Morala: ai 6 oameni [Elysian Fields], 3 dintre ei împart [delerium] pâinea din principiu [Future Sound of London] și 3 dintre [cosmic hoffmann] ei nu. Care moare de [carbon based lifeforms] foame ultimu’?

***
pe canalu’ de istorie [dead can dance] comună și [debussy] divertisment:

am murit de [Genesis] două ori pân’acu’.

o dată la [Sfinx] 15 ani: eram [Isaac Albéniz] așa de’nfricoșat [sounds from the ground] și turtit de [abba] ce păreau [Telemann] să știe adulții [Tekbilek] c’abia se’ncropea [tangerine dream] un cuvânt [Supertramp] deasupra unei [goldie] mări de emoții [nitin sawhney]; așa am murit [lfo], la un an după [manfred mann's earth band] ce’am descoperit [Girija Devi] muzica electronică (Oxygene de Jarre…). mi’am semnat [Popol Vuh] certificatu’ de deces [simon & garfunkel] ș’am decis ca [node] mortu’, resetat, s’o ia [gary numan] pieptiș, la’ntâmplare [nusrat fateh ali khan], să vedem [boney m.] ce iese, o [taufiq] revoltă’n [talvin singh] glumă da’ totală.

apoi la 22 ani: oscilasem [porcupine tree] între Nietzsche și [radio massacre international] budism, revolta s’a făcut mod de trai, am [Tosca] tras concluzia “nici asta, nici asta”, nu mai [The Newberry Consort] era relevant pt. că nimic n'are rost/sens, sau, mai [massive attack] degrabă, numai nimic are rost/sens. de’acolo’n colo excursii [Vangelis] din ce în ce mai [Klaus Schulze] rapide până [LTJ Bukem] la nimic și’napoi, pfuu [Domenico Scarlatti] ce fresh te’ntorci, cuțitele [UNKLE] ascuțite, tot; da’ tot în [Yes] glumă, liber de [UVOII] data [bach] asta.

am [mike oldfield] schimbat 5 viteze [thunderball] pân’acu.

odată când [Tetsu Inoue] descoperii biblioteca orașului, secția [Vijay Kichlu] minori (dracu’ mai știe [moody blues] când, da’ parcă era [guru guru] în casa de cultură);

apoi când intrai în liceu militar (la 14 ani): un iad [Harmonia] necesar oricui. educația [The Necdet Yasar Ensemble] e o agresiune [thievery corporation] ce forțează un cimpanzeu mai [Pink Floyd] ciudat să [the orb] devină om. asta despre [Underworld] liceu. cât despre [ultravox] militar: arbitraru’ [zazie] abstract și structurat [radiohead] e cea mai [Le Loup] bună lecție întru [our sleepless forest] revoltă.

apoi când intrai [namlook] la fizică și pornii să [Earth and Fire] cercetez filosofia hindusă (la 21): în drum [anouar brahem] spre centru, în drum spre periferie și iar spre centru, rotund, complet.

apoi când am [air] pus serveru’ de DNS la Institutu’ de Fizică Tehnică (la 31) pe baza [rajna] lecturilor de la 3 noaptea din file [agitation free] de text trase prin ftp de pe la rutgers.edu et al. cu 2400 biți pe secundă.

apoi când am [Adham Shaikh] început să’nvăț cum [cosmic jokers] devine cu societatea (la 37). pân’atunci am crezut că [kruder & dorfmeister] se ocupau alții de [out of focus] asta, așa și e [banco de gaia], da’i numeri [the police] pe degete, doi dintre ei au murit deja.

morala: nu omu’ [barclay james harvest] sfințește [archive] locu’ ci oamenii îl sfințesc sau îl [biosphere] împut, identitatea [rachmaninov] nu face cât [jefferson airplane] costă; viața n’are [gong] rost, da’ dacă tot ți [the aloof] se’ntâmplă, nu’i de [can] irosit, da’ nici de ținut [Hariprasad Chaurasia] cu dinții [arc] de; nu oferí garanții [laika] în contexte în care nu [redshift] ți se oferă garanții: d’aia o [al jabr] minoritate de [fluke] psihopați continuă [lakshminarayanan shankar] să ducă lumea de nas; învață [John Lee Hooker] zilnic [prodigy] câte ceva, de la [kraftwerk] morți sau de la vii.

Articolu’ citat îmi sună ca şi cum ai încerca să striveşti gândaci de bucătărie cu o butelie de aragaz.

Dacă dl. Liiceanu a avut vreodată parte de vreo finanţare dintr’un fond public, atunci d-lui e şi prost şi ticălos. Şi prima finanţare pe care a primit’o de la Statul comunist (adică de la cei care i’au crezut pe comunişti) a fost educaţia. Deh, uneori o investiţie atât de generoasă naşte câte un intelectual de profesie cu conţinut de mahalagiu de carton.
Cum s’or fi numind cei care au profitat de cei care credeau în comunism? Criminali? Gunoaie? Nemernici? Imbecili?

Drept, comunismu’ a avut o hibă în definiţie, era de “o naivitate criminală” (expresie citată aproximativ din Karnough, din cele editate de IDEA): n’a avut protecţie built-in la homunculii ce alegeau condiţia animală. I-a creditat şi pe ăia cu condiţia de om. În fond, era o societate gândită să forţeze istoria şi limitele a 90% din cetăţenii lumii, mi’e de mirare că s’a năruit aşa târziu.

Pt. ăştia mai tineri de 40:

99% din ăştia mai bătrâni de 40 care se plâng azi de comunism, se plâng pt. c’au fost împiedicaţi p’atunci să facă bişniţă cu sprayuri goale pe jumate; dacă ăştia s’ar fi născut de partea ailaltă a cortinei, ar fi devenit manageri în publicitate şi specialişti în branding, indiscernabili de papagalii echivalenţi de azi, generatori de gunoi şi vânzoleală seacă.

Cei mai discreţi şi rafinaţi dintre bişniţarii de sprayuri s’au cocoţat în structura Statului încă din anii ’80 (imediat ce’a fost vizibilă naivitatea structurală a sistemului, şi nu c’ar fi fost comunişti autentici, da’ simulau cu talent). Ruinele pe care le vedeţi azi li se datorează lor şi celor care le’au urmat, cei care azi au peste 40 ani, nişte simulacre de comunişti şi anticomunişti deopotrivă.
De’aia zic, ori plecaţi ori îi scoateţi pe toţi din vizibil.

Dacă nu crezi într’o societate în care omu’şi propune să nu rămână animal, eşti ori prost ori ticălos, ori ambele, dincolo de asta, nu sfătuiesc pe nimeni să creadă, sau să nu creadă, ci să verifice, adică să trăiască atent.

Dacă s’teţi aşa tineri încât nu vă puteţi face o cât de mică imagine cum era pe vremea aia, iaca aici un instrument să puneţi în relaţie vremurile: intimidare/arestare în comunism <-> credit/lipsă de bani în capitalism.
În cheia asta se pot interpreta uşor lucrurile:

• trebuie să lucri, azi, 12 ore pe zi să’ţi plăteşti chiria şi întreţinerea? trăieşti, de fapt, ca şi cum ai fi fost într’o închisoare comunistă;
• nu poţi să’ţi exprimi, azi, opinia, de frică c’o să’ţi pierzi slujba şi n’o să ai cu ce plăti creditu’? e ca şi cum Securitatea, sau vreun membru zelos de partid comunist, ţi’ar fi condiţionat mişcările;
• ai o avere mai mare decât venitul mediu individual pt. o viaţă de om? eşti echivalentu’ unui “torţionar”;
• ceri o chirie mai mare decât salariu’ mediu pe economie? eşti echivalentu’ unui “turnător”;
• foloseşti maşina personală când poţi, în fapt, folosi transportu’ public? eşti echivalentu’ unui “turnător”.

Notaţi că sclaviei declarate şi negativ-coercitive din comunism îi corespunde o sclavie pozitivă şi mascată liberal în capitalism. Ambele sunt condiţionări esenţiale, da’ ultima’i mai efectivă: ai nevoie de atenţie şi discernământ să te prinzi la timp, al’fel te trezeşti abia după ce’ai făcut ani buni de puşcărie, dacă te mai trezeşti vreodată. În comunism de vină era Statul că nu te putea proteja de păduchi cu faţă umană, în capitalism îs ignoranţa şi lăcomia, a ta sau sau a vecinului, diferenţa’i că nici unu’ nu mai purtaţi uniformă.

Pentru introducere în subiect, vedeţi România azi şi Eu, Tu şi Statul.