Orice e notabil, observabil, are, sau capătă, un atribut, de ex. un nume, adică măcar o limită, există. Observarea e un alt nume dat timpului. Adică tot ce există e temporal, adică se schimbă.
Ce zic e că’i impropriu, fără sens, să discutăm despre restul. Rămânem cu concluzia: orice discutăm despre, există; orice tace, nu e [...]

Ca să poţi observa un obiect, e necesar să notezi un număr oarecare de evenimente, în esenţă, să numeri. Numărul ăsta trebuie să fie mai mare decât numărul de evenimente proprii obiectului (obiectul observat rămâne relativ “acelaşi”, are nişte trăsături invariante observatorului, pe timpul observării).
Aşa că, prin definiţie, observatorul (subiectul) are o unitate de [...]