Tag isterii - humanist @ roua.org :

mahala si comunism

Written by Romeo Anghelache no comments

Citesc azi "Pe comuniști, doar proștii și ticăloșii îi credeau.", semnat Liiceanu.

Articolu' citat îmi sună ca și cum ai încerca să strivești gândaci de bucătărie cu o butelie de aragaz.

Dacă dl. Liiceanu a avut vreodată parte de vreo finanțare dintr'un fond public, atunci d-lui e și prost și ticălos. Și prima finanțare pe care a primit'o de la Statul comunist (adică de la cei care i'au crezut pe comuniști) a fost educația. Deh, uneori o investiție atât de generoasă naște câte un intelectual de profesie cu conținut de mahalagiu de carton. Cum s'or fi numind cei care au profitat de cei care credeau în comunism? Criminali? Gunoaie? Nemernici? Imbecili?

Drept, comunismu' a avut o hibă în definiție, era de "o naivitate criminală" (expresie citată aproximativ din Karnough, din cele editate de IDEA): n'a avut protecție built-in la homunculii ce alegeau condiția animală. I-a creditat și pe ăia cu condiția de om. În fond, era o societate gândită să forțeze istoria și limitele a 90% din cetățenii lumii, mi'e de mirare că s'a năruit așa târziu.

Pt. ăștia mai tineri de 40:

99% din ăștia mai bătrâni de 40 care se plâng azi de comunism, se plâng pt. c'au fost împiedicați p'atunci să facă bișniță cu sprayuri goale pe jumate; dacă ăștia s'ar fi născut de partea ailaltă a cortinei, ar fi devenit manageri în publicitate și specialiști în branding, indiscernabili de papagalii echivalenți de azi, generatori de gunoi și vânzoleală seacă.

Cei mai discreți și rafinați dintre bișnițarii de sprayuri s'au cocoțat în structura Statului încă din anii '80 (imediat ce'a fost vizibilă naivitatea structurală a sistemului, și nu c'ar fi fost comuniști autentici, da' simulau cu talent). Ruinele pe care le vedeți azi li se datorează lor și celor care le'au urmat, cei care azi au peste 40 ani, niște simulacre de comuniști și anticomuniști deopotrivă. De'aia zic, ori plecați ori îi scoateți pe toți din vizibil.

Dacă nu crezi într'o societate în care omu'și propune să nu rămână animal, ești ori prost ori ticălos, ori ambele, dincolo de asta, nu sfătuiesc pe nimeni să creadă, sau să nu creadă, ci să verifice, adică să trăiască atent.

Dacă s'teți așa tineri încât nu vă puteți face o cât de mică imagine cum era pe vremea aia, iaca aici un instrument să puneți în relație vremurile: intimidare/arestare în comunism <-> credit/lipsă de bani în capitalism. În cheia asta se pot interpreta ușor lucrurile:

  • trebuie să lucri, azi, 12 ore pe zi să'ți plătești chiria și întreținerea? trăiești, de fapt, ca și cum ai fi fost într'o închisoare comunistă;
  • nu poți să'ți exprimi, azi, opinia, de frică c'o să'ți pierzi slujba și n'o să ai cu ce plăti creditu'? e ca și cum Securitatea, sau vreun membru zelos de partid comunist, ți'ar fi condiționat mișcările;
  • ai o avere mai mare decât venitul mediu individual pt. o viață de om? ești echivalentu' unui "torționar";
  • ceri o chirie mai mare decât salariu' mediu pe economie? ești echivalentu' unui "turnător";
  • folosești mașina personală când poți, în fapt, folosi transportu' public? ești echivalentu' unui "turnător".

Notați că sclaviei declarate și negativ-coercitive din comunism îi corespunde o sclavie pozitivă și mascată liberal în capitalism. Ambele sunt condiționări esențiale, da' ultima'i mai efectivă: ai nevoie de atenție și discernământ să te prinzi la timp, al'fel te trezești abia după ce'ai făcut ani buni de pușcărie, dacă te mai trezești vreodată. În comunism de vină era Statul că nu te putea proteja de păduchi cu față umană, în capitalism îs ignoranța și lăcomia, a ta sau sau a vecinului, diferența'i că nici unu' nu mai purtați uniformă.

Pentru introducere în subiect, vedeți România azi și Eu, Tu și Statul.

Motive sa fii religios

Written by Romeo Anghelache no comments

Motive să fii religios:

  • frică (De ce, că te taie, încet, cu lama? Că'ți putrezește pancreasu'? Că n'ai să faci copii, bani, casă? C'ai să'i faci? C'o să te bage la pușcărie? C'ai să mori?)
  • e slujba ta (ți'ai zis că'i mai ușoară decât aia de jmekăr, mai puțin de'nvățat)
  • vezi semne (semnele's produs al culturii, care trece și 'mneaei, spre 'osebire)
  • lectura vreunui hermeneut (după ce'l cetești pe următoru', 'ți trece)
  • te'ai născut printre habotnici și nu te'a exasperat pen'că nu erai atent
  • n'ai observat ce se petrece
  • ai observat da' n'ai întrebat
  • ai întrebat da' n'ai încercat să'ți răspunzi și singur
  • lipsă de exercițiu critic
  • n'ai observat că și asta se plătește
  • nu'ți mai aduci aminte
  • îți aduci aminte da' n'ai mai gândit nimic semnificativ între timp

semnul prostiei

Written by Romeo Anghelache no comments

Oriunde văd un semn chitit (o cruce, un sigiliu, o emblemă, o stemă, o marcă, o medalie, un steag), văd urma apăsată a prostiei supraomenești, mesaju' nămolos al unor minți slabe, un centru de condensare a personalității eternului gură-cască: masonii cu secretele lor degeaba, națiunile cu vulturii și săbiile lor, șefii de biserici cu ridicolele lor căciuli cu cruciulițe și sfințișorii ale căror degete semnifică un prețios nimic, paraziții cu cravate și costume de ciocli, pantofii și călcătura șmecherului de cartier, privirea creștinului de duminică, țăcălia stil bikini sau încuietoare de valiză. Și câte și mai câte...

Rss feed of the tag