: daca io’s convins ca X, si merg intre doua randuri de oameni care fac galerie pt. Y, alegerea mea e musai schimonosita.
“Dar atitudinea ta, prin care deja faci o favoare celui caruia ii acorzi atentia, e, scuza-mi expresia, dubioasa.” nu e o favoare, e un lucru natural, care’mi implica “timpu’ petrecut”, pe mine, adica e un cost deja, care face lipsit de sens sa mai si platesc ca sa’i ascult cuiva expresia.
“Daca am generaliza, productia de cunostinte ar fi axata pe atragerea atentiei, pe seducere. Bun, sunt de acord ca suntem deja cu definitia asta in plin marketing. Dar asta nu e cultura.” Perfect, d’aia zic, daca comunicarea, orice expresie media nu cere bani, atunci e cultura, altfel e marketing.
“Si nu te curteaza, tre s-o cauti tu. Si nu se da asa usor, se castiga mai greu.” ok, pune’o pe web, s’o s’o caut io :) cu toate astea, subtile si adanci, cu cultura europeana si Nietzsche si Heidegger, da’ n’ai zis cum ramane cu “condamnarea la sine”, subiectu’ initial: esti de acord sau nu ca e lipsita de sens? de ce?
13/01/2009 at 13:10
“Oricum, cultura clasica buna e seducatoare. Dar intr-un sens mult mai subtil. Cu temporizare, cu stil, cu adancime. Si nu te curteaza, tre s-o cauti tu. Si nu se da asa usor, se castiga mai greu.”
cu asta nu convingi pe nimeni ca cultura are rost (nu ca n’ar avea, da’ asa cum o prezinti aici, principalu’ rost e sa’si hraneasca preotii).
“seducatoare si ca nu te curteaza” cere explicatii: prin ce’i seducatoare si de ce conteaza ca nu ma curteaza. n’ar fi aiurea sa insist pe langa ceva cu aer inaccesibil si aparent nenatural?
eu as zice ca unii oameni morti, cei care’s de vina de cultura clasica, is la fel de autentici ca unii oameni in viata, d’aia merita interesu’, ca d’astia (autentici) nu’s multi, unde mai pui ca, din cioacele tacute cu ei, unitatea de timp ti se condenseaza: dormi in 2 ore cat altii in 9 ;) calci mai rar in aceeasi groapa.
14/01/2009 at 09:31
“Crezi ca daca am gasi ce e sinele am rezolva chestiunile astea??” Cred ca daca gasim ce NU e sinele, am rezolva chestiunile astea, s’anume:
sinele nu e nici ceva caruia i’esti prizonier (”condamnat”), si nu e nici ceva definibil, nici ceva care are limite; daca te uiti prea adanc dispare, daca te uiti la adancimea normalului simti o densitate mai mare intr’un fascicul de directii, toate nelocalizabile fara sa le strici starea initiala; s’atunci daca sinele e un concept insuficient, atunci nici individul/individualismu’ nu sta in picioare, atunci natural e sa bagi contextu’n seama la fel de mult ca pe “tine” (iluzia ta de sine).
reformulat:
inteleg ca Levinas se/ne abureste cu un “sine” nedefinibil da’i enumera proprietatile (cea de a te avea “condamnat”), prin asta pune o noua etica pe baze nedefinite, adica usor atacabila;
alternativa e ca, daca’s dificultati majore in a defini sinele, atunci e mai plauzibil sa’l gandesti ca o intensitate intr’un context, ceva caruia nu’i poti fi prizonier pt. ca e deschis si’n interactiune prin definitie, nu’i poti trasa limitele, d’aci rezulta natural o aceeasi noua etica, a recunoasterii celuilalt, fara sa fie vazuta ca o cazna ce trebe facuta ci ca un lucru natural, ca “respectu’ de sine” care devine echivalent cu ecologia.
din perspectiva asta (daca nu’i noua sa’mi zici care european a promovat’o/definit’o ca pe mâna lu’ ăla/aia merg) condamnarea la noi insine nu e un lucru natural ci un efect temporar al unei ideologii. iar iesirea catre celalalt si nevoia de lege is cat se poate de ecologice, contextuale si sociale, adica naturale. dupa cum vezi, și’n cazu’ ăsta, etica scapă de ideologie, da’ are de partea ei logica și fizică, spre desosebire de propunerea lui Levinas.
din perspectiva asta e suficient să insistăm, în educație, că “sinele”, “al meu”, “proprietatea” etc. nu pot fi termeni cu pretentii ontologice; că abia luatu’ lor în serios predispune la cazne inutile.
14/01/2009 at 09:58
incarcarea culturala nu presupune incarcarea de pe hartie; semnele se pot, si s’au facut, pe medii mult mai volatile; da’ observ ca de cand cu imperiile astea europene, numai ce sade scris pare sa stea de cultura; or io’s convins ca vorba bate insemnu’ pe hartie, sau cultura e aia in care ne petrecem, nu aia despre care se scrie conform regulilor mici ale unor triburi si mai mici.
N’am nimic impotriva amatorismului civic cata vreme e autentic, pen’c'am inteles pan’acu ca civicu’ nu ramane amatorist decat daca e batucit cu intentie acolo sau daca se lasa pe mana ideologiilor facute pe hartie de “specialisti” din nastere. cred ca eu (”eu”) sunt un bun exemplu de amator civic.
“insa lumea, societatea, ceilalti iti cer tot felul de lucruri, te solicita, afectiv si cum o mai fi. Mai conteaza ca ai un sine sau nu? Ei iti solicita tie. Asta e sinele.” nu’s de acord, asta NU e sinele, asta e obiectul fizic delimitat numit “eu”, corpu’ cu tot cu mintea si simturile; un fizician cere to felu’ de lucruri unei pietre, asta nu’nseamna ca piatra are un sine, inseamna ca piatra e o delimitare din spatiu cu anumite proprietati; asta is si “eu”, in primu’ rand o delimitare a spatiului cu anumite proprietati; o piatra lovita transmite sunetu’ rapid de la o margine la alta; un corp uman lovit nu transmite sunetu’ (rapid); o piatra are reactii la vocabularu’ potrivit asa cum omu’ are reactii la vocabularu potrivit.
omu’ si piatra is contexte in contexte.
14/01/2009 at 10:19
“Ceea ce incercam a spune e ca tu ramai tu, fara ca acest tu sa fie formal, sa poata fi definit.” asta nu’nseamna nimic, adica notiunea de “tu” sau “eu” poate fi neglijata fara probleme.
“Si ca esti individualizat prin aceea ca nu te poti sustrage nici intamplarilor tale si nici desemarilor de catre ceilalti ca fiind tu.” cazuram de acord, cred, ca “eu” is timpu’ petrecut, o istorie particulara de la nimic (un fel de zgomot fizic) la alt zgomot;
ca sa (nu) te poti sustrage intamplarilor trebuie sa poti enunta ce (nu) trebuia sa urmeze s’apoi sa pui in evidenta ca, uite, al dracu’, s’a sustras sau nu. da’ daca poti enunta corect ce trebuia sa urmeze, aia nu mai e o intamplare, s’atunci tot nu conteaza daca esti individualizat sau nu.
mai mult, te poti sustrage asteptarilor celorlalti: cu cat esti mai individualist, cu cat esti mai “eu”, cu atat te sustragi mai al dracu’; treaba care vine chiar in contra ideii ca daca esti individuat mergi in intampinarea asteptarilor.
deci insistenta asta sa proptim un “sine” indefinibil pt. fiecare, pe care sa’l cumintim si sa’l invatam ca “ete altu’”, mi se pare inutila, chiar futila rau.
nu mai bine gandim la “eu” ca la un cucui, ca bula prin lichid?
14/01/2009 at 11:27
vreau sa zic, aratam mai degraba ca intretaieri: suprapuneri de zone, curente;
mai mult, ce zice cuantica: daca doua “particule” s’au intalnit vreodata, raman “incilcite” dupa aia: pisti un foton aici iar unu care l’a cunoscut in trecut da’ care acuma’i cine stie unde reactioneaza instant; rezulta ca un foton are o gramada asociata de fotoni risipiti acu’ p’aiurea, da’ cu care a fost in contact candva; gramada aia de fotoni se poarta ca si cum ar fi identica cu fotonu’ in chestiune, e gramada duala fotonului.
s’acuma, cum “eu” is o gramada de “particule” la randu meu, inseamna c’am o zona duala asociata, risipita d’aiurea prin univers (poa’s’arate ca un șvaițer, sau ca un bătător de ouă); ma ciupesti, subsuoara unei stele bâțâie instant la dracu’n praznic, ce sa mai vorbim de lucrurile di’mprejur, îs și ele afectate rău.
nu’i păcat să insistăm pe săracu’ “sine”?
14/01/2009 at 18:40
“Piatra nu sufera, nu are libertate de decizie,nu intra in contexte la fel ca omul.” ba "sufera" in felu' ei, ca are puncte in care reactioneaza; are libertate de decizie: acceasi ca a omului, tot de la cuantica vine: un om alege sa se faca birjar sau taietor de lemne, o piatra alege dac’o ia la stanga sau la dreapta cand o ia la vale; si iaca intra in contexte la fel ca omu’; drept ca piatra nu’si schimba forma de la sine, da’ nici omu’.
“Problema suferintei umane e cea pe care sinele tau nedefinibil, zburdalnic, deschis si in interactiune cu exteriorul nu vad cum o defineste si rezolva.” “sinele” asta, il numim asa doar pentru ca stam noi la masa si vorbim; da’ de rezolvat rezolva suferinta prin lipsa pt. ca suferinta se defineste fata de “sine”. daca sine nu e, suferinta nu e, si trecem la probleme reale :) “Spui ca obtii astfel o iesire catre celalalt cat se poate de ecologica, contextuala si sociala.” exact, ba chiar nu merita numele “iesire catre celalalt”, asta o fi trairea, “timpu’ petrecut”.
“1. cum mai intervii si tu daca nu esti coagulat in nimic? cum iti faci alegerile alea de decid timpul tau? Liber sau determinat? Ca nu prea ai putea sa le faci liber, fiind prins in contexte.” pai liber absolut nu’i nimeni decat daca nu e deloc; la fel nici cel determinat absolut, ca nu’l lasa cuantica; s’atunci alegerile alea le fac din inertia istoriei proprii si a istoriei celorlalti, o comportare de sistem complex, adica nici asa, complet liber, nici asa, complet determinat. fiind prins in contexte inseamna fiind prins in natura, da’ prinderea asta nu e absolut determinista.
“2. daca sinele asta nu e nimic, sau e context, de ce mai dai o alternativa ecologica a eticii?” e vorba de o alternativa ecologica la etica lu’ Levinas, a europenilor plini de "sine", de fapt cred, pan’la dovada contrara, ca e singura etica reala.
“Ce sa recunosti in celalalt? Contextul? Ce sa respecti? Ca e prea mobil pt asta.” daca mergi pe propunerea asta de etica contextuala, recunosti in celalat ce e si in “tine”: inertia istoriei, dreptu’ egal la a intampla; respecti ce respecti la tine, respecti ce recunosti la altu ca respecti la tine; mai mult, cred ca de fapt asta si facem in practica, desi teoriile etice actuale bat campii aiurea (d’acolo vine suferinta, “eu” si “tu” si cazna dintre noi).
“Pare o descriere perfect fizica a unui sistem natural. In fapt, tu trimiti la natural cand expui etica preferata de tine. Insa nu e de ajuns. Ce e specific uman in toata treaba asta?” Intocmai, nimic nu e specific uman, de ce trebuie sa fie ceva specific uman aici? pt. ca exista sinele? :) Daca niste europeni au facut scoala de la X proferand ca omu’i phaoleu, unic, exceptie, etc. atunci obligatia de a o dovedi (specificitatea umana) le sade lor in carca, nu mie.
eu vad in om calitati in grade/intensitati diferite fata de ale pietrei, pisicii; accidente ADN; europenii masoara diferenta in termeni de catedre si sforaiala.
“Pare o descriere perfect fizica a unui sistem natural. In fapt, tu trimiti la natural cand expui etica preferata de tine.” pe scurt, asa’i. si merem cu lama lu’ Occam: zici ca’i mai complicat decat atat, justifica de ce.
“Caz: parinti care tre sa-si creasca copiii din mai nimic (nu din ala de mai devreme, ci nimic economic). Parinti seriosi, 50 si, eventual disponibilizati, prea batrani pentru reconversie profesionala. Sunt si din astia.” spre aia ma’ndrept si io: am 45 ani si’mi asum ca “eu” sunt istoria mea, la fel si faptu’ ca intamplu’ si io nu numai imprejuru’; s’atunci: n’am puit pen’ca nu mi s’a parut ca+catedrele europene ofera vreo garantie desi Levinas a dat (inca) o etica; mai mult is pregatit sa’mi iau gatu’ cand istoria’mi devine atat de nenaturala incat as simti ca sufar. da vezi, cu asa conceptie despre “sine”, suferinta se lipeste greu ca n’are de cine.
Parintii aia de 50 ani de care zici au tacut cand trebuiau sa vorbeasca in comunism, nu s’au uitat in jur sa’nteleaga ce’i capitalismu’ care pica peste ei, n’au actionat semnificativ sa corecteze ceva; in schimb au puit fara grija, au crezut in sinele lor, sa’l poarte dara: suferinta vine doar daca sinele nu e un fenomen al naturii. “Dar suferinta oamenilor aia unde se duce?” se raspandeste in istoriile celelalte: un motiv in plus sa criticam devreme orice etica si bazele ei (de ex. “sinele”);
“Poti tu sa-mi spui cum arata noptile pt oamenii astia? Sperantele lor? Poti tu sa-mi spui ca nefericirea indurata e insignifianta? Prea mobila pentru a fi surprinsa?” daca traiau dupa o morala contextuala probabil n’ajungeau aici, da’ au trait dupa o morala a sinelui, si nefericirea e pe masura. e o intuitie in fraza ta: nefericirea e la fel de intensa ca sinele. oricum nici fericirea nu e garantata: natura e plina de catastrofe; de ce’ar fi catastrofa “mea” mai catastrofa decat “a ta”?
“Ecologie, my ass. De unde sa vina o recunoastere de la sine si fara efort?” din educatie, ca educatia si reactia la ea is istoriile care suntem.
“Crezi ca punerea in discutie (publica, mass-media, societatea civila) trebuie facuta pe un discurs asemanator celui pe care l-ai avansat tu?” da, unde mai pui ca nu’i neaparat original, sigur are puncte comune cu budismu’; pan’acu’ au propus comunistii o “etica”, capitalistii o “etica”; da’ poate d’aia nu functioneaza etica asta pen’c'are pretentii pe care nu le dovedeste, ce’ar fi sa fim de acord cu o etica a fizicii (a naturii masurate), cel putin stim sigur ca stim despre ce vorbim si stim de unde nu mai stim despre ce vorbim.
“Sa zicem ca se indeplinesc acele actiuni. A primit suferinta acelora vreun raspuns?” Personal, cred ca cei de la varsta mea (inclusiv) in sus, educati in comunism, is terminati de gunoiu’ asta de sistem capitalist. Suferinta lor e binemeritata, ca n’au stiut sa tina ce’au primit, n’au stiut sa tina casa in care s’au nascut, n’au binevoit sa le pese de context, acu’ n’au decat sa’i salveze sinele lor extrem de bine definit.
“Marx spunea ca nu trebuie acuzat un om pentru infractiunile pe care le face, daca mediul din care provine e inuman si ca, in primul rand, ar trebui ca acel mediu social sa devina uman, sa fie facut uman.” de acord cu el; da’ daca pornim de la idei ca “sinele” atunci e o lupta continua sa faci un mediu social uman: cum ai lasat garda jos cum te’au napadit paduchii, vezi comunismu’ tarziu, vezi capitalismu’, vezi religia.
“In termenii tai, contextul in care se afla oamenii aceia trebuie facut viabil, dat fiind ca omul este context. Guess what? Istoria ramane abator in felul acesta.” nu vad cum ai ajuns la concluzia asta, mai explica un pic.
“Stii ce e individualul? E faptul ca acele suferinte, ale acelor indivizi specifici conteaza pentru ca ei le-au suferit.” suferinta sinelui exista cata vreme sinele exista, s’atunci de ce’i ridicam statuie sinelui ca sa ridicam statuie suferintei? ei sunt istoria credintelor si alegerilor lor si suferinta e rezultatu’ istoriei lor particulare. iar istoria lor a putut fi atat de particulara pen’ ca n’au trait intr’un sistem in care sinele nu e acreditat la existenta.
“Ce explicatie “naturala” ai pentru Auschwitz? Contextul? Cum poate fi masurat ce s-a intamplat acolo?” raspunsu’ actual: asa cum poate fi masurat ce se’ntampla azi in Palestina (niste englezi ticluiau harti prin estu’ mijlociu, niste evrei bogati au decis ca exista un sine national evreiesc, Sion; asa ajungem la harta in X a Palestinei desenata de UN; asa ajungem la statu’ national artificial (sinele national) impus peste umanu aflat la fata locului; din forma de X a hartii nu era greu sa vezi ce are sa urmeze: suferinta peste suferinta, ala “eu”, ala “eu”.
raspunsu’ alternativ: niste catedre germane au inventat un “sine”: rasa. d’aci au pornit la purificare pt. c’au crezut in catedre; la asta, in cazu’ evreilor, s’a adaugat o exacerbare, datorita evreilor insile: desi au parasit Palestina de mult, nu si’au parasit obiceiu’ de’a se intitula evrei, de a’si pastra “identitatea”; din cauza asta n’au capatat drepturi de pamant, de asta s’au apucat de bani si banci; de asta cei care le’au folosit priceperile i’au prigonit dupa aia sa scape de datorii; in Germania nazista a fost usor de localizat un tap ispasitor; si iaca asa ajungem la Auschwitz in mod “natural” de la “naturaletea” rasei si “naturaletea” credintei in “tine” cel specific: evreu etc.
mi’e din ce in ce mai clar la discutia asta ca “sinele”, individual sau national, e generator de suferinte si e generat de catedre si cantatori de curte.
19/01/2009 at 09:21
drept, contextu’ nu promite simplitate, da’ promite ca stim pana unde vorbim cu sens, ofera un vocabular adecvat naturii (si omului in ea). “sinele” (simplu sau nu) nu numai ca nu promite nimic, da’ prin lipsa de sens a punctului de start, nici o analiza ce porneste de la “sine” nu poate ajunge la ceva verosimil, natural, uman, inteligibil cel putin.
n’am cum sa’nteleg unde loveste Levinas, odata ce premisele de la care porneste (sinele) is fara de’nteles pt. mine.
daca s’tem de acord ca sinele si suferinta merg impreuna, atunci poate e ș’o relatie cauza-efect de vina, de fapt avem si motive sa ne asteptam la asta: cata vreme nu exista localitate in sens oricat de precis atunci orice delimitare a sinelui duce la o divergenta fata de contextu’ natural, divergenta care provoaca suferinta celui care’si solidifica iluzia de sine.
mai mult, n’ai cum sa’ti solidifici iluzia de sine, si, prin urmare, suferinta “proprie”, decat daca esti foarte absorbit, pe drum, de un “tine insuti” aparent, adica daca ignori contextu’ cu obstinatie. cine nu’i macar un pic atent la context isi merita din plin suferinta (un timp petrecut fals, zadarnic).
in fine, main-streamu’, azi, e individualismu’, care’si are radacinile intr’o falsa “existenta” a “sinelui”. intr’un fel individualismu’i ceva simplist natural, e intuitiv (asta’s io) si e aparent simplu: asta vreau asta fac; numa’ ca’i ca buruiana, creste oriunde da’ nu creste cum trebuie; fara oleaca de gradinarit de devreme, te insoteste ca râia.
ajutoru’ nu’i de dat la coada ci la cap: daca nu umbli la principiile societatii in care iti nasti odrasla, ca sa’i pregatesti un ajutor sistemic, degeaba te bagi s’ajuti pe cutare sau cutare.
adica degeaba dai 10 lei la f’un cersetor cand cauti justificari unei teorii a moralei care se bazeaza pe “sine”.
cum zicea cineva, degeaba incerci sa ucizi toate furnicile care ies de sub frigider, mai degraba fa curat dedesubt.

2009-01-10:

Because the metaphysical mutation produced by the modern science brings the individuation, the vanity, the hate and the desire.
my translation from Les particules élémentaires by Michel Houellebecq.
Modern science calls for quantum mechanics. And quantum mechanics calls for non-locality, which implies that individuation (whatever that means) is a faulty concept.
The vanity, hate and desire are biological traits we are born with, along with the rest of them. Science can help one get beyond these traits, get human. Perhaps that's why these disabling traits are mostly met among artists, writers and talkers for money, and less among scientists.
Problems keep multiplying mostly because some people live from inventing them and most of these people did not experience a serious contact with science. For example, Houellebecq writes that the market gets between people (duh), and he is right, but he is also a part of that market (by trying to sell his writing instead of making it publicly available in digital form) which is hypocritical, if not dumb. That's a living technique science never visited: complain about the problems you maintain or create yourself and get paid in the process.
Science simplified enough the work necessary for solving the basic necessities of our lives, therefore a growing number of parasites, having no idea about science or work, have the time to write about them (thinking is still scarce) on paper and to try to sell it.
Science has a knack of locating the fake problems and solving the real ones, the rest of the "culture", if it's sold for money, it's bullshit. You need the background support of a lot of science to afford paying for bullshit.


La mutation métaphysique ayant donné naissance au matérialisme et à la science moderne a eu deux grandes conséquences: le rationalisme et l'individualisme. L'erreur d'Huxley est d'avoir mal évalué le rapport de forces entre ces deux conséquences. Spécifiquement, son erreur est d'avoir sous-estime l'augmentation de l'individualisme produite par une conscience accrue de la mort.
by the same author.
The individualism was there before, in ridiculous quantities, from chiefs of tribes to emperors and political or army "leaders". Science, for those who used it, worked towards tempering it. If one internalizes rationalism then vanity, individualism, hate and desire have a tough time driving one's life. More than that, from a rationalistic perspective, death becomes a part of life, the final one, but a normal fact of life. You can think your death is special (through individualism) only when you keep ignoring life from a rational perspective. So the phrase about "Huxley's error" is a pompous nothing.
I don't want to spend more time on kicking this poor stuff, it would be a cheap shot. Why did he get a prize for it (1998 Prix Novembre), beats me. I read other contemporary french stuff which was obviously better even from the 5-th page.
For those who did not read this book yet, I can brief the first half of it: some people masturbate daily, there's cunnilingus and fellatio for the masses (you get the bang for your buck), those 40+ of age are disintegrating and, for them, it's all the same shit, except young girls. Then this moronic idea about science pops up out of the blue so that non-porn "intellectuals" can afford to bring the subject about.
Up until now the reading has been a waste of time.
P.S. The last 10 pages (exactly) were worth reading:

La science et l'art existent toujours dans notre société, mais la poursuite du Vrai et du Beau, moins stimulée par l'aiguillon de la vanité individuelle, a de fait acquis un caractère moins urgent.
from Les particules élémentaires by Michel Houellebecq.
The long "introduction" with all the emotional manipulation was not necessary at all in preparing for the thoughts in the end. I would subscribe to the kind of humanism described in there if the capitalist gene could be located and erased from nature's memory. Until that's happening, there are rational tools, less drastic but clearly effective, to compensate for our present disabilities.

2009-01-01: This is the answer I wrote today to somebody who was interested recently in using Hermes (I fixed the text a bit to make it clearer):


It's nice to hear Hermes still has a relevance here and there, however, I didn't touch it since Nov. 2006 and I don't have any plans to get involved in tuning it further until some long-term institutional interest shows up and some personal conditions are met: I don't want to get involved in short term projects anymore until after I get a (fitting) job in Spain and settle there.
There is no longer any active mailing list related to Hermes; when it was, all of the subscribers were passively waiting for the new release anyway.
Hermes was practically a one person project and, in my opinion, it is far from being completed to the level and coverage area I intended but funding issues and the way public research is currently organized (by forcing researchers either to jump from a short-term project to another, or to become fund raisers, aka beggars and/or liars, and by ignoring the society's long-term priorities) put, practically, a stop to its evolution.
The ones who got interested in using it were those I listed on the Hermes site and on the Hermes @ AEI site. Perhaps lxir is the most active currently but I'm not sure. I did not maintain any link with them after 2006.
Ah, there was at one time a project called sage which showed a spotty interest in Hermes but I didn't hear from them since 2007.
That said, Hermes is under GPL, so feel free to do whatever you wish with it, it's just that I won't be there to patch it for an indeterminate time, after all, one needs to know a bit of C, a bit of TeX, and to have a clear goal, to do the right thing with it.
I wish you all the success you can handle and have a happy new year, ...
P.S. I just stumbled upon the arXMLiv project, which uses a different tool, LaTeXML, for converting TeX to XML+MathML, you may find this also relevant enough to your work.

2009-01-01: This is the answer I wrote today to somebody who was interested recently in using Hermes (I fixed the text a bit to make it clearer):


It's nice to hear Hermes still has a relevance here and there, however, I didn't touch it since Nov. 2006 and I don't have any plans to get involved in tuning it further until some long-term institutional interest shows up and some personal conditions are met: I don't want to get involved in short term projects anymore until after I get a (fitting) job in Spain and settle there.
There is no longer any active mailing list related to Hermes; when it was, all of the subscribers were passively waiting for the new release anyway.
Hermes was practically a one person project and, in my opinion, it is far from being completed to the level and coverage area I intended but funding issues and the way public research is currently organized (by forcing researchers either to jump from a short-term project to another, or to become fund raisers, aka beggars and/or liars, and by ignoring the society's long-term priorities) put, practically, a stop to its evolution.
The ones who got interested in using it were those I listed on the Hermes site and on the Hermes @ AEI site. Perhaps lxir is the most active currently but I'm not sure. I did not maintain any link with them after 2006.
Ah, there was at one time a project called sage which showed a spotty interest in Hermes but I didn't hear from them since 2007.
That said, Hermes is under GPL, so feel free to do whatever you wish with it, it's just that I won't be there to patch it for an indeterminate time, after all, one needs to know a bit of C, a bit of TeX, and to have a clear goal, to do the right thing with it.
I wish you all the success you can handle and have a happy new year, ...
P.S. I just stumbled upon the arXMLiv project, which uses a different tool, LaTeXML, for converting TeX to XML+MathML, you may find this also relevant enough to your work.

2008-12-29: I am impressed by the way the Obama team is organizing its priorities: based on voting questions formulated by the population. It's not rocket science to set a website like this, but it shows an authentic wish of grasping what the population wants. Example, the question voted at the top of the "Health Care" section:

"In all other 1st world countries, there's a minimal level of universal healthcare for all citizens. What will your adminstration do to provide truly universal, affordable healthcare for all US citizens, regardless of employment status?" Victor, San Diego

Finally, a digg-like attempt at governing, congratulations to the Obama-team.
EU has set earlier a similar service, the Your voice in Europe, but its inferiority is obvious because the list of priorities is assembled in a non-transparent way: there's a consultation forum but "consultation" is a fuzzy word, it doesn't really give a clear picture on what's the goal, or even if a goal can be established. The EU's minimum standards of consultation should be upgraded by adding the requirement that a permanent, dynamic, openly-voted by any EU citizen, openly accessible list of priorities be maintained.
The existence of this list would help directly every citizen to unambiguously (media independent) evaluate how far is EU from its declared priorities, or how effective it is in following them.

2008-12-28: Travelling the silk route (2008) by Move D and Namlook. If this is not a work of genius, I don't know what is. You don't need marijuana or some other stronger drug to get high, it can happen spontaneously, all you need is just to listen to it (the Travelling...) and probably you'll feel what I felt: I started listening (while reading the PDF 1.7 specification) and, at some point, I got somehow suspended, not unconscious, but lifted off, transported so much so that I only found myself filling again the chair in front of my computer some time later, at the end of it (with some knowledge about a PDF document's structure too). Nice flight, nice landing. Wish u were there.
This was not a first with Namlook, you can check, for example, the trips in Air II, (1994).
My problem with rewarding the artists today is that you can't pay them directly through their own website without some proprietary shit getting in the way and getting supported too, like the Adobe flash or Apple itunes. Why the hell not use Ogg + VLC instead? (here's an example. I expect a button which says donate or pay and should bring me to a direct money account of the artist I want to pay. I loathe the way commercial companies insinuate themselves between people; fuck-off, will ya?

2008-12-21: Is your toilet economically sustainable?
Intrigued by Ubuntuism, commodification, and the software dialectic by Mike Chege, published on 1-st Dec 2008 in FirstMonday.
The author says:

free software is based on a philosophy of inclusion, cooperation, sharing, and openness, while the market is synonymous with self–interest, secretiveness, competition, and the exclusion of those who do not, or cannot, pay. The challenge of reconciling these two contradictory opposites is what constitutes the “software dialectic.”

So the question is, how does one reconcile these two contradictory opposites, commodification and Ubuntuism, so as to make free software economically viable while preserving the ideals of free software? This is the software dialectic.


I think this is a fake challenge, why should be free software economically viable? Free software is an intellectual activity, equivalent with watching an interesting movie and discussing it. Some talk poetry to their neighbors, some others talk poetry to the machine; some talk a language that humans understand, some talk a language (also designed by humans) that the machine (used by humans) understands.
Why ask for economic sustainability of free software? It's like asking for economic sustainability of education or of toilets. Since when did "economy" became a law of nature? This "economical request" is an exaggeration coming from parasites: people who don't dig the potatoes they're eating but have the insolence to request money for their talking. That implies that some of us are made for "creativity" and some of us are made for potato digging, it is a master/slave attitude, especially when that "creativity" is solving only the economical problems of the "creative" ones. The burden of proof stays with those who pretend money for speech, not for those who see speech as a cheap gesture (the common evidence).
Today's economy is not a wrapper around the physics of society. If it were, the economists would have been able to prevent the crises, or prevent the societies from feeling them, but they are not able. So the economists should take the backstage and learn how to make a science out of their activity. The market is a construction of words (the words of those with large enough capital), not a physical entity, and certainly not a mystical power.
Now, even using this mercantile vocabulary, how do the following prices make their companies economically sustainable? Adobe CS4 $1800, Windows Vista $320 , Office 2007 Pro $500.
Here's how: there are two main categories of payers for these licenses, 1. clueless (or corrupt) suits in your government 2. you yourself, by paying the price of ad design even when you're buying a toothpaste; that is you, the ignorant of what's happening to you until it's too late: you don't understand anything about the machine that sits on your desk, the same way you forgot that milk comes from cows; most probably a Mac user.
Today, your government is sponsoring Adobe and Microsoft through the licensing mechanism (by "generously" installing on the public offices' desks Microsoft+Adobe, rather than Ubuntu), but it should, instead, sponsor the GNU, Debian and FreeBSD projects. These projects form the infrastructure of practical democracy, they embody the free speech in its most accurate form. Your government/public administration should use them starting yesterday, these projects are offering fully-functional alternative solutions to the onerous pieces of bloatware mentioned above. You can test this statement easily, get Ubuntu on a live CD and play with it without making any modifications to your machine and see how's it going, and, while at it, write a letter in OpenOffice to your public administration representative, asking him/her to end immediately the funding of Adobe and Microsoft. Then we can talk again about economic sustainability.
So, because what defines humanity prevails over if you prefer pork or more pork, the question of Mr. Chege should be reframed: how can we correct the market so that the free software ideals get preserved? Better yet, how should we redefine the market so that humans can survive it too?
The intellectuals (the authentic ones, not those who talk for money) should have noticed already that a public administration, by giving preference to proprietary software when free software is available to accomplish its public interest tasks, is, in fact, serving the self-interest of a smaller group of individuals (the "shareholders"): this practice is eroding the democracy and begs the question on the legitimacy of such a system/government, in other words, it supports corruption or incompetence or both. This applies to UN and EU too. How long do we have to pay incompetent people to "manage" these institutions' software infrastructures?
Is your government economically sustainable?
Is your local economist economically viable?
Some questions only reveal the conceptual framework they belong to, the vocabulary they've been conceived with, the built-in limits of the answers-field.
I'll quote a part of my comment below

Anyway, using free software is not just economically sustainable, but obviously more sustainable than any other alternative, while making it is not obviously sustainable. Exactly like (good) education, or wikipedia. They should be supported through taxes if we expect coherent results with a positive impact on society.

Why is the free software obviously sustainable? Because if you're a programmer then you can maintain/modify it yourself, and, if you're not a programmer, then: 1. you're paying only for support, if you can't figure it out from other people's experience written on the web (with proprietary software you pay also for using it); 2. people who are getting the support can learn something from that, this knowledge becomes common knowledge in the long run (with proprietary software, the knowledge gets lost completely along with the initial investment)
So the bottom line is: asking for the sustainability of free software is identical to asking for the sustainability of your own language.

2008-12-14: Movement VII, from El Greco (1998), by Vangelis, played by Audacious, under Debian GNU+Linux. Wish u were there.

2008-12-14: A German guy was saying, some months ago, that this financial crisis, if it deepens, might push the population into rethinking the legitimacy of the current system. I think he was late in noticing that, it's been quite some time since I got convinced that the current capitalist system fell far below legitimacy, if it ever was legitimate by any means; it seems to be designed to only encourage violence, predator instinct, stupidity and irresponsibility. And if I got convinced, surely I'm not the only one.
I read somewhere else that this crisis has caught the political left unprepared, with no alternative model. But the political left in question is a fake left, it is a political move to soften things on the way to social and human degeneration. The only left I can trust is what is called today the radical left but I will only trust it from the outside, I will just pay attention to it. This reluctance of being part of it comes from my experience of living in a socialist country, Romania: most people claimed to be socialist, lived in a socialist principled society, but most of their actions did not qualify as socialist. The only government I can trust is the one whose detailed daily movements I can check whenever I want to, I don't care how one would name it.
There is an alternative model to the current historical mistake, and that model can only emerge from a certain kind of education: that kind of education which allows one to qualify for human rights. It has to be understood by all of us that human rights are not a natural given that any predator with a human resemblance can benefit from. An authentic human (humanist) has to spend some time with criticizing the concepts of human and human rights, until it becomes clear why humans should benefit from human rights, and which ones are those rights. There should be an exam at the end of the formal part of this education, an exam at the end of which one qualifies for human rights or not. One can take this exam as many times as one wishes, but before passing it, no one should benefit, in principle, from human rights.
This is only the recognition that a human is the result of experience and thinking, which have to be checked. Until one qualifies for human rights, one should only qualify automatically for animal rights.
If, say, Bertrand Russell or Aldous Huxley had a definite idea of what human rights might be, that authentic experience got lost with their death, some trace being left through their writings, but the authentic understanding of human rights has to be renewed for and by each newly born human.
The only viable alternative model to the tragedy today is a model built by people qualified through this kind of education, people who earned their human rights.
So, beside sciences, one new subject should be part of any school program: humanism. Graduating humanism meaning that one understands what rights a human being should benefit from and why. It should encompass and replace philosophy, sociology, psychology, ecology, religion and any other subject that might prove its special relevance to the definition and criticism of humanity and human rights. Replacing, yes, because the aim of all these matters should not be to get you, for example, a psychologist job, but to help you understand humanity, ultimately your own life. Graduating humanism, however, only means you became a human covered by human rights, but should be completed with sciences for one to be able to act wisely in the natural context.
Fragmented knowledge is to be avoided in schools: if one builds a particular skill and is happy to apply it without concern about its possible consequences is doomed to produce and live a tragedy. One should get access, in schools, to what has been settled and agreed upon by the human culture, and should get the tools to scrutinize these agreements and settlements, to continuously question their validity.

2008-12-03: frecții, ești deja într'o mare de provocări, numa' astea nu lipsesc (easy shot), cât despre fericire ... :).
una că'i cam circulară treaba: mizezi pe pariu care va'zică. multă miză fără spate, pare decupat din, și lipit pă, modelu' capitalist. miza e improprie la oamenii care trăiesc din salariu, orice salariu, nu și provocarea.
a doua'i că entuziasmu' tău sună ca al celui care abia observă provocările (miza e în sine, fără obiect, provocările, mici și nenumite); pân'acu' ce făcuși, obosiși visând la fantasmele fericirii?
și 3 e că entuziasmu'ți poate ramâne intact numa' dacă criza asta'și face treaba pană la capăt; asta'i miza ;) sistemului liberal/individualist de fapt, să te descărneze de entuziasm și resurse prin înmulțirea paraziților care mizează pe tine: ce altceva trebe să fie oricare, decât un agent eficient, o sobă Matrix, o resursă pt. o mână de bolnavi la cap care n'au cum înțelege nimic, nici măcar din insula aia tropicală. mai încoace, zic c'o să te țină entuziasmu' ăsta (târziu) până te apropii de rezolvarea primei provocări serioase, comunismu' ar trebui să te fi inspirat deja, dacă n'ai fi fost prea tânăr atunci.
În fine, oricât entuziasm ai avea, zic că lenea (aia sănătoasă, flecară, dă Bucarești vechi, nu de depresie) e o valoare universal umană prea mult timp neglijată, sau comercializată; ba aș zice că asta'i provocarea adevarată căreia trebe să'i facă toata lumea față: poți să fii leneș și să completezi inteligent până'n legea conservării?

2008-12-01: Incidentally, today's the national day of my country, Romania, but, more important, I'm proud to announce that I decided not to wait until Sloterdijk's Spheres will be translated into English too and I got rid permanently of Microsoft Windows from the computers I'm using: I installed Ubuntu Linux on my laptop, Debian Linux on my PC, and that after already using FreeBSD on my other PC for personal Internet services at home (like mail, website, blog), and already using mostly cygwin for the things I was doing.
All these operating systems are free as in speech and as in beer.
Ubuntu installed like a breeze on my laptop (a Toshiba Sattelite Pro for which I paid more because it came with a default WindowsXP installation and I had no choice in the liberal turbo-capitalist Romanian serfdom) and it's most up-to-date.
On my PC,Debian got all the drivers right after it needed a kick to pass the boot stage (I have an Intel DQ965 motherboard and I had to say install pci=nommconf at the boot prompt, that's because Intel doesn't follow the open-source principles). The ntfs-3G driver (free also) was needed to read-write my external NTFS formatted drives.
On my server, FreeBSD does exactly what I told it to do, not what some corporate wanker decided it should do for me.
The usual applications one has on its desktop are also free: Pidgin for instant messaging (as in speech and beer), Skype (as in beer) for VoIP, Firefox for web browsing (speech and beer), Thunderbird for email (speech and beer), OpenOffice (speech and beer); I won't mention the development tools, the list would be too long.
I have now the clear feeling of a nice and functional desktop based entirely on open-source. I've been waiting for a long time for this to happen and now it did.
So goodbye Windows, goodbye Microsoft, goodbye bloated applications with unjustified bloated prices. I only regret the Microsoft Sans-Serif fonts. I opened my apartment's windows for the corporate stench to go away.
Your country's public administration should do the same transition, now it's not only technically possible, but advantageous in any meaningful way. Bill Gates has a wealth of tens of billions, add to it the wealth of the other corporate slaves at Microsoft, it may be the size of an usual financial corporation public bailout, and guess where the largest part of that is coming from: from the licenses your government pays so that all the secretaries can play Minesweeper, there's a free Minesweeper in these free desktops too.
Whenever you go to a public office (governmental, EU level, UN level) and see a Windows installation on the public clerk's screen, or an Adobe pdf-related application remember that you're actually paying for that, not just the clerk's salary, but also your share to Microsoft's profit and other proprietary software companies', like Adobe. Tell those public offices to switch to GNU, FreeBSD and Linux, before Microsoft, Adobe and the likes would get too big to fail.
All these free operating systems/software distributions wouldn't have been possible without the GNU base and without the only global army that matters today: the open-source developers, these people are writing more than fiction: their writings are authentic speech.
So now that I'm left with some money to spare, I'll make some donations (although the idea of donation is wrong, these are social infrastructure public services, so they explicitly deserve a part of the taxes we pay, you and me, wikipedia belongs to the same category): 100USD goes to GNU, 100USD goes to FreeBSD, 100USD goes to Debian Linux (I don't have the right to work yet, here, but I have the full support of my wife on this, so you guys can have a non-free beer, this time it's on us). I hope I'll be able to provide these meager resources yearly if I won't have the time to contribute as a developer.

2008-11-29: Do you write for a living? It would be pretty lame if the main thing you learned to do is to sell fiction. Selling it has the same meaning as bullshitting. Same goes for those who put ads on their blogs or websites. Do you eat from that? Is there anything lamer than that?

2008-11-29: Nov 28th, 2008 at 11:25 am
pt. cei care nu vor sa se duca la vot
: da’ taxele vi le platiti, ai? ca votu’ efectiv e in taxe. da’ taxe platiti si cand cumparati o paine. s’atunci non-votatu’ inseamna cec in alb lu’ oricare. non-votatu’ inseamna “votat pe toti, fara discernamant”.
care va’zica, va’ce’ti la vot si votati cu ala care promite sa adauge optiunea “nici unu” pe toate buletinele de vot, alaturi de catindatii listati. sa puna asta’n legea electorala.
non-votantii, daca va ganditi bine, voi vreti s’aveti optiunea de’a zice ca nici unu de pe lista nu merita. ok, da’ optiunea aia trebuie listata la vot.
# Nov 29th, 2008 at 12:28 am
drept, da totusi sa lasam stramosii si cat de rau era pe vremuri. de ex. io as prefera sa traiesc in societatea aia si sa si votez, electronic de data asta. si zilnic. asta’i singura schimbare pe care mi’as fi dorit’o, zic acu’, la 19 ani si 3 tari dupe.
e vorba de pragmatism. incerci sa corectezi problema activ, nu prin depresie.
modelu’ american care a inspirat pe cativa e de natura holywoodiana: e show pe bani, cu prosti, pt. prosti. da’ d’aia si merge, ca impresie, pen’ca manipuleaza cestii profund umane ca la telenovele. degradarea de fapt, a democratiei la americani s’a petrecut datorita absenteismului si scarbei. doar exasperarea i’a adus inapoi la vot, de’a iesit un caldut ca Obama. io cred ca e cam tarziu, daca nu prea tarziu.
pt. cei care spun ca “au ales” sa nu voteze: daca am ales sa ma scobesc in nas in loc sa ma duc la vot, nu’nseamna c’am ales in vreun sens care conteaza.
pt. aia care zic “eh, politica”: bă, sa va intre’n cap, conceptu’ de individ uman (in izolare) n’are sens; noi ne definim prin interactiune, care e politica in natura ei, asa cum pe alt plan, suntem sisteme in flux s’avem intotdeauna nevoie de un loc din care bem apa, si unu in care facem pipi. a’uma, a “alege” prin neprezentare e ca si cum ai alege sa bei apa, da’ sa nu te piși.
neprezentarea la vot e ori depresie (din cauze sociale) ori ignoranta a consecintelor propriilor (in)actiuni: inca odata, absenteistii continua sa plateasca taxe, deci continua sa plateasca salariile oricui e ales, deci au ales pe toti care se vor fi ales de catre ceilalti.
absenteistilor: asa cum voi s’teti “satui de politica”, io is satul de scârba voastra care se alimenteaza singura prin nondiscernere. consecinta absenteismului vostru e acceptarea necritica a ce primiti ca model politic din exterior. d’aia eu am renuntat sa ma mai gandesc serios sa ma mai intorc in tara: atat de multi flecaresc incat e imposibil sa faci ceva. nici unu’ nu’i perfect, ok, atunci corecteaza, intra in conflict. e ca si cum tu ai declara razboiu’ si’i trimiti pe altii sa o ia pe coaja.
# Nov 29th, 2008 at 12:35 am
daca esti convins ca alegerea e goala de sens, atunci nu’ti ramane decat ori sa iesi in strada sa schimbi regimu’ ori sa dispari efectiv dintre ceilalti (care mentin regimu’ prin alegerea lor).
# Nov 29th, 2008 at 3:19 am
Da, acceptarea necritica a ceea ce primim din exterior: rationamente pe baza de GDP, ca PR e o munca si aia, ca trebuie sa’ti vinzi munca pe bani fiat, etc… Folosim (folositi, voi, in Romania) un vocabular de import. Doar flecareala e autentic romaneasca.
“E bine sa votezi pentru ca platesti oricum taxe???Nu…e bine sa votezi ca sa schimbi ceva in bine,daca acel bine e tot ca si binele dinainte te mai gandesti o data.” Stii, Andrei, bine e in comunism: lucrezi cat poti si cat ai chef, primesti cat ai nevoie. Numai ca binele asta nu rezista la confuzia din capu’ omului actual. Deegeaba e bine in principiu pen’ca practic nu sta in picioare fara mentinere permanenta.
S’atunci macar atat ramane, sa demonstrez ca cei care nu voteaza, continuand sa plateasca taxe, de fapt nu selecteaza, dar voteaza pe toti in bloc, fara discernamant. Adica sa demonstrez ca neprezenta la vot nu e o alegere ci o lipsa de alegere, o acceptare necritica; cata vreme nonvotantu’ continua sa plateasca taxe si nu iese la revolutie sa schimbe sistemu’ de care’i asa de scarbit.
“conceptul de individ si atat nu are sens in societatea de astazi asa cum este ea” e suficient “conceptul de individ si atat nu are sens in societate”; in orice societate, nu intr’una anume.
# 23 Nov 29th, 2008 at 3:28 am
“iar cei care cred ca luand o pozitie fara a intelege de ce o faci ajuta la ceva se inseala”
e bine sa zici asta, desi, filozofic, ce’nseamna a intelege? nu e nici un compilator sa verifice daca ai inteles sau nu. probabil mai corect e sa zici “sa’ti fie clar de ce iei o pozitie”. si sper c’am demonstrat mai sus ca nonvotantilor nu le e clar de loc de ce au luat o pozitie (abtinerea); daca le’ar fi clar, ar intelege ca, in efect, pozitia lor e exact pe dos: echivalenta cu votatu’ tuturor candidatilor, fara nici o pretentie specifica de la nici unu’.
ce pretind nonvotantii, ca nu sprijina sistemu’ pen’ca’i corupt, se dovedeste a fi complet fals; consecinta efectiva e ca nonvotantii sunt cei care sprijina sistemu’ asa cum e.
ce ar trebui sa faca nonvotantii, ca sa se ridice a pretentiile lor verbale, e sa faca revolutie, daca nu sa puna macar optiune “nici unu’” pe buletinu de vot.
# 24 Nov 29th, 2008 at 3:30 am
si, sigur, “sa’ti fie clar” e necompilabila de asemenea; si mai corect ar fi: “sa ai argumentele pregatite cand iei o pozitie”.
# 25 Nov 29th, 2008 at 4:15 am
adi: “acei tineri care nu înțeleg miza unei democrații liberale” mai grav cu ăia care nu înțeleg miza unei democrații socialiste, adică ăia care nu înțeleg miza de fapt. ui’ ce zice Andrei: “iar cei care cred ca luand o pozitie fara a intelege de ce o faci ajuta la ceva se inseala”
“Sunt acei tineri de la marginea istoriei”…marginea istoriei e mult mai mare decat centru’ ei :) “V-aș dori să trăiți într-o țară în care să vă fie jenă nu de politicieni prea bâtrăni, ci de torționari prea tineri!” aici da, fain zis.
“Sunt acei tineri care nu văd cantitatea de bine care s-a întamplat societății românești în intervalul 1989-2008.” “în pofida unei reale creșteri și evoluții în ultimii 20 de ani.” dacă tu le vezi, cantitatea aia, binele ăla, și creșterea aia, fă’ți pomană și descrie’le; că uite, unuia ca mine, de’atâta cantitate de bine și creștere, îi e efectiv imposibil să se întoarcă in Ro, sau să trăiască în USA, pt. că comunismu’ l’a crescut cu standarde umane mai (prea?) înalte.
“Sunt tineri care se lamentează când sunt puși să aleagă dintre mai multe rele în timp ce părinții lor au ales și încă aleg pentru șansa lor lamentării lor inutile.” Părinții lor au flecărit ș’au îndurat până peste poate, părinții lor au fost niște lași și ignoranți de asemenea. Eu îs din generația părinților lor.
“Sunt acei tineri înfundați în propria miopie, sunt acei tineri a căror copii vor trăi printre aceiași maneliști, vor munci pentru aceeași îmbogățiți și se vor lamenta de aceeași politicieni.” Același tip majoritar de tineri d’acu’ 20 ani.
“Îți pasă de ceea ce îți pasă în jurul tău pe termen lung? Îți pasă de mediul și comunitatea în mijlocul căreia vei întemeia o familie? Îți pasă de parcurile în care se vor juca nepoții tăi?” : înseamnă că ești comunist, capitalismu’ e fondat exact pe neglijarea întrebărilor astea.
“Unii și-au sacrificat viața, alții după ei au votat pentru ca tu să ai spațiul în care să poți face afaceri,” jalnic, s’au sacrificat din greșeală: au aruncat apa cu tot cu copil, nu era necesar decât să’și protejeze insistent drepturile constituționale. Ne’am proiectat cu jumate de veac înapoi în linie umanistă.
“Au fost alții care au votat pentru tine, au fost alții care au votat să trăiești într-o lume în care să îți poți permite să mergi la snowboard.” Nu știu ce înseamnă să mergi la snowboard, da’ nu era nici o interdicție în legătură cu asta.
“Au fost alții care au ales pentru ca lumea în care vei trăi tu să-ți permită dreptul la libertatea exprimării libere care pentru ei era un lux.” Nu era un lux, era o datorie pe care nu și’o făceau (vezi constituția RSR), așa cum fac nonvotanții azi.
În fine, nu din motivele astea tre’să te duci la vot. A te duce la vot e o problemă de igienă, e o atitudine pragmatica a mentinerii propriei definitii de om: speli unde’i murdar, repari pe unde se strica.
# Nov 29th, 2008 at 4:35 am
nonrelated:”Votul inseamna o alegere. Neprezentarea la vot e tot o alegere. De ce nu puteti respecta alegerea noastra?”
Neprezentarea la vot nu e o selectie dintre candidati, e o non-selectie, adica e alegerea ca (”Eu respect votul vostru si in urmatorii 4 ani voi fi condus de ce alegeti voi duminica, de-o fi bine de-o fi rau.” exact asta faci.) altii sa decida pentru tine. Da, in sensu’ asta, e o alegere, filozofic vorbind.
“Democratia nu este amenintata de neprezentarea la vot. Asa ca va puteti calma.”
Eu nu ma pot calma, democratia este amenintata de nereprezentarea la vot. D’aia comunismu’ s’a transformat in ceva fata de care pana si capitalismu’ arăta mai bine. Democratia inseamna sa poti controla administratia, cum o poti controla daca’i dai un cec in alb?
Ce vrei tu, de fapt, e optiunea “nu sunt de acord cu nici un candidat”, care, e drept, inca nu’i pe buletinele de vot. Da’ macar incearca s’o pui acolo.
Dintre cei care nu se duc la vot, unii nu se duc pen’ca’i doare burta, iar altii nu se duc pen’ca nu’s de acord cu sistemu’. Cum stim unde’i problema daca nu stim cati is unii si cat is altii? Va doare burta sau nu va place sistemu’?
# Nov 29th, 2008 at 4:55 am
Zice earthwalker ca pacat ca pomenesc de comunism c’am sa’i indepartez pe toti cititorii de la votat.
La care’i zic: “nu vreau sa li se intample si lor ce mi s’a'ntamplat mie, am crescut in comunism fiind convins ca dreptul la educatie gratis e un bun castigat al umanitatii, ca si dreptu’ la servicii sociale gratis, la o locuinta etc., ca toate drepturile astea definesc civilizatia, abia dupa ce’am trecut oceanu’ am descoperit ca mare parte din restu’ lumii n’a ajuns inca acolo: ca de cand te nasti trebuie sa te lupti pt. fiecare din astea; am sarit, in ‘89, inapoi, de la principiu la contingență”.
# Nov 29th, 2008 at 5:10 am
pt. istetii de azi, sigur ca gratuitatea educatiei si serviciilor sociale nu era gratuitate fizica, era gratuitate politica, de principiu: le platea toata lumea prin taxe pentru ca toata lumea avea nevoie de serviciile astea. Desi erau diferente genetice intre indivizi, unii mai bolnavi ca altii, unii mai prosti ca altii, era recunoscut ca individu’ uman e nedefinit in afara societatii oamenilor. Cumva, termenu’ de socialism era mai potrivit.
In felu’ asta mintea iti era eliberata sa te concentrezi pe ce poate fi facut mai bine. Da’ tentatiile erau s’atunci, ca s’acuma, cele naturale: lacomia, prostia, ignoranta, pofta de a profita de pe munca altora, facutu’ din vorbe. Mentalitatea comunismului tarziu din Romania, imi dau seama acuma, e mentalitatea corporatiei in capitalism azi.
Sistemu’ ala s’a dus de rapa pt. ca membrii lui au fost absenteisti, desi criticau la colturi toata ziua, zambeau si veneau “in intampinarea” oricand li se pretindea ceva subuman sau neconstitutional, ca in corporatiile de azi.

2008-11-27: what a barbaric habit. stuffing and eating a turkey, just because a day has been chosen to be "special", tens of millions of turkeys sacrificed for a moronic ritual. next time, each family should pick one of its own members and stuff him/her for the event, that would help with the global warming crisis as well as with all the other crises. bon-apetit.

2008-11-14: According to wikipedia, free market means that the buyers and the sellers agree to a mutual exchange of property without external coercing or anyone of them coercing the other. Free market is a self-contradictory concept because even if we start with economic agents of equal power, small wealth inequalities become economic advantages, that is, coercion tools, which morph into larger inequalities in avalanche. This is called positive feedback in engineering and is bound to lead to a catastrophic instability or to the end of the system that created it. These catastrophes are the bubble bursts.
The economic bubbles are the proof that economic coercions do exist (exerted upon some economic agents by the ones who have the economic advantage at the time), the coercions are temporarily accepted by the coerced through credit/debt, which postpones/softens the consequences of the transaction. Those who were lucky enough to escape a bust (there is no rational way of escaping a bust, it is a random pick, unless some agents become so powerful that they could time/initiate the bust in their favor, which is a low probability event) think that the free market has worked for them and enforce their stupid belief that this is a universal feature onto the others because they happen to have the economic upper hand after the bust. And these are the genuine free market believers. The rest of the free market believers are just slaves on the property of the genuine ones, ultimately the instruments of the coercion itself that they're hiding away from the free market concept. That, assuming they're not all stupid...
Overall, the free market world picture is this: most people, the fetish of the lottery and the few (random) people who run the lottery.
The bubble bursts are proof that the supply=demand expression is also a fake: there's a very low probability that a critical mass of (demanding) people suddenly change synchronously their minds into not willing to buy houses or gas or whatever, that's why if supply=demand had any truth value in it relative to the reality we live in, bubble bursts should not happen, but they do, so the bubble bursts are only sudden significant changes in the flavor/direction of coercion. Today's money can simulate demand or supply with equal rights, so at any time one set of rich economical agents can fake a part of the demand or the supply using money. supply=demand means nothing as long as money (through their capacity to partly impersonate either term of this equation), or any other coercion tool, exist.
The free market concept is also meaningless in a world of commercial ads: it's one thing to find out once in a month who's polishing shoes in the 'hood for the time being, and it's a different thing to get hit several times a day by the news that you have to buy bottled water. The latter is not only psychological torture of scale, it is economical coercion of one (set of) agent(s) by another, it's creating and growing the demand at the ultimate expense of the buyer, through credit.
The free market concept is as meaningless as the concept of particle trajectory in quantum mechanics, it is not a concept valid in ideal conditions; the free market concept is, rather, a fake concept when applied to living beings.
This fake concept is also tragic in its applications, in the sense of a classical Greek tragedy: we know it is a fake, but we proceed nevertheless, because that's the only toolkit available. Because no negative feedback is really built in a "free market" economy, stability or continuity have no chance to ever settle in such a model. I've seen no humans naturally willing to jump for the entirety of their lives from job to job, from land to land, just to feed themselves and their children, or to keep their moral integrity. They only do that after they are coerced into an economic exchange in which they didn't believe, or they find themselves immersed in an economic system which uses them as simple, coerced, input (expression: human resources).
The coercion is sustained (intentionally or not) through the following sequence of acts: have children (to the point that we are so many, and resources so scarce, that you either have to suicide, to become a slave, to continuously avoid becoming a slave, or to get picked up by the waves as a temporary economic master; all in all we are coerced into competing against each other, that is, to behave as primitive raptors although our brains allow us to do better as a species), buy a house on credit, buy something else significant on credit; one ends up conditioning its entire life in advance: ultimately one cannot afford to live even a simple, authentic life, because the coercion is working its way with the help of the rest of the coerced/slaves. One cannot afford any morality in these conditions. That's why credit has to be strongly limited, and with zero interest.
There is no symmetry here between supply and demand. They do not exist simultaneously, first one has to have the demand, then figure out a way to supply for it. And when the supply has been provided, what about the people who no longer have to work on the supply side? If the social unemployment guarantee is not there, these people will have to invent new ways of rising/reorienting the demand again (to be able to "earn a living" supplying, that's a civil war in disguise). That's why "earn a living" is a stupid concept also, which keeps coming back because the society still doesn't protect its citizens from unemployment by definition.
I find it interesting that there are, at any time, people who insist on pushing this free market model onto others: those people are morally criminals in my view, especially those of them who claim to have professional reasons (as economists) to coerce this model onto the rest, their free market theories are genocidal for any group of people.
The only alternatives I can imagine to the free market crap, which have a built-in negative/stabilizing feedback are: a. continuous government tempering/monitoring of economic forces or b. the real market, or genuinely fair market: a market in which economic exchange is defined as valid only when the efforts of the buyer and the seller are equal; as an objective measure, the economical effort spent by somebody to produce some thing can be estimated and verified as a percentage of its wealth at the time of the exchange; its wealth should be measured with a unique, universal measure; these new "money" cannot themselves be exchanged, bought or sold, the only role of them is to set up a unique standard for evaluating wealth; they have yet to be defined universally; something like meter, kilogram, second, I would call it re (from resource), or eco. This kind of market has nothing to do with profit, but with real demand, real supply, real productivity and efficiency, ultimately with real quality of life; belief or psychological terrorism can play no role in establishing the economical effort to be exchanged (the price). Any market model which neglects this equality of efforts on both sides of the exchange relies on an ill-defined concept of exchange, which is, in fact, a giving or a taking, if not a coercion.

2008-11-06: The next step is to determine the government agenda by keeping the congress in check, if you're an USA citizen you should join the November5 movement (Nader), and/or express your ideas at change.gov, a site created by the Obama-Biden team as part of Open Government. But keep in mind (and act accordingly) that democracy is a bottom-up, continuously high-maintenance, process.

2008-10-26: I found the 3rd party presidential debate very instructive, thanks to the Free and Equal Elections group, Chris Hedges, the moderator, to the CSPAN as the technical backing, and to truthdig as the (re)publisher, as well as to democracynow, for the interviews taken to the alternative presidential candidates.
That said, the whole presidential package is clear for me now: Nader as president, Obama as vice-president; whenever Obama would get too soft, I'm sure Nader would slap his wrists.
Returning to the capitalism and free market fundamentalists, I think there's a basic fallacy at work in these people's reasoning: 'people pursuing their own interests' solves everything.
It does, in between some limits, but it works against themselves beyond or under those limits: first, a person has to define what's its own interest; at some moment, some person will think its interest is to get a heroin shot, and thereafter even more, until death. That's because that person wasn't aware of the consequences of pursuing its own interest. And one becomes aware through education. But you can't learn much after you become chemically dependent. So there's a place where a limit should be imposed. By whom? By the State (which is not a universal scare, but our common social agreement that we are civilized and agree to live with each other instead of hunting each other), if not by friends.
Pursuing one's own profits, without a limit imposed by the law, hurts even corporations: a corporation is not a biological person, it's an assembly attempting to get profits for its shareholders, but not all shareholders have the same right of decision, therefore, even the CEO's own interests are different from the corporation's interests. The CEO wants to improve his own profits first, and then the rest, if there is any room left. If it weren't so, we wouldn't have these periodical Wall Street events.
In a medium with scarce resources, one's pursuit of one's own interest is in direct competition with its neighbor, and it looks like money is always a scarce resource. So the freedom to pursue one's own interest goes against the rest of the world if it's not limited socially.
Mr. Baldwin (Constitution party) was surprised that the mainstream media doesn't do its job as a watchdog. Well, Mr. Baldwin, in a free market environment, the job of the media is to make profit, not to watchdog what you expect it to.
And more, in a free market environment healthcare is a for-profit industry, so why should this industry make you healthy if the profits come from your disease? It's bad for ya (Carlin). The doctor is there to make a profit, not to heal you. That's why healthcare should be a service ensured by the government, who will be there at all times, whether you're healthy or not.
The same goes for the education: in capitalism,the teacher is there for the money, not for teaching you critical thinking. That's why education should be a public service, the job of government, our common agreement that any newborn should become a human and not a monster. This common agreement is the reason why the education should be mandated for all young persons, not the profit, or one's own interest, although anyone's own interest is well-served too by creating critical thinkers all-around.
The same goes for research: if it's done for the profit of some particular group, like a private company, that research won't further humanity's knowledge, will only provide a way to get the money from the rest of the world, and ultimately will finance maintaining the ignorance of the rest of the world so that it would continue paying for the private group. In the long run, private research goes against itself or gets lost.
The same goes for pensions: a for-profit pension fund will do its best to attract reserves aimed for pension, but the managers will take the lion's part and then will leave the pension fund bankrupt; no guarantee that what you're putting there today will get back to you in 40 years. That's why pensions should be the State's responsibility. It's the institution least likely to go bankrupt.
How about justice? Justice-for-profit is already understood as outright corruption. So that stays among the State's responsibilities.
So healthcare (including sanitary services), education, research, justice, as well as pension administration, should be public services, provided by the State. Alternative, private, for-profit initiatives are free to exist, but the State is the social net, always there when needed. If the state doesn't function like that, it should be fixed, but the free market can never provide a reliable alternative to these services. If you need further examples, watch this presentation: Why We Should Abandon the Free Market, James K. Galbraith, 2008-10-20.
From this perspective, it is obvious that anyone who insists the State should not be involved in the people's affairs is either a person in ignorant pursuit of its own interest or a stupid (uneducated) one.
Remember that the State doesn't come out of the blue, it's made of people we choose and it's only to be controlled by us. So we have to improve our methods to tune the State and to monitor the State's affairs: this is one serious reason to have a people's media channel, which should keep an eye on the State activities, as a public service. Beyond providing those public services, the State intervention in the personal lives should be minimal indeed. Free market is therefore bound by the State (which abstracts the rules of civilization as we learn to choose them).
Of course, these public services have to be paid through taxes. That's why paying taxes is not only justified but it is also your instrument of power to monitor the State's activity. The State is our common, social, agreement, therefore we don't control more or less of it by the absolute amount of taxes we pay, but by our equal efforts (percents of our wealth), therefore opaque lobbying is a form of State corruption. Democracy is a bottom-up process.
And for the life of me I cannot understand why, when McCain says that Obama wants to redistribute wealth, people at the republican rallies boo. It's their wealth Obama wants to redistribute? Are they so rich? Or are they so poor that McCain's campaign had to pay them for the booing per day? The only alternative left is an abyss of stupidity I'm afraid to look into. And to those christian republicans, are you aware that Jesus was a communist? If you vote with capitalists, how can you live with your own beliefs?

2008-10-17: I thought I've seen the worst movie ever when I watched a certain japanese production: Casshern, a few years ago, but it's safer to assume that things can always get worse.
They do: - get the underdog - get the car - get the girl to drive it - get the secret fraternity - punch the underdog into a one of the few hyperextrasuperhumans - get the bullet with the hand-controlled curved trajectory (or dodge it) - crash a bus - destroy a train - destroy a library - kill one to save many - use yet another smart way to blow explosives - save the world from the worst kind - light some fires, show me some blood, move and shake the camera and flicker the lights all along
It is the recipe that makes the myths and whirligigs of any simpleton today: mix James Bond with flying martial arts fighters, Matrix, The empire strikes back, Fight club, the Gun with sacred inscriptions, the "BMW: the pleasure to drive" ad; you're done, you got Wanted (2008), IMDB graded 7.1, the most concise artistic history of modern stupidity. The non-foaming beer, the 6-wall TV and the soccer/football game with the atomic nanobioengineered ball will presumably be added in Wanted, Director's cut to complete the (so moving) picture.

2008-10-11: That's very easy, from Not too late (1974), by Out of Focus. Dead sexy, that godly flute, 4:36 minutes into it. Brings to mind the flute in Madrigal Meridian from Cyclone (1978) by Tangerine Dream, 18:34 minutes into it; or 6:25 minutes into Bent cold sidewalk, same album, which, in turn, reminds me of the Cars from The pleasure principle (1979) by Gary Numan, not sure why; or 3 minutes into From the Beginning out of Trilogy (1972) by Emmerson Lake and Palmer, which sounds like grass invading highways. An era is in (wish u were) there.

2008-10-09: I'm deeply indebted to the author of zeitgeist: addendum, Peter Joseph, this is a documentary that goes to the core of it, and I'll have to add it to my the most list. Thanks for the patience and the hard work, it filled me with optimism.
If you don't care to learn about where the money's coming from, where they go and why you need them today, why you won't need them tomorrow, to understand the big events around you, the ideology you're living in, your politicians, the technology, and why you're waking up in the morning to go to work, you should ignore it; i couldn't. John Perkins, Jacque Fresco and Roxanne Meadows, George Carlin, and the author of the movie provide insights I consider absolutely necessary to the youngsters and the older ones alike.
I'll quote, approximately, one of the many interesting (answered) questions in the movie: while around 100 US citizens die from terrorist attacks in a year, and 450000 US citizens die from heart disease in the same period of time, why is the US government spending 50 times more on preventing terrorism than on preventing heart disease?
Check out The Zeitgeist Movement also, the point is

We can continue to stomp on the ants coming out from under the refrigerator, but until we remove the spoiled food behind it, they are just going to keep coming.



In fact this didn't need to be a movie at all, text should have been enough, but somehow in the slow capitalist-to-be's mind, one needs a lot of pixels to move around and change color in order to fix some ideas. The capitalist-to-be presumably believes that the next step in the progress from text is the movie. Ridiculous. This comes as a consequence of that theory that you're learning from text, but more effectively if you combine it with sound, and most effectively if you combine it with image. But that theory refers, in my opinion, to memorizing, in fact, not learning; and this is quite ok for those using moving images for commercial advertisement, but the ok is limited to advertisement/propaganda/brainwashing.
My conviction is that the amount of flickering pixels is flooding the watcher's information channels to the point where its brain has to postpone (the critical) thinking, if not ban it completely (even if temporary, but if you drive a car to commute, you're doomed, the temporary ban may become permanent, because the movie you have to pay attention to daily, the highway, and the sound which tells you what to buy and what to believe, enforce a memory of dullness).
By the way, did you notice the annoying sound in the background when you listen the TV news? What's the role of that noise? To make your life seem full of meaning at breakfast?

2008-10-06: Although I wasn't born a shareholder, not even a stakeholder, I'm continuously tucked in there by the invisible hand of the market, a concept covering for the lack of minimal understanding of what is happening or the complete lack of personal responsibility. I'd say this is one example of the objective/structural violence, as pointed at in Zizek's work Violence (2008). Zizek is under the violence himself; no further than the back cover of his book, someone writes: "Zizek, the Elvis of cultural theory". Who the fuck's Elvis? I wasn't born in an economy of scale, or, rather, in a scaling bubble.
Here's another example of objective violence: a scientist today cannot stay in one workplace for long unless he becomes a money manager and a shareholder. As a scientist you have to jump from project to project until you become a business developer, something completely different, with a smooth and shiny brain, when your job can finally become stable.
And another example of objective violence: some DSL providers in US, like Verizon, do not allow you to have your own website/mailserver at home, unless you become a business and buy the "business" package from them. It doesn't matter if your website is just a hobby, or an essential way of communication with the society you're immersed in, you need to become a business just to be yourself.
And another example of objective violence: did you notice how absurd is to wear a tie? It doesn't matter if you did, because sooner or later you'll have to wear a tie; this is beyond stupidity, it is structural violence. You point at the islamic women with burka covering their faces, but what about your suit-and-tie cretinism?
And another example of objective violence: the operational language in the United Nations agencies is becoming a business language, where words like customers, stakeholders and business are popping up more and more frequently in their internal documents.
And another example of objective violence: no matter what I do, I always feel the pressure to make a loan (to buy a car, to buy a house etc.), I resisted it since 1989, when the type of violence changed; incidentally, I have no problems resisting it, and I'll resist it until I die; but should this violence be in place everywhere just because there are enough stupid indebted shareholders to push it around?
And another example of structural violence: wanna buy kefir? Ok, which one, the lowfat unsalted, the lowfat flat, the four types lowfat with shitberries? No, you wanted plain, natural, classic with no colors added, with natural fat? Bad luck, there's no such thing left. Milk? You want the Vitamin A+D one, the lowfat 2%, the lowfat 1% or the no fat, or the one with no fat with chocolate? No? You just want the plain fucking milk with nothing added and nothing taken? Bad luck, there's no such thing left.
And another example of objective violence: Wanna rent an apartment? We have one 5 minutes distance from downtown (a ghost town). Yes, we meant 5 minutes by car, on a sunny day with no other car in sight and if you catch green on all intersections.
And another example of objective violence: you're supposed to wish challenges, and to live for profit, why, stubbornly, don't you? You're supposed to admire Ferrari, drink beer, belch on stadiums and have children. Why, stubbornly, don't you?

2008-10-06: Some kind of capitalist trick invaded Romania lately: any man and his flea is bound by law to create and feed regularly an account in a private pension fund, for retirement. When the pension fund goes bust, the best thing that can happen for the retired is that the government will bail them out: then, if there’s no guarantee that the pension will be there (because the fund is a private fund) when you get old, why should one feed the private pension fund at all?
The pensions should be a social service, not a gambling fund, paid to the government while you work, and paid later back by the government; because the government is guaranteed to be there later, when you’re old. I find the private pension funds a typical capitalist parasite example: guaranteeing nothing except the profits for the parasites who run them. If this even got mandated in a law passed by your parliament (as it happened in Romania), that means your parliament is corrupt to its guts. I would be satisfied if I would have at least the guarantee that, if I have been forced to pay a private pension fund for all my active life, then, when I’ll be retired and the pension fund will go bankrupt, I should have the right to pick a fat manager of that fund, and share it with that pension fund’s shareholders for food or heating.

2008-10-02: In Romania, the parliament just decided (before the elections, of course, which suggests that we should keep them in continuous elections to make'em do their best) to increase with a blanket 50% the wages of those working in the public education. A college professor was getting about 1000 euro/month, his assistant 400 euro/month. So the professor had 600 euro more than his assistant, per month.
Now, after the raise, the university professor has 1500 euro/month and his assistant gets 600 euro/month. The new difference between their wages is now 900 compared to 600 before the uniform increase, that is, the difference of income between them increased with 50%. In other words, either the assistant is more stupid after the increase, or the professor more intelligent. My life experience says that the assistant is stupider indeed, because he accepts to continue working under these conditions.
The same goes for the retired. This is how my mother's getting now 120 euro/month pension but those retired on special pensions are getting 1200 euro/month (lately, the government increased their pension by a uniform 20%). Here a break with tradition is made necessary: after you finish up your active worker years, you should go at the nearest garbage disposal hole and just dissolve yourself, so these politicians won't feel the burden of killing you slowly; what if your biological strain delays your death over and over again? you'll end up getting per month what a leech pays for supper.
The public administration should make the increases so that the differences would be conserved in absolute terms. It's not that difficult today when any man and his dog has a computer.

2008-10-01: Senator Sanders (independent) is my hero: he proposes that the 700 billion USD bill should be paid by those who benefited the most out of the financial practices who brought US, and the world, in this crisis; specifically, he proposes an amendment tot the "bailout" bill: a rise of 10% on the income tax of those who earn more than 500.000 USD per year individually or more than 1 million per year as a family. That virtually exempts the other 97% of the North-Americans who were not responsible for this mess in the first place.
Clean and short and stands to logic. In a normal world this would be called just common-sense, but in this world, he's my hero.
If this amendment is not voted, it should be clear to anybody, anywhere, what unmoderated/uncapped capitalism means: roaring thievery.
It doesn't matter if these toxic assets will payback sometime; the matter of fact is they're no good now. If they were any promise, surely a smart capitalist would buy them; but none did, or none is smart, either way it's time for the populace to swallow. They (the toxic assets) should be passed forcefully as the profit opportunities they are in the hands of those hardcore 3% capitalists above. If they manage to earn more from them, cheers to them. If not, at least they lived by their own language.
I don't believe these senators that all of them are angry about this bill: probably none of them have an income less 100kUSD/year so they won't really feel the pinch; and most of them are responsible for this crisis too.
The Sanders amendment wasn't even seriously put on the table: the generic choir answer was noooooo; I learned this way that the senators who were against Sander's amendment represent the interests of those 3% richest guys here, in US. Each senator said his/her heart is broken for those who voted him/her, but they have to vote the bill. OK, but they could vote the amendment too, which would have nullified the effects of the bill over the 97% of the population. They didn't, so they don't deserve to be elected anymore, because they seem to represent amounts of money rather than people; and then their place should be in some bank, not in the senate of a country.
Here's a quote from Sanders:

I believe, and it seems to me pretty commonsensical, that if an institution is too big to fail, then it is too big to exist.

On the same subject, here's a pointer to World Capitalism in Crisis - Part Two : Bankruptcy of bourgeois economics by Alan Woods. He advocates the planned economy as the only real way to avoid crises and, between them, the life stress the people feel under the pressure of their exploiters' greed. I am not sure about the planned economy, maybe mathematics, physics, algorithms and the Net can make it work, but I'm pretty sure that this bubble and burst mechanism, which is the core of the capitalist system, can be stopped in its tracks by constitutionally limiting the financial leverage to maximum 2, if not barely equal to 1: how can you lend money/wealth/anything you don't have without producing a bubble-burst pair event? This is outrageous even to my cat.
We can decrease the leverage slowly until we reach the value of 2 or 1; of course this would be a pressure on all financial institutions to clean themselves up, to strip them of their lies, but in the end the society will look much more natural than it is right now: when you don't really know if in front of you speaks an adult or just a mortgage payer under pressure.
Here's another quote, to lighten your mood, from 101 ways to get rich without doing anything socially useful by William Blum,
Capitalism is the theory that the worst people, acting from their worst motives, will somehow produce the most good.
.

2008-09-29: Even Ron Paul is wrong in his fundamentalist belief that free market has nothing to do with the financial crisis today. But free (unregulated, uncapped) market allows concentration of resources in the hands of a few (corporatism) and allows these guys to stretch everything else, from government regulations to wars; the lack of science-based regulations allowed this crisis to happen; so the free market thing has everything to do with the current financial crisis, through corporatism. Corporatism is a necessary result of the evolution of free markets. Oversight/regulation/capping is the only factor that can tame the savages in the free markets and prevent crises of these magnitude.
Free markets without a cap, as well as personal wealth without a cap, in a human world which is physically capped (the earth), is no realist approach at all. The presence of a government is a requirement for a society, the government/parliament is made of citizens' delegates to implement what the citizens want. Keeping the government in check is absolutely necessary, but dismissing its regulatory powers whenever the market is concerned is not rational, actually this is only protecting the monkeys among us to exploit these "freedoms", with the consequences we see today.
If you believe in the uncapped free market you should be against the bailout completely and also pay for your choice. In the free market those who leverage their fortunes for big profits should be prepared to personally lose them as well.
Moreover, a financial system where you can have leverage of 20-60 is outlandish: only people with no real scientific training can accept that as a reasonable way of handling things in whatever market. The larger the leverage, the lower is the quality of life in that society (unless the government cushions its people): this becomes a pressure onto all the workers to perform to the unrealistic expectations of their exploiters, so nobody has time to enjoy living. That's why uncapped capitalism is so wrong there's no fit metaphor to express it.
A bailout now means nobody should ever accept again a free market model, where everything is supposed to be self-regulating. It is obvious it's not, instead it ultimately relies on public property: government funding. That's the ultimate "self-regulating" factor. That also means recognizing that socialism is to be taken seriously into discussion as a practical way for a society to evolve.
Perhaps the best approach is to let these institutions fall, and let a new, more responsible and better controlled, financial system emerge. It will be painful but will prevent systemic crises like these in the future. Maybe slowly capping the leverages used in the market won't be painful after all.

2008-09-29: I finally listened patiently and attentively to the democrat and republican ABC New Hampshire debates (thanks to the posters at youtube). I also listened to the presidential debate from Univ. of Mississippi on 26 Sept.
From the republican camp, I noticed one talking rationally: Ron Paul (previously libertarian), then some intelligent but misguided folks: Huckabee and Romney; the rest, I believe, have nothing special to offer for a presidential candidature.
From the democrat camp, I noticed that each of all the four of them: Edwards, Obama, Richardson and Clinton, has something special to offer for a presidential candidature.
I won't argue which qualities make them special because I think any viewer can notice that. So, in my book, the real TV offer was 4 Democrats to 3 Republicans.
The Republicans chatted about the immigrants, terrorists and healthcare mostly. The democrats focused on healthcare, economy, energy. So I side with the democrats, because these matters are the real terrorists to US.
Finally I watched Obama and McCain poking at each other, and found Obama convincing. However both of them seem to be fundamentally misguided in terms of their attitude towards the wars US is involved currently in (Iraq, Afghanistan). Both of them participated in the rogue state lottery: McCain extracted Iran, Obama extracted Venezuela, maybe because McCain was pushing him to name a rogue state, but still (it looks like no US presidential candidate can get to presidency without promising a war or pointing a finger to the next axis of evil). So both of them are finally disqualified, from my point of view. As an EU citizen, to me it's not acceptable for any president (or candidate) of any country to talk like this about another country, without hard, convincing data.
Anyway, these so called debates are only a TV circus, no president is required to take important decisions while standing and talking. They only provide a feeling on how much these candidates fit to the TV circus. I imagine a real president sits and reads reports, chats with some experts and makes decisions based on that. It is probably important for the candidates to prove they're familiar with the country's problems, but taking seriously the solutions they propose before being fully informed is a mistake.
Then I checked Ralph Nader, this guy is no bulshitter in a suit, he lists the issues he wants to tackle as a president on his website. For anybody I know these issues are the most important, so I'm totally for him; this is the only time I regret I'm not a US citizen because I would have cast my vote on him with not a bit of doubt. He is a real change in a positive direction for US and the rest of the world alike.
The morals: one should always check what's off the menu.
If you don't like my conclusion, go doublecheck those sites and ponder.

2008-09-27: There is, though, a Washington DC corporation which won't go bankrupt, Thievery Corporation: Radio retaliation is out, man, sound the alarm!!!. We salute the Forgotten people at 33 Degree. Sweet tides of sound to you.

2008-09-26: Gee, look at them, I lived to see this too: the very capitalists themselves cannot handle the free market :).
There is a natural reason why: the economy growth is always less than the debt growth, when the system is fine-tuned by the greedy for the greedy. All you can do meanwhile is just rename, move or hide the debt until the lights hit you.
Learn, once and for all, that the free market is costly to the public (wage earners), this is the meaning of free in a capitalist system: it's free for some (it even pays for some), costly for the rest; keep that in memory and in history records.
This bailout is not socialism. The socialist society offers something useful to its citizen, it gives him some guarantees in exchange for the tax paid. No, this bailout only reveals the nature of the capitalist system based on debt with interest: it ultimately relies on public property, by transforming parts of it into private wealth; the rich (read unscrupulous) get the benefits when the show is on, the rest get to pay the failure when the show closes down. This is not socialism, it is capitalism at its peak, without a hat.
After the dust settles, I'm pretty sure there will come a new wave of critters trying to convince us that this is business as usual: capitalist economy comes in cycles (by magic). In fact, the cycle is that bubbles get created and when they burst, the public pays.
This is bad from a humanist point of view, but, I guess, a public which basically agrees with the capitalism as a system should not complain at all about the bailouts: after all the best of the capitalists get protected by redistributing the costs onto the common capitalists, the always there tax-payers. The common capitalist tax-payers should be happy to live by their own choice. I expect only smiles on the street today.
Whatever the socialists say, capitalism has a virtue: you can't go on with a lie a couple of times larger than your market limits.
I also believe that a long-term solution to this still exists, after leaving these institutions fall (by the way, have you heard anybody explaining how exactly the bankruptcy of Lehman Brothers will affect long-term your bus ticket?): amend your country's constitution so that no debt grows faster than the average economy, or maybe go full package with the rules of humanism; either way, I expect the "cycles" will no longer repeat, except when they are linked with the rhythms of nature.

2008-09-21: Today, in some countries, paying tax is mandatory but voting isn't. That isn't fair, or isn't natural. If you're paying your tax you must vote, otherwise you're paying an administration you did not choose. And then, while you may tell anybody else you're against the war, people like me won't believe you, because we know your tax money are financing these trips into madness. I'll leave the details aside. True, in a democracy you might end up paying anyway an administration you didn't choose, but with your expressed vote, that administration takes a hint about its political (lack of) support.
With your tax pay, you are buying your democratic benefits, among those is your right to vote. If you don't vote, you wasted a lot of your tax money if not all of them.
You should vote whomever is closest to your take on reality, check their websites, not necessarily those who have an obvious/institutional chance to win; this is a good exercise for the times to come, when you'll vote daily, somewhere in the window of time left after the max. 6 hours of your daily work.

2008-09-20: You know those people who are world conference tourists, which have always in their text the word strategic, but their needs, like mortgage payment, are immediate.
These guys use a certain type of pseudo-geometry, the geometry of their own madness: in most cases there's a straight line, from bottom-left to top-right; those of them who are graduates use either a broken arrow, starting and ending in the same corners, or an oscillating line (the latter is good when the reality may be found to be opposite to their theory's expectations). The more sophisticated ones use circles, portions of circles, intersecting lines, squares with diagonals, overlapping circles and (sometimes good) jokes; for the stupid, happy-to-be-there audience, some of them use colors too.
They wear a suit (black) and a tie, or a shirt (white) and a tie, the tie is a must, and never had any significant rational training in mathematics or physics, they only use some basic teachings stamped on them in the primary schools of the capitalist world: feel good about yourself, push it beyond the (other's) limits, trust yourself to madness.
The conferences they attend are in fact part of the economical model of a bunch administering a big building owned by somebody who bores itself to death on some mediterranean seashore.

2008-09-14: Still some people think the virtual world (e.g. the Net) is the most ineffective way of existence, of spending one's life, as opposed to the real world, where a sea of virtual shit is gulped per second by the hordes of on-the-wheels mortgage paying weed-only smoking parents staring TVs, plenty of them intellectuals (having time to think about the reality). This is probably due to a too coarse look over the humanist reality. As if it ever were possible to live exclusively in one of these states: virtual or real.
Here's a rather different, if not opposite, perspective: there seem to be 3 levels of reality in the modern world, from the virtual to the real, and the most effective way of changing/living in the reality is to study it virtually. Any physical model is a virtual world, and it's painstaking to make it a reality, but when that's done, the reality changes lastingly, and yes, alas, some can afford to stay stupid (imagine the military and the buttons they can press, imagine the managers and the click-OK software they use) with dire consequences.
The basic level is what I would call the environment level, gathering/producing food, building shelters, extracting/using resources etc. That is the basic reality, it's the nature, you can't talk it into white is black whenever that suits me, unless you're a well-trained buddhist.
The intermediate level is what I would call the city reality, where plenty of people are delegated to administer resources and conflicts, to study easier ways of handling the basic, the most inert to humans, level. Here the natural reality becomes twisted, if not a pseudo-reality altogether, due to two reasons: 1. you have to twist it to research it; 2. you have to twist it to talk/beat others into working for you. Part of the research is benign, with the aim of understanding the environment and to find ways to accommodate it while living a life in dignity. The rest of it, along with the reality twisting exploiters, is based on the assumption that it's easier to exploit others' work than doing it yourself, while, in fact, this assumption is only time consuming for the one who carries it: it has the result of decreasing the quality of life for those who are exploited and therefore for those who live by this assumption among the exploited, because, ultimately, we inhabit together the earth.
This misguided bunch of fools, the exploiters, tries continuously to refine the ways of exploiting others, and one of their big hits in the modern world is the media; for example, while in the '60 the TV was seen as a chance for education at a distance, a world saver, today it has become a powerful tool for making the folk stupid and submissive, because it's read-only/listen-only, you can't reply without competing with those which are hypnotized already. The last time I've seen the TV as a systematic educational tool was in my communist country around the age of 14 but I've seen it, since, increasingly being used to brainwash and manipulate the watcher, into believing something or into buying something (it culminates with the TV in the capitalist systems today). This became the virtual-reality level. Now I no longer own a TV, nor a TV cable, I no longer pay these reality twisters, I no longer pay their salaries. The lack of authenticity or honesty in most of these presentations became unbearable to me.
This is the virtual world a modern human has to break out of. It's so fake and obsolete that it hurts on the basic level.
However, I also understood that the government, that bunch of people you delegate to run a city/a country, should be mandated to inform the population which delegated them, to show the nude statistics of the activities/results in all the areas they are supposed to be involved, to explain the reasons why that or that choice has been made, which uses taxpayers' efforts. A tax-payed public-available government TV channel where administrators are invited to explain why the price of oil is up, why the tap water is bad, or why it has improved etc. A well-stuffed government blog would be also sufficient, if not better: it allows for feedback serendipity.
And here is the third level of virtuality: the Net, i.e. the linked, partly computable world of expression. This kind of virtuality is of the same nature as Marx's writings or (Aldous) Huxley's writings, or Einstein's writings and plenty of others' studies. All these writings were purely virtual signs, expressions of a human mind, but they affected the basic level in various, unforgettable, ways, like the socialism, the usable electricity, the trains etc. The Net is some orders of magnitude more effective than the best intellectual works of the past in acting on the basic level: not only it can make these works accessible for all, but it makes them available for criticism, it helps creating new ones too; finally, it makes it difficult to impossible for the reality twisters to mass-hypnotize the folk, one has to pay a lot of slaves to twist the reality in their short-time favor. The folk uses it increasingly to communicate and to change/settle their ideas/actions about the world through this process. The Net is an anonymous revolution which already started and will continue as long as the humans exist. Even if some stupid rich guy would like to find a way to make a population work for him, he can simulate that on a virtual world: the more refined the simulation the sooner he'll understand that exploiting other humans or the environment is a loser's type of activity, it only destroys the meaning of the aggressor's life and of those who support the aggression along the way, beyond making life miserable for the exploited.
The Net makes obsolete any institutionalization of human communication. It is the virtual core of the human reality. No group of self-appointed intellectuals will have the final sentencing authority anymore unless they authentically connect with the society, to the Net, but then that group dissolves naturally, becomes a mere convention of speech, what remains is the mindset, the attitude.
No dictatorship can be overthrown, no social action can be put on its feet without a mindset. And this is born from the communication, today it means the Net. Not even telepathy can ever beat it.
The Net doesn't create masses, mimetic hordes: if the success of a central Net service seems to create them, be prepared to see them lost, only individuals will remain and the communication between them, the real society, made of people from anywhere.
The Net creates humans by recovering in them the culture lost with each death: the Net is relevant, with maximum effectiveness, to those who seek, it's the school tailored for each one of us, it's the library many of us dreamed of.
The Net is the social conscience. A revolution doesn't need hordes of people on the streets, doesn't need the TV, it only needs critical minds, then the rest follows. A revolution doesn't need to be named a revolution, after all: the expectations of each one of us and our daily actions, determined through communication, through the Net, have an impact, the natural impact, upon the current society's institutions and organization. There won't be counter-revolutions and stolen revolutions, the Net (the people communicating through it) makes that impossible, meaningless.
The Net brought the organic milk and the bicycles back in Pittsburgh.
The Net makes the Time your friend.
The Net is us.

2008-08-23: Although the US president made the first declaration that "Russia's reaction is disproportionate", the western news channels announced that Russia invaded Georgia, no question on "reaction to what".
This question appeared in every rational mind, but not in the news channels' talkheads. It took about two days of digging, bestcyrano.org, the real news network, democracy now, indymedia, truthdig etc. for the order of things to become clear.
Whatever US's reasons (natural resources or presidential elections) are for provoking Russia, Iran etc., EU shouldn't be a pawn in the US foreign policy. EU, the European Union, is not the pretext battleground between the capitalists and the "commies" (?!) as a cover for the US special needs of external resources or for the profit making of corporations from war and handling natural resources.
The morals of the Georgian event are, in my opinion, that it is time for EU countries to withdraw from NATO and define an autonomous defense policy for EU itself.
EU should reconsider its place on the map and its relations with its neighbors. Russia and the countries around the Mediterranean Sea should be recognized and understood as EU good neighbors and treated as such.
One should not listen to those news-people who are paid more than the presidents of their countries, because people like that would say anything that is being suggested to them for such a paycheck (or they were hired exactly because they have a certain bias that fits the employer's expectations; yes, nobody will pay you a large amount of money just because you're being yourself and independent of anybody else's agenda): throw away your TV, cut your TV cable subscription and come on the Net.
Nevertheless, if your country's constitution would contain something similar to these principles, this kind of noise would not pop up so often.

2008-08-21: Here's the formula:
Out of boredom or passion, transform some public knowledge into some new useful gadget or some new artistic expression, or get global: get some cheap resource from somewhere, put it in a shiny package and sell it somewhere else (dub it efficiency).
Pass quickly through the capitalist crisis of how to make a living out of it, end it with WTF: use your gadget or your art or your package to sell ads for other gadgets or packages; after all, you, like every other capitalist, are born in a special place: the capitalist state of mind, the market.
And there you are, in just a while, after some hard, ad-supported work, some ad-supported magazine will have you on its cover and some ad-supported TV show will wave you around, you'll end up with what you've chosen: an ad-supported life. You're unique and global, like all the other capitalist geniuses. You'll be in every loser's dream. After you, the world will never look the same, it will look reshuffled.

2008-08-12: So you get a Verizon residential DSL connection. Then, when you want to move your blog on a machine in your home, you discover that their terms of service contain this:

4.3 Restrictions on Use. The Service is a consumer grade service and is not designed for or intended to be used for any commercial purpose. You may not resell the Service, use it for high volume purposes, or engage in similar activities that constitute such use (commercial or non-commercial). If you subscribe to a Broadband Service, you may connect multiple computers/devices within a single home to your modem and/or router to access the Service, but only through a single Verizon-issued IP address. You also may not exceed the bandwidth usage limitations that Verizon may establish from time to time for the Service, or use the Service to host any type of server. Violation of this section may result in bandwidth restrictions on your Service or suspension or termination of your Service.

That means your right to free speech has become a business opportunity for Verizon and the likes. You would like to host a low traffic personal web blog at home, and if you're knowledgeable enough, a mail server too for your personal needs. Verizon calls this business, I will call it the business of being yourself. To force you to pay more, Verizon artificially blocks the incoming requests to the port 80 (the default http port). So, to be able to express yourself you have to become a businessman. Until then, you pay for accessing the internet not for being connected both ways to the internet. If you pay more and go along their line, they will just unblock the port 80. Nice business model, clueless suit-and-tie losers; so much for the attitude of Verizon, which goes against the net neutrality.
I think this is an attack, from Verizon, on the right to free-speech, it is the equivalent of a mayor requesting a public demonstration to pay a fee to be allowed to happen.
I am looking for an alternative residential DSL connection, and once I find it, I will cancel completely my Verizon service. To me, this is one of the many bad social consequences of capitalist greed, and it has to be stopped. How? By switching your service to companies who don't interfere with your right to be yourself without making a business out of it, companies which are not conditioning your way of being present on the Internet more than it has to be technically.



2008-07-26: There should be a new device in your auto gadgets store: the people per mile indicator, it simply shows you how many Iraqians, Indonesians, Central Americans, Africans etc., have to die or/and live a miserable life for you to drive a mile further. Call it, naturally, people per kilometer (ppl/km), if you're using the metric system.

2008-07-15: Bored? Skeptic? Tired? Here is a tonic sketch of what a healthy humanist should aim for, IMO:
Modify your country's constitution so that it incorporates the following principles:

  1. the end of all the evils principle:
    1. The total wealth of any human should be limited, at any moment, to a lifetime of average wages.
      This will not affect about 95% of the earth population but will take care of the private groups puppetting your elected representatives and the main beneficiaries of wars. This principle enforces a larger group of people to agree for whatever costly action or for whatever law is to be voted. This enlarged agreement is pushed closer to common-sense. Media will get cleaner because media owners will have to ally first in order to manipulate the public. Prices cannot get so easily out of the control of the average citizen. Economic growth becomes meaningful to the entire society. Oh, and real democracy is restored, the environment will get better too. Think about it, it's not a usual idea, but it might be the one effective tool against many of the today's core evils.
      Essentially, this principle replaces 'hiring' with 'collaborating'.
      If you still think unlimited wealth is no problem, read further the Chronicles of extreme Inequality and the links therein.
  2. the separation between public and private property principle:
    This is a requirement of complete transparency when public matters or property are of concern.
    1. Ban lobbying or mandate the public access to archives of the lobbying activity, records of funds transfer and audio records of any interaction between a lobbyist and a public administrator, at the expense of lobbyists.
    2. Make accessible archives made of every record of wealth transfer between public property and private property and the complete identification of those involved in the transaction(s).
    3. All the input-output records (resources received, from where, and the products resulted from those resources) of a group of people acting as a corporation, private company, NGO etc. should be archived and made accessible to the public inside a time limit less than a month.
    4. Loans should be limited to a half an year's average wage per person and loans with interest should be banned.
      This helps people have a more realistic attitude whenever their wishes get formulated. This will also allow for a more relaxed and honest life.
  3. the inclusive democracy principle:
    1. Elections of public administrators (from the president of your country to the garbage handlers in your area) and decisions have to be made through the internet directly by each citizen concerned as often as needed (daily, if necessary). No intermediary representatives are necessary.
  4. the humanist principle:
    1. Internet connectivity (communication network), education, research, health services, minimal food and minimal housing starting with the age of 18, should be publicly provided and are an organic part of your tax pay: they become part of the human's definition in a civilized world.
    2. Makes any knowledge resulting from public/administrative works (those which are paid at least partially with your tax money) to be publicly accessible for any taxpayer at no further costs.
      Because civilization gets reset with each death-birth pair event, the only way to avoid repeating historical errors is to preserve a clean record of them. This also allows any citizen to put this knowledge in practice or to forward it without the formal processes typical of today's institution of science.
    3. No instruments for killing at a distance are to be produced, handled, imported or used.
    4. Active advertisement becomes a criminal act; the bill should also state that anybody who produces or has something to offer to the society has the right to provide a detailed list with those goods on its own website; the public administration has the obligation to minimally list it in a public "yellow pages" service which is accessible to all the citizens at no further cost.
    5. Label all the products created with non-renewable natural resources as such, in percents from all the natural resources used to create that product.
    6. Ban personal transportation which consumes non-renewable resources from high-density (urban) population areas and create instead a network of public sidewalks, and public transportation such as subways and railways. Replace each car with a tree.
    7. Mandate open-source software use in public administration.
    8. Mandate institutional repositories for scientific work records, where the work has been supported, at least partially, from public funds.
    9. Abortion, euthanasia and laziness are human rights.
      Those who disagree should assume in person the economical and social responsibility for their opinion.
    10. The maximum number of formal working hours per day is limited to 6.

If the European Union constitution would have looked even remotely like this, perhaps it would have been in place by now.
Attitudes:
  1. Blog about your life and the society you live in, link/comment on others' similar blogs: create a decentralized network of actual knowledge humanity can never lose, the real library.
    Blog at your own expense, blogs/personal websites paid by advertisement are just an excuse to make some lame money. Blog like there's no tomorrow, because, incidentally, that's quite possible.
  2. Monitor your public administrators and keep them under public control.
  3. Consume only the necessary; if you got very far from the average, go check your health.
  4. Minimize your predator activity (killing animals for food, exploiting others for your benefit).
  5. Strike a balance between reading fiction and non-fiction.
  6. Ask yourself from time to time why you're doing what you're doing. If you're not happy with the answer, act on it without delay.
  7. Copyrighted (commercial, non-shareable) intellectual works are a half-assed way to make some lame money.
    The intention of these works is not to illuminate you, but to convince you to pay for the author's drinks; you pay not for the intellectual work but for the support that it's stored on. Learn/use only open-access intellectual resources, ignore/don't quote the rest; you won't miss anything significant: if somebody wants to sell his "intellectual property" he will tune his message to maximize the selling, hence the authentic substance of his message, if there ever was one, is buried in garbage, it's not worth your time as a reader.
    Commercially copyrighted intellectual works are not culture but circus, entertainment. Give the commercial copyrighted intellectual work what it deserves: if you pay for it, use it and don't advertise it to anybody else; minimize your costs and your neighbor's time waste.

Umm, did I forget anything important?

2008-07-06: Blue Sunday Morning from Out Of Focus (1971) by Out Of Focus. wish u were there...

2008-07-05: Just when I was thinking I kinda nailed it down with the concepts of humanist economy and limited wealth, transparent administration etc., I found a much more refined model of society called inclusive democracy. If you're questioning the current state of affairs around you, and wish to do your best to fix the problems, this is one of the places to start reading.
I started with reading an interview with Takis Fotopoulos.
I was musing over a real democracy: people voting daily on the matters important for them, from their computers at home. These parliaments and politicians are almost completely irrelevant to the populations they are assumed to "represent" and usually clueless, so why keep these institutions in the first place? There is no real reason why we continue with voting some persons once in 4 years, when we can do that directly, locally, daily or weekly on issues concerning us. Why do I need to pay a group of people following their own interests under the cover of "representing" me? Why do you need that? If you can't discover a good reason other than inertia, then check the Inclusive democracy, it seems a practical solution.
If you don't find this concept relevant enough for you, then check this interview out, it totally flattened me (another full length interview is at the bottom of the page) when I found out the details of what an "economic hit man" does.

2008-06-29: To define the clinical insanity, I need to define what is a lifetime of average wages: if the average monthly wage in your country is, say, 1000 units, then a lifetime of average wages means about 100 years multiplied with 12 months multiplied with 1000 units, that is, about a million (1.000.000) units. If you'd have had that wealth at the moment of your birth, that would have been enough to let you live in dignity as a human without being forced to do something you don't want, but would preserve your freedom of choice on what to do, if you want to do something. Tune that amount to your country, adjust for average inflation and choose a more generous estimate of a human lifetime, and you will get the appropriate wealth limit.
When one's wealth has become larger than the equivalent of a lifetime of average wages, as defined above, and one still "works" to accumulate more wealth, that, in my book, is a clean definition of clinical insanity.
Now, when someone cannot even imagine an honest and realist way to accumulate such a wealth in its own lifetime, but still insists that the limit above should not be imposed on the total wealth of anybody, that, in my book, is a clean definition of clinical stupidity.

2008-06-27: To all my friends, here's a relevant short presentation of George Carlin, written by John Nichols. Well, George Carlin has already become a part of me, among others.
By the way, if we can't seem to make up our mind if God exists or not, let's settle some minor issues first, maybe that will give us a clue:
If God exists, is he dead or alive?
The intelligent design (ID) pseudo-argument says that we, humans, are too improbable to just happen in nature, so we must be designed by somebody. If one attempts to take ID seriously, it follows that, if God's alive, somebody must have designed him; we have to get an unlimited series of Gods, one the designer of the other, etc., an infinity of them.
So if we assume God exists and he's alive, he can't be The only One, but an infinity of Ones/Designers; we get too many of them, and all their priests have to be fed, naaaah, the whole earth is too small to afford that.
If we assume God exists and is unique, then the only option we can afford, as humans, is that God's dead for us.
Then there would be no difference between God and George Carlin from now on. Well, there would still be one, George Carlin left a trace.
Anyway, let's say God is dead, but was he alive sometime ago and later died for some reason? If God was alive some time ago, we run again into the same infinity story above, or maybe God's designer decided to kill him at some point, but then we end up with an infinity of serial killer designers.
Then, we're left with only one non-contradictory choice: God was always dead. Then, if God was always dead, and also God exists, then it(God) must be like a computer program (a set of instructions), let's call it physics. Now, don't ask who wrote that program, 'cause you'll be back again to square one.
Conclusion: If it is assumed that God exists and that God is unique, then God is and was, forever, dead. But if God was dead forever, he's as good as non-existent to us, the mere humans. Briefly put: If God is assumed to exist and to be unique, then God is completely irrelevant for humanity. You're still left with the other choice though: God doesn't exist. The moral: you're better-off studying physics.
See you soon, George.

2008-06-21: If you drive a car daily, you must know that the war in Iraq has been performed especially for you (surely there's corporate profit involved, but that profit wouldn't be possible without your ignorant help). This war is starting to cover some of those expenses. It is the long worked-for solution to correct back the nationalization of oil industry in Iraq in 1972, which only helped at the previous oil crisis. However, this war's "benefits" won't enter in your pocket, they will only allow you to pay and drive happily a little more. That's why Iran's next in line, so you can drive.
All being said and done, what bothers me is the deep ignorance my car-driving fellow citizens live in: I've seen no authentic effort to replace our unnecessary oil-consuming activities with some others, based on renewable resources, maybe reading the oilcrisis.com website might help some future policy makers in making the choice. I think the most-renewable resource is the sun, then the nuclear power, then the wind, here and there, everything else seems to me a replacing a scarce resource with another scarce resource, but, well, who cares; anyway, if these fake replacements bring profits for some, they will happen one after the other, that's what the free market says.
By the way, reading the wikipedia entry on the oil crisis subject, I am pleasantly surprised that the percentage economy (humanist economy) I was talking about earlier is relevant (the dollar has been taken off the Gold Exchange Standard two years before the '73 oil crisis, and other currencies followed, therefore there was no equivalent effort for buying and selling, so the OPEC economies started pricing the oil in gold...).

2008-06-20: I've waited for a long time for the itemized list of the suburbanite patriot, and now I found it. I read a nice piece on Jay Leno's patriotism, which reproduces that list.
I'll touch each one of those items below (read that list first, I won't copy it here):


My guess is that the people are unhappy because they grew up consuming oil for every tiny daily activity and the oil reserves are about to end, no matter how many wars one can start. Now everything's got to change radically in a lifetime and there's no clear idea if the irresponsible life oil consumers lived by now can be re-based on renewable, green resources. Not an enviable position, I'd say.
Want more specific numbers? Check this out.

2008-06-20: part VI, from The Dark Side of the Moog 8 (Careful with the AKS, Peter) (1999), by Pete Namlook and Klaus Schulze . Damn they're good. Wish you were there.

2008-06-16: I learned that 80% of the North-American voting system is based on closed software and private technology secrets, that is, the technology is not open to inspection by the public, the voters; not even by the public administration (for detailed information on these issues, check blackboxvoting.org).
This is the ultimate proof of the misery of the north-American democracy: somebody will win the election but you cannot check if the result has anything to do with the actual votes. Sounds like Socialist Romania minus the public healthcare, education and research.
A voting system which relies in its essential parts on the commercial secrets of some private groups cannot qualify for democracy. No kind of political system can survive without transparency anymore. Until public checking of the vote counting is reinstated, the term "the biggest democracy on earth" is a lame joke.

2008-06-15: Skepticism has nothing intellectual about it. Criticism does. Skepticism, if not supported by criticism, is just a cover for absence, it is an apparently academic dressing for ignorance, it's also a cover for those who want, because of some shortsightedness, to see a certain idea or action fail.
I've seen many people in the socialist era of my country (Romania) justifying with skepticism their inaction when pragmatic corrections were imperative, a couple of times it was fear but most of the times it was the bureaucracy's ignorant pursuit of comfortableness, even if temporary.
Optimism, on the other hand, has been qualified as "criminal" sometimes (e.g. the case of socialist societies). Optimism may come from the ignorance of some obstacles, but isn't it better to check if these obstacles exist instead of simply imagining their existence and giving up just because one has a poor imagination or a hidden intention? Giving up means letting the animal in/among us exploit us, so I would say that the gratuitous skepticism is the real crime against humanism, as a mischievous try at petty (self-)manipulation.

2008-06-15: "The survival of the fittest". The fittest to what? This theory cannot make a prediction unless one is able to pre-define "to what". It's in most cases only a non-committing account of what happened. The non-commitment part is the healthiest part of it, leaves you the freedom of making a rational choice for the future at the price of justifying the past in a specific way.
So, again, fittest to what? Fittest to an eat-or-be eaten environment or to a humanist environment? Let a tiger and a physics professor in a university classroom. Who's the fittest and who will survive? Well, here, the irony is that both of them will die if they're isolated for a week in that classroom, does the order matter?
My point is, don't jump in justifying any unscrupulous capitalist maneuver as an example of darwinism confirmation, and don't jump to the conclusion that socialism failed just because some unscrupulous bureaucrats behaving like a capitalist corporation failed. If a crazy guy passes by on the sidewalk and stabs you to death, who's the fittest? The fittest to what? To what do we want to be the fittest? We are free to choose. What do you choose? Based on what kind of experience? Based on what kind of reasoning?
If you let somebody else define the "reality" for you, then, most probably, that one's the fittest to the "reality" he's defining for you. The only attitudes which can fix this imbalance are social awareness, verification and critique. No criminal will try to do his work in public without the assistance of some "reality" builders.

2008-06-13: The most complete paragraph I've ever read is (technically, the quote below is just a part of a paragraph):

But the general movement of isolation, which is the reality of urbanism, must also include a controlled reintegration of workers depending on the needs of production and consumption that can be planned. Integration into the system requires that isolated individuals be recaptured and isolated together: factories and halls of culture, tourist resorts and housing developments are expressly organized to serve this pseudo-community that follows the isolated individual right into the family cell. The widespread use of receivers of the spectacular message enables the individual to fill his isolation with the dominant images--images which derive their power precisely from this isolation.
from The society of the spectacle written by Guy-Ernest Debord in 1967, the most insightful book I read yet.
And, while I am at the "the most" chapter:
The most complete book I've ever read was : The Neverending story by Michael Ende.
The most insightful literature author I've ever read: Aldous Huxley (I'm not talking just about the Brave new world which is the package served to you by the commodity-culture stores and the only mentioned by the commodity-culture people).
The most noble book on homo religiosus: A History of Religious Ideas (3 volumes) by Mircea Eliade.
The lamest attempt at cheating people: institutionalized religion.
The most helpful philosophy I encountered: buddhism.
The most insightful way of living I've ever known: yoga.
The most insightful contemporary music artist: Pete Namlook.
The best rock album I've ever listened: 666, commited in 1972 by Aphrodite's Child.
The most insidious type of society organization I've ever encountered: unregulated or opaque capitalism.
The most insidious and ill-defined economic concepts I learned about: private property and money.
The shows which were the most worthy of my time: The meaning of life by Monty Python's Flying Circus, Life is worth losing by George Carlin, and Idiocracy by Mike Judge et al.
Ever above means about 4 decades of contemporary mechanical time.
Perhaps you're wondering why there are no links to commercial sites selling the stuff above: it's because these resources should have been public domain in a humanist society. They were available to me because of the classical library. They should be available at no further cost to anybody, now, on the Internet.

2008-06-13: "Oil is too important to leave to market forces", this is the title of an article published yesterday in Timesonline. Its writer suggests that the governments should get involved to fix the problem of high oil prices.
It brings me to the "free market" moral: it should be free as long as the greedy can make a profit, if the creepers can't, then tell the state to put the public money in the hole just left. I also learn the Northern Rock bank has been nationalized because it began to show it's going down, never knew there were red commies lurking in the UK government.
The logic of this is beyond me: if an enterprise has a profit, let it be private because private property is more efficiently etc. If it has losses so large that the owners can't pay, then make the public pay (nationalize it), and then, when it's back on wheels again, "sell" it into some private hands so that they can reap the profits, because bureaucracy is relatively slow. Nice. Am I the only one puzzled by this mechanism?
I had no specific idea where do the stupid grow, but reading the comments to that article helped me a lot.

2008-06-11: Who walks behind you, from Octane (1998), by ARC. Wish you were there.

2008-06-09: Some north-American economist or senator was telling a tale some time ago, that he was driving and had stopped at some place to buy some apples from a guy who was selling them on a side of the street. The economist/senator extracted the following moral from the exchange of money for apples: "there was a fundamental economic agreement between the apple-seller and me, we both agreed how much money the apples were worth".
Now, that "agreement" is, in my view, an agreement between someone who accepts slavery and someone who pretends to be the master, a fundamental sham: the one who grew the apples should have calculated the percentage of his wealth spent on producing them, then he should require, in exchange for his apples, the same percentage of the economist's wealth; this is the correct agreement on exchange, I would call it "the percentage economy". I'm pretty sure that the apple seller had a mortgage, and the mortgage payment is done in percentages. The loans are in percentages. Let then every exchange be run in percentages: when somebody goes to a store to buy milk, the milk container should have a percentage stamped on it (namely the percentage of the total wealth of the producer spent for producing it), then the buyer has to come with a card that declares his total wealth and pays the same percentage at the cashier.
I wish I could see the face of a globalization advocate after this economy model is implemented.
This exchange model might be an even better solution to "all the evils" than the one I previously proposed, that the total wealth of a person should be, at any moment, limited to a lifetime, say 120 years, of average wages.
The problem is that many of those who do real work, for example, the apple growers, are tricked into thinking that an apple costs just 0.5USD for everybody. We are not equal, right? We are individuals of different worths, right? Hold your thought. Ok, then, somebody who can afford to buy, say, the government of a random country, should pay proportionally, according to one's status in the society, according to his wealth rank, that one only deserves the appropriate respect, right? If the total wealth of the apple grower is 100,000 USD, and he is glad to recover now his expenses for producing an apple with 0.5 USD, then the apple's price would be 0.0005% out of the seller's total wealth and out of the buyer's total wealth. If your total wealth is 10,000 USD, you should pay 5 cents for the apple, but if you're such a genius to have a total wealth of 1 million USD, then you should pay proportionally, the same 0.0005% of your wealth, that is 5USD for an apple.
A commercial exchange is only fair if the exchange partners spent the same effort to bring the exchangeable goods on the table, and whatever that effort is, the ultimate fair calculation is in direct relationship to the total wealth of each of them at the moment of closing the transaction. Any other variation seems to be the equivalent of aggression or, at best, thievery.
Or, maybe we should call this the relative economy model, or, better, the humanist economy.
The fake in the current economy resides, I believe, in the concept of "utility": if you believe this object would be very useful to you, you would pay more. But you are bombarded all the time with well-meaning advertisements ending up in hypnotizing you that this object has an utility for you. So you end up paying proportional to how deep you were brainwashed, which has no link with the producer's expenses to create that object. You pay the sociologists and the media puppets behind it and their masters. There is an incentive for the producer to lie about the value, and for the buyer to lie about his willing to buy, we end up as liars, beside the exchange.
To eliminate the possibility of this manipulation, an economy has to establish an objective unit for exchange, and that is, obviously, not money, but the effort to produce and the effort to buy. These efforts, in a correct exchange, by definition, should be equal.

2008-06-08: To those skeptics who think science has done no good to humanity because we most visibly conserved our lack of wisdom over the ages, here's my reply: Science has helped humanity so much that today most of the parasites can live on the lives of others, even rule and manipulate them (that, presumably, was harder in older times, only rich people could afford a buffoon once in a while). Science is doing its job so good, that we still can afford to stay (exploited by the) stupid till we die. Growing, supporting or tolerating parasites has become dirt cheap. Science helped us afford to live in the free T-shirt society and get enchanted by it.
This is an undeniable achievement.
It is, perhaps, still true that our lack of wisdom has been almost conserved but science protected us from getting killed in our 20's because of that. The skeptic, then, should become an optimist, because this salvation is in the process of getting extinguished itself: science has become a ritual, a fetish, a job; it will end up mechanically feeding only the parasites, so, although the parasites will outlive their hosts, the skeptics now have a well-founded hope that these creepers will press the wrong button soon enough to leave the earth pristine.

Those skeptics who are not yet convinced should check Idiocracy (2006) by Mike Judge et. all.

2008-06-07: A city should be a place with a high density of people that can hear, two-three times per day, something like the (probably well-known) Islamic habit of call to prayer, sung from the highest sky-scraper downtown by a human voice.
The song should remind us that we are humans in no hurry to anywhere and we should take our time to do our little best with our passing through this world. No God-related bullshit. It should interrupt what we are doing, for 5 minutes, that's when we should make a personal ritual gesture towards the quality of human life: it should be our rhythmic recollection of what we are and what we're doing.
The city should be covered by a network of sidewalks, an underground public transportation network based on some renewable resource like electricity, and plenty of natural meeting places with tables and chairs where you can sit among trees or on grass and chat with your random neighbor about life and its derivatives. The personal cars should be parked at the outskirts of the city, only industrial/food transportation-related cars should be allowed to pass through it, along with firefighters and emergency-related transportation.
The main purposes of a humanist urban settlement are to fine-tune social administrative issues, to efficiently produce things that are needed, to improve systematically the human knowledge, to train the youth in critical thinking. Cultural acts fill the blanks.
That's the humanist city.

2008-06-01: My preferred definition of socialism/humanism sounds like this: it is recognized the fact that any human being is immersed in a society of human beings and that the society is part of, and completes, the human being's definition, it is also recognized that any human society is immersed in nature and that the nature is part of, and completes, the human society's definition.
Socialism/humanism is the given natural context of humans, it's not a matter of adherence to it, it is a matter of choosing to be aware of it or not.
The State is the practical form of this awareness at the scale of the society. It is the minimal administrative agreement between the humans in a society; the State is designed and delegated by all of us to administer our agreements and settle our disagreements on this common agreement background, the public property.
The administration of the society is a rational attempt at problem solving, there should be nothing emotional about it. Socialism/humanism is not a special sort of abstract social passion, but a collaborative, continuously sustained, personal drive to get along or brush with each other; no romantic heroism necessary, but an authentic human life. You get there not through revolution but through evolution: a cultivated and well-tempered (non-hysterical) personal awareness (check, for a critical preparation, The Society of the Spectacle by Guy-Ernest Debord).

2008-05-31: If you don't obey the law and you come with the excuse you did not know it, that excuse doesn't hold, right? It's your obligation as a citizen to know the law. Then the law should be published on the Net and should be freely accessible to any citizen. The responsibility of publishing the law online stays with those who create and use it in lawsuits: the juridical and legislative branches of the state; the responsibility for the practical implementation should stay with the public libraries.
This would come as a second priority, the first one would be to mandate the freely accessible online publishing of the research which has been funded, partially or fully, with public money.
These priorities come naturally from the following principle: the public property deserves at least the same strength of protection as the private property does, because the first belongs to a large group of persons who commonly agreed to call that property public or shared. The current public administrations seem to be focusing mostly toward protecting the private property and this emphasis has to change now, many in a position to administer the public property not only fail in doing so but actively misappropriate it: public libraries buying proprietary software to handle their internal tasks while free-software alternatives are available, public research libraries pouring public money in private pockets by paying access fees to private publishers of public research, government or UN or non-profit agencies pouring public money in private pockets because some trusted public administrators use proprietary software instead of free-software alternatives, technologies or knowledge created with public funds are transferred into private hands so that any member of the general public has to pay again to access them.
Moreover, transferring technologies and knowledge to private hands is a sure way to have them lost for the public at the moment when they cease to create profit for the private group in question. Publicly accessible archives should keep us protected from paying and repaying the wheel's reinvention.
The (now old) idea is to make a law that puts in place the transparency of handling public money or property: who is responsible for allocating funds for this or that task, the amount of money, the receiver, the date/time and the reasoning behind the choice. This is an archive record: it should appear as a line in a public agency's blog for any taxpayer/voter to keep an eye on and preserved for historical reference. This is practically feasible because keeping a public point of information access is relatively cheap nowadays with the Net and all.
This law (or another) has to also protect the public property from the abusive use of copyright: for example, a professor/researcher who writes a book about the research he is doing using public funding should be compelled to give up the copyright to the public agency who paid for the research. If a private agency paid for the research, it's between that agency and the researcher to decide to whom the copyright belongs, it's a negotiable private matter. However, if the researcher did use infrastructure paid with public money, or performed his work on public premises, the public is entitled to recover the expenses, and this should be stated by restricting the copyright in a precise way.
What's the meaning of accountability otherwise? It is independent of what the political color your government has, so the transparency/accountability procedures should be specified in a public standard. This public standard is important: there are, today, parliament websites where specific information is extremely hard to find precisely because these information points don't follow a standard.
Briefly, the subtitle of this law should be: let's make the bloodsuckers' lives at least as hard as our own or, in the positive reading, let's make our lives at least as easy as the bloodsuckers' lives.

2008-05-29: Mr. Dvorak complains about the dying of newspapers, which supposedly should give you a skillfully baked world view. In this article, although he's right in a few details on the education, he's utterly wrong with the main theme, that a world view should be served at breakfast. There is no world view one can grasp from a classical newspaper, that's the world view of those paid by the newspaper, it always was. Want an authentic world view? Check those personal blogs which have no ads, no "free registration" and no access fee. That's a service somebody offers to you by telling you about the part of the world he's living in; it's the true social part of what a human is supposed to be. He's getting explicit feedback in the best cases. You don't have to give that explicit feedback, I understand, you're in a hurry to make money to build your identical dream house, but have the minimal decency to not complain the blog is happening. In fact, I read the article linked-to above as a kind of blog entry; that's feedback enough for me; ignored all the ads around there.
This way, by reading on the Net, you check those parts of the worlds you're interested in, and you don't have to drive 1 hour and pay for a beer in a non-smoking place to hear somebody's opinion or conclusion, you just click and read. You need the news you did not know you're interested in? Check the web again, and if this is too time consuming for you then pay a tax for the city council to keep a blog of what's happening in your city, to the senate to keep a blog on what's happening there, and so on; or just ask them to do that for the tax you pay already. While you are at it, ask the universities to make publicly accessible the research you paid for.
Mr. Dvorak believes the Net is transforming the North-Americans into "a nation of narrow thinkers", that's old news: a nation of people who have to drive a car to buy food is already a nation of narrow thinkers, a nation who believed that Iraq, or Afganisthan, has been invaded for ethical reasons is already a nation of narrow thinkers, a nation which believes that Iran or any other country for that matter doesn't have the right to nuclear power while that nation itself does, is already a nation of narrow thinkers. That narrowness of thinking came from the pre-cooked world view served by a few well-paid narrow thinkers. Hopefully, through the Net, various questions and choices will be accessible and informative to you, things you haven't thought of because somebody else was designated to do that for you while you were driving.
Debt-based thinking (mortgage thinking) and acting should have been dead for a long time, but now thanks to the Net, a new culture is rising, although in an implicit or underground way, at some point it will become a critical mass. Just sit and watch, Mr. Dvorak (ok, maybe those days will not find us alive), this is not just another wave of marijuana smokers daydreaming about sharing something they never had with everybody else. These Net people don't have to be on some special social networking site, the Net is the social network, anything less is just a temporary enterprise for the quick-money.
Due to the Net I don't have to do anything special to keep up with the world, neither the world :), but we just started growing together.

2008-05-27: Mr. Sarkozy thinks EU should drop the VAT for oil. For oil in general? No way, that would be an encouragement for the European to consume it as if nothing happened. But dropping VAT for oil used in transportation of merchandise and in some industries seems reasonable.
Then he says the VAT should be diminished for the audio-visual, to the level of VAT for the books. What? So that the audio-visual can make more profit by ramming more advertisement down our throats? The audio-visual deserves an increase of VAT, to discourage bulshitters. Books deserve a lowering of VAT because, in most cases, they mainly contain text. The Text moves your mind, makes your imagination take off, the Image (esp. the moving image) dulls the mind and kills the imagination. Got that? (quoted from Life is worth losing, by George Carlin.)

2008-05-25: How much should an artist get paid for its work? Can't settle that, ok, what is an art item then? A unique, or an almost impossible to repeat, happening; a singularity; then, yes, it's possible to copy it but not make it happen as it happened. Not even the artist itself can't have the same revelation twice, only recoils or follow-ups.
Then one cannot institutionalize artist payment (well-define a price for an art item), that's forcing the artist to transform in a production line. That's how most of the art is now: a production line, well, producing mostly profits for those having nothing to do with arts. Sometimes an artist got richer than Boltzmann; and that makes me wonder also. When that happened, in my view, an artist became a little wheel in a bullshit-selling industry; nothing to do with art anymore.
An art item cannot be verified if it's art or not, a science/engineering item can, it's almost its definition, it's verifiable. I believe that one can establish/institutionalize a price for what is verifiable, which means repeatable, which means socially meaningful, which means significant to any human. For an art item, the price can be established by a group of humans who consider it significant but that price remains valid only for that group, at the society's scale, the real price of art scales to zero.
The verifiability is the only basis for building trust in the humanist society. It follows that a humanist society should not be concerned at the institutional level with the artist's condition. That's a condition in which any human can happen at times nothing can anticipate, or maybe, for some, it never happens, without degrading their human status. In a humanist society, an artist is somebody who happens to create something beside the verifiable things one has to do in a society. That's a human's individual need anyway: the need to express, to symbolize, to enrich or twist or recheck the verifiable reality or announce a newly discovered but unverifiable reality. That (the artist's condition) comes with being a human, not with a payment established by the society as a whole.
The artist's condition, being unverifiable by definition, cannot be trusted socially, although various groups can always appreciate or have an intuition of it and pay for that, then promote it and sell it for profit. The usual notion of art in the current society is just a convoluted way for tapping into the public money: when an art item becomes so expensive no one hopes to resell it, guess what, a museum buys it with public money so you're doomed to repay it one last time; in the process, some people made their living off your (ancestor's) back. Over time one gets to learn about them in the school manuals and call it culture. I'm pretty sure the real heroes remained anonymous, perhaps Internet will change that.
The copyright for artwork is as meaningless as the copyright for work paid by the public. Copyright is nothing more than a tool in some profit making industry, and, as long as this concept exists, there should also be a copyleft one can use to protect oneself from it (Creative commons is a more refined approach) .
If you're using your copyright to buy an SUV from your book's selling, that's a guarantee you're dimming yourself to the point of extinction from humanity's memory. Anyway, if you were doing that, I'm pretty sure you were not doing it for the humanity's memory ;).

2008-05-25: fresh talent on the block: Afraid of you, from Nomads (2008), by Our sleepless forest; it sounds like Leaf, from 1989 (2008), by Disparition. wish u were there.

2008-05-18: Here are some excerpts (the section about the rights and duties of the citizens) from the Constitution of the Socialist Republic of Romania (RSR), issued in 1965:

Art.17
The RSR citizens, without discrimination based on nationality, race, sex or religion, are equal in rights in all the domains of economical, political, juridical, social and cultural life.
The state guarantees the citizens' equality in rights. No restriction of these rights and no discrimination in their application can be tolerated on grounds of nationality, race, sex or religion.
Any manifestation aiming at establishing such restrictions, nationalist-chauvinist propaganda, encouraging race hatred or national hatred, is punished by law.
Art.18
In RSR, the citizens have the right to work. To each citizen it is offered the possibility to perform, according to one's skills, an activity in the economical, administrative, social or cultural domains, payed by quantity and quality. To equal work corresponds equal pay.
The law establishes the work security and protection measures, as well as special protection measures for the work of women and youth.
Art.19
The RSR citizens have the right to rest.
The right to rest is guaranteed to those who work by establishing the maximal duration of workday at 8 hours, of a weekly rest and by paid yearly holidays.
In the hard and very-hard work sectors, the duration of the workday is reduced under 8 hours, without lowering the pay.
Art.20
The RSR citizens have the right to material insurance of age, disease or work disability.
The right to material insurance is implemented, for workers and civil servants, by pensions and disease-related support through the system of state-based social insurance, and for the members of cooperatist or public organisations, through their own forms of insurance. The state provides medical assistance through its sanitary institutions. The paid maternity holiday is guaranteed.
Art.21
The citizens of RSR have the right to learn.
The right to learn is secured through the general obligatory teaching system, by providing gratuitous teaching at all levels, and by the system of state-based financing. The teaching system in RSR is a state-based system.
Art.22
In RSR, it is provided, to the citizens of other nationalities, the free use of their mother tongue, as well as books, newspapers, magazines, theaters, teaching at all levels in their own language. In the administrative-territorial units inhabited by populations of different nationalities, all the institutions use also the corresponding population language, verbally and in writing, and name civil servants from these populations or other persons who know the language and the way of living of that local population.
Art.23
In RSR the woman is equal in rights with the man.
The state protects the marriage and the family and protects the mothers' and children's interests.
Art.24
RSR provides the youth with the necessary framework to develop their intellectual and physical aptitudes.
Art.25
The RSR citizens have the right to elect and get elected in the Grand National Assembly and in the local councils.
The vote is universal, equal, direct and secret. All the citizens over 18 years old have the right to vote.
Those citizens having the voting right who are over 23 years of age can be elected members of the Grand National Assembly and local councils.
[...]
Art.28
It is guaranteed, to the citizens of RSR, the freedom of speech, of the press, of meetings, gatherings and demonstrations.
Art.29
The freedom of speech, press, gatherings, meetings and demonstrations cannot go against the socialist system or the interests of the workers.
Any association of a fascist type or antidemocratic type is forbidden. The participating to such associations and the fascist type or antidemocratic type of propaganda are punished by the law.
Art.30
The freedom of conscience is guaranteed to all of the RSR citizens.
Anybody is free to have or not a religious belief. The freedom of religious cults is guaranteed. The religious cults exist and function freely. The way of organization and functioning is established by law.
The school is separated from the church. No confession, congregation or religious community can open or maintain teaching institutions other than those special schools for training the cult personnel.
Art.31
The inviolability of the person is guaranteed to the RSR citizen.
No person can be retained or arrested if there are no strong proofs or indications that one committed an act specified and punished by the law. The prosecution institutions cannot retain a person for longer than 24 hours. Nobody can be arrested without a mandate from the tribunal or prosecutor. The right to be defended is guaranteed over the whole course of the process.
Art.32
The residence is inviolable. Nobody can enter in somebody residence without inhabitor's agreement, except the cases specifically stated by the law.
Art.33
The secret of correspondence and telephonic communications is guaranteed.
Art.34
The right to petition is guaranteed. The state institutions have the obligation to solve the citizens' petitions regarding personal or public rights and interests.
Art.35
The one whose rights are hurt through an illegal act committed by a state institution can request, to the competent institutions, in the framework of the law, the annulment of the act and damage recovery.
Art.36
The right of personal property is protected by the law.
The income and economies from work, the home and surroundings, as well as the goods for personal comfort and use, constitute the object of the right to personal property.
Art.37
The right to inheritance is protected by the law.
Art.38
RSR gives the right to asylum to foreigners under pursuit for activities supporting the workers' interests, for participating at the fight for national liberation or for protection of peace.
[...]

I ommitted a few section which are specific to the military domain or political/ideological technicalities, which are irrelevant to humanism.
Reading this document again, after 31 years, makes me a tad sad: the RSR citizens themselves did not take seriously this document, it seemed too good for them to be true; that's how it remained.

2008-05-08: An ancient holy Chinese guy said, once: One is not a saint if one leaves any worldly trace after his own death. This quote being one of the worldly traces he left, it slowly follows that defining what a saint means is either worldly unimportant or self-contradictory.

2008-05-08: crude-oil is now around 120USD/barrel, and is forecasted at 160USD/barrel in a year, that means it will almost double in two years, that means the high cost of using cars is finally getting visible for the ignorant too. Pittsburgh needs a subway network, now.

2008-05-08: Did you notice how deeply moronic looks somebody in a suit and a tie? Why do they keep wearing these horrible pieces of clothing? I find this habit atrocious. The elderly have the excuse of the '50s: factory workers had a work-suit, and their bosses a visibly different one. But the youngsters have none, unless they have to wear a uniform at school. I once heard a justification that, in a meeting, having a suit help protecting the participants from distraction. Well, if a participant has problems focusing on the meeting's subjects because of somebody else's clothing, then that one shouldn't be allowed to participate in such meetings in the first place.
My guesses on the reasons why we still tolerate this plain ugliness: 1. This is the new empire's soldiers uniform. 2. The mass production of costumes and ties is cheap(est). It's for drones, after all. 3. Most of us are morons still interpreting a suit as a sign of respectability, but this is part of point 1. 4. The tie usually helps at masking a huge belly, but why are some of those slimmer ones wearing it still? It's due to lack of taste or imagination, perhaps.
Wondering what the new empire is? Well, take a train and step down in Frankfurt Am Main. Walk towards the centre about 500 metres. Look on the right side: the obsolete centres of the empire of ignorance: the old churches; their uniform is now out-of-fashion. Look on the left side: the shiny sky-scrapers simbolizing the force of the new empire: the money exchangers. Their uniform is the suit and tie.
None of these two errors of humanity have anything to do with bridges, electric light or hard-drives. Whenever somebody in a suit approaches me, I ask myself if I am in the right place, then I think about what that person does for a living; in most of the cases it does make me puke, as listening to a fat intellectual otherwise in good health does.

2008-05-04: Passing airwhales, from A view to a chill (2001), by Pete Namlook. Wish you feel like we do.

2008-04-20: And a long due one: Libertății from 1989 by Disparition, a deeply emotional overview of the Romanian revolution. This album is, to my knowledge, the only significant artistic account of this event. It's in the class of "Vangelis - Fais que ton rêve soit plus long que la nuit". Wish u were there.

2008-04-20: Sowiesoso from Sowiesoso (1987), by Cluster. Wish u were there.

2008-04-05: I'm Romanian, so that makes me a byzantine European, that is, inclined to chit chat at the street corner. Here's my 2 cents:
I lived and worked in Pittsburgh, PA, United States, between 1999 and 2002. In less than six months I had a strong feeling I don't belong to this culture. This feeling is standardly wrapped and softened in concepts like "cultural shock", implying that any culture is fine, but I disagree with this implication: any culture has something to fix in order to preserve humanism (the human as a naturally social creature).
My clear picture about US, in 2002, was that the low-density of people, the car and the big-capital freedom, biased everything: once you put a car under everybody's ass, small businesses from the city die in favor of big-businesses outside the city, because it's cumbersome to store a high-density of cars in the city, people migrate outside it, in driving distance from the new big stores or groceries, that means they spend a lot more time in their cars, which means they spend more time isolated and brainwashed by the radio stations financed by about 10 big media companies. I was surprised then to find out a more uniform opinion about everything than in Ceausescu's Romania (Ceausescu was a petty dictator in my country, before 1989). This uniformity was tested when the war with Afghanistan started, then with Iraq. Living far away from each other didn't help at getting feedback, like neighboring people in a bus/train can get, it also didn't help with the food quality, the only practical solution being to buy sacks of food on the week-end, to eat it over the next week. That implies plenty of preservatives, which implies plenty of allergies and new diseases, which is good for the health business or making-profit-from-disease business. This also erased the sidewalks so one can't walk from one corner of the city to another. This is the suburban concept: collect coupons for the week-end, go buy whatever the TV tells you it's fancy, sit and watch your boring dream surrounding you with cars rolling and overweight people running on the alley in front of your lawn. It was clear to me that these people where living for a few others, the rich ones, who had no problem moving their money overseas when the natives had too high (read normal) expectations from their work. The money got exported, and the debt remained with the optimist suburbanite, who still thinks that evil people envy him. But the oil resource is thinning and the North-American way of life has to change. Indeed, good signs appeared, in Pittsburgh, at least: in 2008 organic food and bike stores became more visible, although the groceries did not come back: Oakland, a place with two university campuses and a big hospital, has yet no real grocery. Somebody from Pittsburgh Post-gazette asked me if I have any opinion on the current political issues, given the context of presidential elections, I declined as a recently landed here, but I still have an opinion, as an European: I would vote for president the one that promises to replace most of the highways with trains, subways and an efficient Berlin-like or Vienna-like public transportation; the one who would fund research in electrical vehicles, electrical energy storage and production; the one who currently stays connected to the Internet at least 4 hours a day and spends less than a half-hour per day in a car.
Anyway, not all is that bad as it sounds from the previous paragraph: a recession is starting, meaning that rich people from everywhere are upset, meaning that people living on credit are forced to rethink their dreams, meaning that wars are less probable, unless religious. Beside peanut butter, the next-best thing in US is the popular no-bullshitting attitude, and this is no cheap thing when I think of Europe.
I lived 3 years in Berlin and 1 year in Vienna, the rest (37) in Romania. The Germanic part of Europe seemed much more attentive and eager to discuss about what's to be fixed. I felt them as healthy societies albeit the weather must affect their overall well-being. Peanut butter is not so good in Europe, unless imported from US, but public transportation, groceries and cafes allow people to socialize, to mature as humans. The high-density of people in Europe pushes many of them to fight to create a necessity and occupy a job to resolve it, meaning there are layers upon layers of people in unnecessary positions. This helps one mature, in general, through the brushing-with-each-other phenomenon, but also drives one to cynicism: non-manufacturing people start manufacturing interferences, smoke and mirrors. High-density population generates plenty of bullshit in Europe. In the background, Europe tries to copy all the free-capital based mistaken optimism, and it will fail similarly, with a variation: it did not assume that oil is forever; otherwise, the same wrong assumption that a higher number of people means a larger market and that this is supposed to solve all the problems. Because of the bullshitters in Europe, I couldn't get a research grant related to public digital libraries for four tries (one a year) in a row, and that in the context of the "knowledge-based society". Knowledge-based society my foot. The bullshitters need ignorants to work for them, not documented and inventive neighbors. European bullshitters think Europe can exist as an entity and work for them because it is or becomes a unified market. My hope is that a common language can save the European Union from committing the same basic mistakes as the US.
So I agreed to leave to US again (with no right to work), meanwhile getting old and tempted to become cynical about some of my fellow Europeans.
I think, the most fundamental problem of the US-Europe world is the copyright, or "intellectual property", an unjustified extension from potatoes to ideas or, rather, fake ideas. If the copyright is supposed to last a life and then some, then we should also pay rent to the potato grower: for each potato which we ate, we should pay a rent to him, pay it as a "service", for life and 70 years of his inheritors; each time we walk on a bridge or look at it, we should pay a fee to the engineer that built it.
The existence of copyright is the signal that the density of bullshitters reached a critical level, it also degrades the intellectuals into plain door-to-door sellers of fake things.

2007-11-21: Referendumu', din câte înțeleg, pe scurt, te'ntreabă dacă vrei ca parlamentarii să fie aleși cum se aleg primarii acuma, adică pe nume, nu pe liste de partid. Zici "da", ai vot uninominal, zici nu, ai vot pe liste sau mixtură.
Nu mă'nteresează partidele, eu vreau să votez un om în parlament la alegerile parlamentare. Ok? Partidele pot să se și desființeze, de când mă știu, fiecare partid e o pătură sub care s'adună tot felu' de oportuniști. Orice alt fel de vot decât cel pur uninominal, orice prevedere a legii electorale care ne obligă să votăm o listă pe lângă un nume, șterge efectul votului uninominal: permite risipirea răspunderii în tot felu' de mașinații de partid, schimbă scandalurile de până acum cu alte scandaluri.
Băsescu are dreptate când zice că orice altceva decât votul pur uninominal e echivalent cu a permite să ajungă în parlament oameni care nu's votați.
Văd că toți parlamentarii și o grămadă de "analiști" cârâie că nu'i bine cu votu' pur uninominal, că partide, că procente. E bine, era de așteptat că o să'i ardă pe mulți votu' ăsta pur uninominal. Ce treabă au procentele și partidele bre, aici e cetățeanu' și cine'l reprezintă. Odată ce omu' alege pe careva, îl deleagă p'ăla, și numai p'ăla, să'l reprezinte, partidele n'au decăt să ia notă și să se modifice în consecință.
Unele argumente atrag atenția că dacă doi candidați au unu' peste 51% ș'ăllalt 40%, câștigă doar unu', iar celălalt, laolaltă cu cei care l'au ales pe celălalt trebuie să'l accepte. Adică se trunchiază reprezentativitatea. Drept. Însă votatul unei liste nu corectează problema asta. Trunchierea e necesară la fel cum e necesară când vorbim: când zicem "lingură" s'tem obligați să facem o trunchiere, altfel am avea de descris materialu', duritatea, culoarea, dimensiunile etc. La fel și aici, la fel și la alegerile prezidențiale.
Dacă omu' pe care l'am votat mă dezamăgește pe perioada mandatului, gata, afară din parlament la alegerile viitoare, votez pe altu' mai responsabil.
Gata, m'am săturat de gunoaie'n parlament pe bani publici. Așa că eu mă'c și zic da, la referendum.

2007-11-21: Mulțam frumos d-nei Dordea pt. una dintre puținele informații autentice din presa românească: lista cu candidații la alegerile europarlamentare de pe 25 Noiembrie (Duminică).
Am citit cu-minte lista și am selectat pe cei pe care'i prefer (în ordinea listei) după criteriile de mai jos: - lipsa declarației de avere elimină candidatu' dacă istoria lui profesională n'o face cumva irelevantă; - o avere cu mult mai mare (gen 4 case, vilă de vacanță, terenuri și zeci de mii de alea prin alte conturi) decât are nevoie un om rezonabil scoate pe respectivul candidat din concurs; - cei care n'au absolvit o facultate tehnică sau n'au studii care să implice logica și verificarea/validarea pierd tare din viteză; - cei care au "avansat" prea repede pierd tare din viteză; - cei de pe lista neagră a Coaliției pt. un parlament curat pierd tare din viteză; - cei care au pus pe picioare afaceri curate și prospere, bravo lor, da' nu'i califică necesar pt. europarlamentare.
Nu mă interesează din ce partid fac parte.
Cine mi'a mai rămas după filtru (am pus și linkuri spre istoriile lor):

2007-11-06: Discuțiile astea , despre copyright mă seacă, îs prea circulare, nesfârșite da' tot pe loc:
Un țăran culege 1kg de cartofi, e plătit cât face kilogramu' și dup'aia pa, gata, trebe sa mai scoată un kg de undeva altfel nu'i plătește nimeni un sfanț.
Câțiva ingineri și muncitori fac un pod, primesc un salariu pe contract, și, după ce se termină podu', gata, pa, mai vreți bani, faceți alt pod.
Ce'ar fi să se instituie un copyright pe cartofi și pe pod: odată ce'ai mâncat cartofu' plătești țăranului sau inginerului până crăpi, c'altfel ai fi crăpat oricum. Nu sună de pe lumea asta, eh?
Acuma, în economia modernă, e chestia asta cu intangibilele. Mișto de lucrat cu intangibilele, mânci câteva kg de cartofi pe care, drept, le plătești, treci de câteva ori pe pod, pe care nu'l plătești că se descurcă el ingineru', că'i băiat deștept, mai pierzi vremea unuia sau altuia până'ți aduni inspirația, și bang, copyright. Care pune mâna, să platească, cine se uită, să plătească, cine vorbește despre, să plătească, mă rog, iaca ce scrie la lege, în esență că ai obligații față de autor pe toată viața, plus 70 ani față de moștenitori!
Nu frate, nu'i drept. De plătit e de plătit suportu' fizic al scriiturii, editurii, pt. fiecare exemplar. Mai rămâne de plătit autorului intangibilului să'și mai poată cumpăra cartofi și când nu e inspirat, ok, asta ar însemna, să zicem, f'o 10-15 ani. De ce 10-15, păi să zicem c'ai nevoie d'un an doi să'i dai o formă intangibilului, mai ai un an doi răgaz să vezi de'ți mai vine ceva pe țeavă, și de nu, cu restu' de 6-11 ani te respecializezi.
Cam atât, după max 15 ani, orice intangibil ar trebui să devină proprietate publică, adică șade în bibliotecă sau pe web și e distribuit electronic către toată lumea, statu' trebuie obligat să facă asta, altfel începe să coste cât nu face: nu mai poate crea unu' sau altu' că cellalt a pronunțat ceva similar deja, avocați, legi, pârnăi, criminali, înjurături, băi, mă lași?
Recapitulez: - editura vinde un produs fizic, cartea, care costă precum cartofu', la bucată, trebe plătit ca atare, la bucată; - editoru'și vinde munca de inginerie a textului, layout, alea; asta se plătește odată pe publicare/instanțiere, precum podu'; - autoru'și vinde munca pe copyright limitat la 15 ani, adică



Oricum, după 15 ani de la publicarea primei instanțe, orice obligație față de oricine ar trebui să dispară; în afară de bibliotecile care trebuie să păstreze o copie a primei instanțieri.
În fine, mi'e clar că autorii care (se fac că) nu înțeleg distribuirea copiilor operelor lor (după expirarea rezonabilă, de 10-15 ani, a copyrightului ) pe net ca pe o binefacere (lor și societății), au produs doar ca să mănânce, nu ca s'adauge la spiritu' lumii, adică nu comit un act de cultură ci unul ordinar, ca scobitu'n nas, sau încheiatu' la șireturi, mă rog, sau crescutu' de cartofi (da' cu mâinile mai curate, mă'nțelegi), pe scurt, o slujbă mai albă la guler. Nimic rău în asta, da' atunci genu' ăsta de autori n'are nici o poziție specială în cultură față de ingineru' sau agricultoru' de mai sus, ei rămân doar industriași/comercianți ordinari ai literei/simbolului/interpretării, circarii zilei, o instituție a distracției.
Și uite'așa, legea copyrightului, la noi, ca oriunde în capitalism, înfige autorului propriul deșt în nas și complică lucrurile prin faptu' că toți cei implicați îs liberi să pretindă și ei o bucățică: cine le'a plătit ziua la toți vorbitorii în cauză? cititorii, în cele din urmă, așa'i? Între timp orice creație e obscurată de discuțiile despre copyright, și e cu mult mai puțin accesibilă decât merită și poate, azi.
Când autorii vor să'și extindă copyrightu', nu fac altceva decât să ajute editurile să'și controleze piața: în era Internetului, producerea de intangibile e o tentație mare, oricine are să se simtă dator să'ncerce, ș'atunci, toți producătorii de intangibile vor fi în competiție pe platforma editurilor, iar editurile pot să'și impună proporția de profit în defavoarea autorilor. Dacă copyrightu' ar expira în 15 ani, editurile ar intra atunci în competiție cu copiile gratis: publicarea după aia are să fie extrem de selectivă, societatea beneficiază prin faptu' că'i mai puțin zgomot pe hârtie. Mai bună d'atât, pt. autori și receptori, nu e decât varianta în care editurile ar fi exclusiv publice (de Stat), și se obligă să plătească autorii cât trăiesc; da' varianta asta are alte trei probleme practice majore:
  1. cum să poți justifica de ce un anume tip de activitate (publicarea de cărți) n'are voie să fie practicat liber de oricine;
  2. e mult de lucru pe tema calității și tehnicii de publicare aferente, și
  3. nu'i clar cum poți s'asiguri o selecție de calitate, de fapt e aproape imposibil: orice instituționalizare a selecției naște o cultură pitică și conformistă.



În fine, discuțiile astea despre copyright o să moară natural în curând, loalaltă cu slujbele aferente: comunicarea pe net (cum e blogu' azi) impune o economie a vorbei ajustată pe autor: pe net scrii când te doare sau te bucuri, când ieși din cenușiu, din timpu' mecanic; de asta, comunicarea pe net tinde spre autentic, orice încercare de instituționalizare (sau simulare) a comunicării pe net are un destin nul, și cine o să mai piardă timpu' cu arta de fiță dacă nu mai aduce nici o sarma pe masă? o să rămână doar arta universală, sau, măcar, autentică; restu' o să rămână marginal culturii dacă nu ignorat, adică pierdut.
Până atunci, nici un "specialist în intangibile" care vrea copyright mai lung de 15 ani n'o să mă convingă că are vreo legătură mai strânsă cu cultura/spiritu' decât oricare alt cetățean, în schimb, mă convinge că'l chinuie același lucru ca pe omu'-tramvai, anume că meseria'i nu se dovedește azi a fi bănoasă, și face tot ca omu-tramvai: continuă a trage, a pagubă, la loterie, poate s'o scoate.

2007-11-01: m, de acord, bine calibrat pe subiect, da' cu o rezervă: fetișizarea talentului.
io's convins că'i o sincronie între talent și (o anume, în raport cu omu' ce'o are) revelație:

  1. pt. că n'are cum fi altfel: n'ai nici un talent la vârsta d'o lună orice ai zice; pe parcurs însă, și de obicei mai devreme din cauza receptivității tinereții extreme, se face că'l ai, adică niște suflete suficient de'mbătrânite'n obiceiurile împrejurului decid că se cheamă talent: ceva ce are o coerență inteligibilă da'i din alt împrejur, nevizitat încă de cei ai locului. adică e un moment definit de la care "talent(u' cuiva)" poate începe s'aibă sens.

  2. cum revelația i'o vizită'ntr'un ce neexprimat/neauzit până atunci, te copleșește, atunci, o bogăție proprie de sensuri; aștepți, întrebi, poate'o văzut careva cestia aia, poate'o lăsat în semne careva; în fine, când ai obosit cătând onest și vezi că nica nu (i) se potrivește, tot ce ai de făcut e: lași să se spună, cu tastatura, cu pensula, cu clapa (care dintre ele ți se pare mai puțin falsificant), împrejurului.
    de unde și împrejuru', care se (re)definește. totu' pare fără efort, lumile la lucru nu se văd: talent, frate.
    chiar de nu te'mpresionezi prea tare de revelația asta, și nu cați să verifici de'i unică, sau sub copyright (și bine ai face), gesturile, timpu' propriu, simbolurile folosite, ți se schimbă ireversibil. Pân'la urmă, împrejuru', saturat d'atâta tensiune obsesivă, aparent autonomă, îi zice talent.

Da'i clar d'aci că talentu' nu'i o cestie da/nu, definitivă: depandă de cât îți pasă'n continuare (după revelație), să zici; de cât îți pasă (înainte de), să cați a înțelege.
Tot clar îi că: da, talentu' nu se'nvață voluntar, controlat, da' te poate turti, și, după aia, crește, sau poa' să dispară'n hărțuială, oricând, imprevizibil, are natura catastrofei. Nu'l poți construi, da'i poți face loc.
Mai e clar, sper, că talentu' are totu'n comun cu sensibilitatea, atenția, onestitatea, suferința, revolta, toate deodată, altfel, de unde un împrejur alternativ? Și Adi nu stă rău cu atenția, cum notași deja, adică are și el șansa lui la "talent", chiar dacă, oricând, mai încolo.
Și, bre Adi, noi parcă ne'am mai afurisit odată pe tema asta: nu se face (nu conteză ce vrei, de unde vii, unde te duci să mori) să reduci un om întâlnit la o decorație minerală de mediu, un cadru pentru auto-fotografie, oricum ai da'o. Așa, sună de parcă te'ai scobi, cu luare'aminte, într'o măsea.

2007-10-23: One guy, Newt Gingrich, said, at an event:

Now there’s a hotel in California under injunction by a California state judge for trying to fire thirteen people with false documents, on the grounds that false documents is not a firing offense in California. One of them is a person who is the 43rd person to have the same social security number. Take the difference in efficiency and effectiveness between your automatic teller machine card, which you trust enough to open up your bank account across international borders, and the fact that the federal government couldn’t figure out not just that number 2, 3, 4 and 5 were – they haven’t figured out that number 43 exists. Which is why I’ve said that when we inevitably go to a worker identity card with biometrics and probably a thumbprint and retinal scan, that it has to be outsourced to Visa, MasterCard or American Express. There is no possibility that the federal bureaucracy could do this.

A long quote, right, but it's worth, because it displays one of the most important fallacies the "market" guys are waving around: government is inefficient therefore put that activity into private hands. How did he figure it out that there is no possibility that the federal bureaucracy could do this? He talks about an example of inefficiency, which means either there's a glitch in the government's recording of social security numbers, or a corrupted govt. official who "maintains" the glitch. Either case, the dry logical consequence is to track the glitch and fix it, but in Gingrich's and other marketeers faulty logic, you have to outsource it to Visa, UPS, etc.
The fundamental issue these guys will never grasp (because most of the time is in their own interest, or they didn't manage to read those few necessary books) is that the govt. officer is responsible to you, as a citizen taxpayer, by definition, while any private company employee is only responsible to his boss; and his boss cares only about his pocket: if it doesn't fit his profit calculations, he can let you die without blinking.
The fact that some governments are inefficient only calls to monitor them better and to check if the government's employees are paid the equivalent of what the market suggests it's the best price. If this second condition is not achieved, your govt. officer will try to do something else to compensate for that: will get corrupt. Moreover, a government's job, by definition, is far more intricate than a private company specializing in a certain activity. In this case, the US govt. has to manage the needs of about 350.000.000 people to the aim of keeping everybody happy. No private company can do that, because no private company will ever take the job of keeping everybody happy: happiness is not profit, you know.
So my conclusion after this reading is: if you feel your government is inefficient, modify it; if you feel it's hard to modify then, actually, it's you who are inefficient in tuning your government to your own (community) needs. Stop suggesting moronic solutions like whining or outsourcing. Stop mixing cattle and fruits: government and private companies.
P.S. A friend of mine is a Gymnasium professor of English, she's paid by the State for a month of teaching exactly what two guys living in the same area take in 3 days for painting the walls of 25msq in an apartment. That's because somebody in Romania thinks like Mr. Gingrich: why not outsource the English teaching to VISA? I invite Mr. Gingrich to dress himself in a VISA suit and come teach in my friend's stead for the same money, hopefully he'll understand finally what he's taking about. And hopefully he'll grasp what a tragedy his kind of "model" was, is and will be for 95% of the population on this globe.

2007-10-15: Ritz, from The Psychomodo (1974), by Cockney Rebel.

dkelvin on 24-03-2007: "Ritz" est un des moments les plus magiques de l'histoire de la musique.

Wish u were there.

2007-10-12: Azi, dl. Popescu scrie în Gândul și zice și la Antena3 că "Oricât de vinovați ar fi Remeș și Mureșan, linșarea lor, fie și mediatică, nu ține loc de Justiție" (nu pun link la situri ce trăiesc din reclame). Și cine'a zis, altfel decât metaforic, că linșarea lor mediatică ține loc de justiție? Și, în fine, care linșare mediatică? Doar TVR n'a inventat nimic, a dat pe știri ce'a primit, cu majusculele legate de instituții sau nume proprii.
TVR e plătită din bani publici, și'a făcut datoria și a informat publicu' despre ce'a primit (detaliile cum că ce'ar fi trebuit să spună înainte de difuzarea lor îs discutabile dar nu's descalificante). Drept c'a început bine și'a terminat prost, pen'că s'au oprit cu difuzarea la prima treime. Da'n ansamblu, e bine și se putea și mai bine: film needitat și complet.
Înapoi la "linșaj". Filmul în chestiune e moralmente descalificant pt. cele două personaje, care sunt personaje publice, care fac parte din guvern, care reprezintă publicu'. Consecința firească e ca ambii să nu mai acceadă la vreo funcție publică. Până sunt judecați în justiție e normal să'și dea demisia, chiar dacă benevol. Adică eu mă aștept să nu'i mai văd pe la Stat, da' încă au voie, legal, să mai încurce lucrurile p'acolo până sunt judecați.
Eu aștept acuma acuzarea, judecata și condamnarea. Demisia n'are nici o treabă, ce, adică primești mită într'o funcție publică și ești curat dacă'ți dai demisia? Nu dragă, începi prin a nu mai vizita instituția publică (de rușine), și aștepți să te ridice potera pt. interviu, conform regulilor justiției, bine'nțeles, cum zice și dl. Popescu.
Până la Lege, mai e Tradiție, și Normă etică. Drept că personajele au respectat tradiția da' nu și norma etică, iar eu, cetățeanu', am dreptu' să explodez când norma etică pe care o respect nu'i respectată de cel ce mă reprezintă.
Până atunci, însă, să fie iertați toți plătitorii de taxe pt. satisfacția de'a vedea că TVR are tendința să'și facă treaba ca instituție publică. Conform cu regulile presei: știrile sunt despre fapte. Interpretarea lor finală și consecințele de suferit aparțin justiției, până atunci am și eu un craniu și instrumente hermeneutice. Nimeni n'are dreptu' să'mi pretindă că's prea prost să'i judec în sinea mea sau la o cafea cu bloggerii, da' ca să'i judec pe planu' ăsta, trebuie să văd filmu'ntâi.
Să mă scutească dl. Popescu cu puritanismu' aici, care'i pericolu' "judecății" la TVR? Că nu mai poate practic un politician să'și continue cariera publică cu tot atâta succes? Cum să nu poată? Dacă justiția decide că'i o făcătură, poate, dacă nu, musai nu. Să nu pretindă dl. Popescu să'mi țin respirația și să mă fac că nu știu nimic despre cei doi până sunt judecați și condamnați. Să nu facă dl. Popescu paralele cu judecata țăranilor staliniști că n'are de ce: nimeni nu așteaptă serios ca TVR să'i bage la bașcă pe cei doi, justiția e așteptată s'o facă. Pân'atunci, vreau, ca orice alt contribuabil, să fiu ținut la curent de instituția pe care o plătesc. Și asta a făcut, după părerea mea, TVR. Bravo, Bravo/3 de fapt, da' Bravo.

2007-10-11: Nu, comunismu' n'a'ngenunchiat un tip de demnitate umană, a arătat, între altele, doar cum arată demnitatea umană în fața intemperiilor: fragilă. Acum e rândul capitalismului să arate, între altele, că'i și mai fragilă decât îmi puteam imagina în comunism: demnitatea nu ne poate rezista, lăsați cu noi înșine, doar ca indivizi. Ș'asta nu'i posibil decât dacă noi s'tem, de fapt, cei care o creăm. Apoi e rându' internetului să ne saniteze de definițiile demnității găsite prin cărțile scrise în picioare, pentru un salariu.
Demnitatea e o trăsătură a omului ne-animal, și apare sau dispare odată cu efortul pe care societatea, omu'nvecinat (mai bine, omu'-împreună-cu), îl face s'o mențină. Luminile se pot stinge oricînd în lipsa unui efort coordonat și continuu: educație, sănătate, cercetare. Lenea individului e benignă, lenea socială e malignă (măcar ca impresie jurnalistică, că altfel, logica sugerează că ne'am ucide și chinui reciproc până la o limită naturală inferioară, numerică, din care ne'am putea recupera măcar din plictiseală).
În fine, diana, să nu dai un cap în gură vecinului ce'și agresează vecinu' nu înseamnă handicap, nici "handicap"; înseamnă să admiți, obosit, că furnicile nu se omoară cu călcâiu', ci cu un praf pe care'l construiești cu rațiunea: din nou, un amestec de educație, sănătate, cercetare. Alternativa e să'i pui o armă încărcată fiecăruia în mână, iar rezultatu' ar fi că toată lumea s'ar îmbrăca uniform, în bej, să nu atragă atenția f'unui scăpat sub limită. Adică, dac'ai fi vrut ca oarecare să reacționeze la scena cu pricina, poți s'o faci tu însăți, și trebuie, d'un exemplu între multe, acuma, aici: tragi de ața la care ajungi și scrii eseu despre aia la care nu încă, sau aia de care ai tras.
Altfel, ce cer copiii care leșină pt. un premiu Pulitzer: tot educație, sănătate, cercetare (nu d'un blid de linte am nevoie, ca să mai facă și mâine, alt reporter, o poză pt. New York Times, să mai hrăneasc'o lună f'o doi jurnaliști, ci d'o limitare, dacă nu eliminare, a traficului de arme și a comerțului cu diamante, sau plăti'ți'mi banana cât face de fapt).

2007-10-10: I was reasoning on the necessity of a common language for EU, earlier on. I dropped too easily Esperanto as a choice, opting for Spanish instead: I feared that a constructed language wouldn't stand a chance near a historical one.
However, due to Amadeo Nuclini, Igor Negravaski, André Calmis and the other commentators on Mr. Orban's forum on the subject of multilingualism in EU, I learned, from Claude Piron, (he has a lifelong experience in handling languages) from a series of 10 episodes 10 minutes each: Les langues: un défi (in French) that Esperanto is the best choice because it is a constructed language as opposed to a historical one.
I'll try to make it here clear why, in a concise form.
His argument, in my understanding, is that the currently used languages preclude intercultural communication because of their naturally different histories. So, at least the following issues appear in an intercultural communication:



Briefly, to master a language, and its accurate translation into a second language, you have to grow somehow with both.
Here comes the advantage of a constructed language: the rules are minimal and provide for consistency, so one can build naturally on it with the result being portable interculturally.
Practically, what should EU do about this state of affairs?

If the EU administration doesn't decide anything in the direction of a common EU language, in, say, a year or so, those interested in this issue (I hope, all the Europeans) should start organizing themselves online for a way to push this on the EU legislative table.

2007-10-02: Guvernul va aloca bani pt. catedrala mântuirii, de minte, a neamului. Monumentul obscurantismului, clădit de guvernul ignoranței și senatorii somnului rațiunii. Cine v'a calificat pe voi să mântuiți pe alții? Afară cu religia din școli: școala'i pt. învățat nu pt. dezvățat. Ce face tagma profesorilor? Se roagă?
Gata, credincioșii declarați trebuie să plătească o proporție din venitu' anual. După ce s'adună banii, n'aveți decât să faceți câte o catedrală la fiecare stație de tramvai, că vă dau aci scris, în maxim 20 ani, bisericile or să fie discotecă, centre de cumpărături, fabrici de bere cu bar, obstacol în calea bicicletelor sau reazem pt. picioru' câinelui grăbit, după mărime.
Ce să mai zic, ești credincios, nu'ți place ce scriu io aici, atunci citește colea, poate te pune pe gându' care'ți lipsește.
Altfel, dragi credincioși, vă urez ca domnu' să vă dea pensie și mâncare, domnu' să vă plimbe apa prin robinete, domnu' să vă lumineze becurile, domnu' să vă încălzească iarna. Lua'v'ar domnu' la el degrabă, pe cheltuiala lui.
Cei care nu sunt de acord cu construirea catedralei din fonduri publice (adică din taxele plătite statului), pot să semneze o petiție aici.
Dup'aia vă invit să vizitați și situl asociației Solidaritatea pentru libertatea de conștiință (aici e comunicatul lor de presă despre finanțarea din fonduri publice a catedralei) . Mai află omu' una-alta despre aspectu' secular al umanismului.

2007-09-27: First of all, kudos to Mr. Orban for the way in which he gets busy with the multilingualism: you can add your comment and you can also give a more detailed answer on this E.C. survey.
Briefly, what I want to say here is that it would be ideal for any European to know at least spanish and mathematics, and at least an external language (english, chinese), beyond the native language.
I'm saying that the multilingualism in EU is a problem rather than a feature worth supporting, as long as we talk about more than 20 languages. I hope it's obvious for any European that one cannot handle so many languages in a human lifetime.
I think that no more than two common languages are necessary for optimal communication inside EU: mathematics and a common natural language. With the mother tongue, the 3-rd, you grow naturally, so it isn't EU's concern, it's a local issue. So we count 3 languages by now. Obviously you should have the freedom to learn as many languages you like, but that's not EU's issue.
The mathematics and the common language of choice are needed for formal and informal communication, they provide the opening to universality. Quoting Van Cauwelaert in Un aller simple:

Alors le bonheur, c’est quand je suis allé à l’école. Le bonheur, c’était d’apprendre. Je m’inventais une autre famille, rien qu’à moi, avec les mots et les chiffres que je pouvais changer d’ordre comme je voulais, additionner, conjuguer, soustraire, et tout le monde me comprenait.

The mobility of labor inside EU doesn't need more than these 3 languages: the mathematics, the common language and the native language.
There is also the economic language: the money, but there's no reason of concern here, it's the Euro and it's not a multilingualism issue.
The later we recognize the necessity of a common EU language, the later we'll understand us through EU (each bigger country will continue to hope that its own native language will predominate, each immigrant moved to, say, Spain, will forget his native language for practical reasons and still won't grasp what his german neighbor is saying, the cultural communication between the EU citizens from different countries will be almost null, as it is today, and this will keep us prey to nationalisms or blanket globalization).
Check the blogs' logs and see if some EU country's blogs are visited by EU neighbor netizens with a comparable frequency with that of the local netizens. Seriously, this says a lot, beyond the natural wish of the translators and publishers to secure a job.
What I understand by mathematics as a common language: that each EU citizen must receive a minimal education allowing him/her to formulate, model and solve problems. The ones with higher studies should graduate, above the high-school level, 1 year of mathematics equivalent with what is taught in technical universities today. My experience makes me suspect that a lot of the graduates of non-technical higher-level schools lack basic discernment, and the basic tools to build it. There is an inflation, which I feel clearly here in Europe, with graduates of "information and communication" "science" who can only mess-up communication and generate noise baptizing it information.
I already wrote my thoughts related to the common natural language (informal) elsewhere on this blog: ideally we should choose Spanish. Briefly, that would allow us to have also numerous external partners in communication (the south-americans) belonging to a "warmer" culture than the current anglo-saxon one.

2007-09-27: Mai întâi, lăudabilă forma în care dl. Orban se ocupă de multilingualism: poți s'adaugi și comentariu' tău, ba poți să dai și un răspuns mai detaliat pe situl E.C..
Deși am răspuns în ambele locuri, vreau să scriu și aici despre asta, pt. că subiectul mi se pare important pt. toți europenii. Pe scurt, ar fi ideal ca orice european să știe măcar spaniolă și matematică, și măcar o limbă externă (engleză, chineză), dincolo de limba d'acasă.
Zic că multilingualismu'i mai degrabă o problemă decât o trăsătură europeană care să merite încurajare, atâta vreme cât ne referim la mai mult de 20 limbi. Sper că'i e evident oricui că e imposibil unui european să le'nvețe pe toate. Nu văd nici un argument pt. a susține învățarea a mai mult de 4 limbi în total.
Nu sunt necesare mai mult de 2 limbi pt. comunicare optimală în interiorul E.U.: matematica și limba comună. Cu limba maternă, cea de'a treia, crești natural acasă, deci nu'i problema E.U., e o problemă locală. Avem trei limbi pân'acum. Evident că ești liber să'nveți câte vrei, da' aia nu'i problema E.U.
Matematica și limba comună sunt necesare pt. comunicare formală și informală dar deschisă spre universal. Cum zice și Van Cauwelaert, în Un aller simple:

Alors le bonheur, c’est quand je suis allé à l’école. Le bonheur, c’était d’apprendre. Je m’inventais une autre famille, rien qu’à moi, avec les mots et les chiffres que je pouvais changer d’ordre comme je voulais, additionner, conjuguer, soustraire, et tout le monde me comprenait.


Mobilitatea în câmpul muncii în interiorul E.U. nu cere mai multe limbi decât cele 3 enumerate: matematica, limba comună și limba țării în care crești.
Drept că mai e și limba economică: banul, da' aici n'avem rezon de dubii, este Euro, și n'o consider o problemă a multilingvismului.
Mai mult, cu cât recunoaștem mai târziu ca EU are nevoie de o limbă comună, cu atât mai târziu vom înțelege prin EU "noi" (fiecare țară mai mare speră că limba ei va predomina, fiecare român plecat în Spania va uita limba română și tot nu va înțelege ce spune un german, comunicarea interculturală între cetățenii EU din diferite țări va fi aproape nulă, ca azi, și asta ne menține pradă ușoară manipulării naționaliste sau globaliste).
Cercetați logurile blogurilor, și verificați dacă blogurile unei țări din EU (oricare) sunt vizitate de netizeni din altă țară EU cu o frecvență comparabilă cu a celor locali. Serios, asta spune multe, dincolo de dorințele traducătorilor de a avea o slujbă.
Ce înțeleg prin matematică, în calitate de limbă formală comună: că fiecare cetățean EU trebuie să primească o educație minimală care să'l ajute să formuleze, să modeleze și să rezolve probleme. Cei cu studii superioare trebuie să absolve, în plus față de liceu, 1 an de matematică echivalentă cu cea care se predă în primul an la facultățile tehnice. Experiența mă face să suspectez absolvenții de facultăți ne-tehnice de lipsă de discernământ (sigur, majoritatea, nu excepțiile) . E o inflație, se simte în special în Europa, de absolvenți de "informații și comunicare" care nu fac decât să'ncurce comunicarea și să genereze zgomot botezându'l informație.
Mi'am exprimat deja opinia în legătură cu limba naturală (informală) comună altundeva pe blogu' ăsta: ideal ar fi s'alegem spaniola. Pe scurt, asta ne'ar permite s'avem și numeroși parteneri externi EU în comunicare (sud-americanii) dintr'o cultură mai "caldă" decât cea anglo-saxonă.

2007-09-22: Asta poezie, bre. Saru'mâna lu' boer Florin Piersic, care ne'o citit'o beton azi, la România Actualități. De mirare că'i încă sănătos după câtă reclamă o făcut la berea aia. Și săru'mâna, poetului, Spiridon Popescu, c'o stat să'i treacă p'in minte. Fain, no.

2007-09-17: Iaca aflai de la un amic că de azi a început o acțiune polițienească E.U. curativă pentru serviciile de sănătate din România și Bulgaria: anume că, fiind cunoscute obiceiurile unor doctori de a primi bacșiș pentru intervenții chirurgicale (am înțeles că unii iau 1000 euro pe operație), niște bancnote Euro marcate vor fi puse în circulație. Doctorii la care ajung banii ăștia or să aibe de pătimit: pușcărie și ridicarea dreptului de a profesa. Mi se pare natural. Mai multe nu pot să spun să nu deochi minunea. Brava, în sfârșit se mișcă lucrurile și pe la noi.

2007-09-14: And you and I by Yes, from Close to the edge. Wish you were there.

2007-09-13: Iară comite dl. Pleșu una, de fiță, "Pesimism". Zice c'or fi imperfecte cele cestii prin străinătățuri, da' la' noi e stare de regulă. Se face că descoperă, pudic, că s'tem bădărani și needucați printre altele. Nu c'ar fi avut el f'un amestec, nici așa, nici altminteri. Românu'i, după el, ca după alții la fel de irelevanți culturii, "fălos", "chefliu" etc. și se complace, românu', și'n alte piguliri aiurea de prin vocabular: "borș dulce", "enervare tandră". Poate prinde la ziaru' d'alături, să nu'l uite lumea.
Pân'aci, text tipic dă București: zici "bătaie dă jioc", faci o față scârbită, dai din umeri, și mergi pe jos, nu te mai urci în tramvai, și nici că'ți trece prin cap vreodată să pui numele stației: "Piața Victoriei", pe perete acolo unde chiar oprește metrou', de când e metrou' dă Bucarești metrou. Ce, a fo' asta f'odată treaba lui? Noo, el modest acolo, administrează îngerii, pe o bursulică ici, una colo; d'ăia cin' s'aibă grije, nespălații dă români? Fuji d'aci.
După ce le'a înțeles pe toate, și a dat fir'miturile la o parte, trece la anticipație: "Vom fi sufocați de proastă creștere, de incultură, de muzică proastă și de fast-food. " (estimare rezonabilă, drept, încă de când s'a destrămat Led Zeppelin) după care "Comunismul va reînvia, roz și cochet, cu sprijinul unor băieței de bani (și idei) gata, semidocți și trendy, netrăiți, iresponsabili, grăbiți să găsească înainte de a căuta.". Unde iară văz text dă București, un pentru-contra. Că doar nu comunismu' a adus incultura și fast-foodu', da' cuvântu' capitalist lipsește dăn vocabularu' lui, cam altminteri de data asta. Da' măcar știe că'i roz, comunismu' ăsta, și trendy, din trăit propriu :). Altfel, mitocănia de'a scrie între două aduri și invitația "Adaugă anunț publicitar" nu se pune cu fast-foodu', nici cu lipsa de educație, nici altminteri.
Cică cei roz îs musai "băieței semidocți" (adică nu fierb gheață cum fac cei sublimi până la imensitate) și iresponsabili (la care 'mnealui dă peste curea de responsabil ce e, drept că exclusiv cu domeniu' îngeresc). Și cum, trăit degeaba, crescut și educat de comuniști să te dai cu moft pă la capitaliști? Decât așa, mai bine netrăit.
Cât despre găsit, nu mai bine te faci că ca'ți (pe bursele fraierilor, firește) da' să nu găsești nici așa nici altminteri, nici ieri, nici azi, nici mâine?
Dup'aia, "În schimb, icoanele vor fi evacuate din viața publică, în numele unei libertăți de conștiință care nu știe încă nici ce e libertatea, nici ce e conștiința." Fie'ți gura aurită, că băile romane au fost complet uitate cam pe la vremea când îngerii erau instituții prin Europa. Abia după ce'au mai ars niște eretici pe cestii cu pământ rotund am redescoperit hârtia igienică. Ș'acu' vrei s'o uităm din nou, nenică?
"Libertății de conștiință care nu știe nici libertate nici conștiință." Cine dom'ne, libertatea sau conștiința nu știe, sau nici așa nici altminteri? Să afle, frate, și semidocții.
Compară șirul ăsta obosit de litere (Pesimism, de Andrei Pleșu), cu punctul ăsta pe i (Eu sunt istoria comunității mele, de Adrian Ciubotaru). Unu'i deja trăit, cel'lalt trăiește, se vede diferența?

2007-09-08: Într'un comentariu de'a dreptu' stupidizant, Vercingetorix zice că bunu' public i'o monstruozitate morală și economică. Care e al nimănui și-al tuturor, chipurile. Pai cine'a zis că'i al nimănui, reptilă? Publicul și nimeni îs cel puțin două cuvinte diferite. Și ce cuc e ăsta cu norma normelor care'i proprietatea? Proprietate în cultură? Cultura transcende individul, al'fel nu'i cultură. Capră bej și Dan Voiculescu, pe bune.
Și de unde dracu' vine asta cu capitalismu' ca ordine firească a lucrurilor? Cu bunăvoință, capitalismu' are ceva în comun cu firescu' doar până la o limită maximă a proprietății individuale; dincolo de asta, e iad.
În fine, cooperativa televizivă propusă de Vercingetorix există deja, și se cheamă televiziune publică. Și, ca atare, publicu' are drept de control și monitorizare. Nu doar drept, ci și obligație. O cooperativă privată se'nfiripă doar dacă i'un profit de obținut de undeva; pune profitu' cu cultura alături ș'o să vorbim numa' de Harry Potter.
Numai într'o lume de idioți o emisiune despre cărți trebe să fie eficientă economic.
Uite, Vercingetorix, proprietatea și economia îs noțiuni inventate pt. administrarea eficientă a resurselor limitate. Aplică'le zelos altundeva și dai cu oiștea'n gard cât ai zice "așa-zis publice". Ce'ar fi să te uiți și tu la emisiunea asta d'acuma'ncolo, eh? Poate'ajungi să mai citești și tu niște cărți acolo, că mesaju'ți chiar mă'ce cu gându' la faliment ;). Chiar așa, ce'ar fi dacă publicu' s'ar îngriji să nu transpire nici un ban (public) la Institutu' Von Mises?

2007-08-16: Barclay James Harvest, Mother Dear, album Barclay James Harvest, 1970. Wish you feel like we do.

2007-08-06: Herodotus was writing, in the Book I of his Histories, about the Persians:

There are many reasons for their horror of debt, but the chief is their conviction that a man who owes money is bound also to tell lies.
(translation by Aubrey de Sélincourt).
They were right: conditioning the individuals through debt is much more efficient than conditioning them through explicit imposition of rules by the state. So, the Persians' insight is that any debt-based system will still appear flashy even the next day after its ruin; briefly, that the capitalism is built on bubbles and insidious slavery.
Histories can be read on the Internet Classics Archive at MIT (currently buggy: the Book I is truncated) or on eBooks@Adelaide.

2007-08-05: Imagine a network of concepts, each concept naming a combination of words (symbols). Imagine searching for words belonging to that concept through a collection of digital documents containing text.
Then each query corresponds to a path through that network, path which reaches a collection of documents. Then each document found can, essentially, be represented (as an alternative to its current representation as a series of words) as a collection of paths through that network.
This means that, given a refined enough ontology, an arbitrary digital document is formally rewritten according to that ontology through the search process (by collecting and inverting the hits).
This ultimately means that searching means rewriting too.
A consequence of this is that we have, in principle, an alternative solution to semantic authoring (authors using semantic mark-up to write new documents). Another consequence of this is that old, semantically flat, documents can recover semantic depth over time while the public gets involved in this playfully.

2007-08-04: Some principles should be positioned at the start of any nation's constitution:
1. Limit of individual power: no individual can, at any time, own more resources than the amount necessary for a human to live a full-length life in dignity (say, a lifetime of average wages).
2. Limit of state power: all the state transactions and decisions are public records accessible for any of its citizens at any time.
In fact these are the two facets of a single principle: keep ourselves reasonably distanced from the two extremes where our (lack of) intelligence may lead, and, this way, from the harm, even without being aware of it, we can do to others.
3. Qualified voting: each of the state-wide decisions have to be taken by counting votes from authenticated qualified voters directly (not through representatives). Qualified voters are citizens who pass a minimal test of familiarity with the matter they're voting about. Qualified voting should happen as often as necessary. The Internet is an appropriate medium for this process.
Yep, brick and mortar parliaments are obsolete. Welcome virtual parliaments.
What, none of these is written yet in your country's constitution? Hold them as objectives to be reached in your lifetime and, at least, boredom will avoid you.
This would be a good starting point for a humanist society, don't you think?

2007-06-06: So, if the free, unregulated, market lets the prices balance, then why the fundamental need for marketing? If the market is free, why do you have to market it further?
This is not a paradox at all, market and marketing are wrapper names for monopoly and planning. The out-of-fashion socialist state planning, based on society statistics, is replaced with the pro-active planning by the biggest carnivores in it.
It sounds now reasonable to me that the administrative failure of classical (state planned) socialism was due to the lack of the appropriate computing power at the time.

2007-05-25: Perhaps you've met people quoting some friend of a friend who read a book (who else?) that said if you were not a leftist when young, then your heart failed you, but if you're not a rightist when you're of age, then your brain failed you.
Now, I'd dare a new saying (in fact surely it's old, but I just feel I grasped it fully now): if you think you were a young leftist once and now you are a rightist fellow, then you just faked or mimicked being a leftist. You simply never groked or even glimpsed the left.
Mind you, it's old hat to insist on political left and right in this dark transition era, as the classical terms they were. In my understanding of these terms, political left implies/assumes that the human is always immersed in a society, society is part of its definition, there is no pure individual; while political right assumes that the human is a hunting (and hunted) carnivore, that is, its society is its own skin. The Left sounds rational to me: a human is born and grows in the society, take him out of it and he becomes a hurried red-eyed wild beast salivating and biting in any direction, and, overwhelmed by the meaninglessness of the place it happens to be in, starts wearing a suit and a tie, hoping nobody will distinguish it, when sleeping, from rodents.
In my book, political Left is a choice: to be human(e), political Right is simply the stale ignorance of the human realm, the point zero of society.
Anyway, I am now completely convinced that the society will evolve politically into something like this: a citizen will be able to vote (rate) daily, from anywhere, on the current issues/initiatives/solutions his society's administrators are proposing, albeit he has to pass a basic knowledge test before voting, to make sure he knows what the subject of his voting is. There will be no parties and no parliament. The society's administrators (the civil servants) are a virtual and dynamic community of problem solvers skilled in various areas, payed by the task, otherwise citizens like the rest.
I can't say how or when we'll get there, but I think it's already in the air now and we'll reach that state in about two Internet generations.
In other words, political Center is not a middle, but a mark on, or hesitation in, our becoming humans: Left and Right are, and were, in fact, Ahead and Aback.

2007-05-25: Dweller At The Threshold - After logic fail from Ouroborus (2001). Wish you were there.

2007-05-13: Why essays? Why libraries? I was looking for "fait que ton rêve soit plus long que la nuit", a Vangelis artwork (104 hits on Google), and guess what, I found it on Walmart's website. Yes, Walmart can preserve history too. Yes, drones, this is customer driven history. A search for site:.fr "fait que ton rêve soit plus long que la nuit" gives no hits. Merçci, Bibliothèque nationale de France. And no, the correct spelling, site:.fr "fais que ton rêve soit plus long que la nuit" is not to be found in BNF either (out of a total of 3 hits on Google).

2007-05-05: There's an article, written yesterday in Financial Times, pondering over Ségolène Royal, Nicolas Sarkozy and France's fears of international competition and globalisation. It is part of a long series of irritating articles writing on nothing but giving an impression of general knowledge on world issues.
Let's take for example, globalisation. The newspaper says about both candidates:

But neither really questioned the dominance of the state not merely as an engine of spending but also as the prime source of regulation and security in the life of French citizens.
as if questioning that is implicitly a must for anybody who wants to run a country.
Who is going to be the prime source of regulation and security if not the state? Some private company? The bloggers? The newspapers? Your own gun? Anybody is working for its own profit one way or another except the state servants (that is, the state). The state is the pragmatic glue of the society, it is the intersection of all the citizens' paths.
It's childish to expect that the market will regulate the society as it is childish to expect that the state, without being actively in check by the citizens, would serve them well.
Left unregulated, the market evolves into a small number of dictatorial-state-like monopolies. Left unchecked, the state evolves in a dictatorship of the stupidest over the rest of the society. There has to be a theorem somewhere in mathematics which states this.
Globalisation means this: your saved money migrate in places where they can get more profit to those who manage them. The picture is like this: you get your 2% interest on your savings, while the managers of your money get a lot more if allowed to "globalise" them (that is, to exploit some other economy's relative disfunctionalities). Globalisation is using the mobility of resources to serve the richest, as usual. But no matter how rich you are, you are still part of a society, and that society needs a state to protect the citizens from guys like you.
Having a powerful state at the core of your society, and keeping it in check continuously, is the ultimate protection against the unlimited capitalism I can think of. The state is the citizen's servant and has to stay so.
What's unlimited capitalism? It's the nightmare where education is a for-profit business, health is a for-profit business, research is a for-profit business and your security is handled by private, for-profit, companies. For-profit means for-somebody's-profit : always try to locate who is that specific somebody, and then re-read the phrase containing "for-profit" in it. Unlimited capitalism is the worst pest I have encountered in my life, and I think that the only fix to it is limiting each and every person's total wealth to the one needed to live a (statistically) normal life, fix which can only be applied by the state (that collection of servants which must implement the working conventions of your society).
Competition. I will never agree I was born to be part of a competition. History is full of competitions and says every participant wasted his own and his neighbours time with it. The result is more or less the same: a mess. Competition only has a meaning when resources are not enough to reasonable satisfy everybody. But the humanist approach would be to focus on creating resources, or on consuming them more efficiently or on diminishing the number of the consumers of those resources. So don't be in a hurry to have children, they will be forced competitors from birth.
And again, competition is competition-against-somebody and competition-for-something. Whenever you read "competition" try to locate the "somebody" and the "something" part. Usually those who propose/sustain the competition are those who estimate they have some advantage over the competitors. Financial Times is an unwitting exception.

2007-03-11: The world has now 946 billionaires, congratulations, these are the guys you were living for during the last decade. Not just you, your government too, most probably.
Some of these guys earned last year 100000 (a hundred thousands) times more than you. That is only possible if somebody from your public administration helped, intentionally or not, but democratically nevertheless, certainly in a non-violent way. Which means your administration is not public enough. Which means you're not paying attention enough: that's partly why education, health and research is underfunded in your neighborhood.
When was the last time you checked if your state administration (parliament representative etc.) uses commercial software when there is a workable free software replacement available?
Next time when your education/health/research minister says there are no funds, you should ask him what operating system is his public office using.

2007-02-18: Wanna meet Locke and Demosthenes? Visit cinema Locria.
The cinema is a long and narrow mine, dug deep into an old mountain, a mine so narrow (listen carefully) that watchers fit in only if arranged one after the other, and they have to wiggle a bit to push themselves further. You can't miss the entrance, it's written Transmutations on the arcade above it. Fortunately, you don't have to wait in line, it's moving continuously. And don't worry about returning, there's a permanent exit at the other end of that mine, that's where people get to see the Aurora consurgens. And there are intermittent exits on the sides too, marked Disparition, you may use them as well.

2007-02-15:

Where people really so silly? Mary Sarojini asked, as the audience laughed. Really and truly, Will assured her.
- Island, Aldous Huxley.
What makes it impossible for us to access Pala?
We are in numbers well beyond the necessary to produce the resources we need to live. This forces the new generations to invent necessities, laws and institutions, generally anything that might get them a job or a social meaning (as a means to acquire the resources rather than produce them). This makes it increasingly difficult for the rest to live as nature suggests them to.
We still don't have a maximum limit for everyone's personal wealth. Naturally, only a few cash in while the rest is kept continuously in competition for survival: competition is possible only if there are more people than natural resources available to let them live relaxed, that pushes their life's worth low enough to be bought by those who decided earlier to grab more.
Education can help one out of this slavery, but it can be decisive only if combined with attention.

2007-01-30: Executat pe dracu': doi epigoni, unu bătrân, cu credit doar la epigoni, și unu' tânăr, lacom de brand, da' epigon din născare.
Unu' fericit că s'a'nvârtit de'o viață publică făr'să facă/scrie nimic demn de public, ăllalt nu știe în care tingire să bată mai întâi să s'audă mai departe.
Unu' care n'are cum pătrunde zisa lu' Sartre (care trăia printre capitaliști) și ăllalt care se face că le zice în numele unei generații, doar doar o moșteni vreo numire de la stat. Altfel (clasicism de fiță, românesc) ambii se simpatizează reciproc, da' nu atât de mult pe cât se hrănesc, respectiv iubesc, pe ei înșiși.
O nouă și rece sarma pe masa consumatorului, de fiță, românesc, de evenimente de fiță, românești.

2007-01-27: You may sign the Petition for guaranteed public access to publicly-funded research results. It is addressed to the European Commission (you have a choice to sign as an individual or on behalf of your organization). Tell your friends about it: this (the access to the research you financed) is one of the services you paid for already.

2007-01-22: Tangerine Dream - Tangram set 1, album Tangram (1980). Wish you were there.

2007-01-06: Waverly Consort: El paso del Mar Rojo (Anon. Judeo-Spanish), album 1492 - Music from the Age of Discovery. Happy new year.

2006-11-28: This version managed to convert a couple of hundreds of sample articles from the arxiv-math.
Because those sources vary widely in terms of metadata quality (author, date...etc. records), some of the converted articles look a bit messy. That's the next Hermes version's job: to get a bit wiser in terms of recovering the metadata, and in terms of robustly recovering the internal document references/citations.
Many of the original articles are missing from the converted lot: a few of them were using drawing packages, and Hermes doesn't support drawing yet, a few of them weren't converted because of an unexperienced script which filters the original lot and doesn't do an intelligent renaming of files, and about 5 of them weren't converted because Hermes needs some (small) fixes.
The total number of articles tried is 1005 (751 articles of the month 2005/3, and 254 of 2005/4); the success ratio today is 0.438.
The good news is that this version tries to push/pop parentheses at the table cell border, or around the align marker in (ams)math structures, so that the presentation-MathML result is well-formed with less need of human intervention.
The source distribution is here, and the samples site is here, as usual.

Enjoy ;)

2006-10-07: Taufiq, Keshav Badge & Lejhim, with Jiji Rhy, album Rhydhun - an odyssey of rhythm (2001). True, inspired, fusion. Wish you feel like we do.

2006-09-08: This version managed to convert 160 out of the first 254 from a month of arxiv/math articles, a ratio of 0.63.
The articles drawing diagrams or pictures (e.g. using the xy package or similar) were not convertible by this version of Hermes, and I don't plan on adding support for them anytime soon.
The rest is fixable and I'm working on it. Letting me know the specific issues you may have in using Hermes for converting LaTeX to XML+MathML+Unicode increases the priority of dealing with them.
As soon as the converted articles will be posted online somewhere on the web, I'll announce here the address of the collection.
Sources/binaries are here and examples here.
Enjoy.

2006-09-08: Oxford University Press Releases Open Access Results: "Oxford Open, which launched in July 2005, gives authors the option of paying for their research to be made freely available online immediately upon publication in the participating journals".
First, in my opinion, this is not open-access, I already explained why. Briefly, this model is, in fact, an author-pays model: it moves the charging of money from readers to writers, so it is doomed to stay against open-access, by its own definition; besides, the U.K.'s Royal Society pointed already the potential bad consequences on research quality of using the author-pays model (an author with results to publish but no money to pay for publishing them is to get lost).
The results of practicing the author-pays model as an option over the last year suggest to O.U.P. that: 'open access is likely to be "only one of a range of models" that will support research communities'.
Secondly, because the author-pays model is not an open-access model, the results of O.U.P.'s publishing experiment have no relevance to open-access.
Paying to be made freely available :). This nonsense (pity for those who are financing it) is due to marketing people in publishing trying to wrap all their reactive moves in phrases containing "open-access".
The research paid partially or totally from public funds has to be made available to the public at no significant supplementary costs: that, in essence, is open-access, and that, in essence, is what the public paid for already.
I will keep repeating this whenever I will get news about various publisher-marketing moves disguised as "open-access" experiments.

2006-09-06: Citesc, în lift, lista obișnuită de reguli pe care'o găsește românu' de la bloc: 1. este interzis să... 2. este interzis să... 3. este interzis să...
A rămas un iz feudal în atitudinea asta, fiecare nene cu slujbă are drept de popă peste neaveniți (plătitori):"este interzis să...". Într'un oraș pe bune, ai găsi o altfel de atitudine: "nu băga șurubelnița unde nu'i cazu' pen'că costă y lei". De la comunism la capitalismu' conștient de comunism e o distanță falsă, ca de la biserică la inginerie socială, în atitudinea față de cetățeanu'-tramvai. Ambele îs autorități măsluite, simulacre, doar că ultima pare să plătească tribut cauzalității (are un ce explicativ) așa că'i mai eficace pe termen scurt (cam cât durează viața activă a unui bun platnic).
Pare că românu' prezent încă simuleză bine că'i pregătit s'audă ce'i interzis și ce nu'i, de la oricine se repede să simuleze că anunță distincția. Sara împart o bere amândoi și fac haz de istoria zilei; ar fi și asta o rețetă viabilă, de n'ar plăti doar unu', același, dintre ei.

2006-09-03: Nâdiya, Vers Les Etoiles. Souhaite que tu aies été là.

2006-08-30: Citesc dintr'un fragment tradus din Palahniuk și'mi sună copilăresc, conținutu'.
"Dacă există o singură regulă pe care o poate încălca, atunci trebuie să o încalce pentru a-și dovedi libertatea...", se referă Kierkegaard la Adam biblicu', și autoru' la Kierkegaard. Aș putea să fiu nesigur de ce pomenește el exemplu' ăsta, da' contextu'i clar: pui muci în hamburgeri, dai cu rahat pe pereți în WC, dărâmi clădirea unei bănci...
Alegerile astea nu's dovezi de libertate, îs dovezi că cel care le comite a ales să nu mai fie om. Pt. că om înseamnă un Eu și un altcareva cel puțin. Și dacă tu'i arunci o bilă pe autostradă, el face caca'n untu' tău de alune. În cele din urmă muriți proști, amândoi, cu cate'o halcă din curu' celuilalt în gură. Că muriți nu mă'ntristează, ci că muriți lent și eu trebuie, trăind și fiindu'vă vecin, să asist la moartea voastră continuă în libertatea pe care n'o puteți trăi fără simulacre de dovezi, pe care vă e frică să v'o asumați (de ce dracu'? vă intimidează cei ce vă seamănă?) , cea a omului, naturală.
Că ești tentat să calci orice lege, ok, așa ne naștem, ca flux. Da' când un flux își percepe o identitate, înseamnă că percepe cel puțin o regulă, dacă nu o lege; fanii convinși ai lu' Palahniuk pot să'și testeze libertatea prin sinucidere: dacă nu'ncep cu asta, toți plantatorii de muci în hamburgheri îs de fiță, îs "liberi" câtă vreme plătește lumea bilet să se uite sau s'audă, un fel de încercări de ființe, pe care lumina nu se oprește, pe care natura le trece, obosită, la categoria zgomot. Vă pierdeți vremea.
Dragilor fani Palahniuk, dacă aveți o carte de identitate eliberată de administrație, s'teți fani de fiță. Treceți la lecturi, și fapte, cu conținut.

2006-08-25: The Rhodopea Kaba Trio (a bulgarian folk group): Selo, selo. Wish you were there.

2006-08-23: Ca să vezi unde dai, și unde crapă, în primele pagini de Eurotaoism (Sloterdijk), autoru' notează că, în postmodernitate, un fel de a doua natură e creată inadvertent și evoluează independent de ce proiectăm noi, de așteptările noastre.
Nu știu încă ce'ar'să zică mai departe Peter, da' avui o revelație deja: câtă vreme delegi pe cineva să'ți administreze banii cu profit, nu faci decât să lași responsabilitatea ta naturală față de consecințele actelor tale în mâinile altora; mâini în care responsabilitatea asta dispare (altele's prioritățile celor ce lucrează cu resursele altora, sau fac managementu' lor). Iaca o realitate ce prin definiție îți scapă din mână, ba devine și autonomă de la o vârstă'ncolo.
Corporația e un mecanism de delegare a responsabilității, un fel de c