Tag isterii - humanist @ roua.org :

muie isteriei obediente

Written by Romeo Anghelache no comments

nefumătorilor isterici (ăia și alea care sprijină legi din istericale): să vă fut în gură, adică MUIE; serios, nu sunteți demni nici măcar d'un dispreț existențial. emigrați măi căcaților într'un copârșeu întunecat cu cruce ca steag din nord și lăsați'mă să mor fără să vomit de două ori pe zi de scârba veștii că încă mișunați, voi și ăia de v'au puit și nu v'au aruncat la ghenă imediat.

dacă genele nu v'ajută să supraviețuiți în lumea asta, n'o să repare situația vreo lege, voi tot devreme și tot de boli din senin o să crăpați, pân'atunci luați muie apăsat de la hipopotami!!! să muriți în sunet de reclame la scutece, degrabă, de jigodie, cu volanu', sau roata, pe chept, cu pancreasu' plin de nanoparticule. să v'apuce infarctu' la coadă la Lidl. să vi se dea pașapoarte din hârtie reciclabilă să vi se piardă urma.

tot muie și nevertebratelor care'și fac cont pe alte bloguri (cu e-mail din .ru și .ua, wink wink) să planteze texte de ad-uri. să vi se usuce RNAu' când puneți deștu' pe tastatură, disperați ne-buni nici de boală la rinichi. muie vouă asemenea.

deçi: MUE!!! isteriei obedienților care'adună de'o existență doar în haită mică. blestemată vă fie jălnicia de toată pula.

meeh meeh

Written by Romeo Anghelache no comments

Cum, nu știi ce'i aia meme pe fb?

Vine de la meeh meeh, adică, pre zicerea oii, like într'un țarc; adâncimea limbii române.

deja vu, isterie ca istorie

Written by Romeo Anghelache no comments

nașpa'i să trăiești suficient să vezi cum se toarnă identic o istorie/isterie de pe un continent pe altu';

Legea antifumat i'o simplă nerozie iscată din isteria americană unde n'ai voie să fumezi afară la mai puțin de 2.5 fuți de zid; iscată și reiscată de ani buni în România. Gândirii oaie i'ar folosi poate o explicație: când m'am apucat de fumat, acu'34 ani, n'aveam nici o îndoială c'o să'mi cauzeze cancer la plămân/gât/faringe sau ce'o fi; acu' am îndoieli. Estimp, mi'a folosit și a folosit societății: fumatu' m'a ajutat să amân să fac masa guler oricui intră'n uniformă fără epoleți coborât dintr'o mașină și agățat de'o cravată'n cafenele sau să fac pocinog oricui vinde aduri pe web cu pretenția că exprimă opinii pe deasupra. Pre mulți a salvat fumatu' meu.

Ăia de vin cu argumentu' că pute să vă zic io cum pute în cafenelele și restaurantele cu exclusiv nefumători: pute a scutece; iar în baruri cu nefumători pute a pișat și acid stomacal. Acolo unde se fumează peisaju' olfactiv e mai lin, precum colina față de munte sau deșert. Voi nefumătorii intransigenți aveți impresia isterică a perfecțiunii, da' habar n'aveți că respirația voastră pute de asemenea, ca un buletin, nu pun la socoteală mașina personală cu care'mi mâncați nervii și'mi futeți urechile măcar 40 minute pe zi.

Ălora de zic că fumatu' omoară, le zic: fumatu' regulat poate omoară pe cel ce fumează (aștept de 34 ani), da' mai puțin des ca prostia pe toți, iar fumatu' ocazional n'are treabă cu nimic. Nu'i treaba ta cum mă sinucid. Eu speram să crăp mai devreme să nu prind atâtea valuri de gândire oaie prăvălindu'se peste mine. Transformați orașu'n sanatoriu dac'atâta vă târâie mintea.

E necesar să dai o lege cum că nu'i frumos să'njunghii trecătorii pe stradă? Ne tolerăm unii pe alții cum putem, avem o bază animală înainte de aia legală.

După legea asta, mai vin două, la fel de cretine: Propunere legislativă privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist... și Propunere legislativă pentru interzicerea organizațiilor politice cu caracter comunist. Ai citit bine, sunt două legi. Gândire oaie, pe calapodu': dac'ar fi dat germanii o lege împotriva genocidului după războiu' 1 mondial, nu mai făcea Hitler ce'a făcut. Așa că vezi, să te pună dracu' să vorbești cu alți doi despre înlăturarea exploatării omului de către om, că faci pușcărie "de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi". Ceaușescu zâmbește din buza iadului.

De unde, pt. mine, învățătura'i că legile sunt propuse acolo ca să fie bifată activitate. Nici nu vreau să mă gândesc la cum și de ce le votează parlamentarii. Ați văzut în ultimii 25 ani în România comuniști amenințând că iau puterea nedemocratic? Mai mult, ați văzut vreun comunist prin România în ultimu' sfert de secol? măcar de post?

Intransigenților, legile nu's ca să specifici fiecare detaliu care trebuie sau nu tolerat. Scoți o lege doar dacă e absolut necesar, altfel doar îmbuibi pe avocați.

Ș'atunci soluția, serios, e următoarea: după ce un grup de parlamentari formulează o propunere de lege, institutu' național de statistică face un poll pe un segment reprezentativ de populație care să decidă dacă legea e sau nu necesară. Dacă statistica spune că legea trebuie să treacă (semnificativ și neambiguu peste 60%), atunci legea propusă poate fi votată'n parlament și adoptată oficial în forma acceptată de statistică. În felu' ăsta, nu poate interveni nici un lobby și nici un ONG, adică forma de adoptare e mai puțin coruptibilă (drept că cei care organizează pollu' or deveni noii subiecți ai potențialei corupții, da' aia'i o problemă mai simplă).

Impostura intelectuala si frauda academica

Written by Romeo Anghelache no comments

silviu lungu pe CriticAtac

Doamna Bazac, Cu bucurie tin sa anunt ca pe noi, publicul, nu ne intereseaza subiectul. Mediul universitar ii produce, ii promoveaza, ii numeste doctori, rectori, profesori si finalmente ni-i livreaza noua, opiniei publice, pe scena politica.

Cand ii vedeti in lumina reflectoarelor, voi, colegii intelectuali ai impostorilor, incepeti isteria listelor de semnaturi , crizele de ficat si de moralitate. Evident, inainte de asta va trebuie un imbold, va trebuie ca cineva sa faca treaba murdara a rascolirii prin arhive. Trebuie ca cineva bine intentionat sa va indrume putin revolta, sa va arate directia, tinta.

Noi, in politica, avem de-a face doar cu hoti, mai mult sau mai putin carismatici. Asa ca unul care si-a copiat teza de doctorat ne poate face cel mult sa zambim, dar nu sa ne revoltam. S-ar putea sa simtim totusi putina revolta. Revolta impotriva ipocriziei. Pentru voi a fost bun de rector, doctor etc, n-ati facut nici liste si nici proteste, nu v-ati facut curatenie in curte iar acum mizeria a dat pe dinafara.

Acum va oferiti sa faceti curat in societate. Thanks, but no thanks!

fetiș, moralitate, cruzime

Written by Romeo Anghelache no comments

"...când păstrezi iluzia unei purități visate a trupului, a actului sexual, a unei sublimări oarecare a animalității, tendința e să rămâi neîndurător, moralist și crud. Orice subzistență a unui teritoriu cât de neînsemnat al purității visate atrage după sine cruzimea." zice 'aci, meden agan.

Îs multe exemple care par a sprijini observația de mai sus, subtilă ce'i drept, da'n principiu falsă, sau, mă rog, trasă de păr din stilism.

Falsă, odată pt. că'i mai frecvent să fii moralist și necrud sau îndurător: personaju' imaginar Isus era mai degrabă îndurător, așa zic, măcar de ochii lumii, cei ce se prefac că'l urmează; a doua pen'că oricine a trăit o viață autentică, asumată, n'are cum fi altfel, cu câteva excepții concrete, decât îndurător: a avut timp să vază accidentele, excepțiile, să se ierte pe sine din când în când.

Iaca exemplele: Cristian Tudor Popescu și domul din Koeln, Cărtărescu și străzile Germaniei, Mircea Badea și matematica de performanță, comunismu' și capitalismu', pornografia hard și toleranța.

C.T.Popescu e crud cu el însuși, într'o continuă depresie, pt. că a fost educat că domu' din Koeln are puritatea aspirației către cer, către absolut, pe cînd domu' ăla a fost construit de buni meseriași, pt. care materialele n'au fost o problemă, pen'că niște săraci, altundeva, plăteau în felu' ăsta propria lor păcăleală. Cei care au vrut domu' așa, "aspirând", l'au vrut așa ca să inspire venerație din motive pragmatice (să inspire autoritate, la prima vedere, dincolo de om), asta a și făcut. Cruzimea lui CTP vine din fetiș.

Cărtărescu, făcând parte din generația care s'a închinat la Neckermann și Mercedes, generație care zvonea că poți să lingi astfaltu'n Germania, e crud și el, și tot trist, când e dezamăgit că nu mai sunt germanii ce'au fost (..în mintea lui), acu' că s'au impurificat cu cei din est (care erau niște germani decăzuți din puritate, atinși de comunism). Crud și cu românii și cu el însuși. Tot dintr'un fetiș mai vechi, venit din propaganda capitalistă prin securiștii abia smulși de la țară și plimbați prin străinătate. Străzile Germaniei au tendința să fie mai curate și mai fără gropi datorită climei, mai umede și cu variații de temperatură mai mici decât în România. Mai e și diferența de organizare (limba și clima), da' țeapa pe care'a luat'o el de la Berlinezi, am luat'o și io în 2004 (de la vest-berlinezi necontaminați, mai dihai, a trebuit să plătesc 700 euro pt. apa consumată de noi într'o lună, pt. că am avut încredere și nu i'am pus să citească contoarele când am semnat contractu' de'nchiriere "îs germani dom'ne, te poți baza pă ei"). Adică Germania e cum e din motive pragmatice: clima și istoria.

Mircea Badea e și el cu fetișu' de gât, când pomenește de "matematica de performanță", un termen care'și are originea la profesorii de mate care pregăteau algoritmic elevi, un fel de linie de asamblare, pt. olimpiade; e crud cu el însuși și cine se mai întâmplă, nu atât de naiv/crud ca primii doi, pen'că'i oleacă mai trăit, da' i'a rămas păcatu' mândriei pe post de cruzime. Da' matematica, oricât de abstractă sau rămuroasă ar fi, e modu' de'a fi pragmatic al minții: n'am fi mai odihniți dac'am observa c'asta'i invariantă la aia, și ailaltă e simetrică cu vecina ei? Odihnă de performanță? :) Performanța i'un termen impropriu matematicii, o dimensiune pe care n'o are, o lățire nejustificată de sens dinspre domenii mai corporale.

Deci, pân'aci, fetișu' dă'n cruzime, iar fetișu' vine dintr'un pragmatism criticat insuficient, trăit doar pe jumate.

Puritatea trupului n'are cum deveni fetiș decât dacă se'ntâmplă să te constipi complet vreo lună; adică are cum deveni fetiș numai atunci când ești bun de trecut pe pastile de mentenanță, din alte, varii, motive, gen Ioan din apocalipsă.

Acuma se vede clar, sper, că și cruzimea comunismului cu capitaliștii și a capitaliștilor cu comuniștii vine tot dintr'o pragmatică, nu din vreun fel de puritate. Nu poți să faci comunism cu oameni care nu'nțeleg că nu pot exista izolați. Nu poți să faci capitalism cu oameni care înțeleg asta. Deci o cruzime reciprocă există (nu există centru decât ca impostură în afara limitării averii personale la o viață de om, adică la un secol de salarii medii), da' relativ îndurătoare în democrație. În schimb, pt. cei care'au prins pragmatismu' lor mai mult din cărți, doar puritatea ideii contează, de unde fetișismu'i gata, de unde și cruzimea neîndurătoare, care, n'am nici o îndoială, se moaie când s'apropie fapta.

Cât despre pornografia hard, ea are un motiv tot pragmatic de a exista: niște tipi s'au gândit că pot să trăiască din manipularea instinctelor. Au început soft, că venim din evu' mediu, ș'au terminat hard, că omu' se obișnuiește și nu mai plătește softu' cât făcea o generație înainte. Nu cred c'asta duce la toleranță, duce la sastisire, dacă nu la impotență. Iar sastisirea poate să treacă cu generația: de la societatea seculară a Afganistanului din '1970, cu universități și cu femei în fuste și părul lung și liber, la societatea fundamentalistă de azi, în care o cântăreață e descalificată'ntr'un concurs pen'c'a dansat pe scenă (altfel bine'mbrobodită și cu fustă luuungă).

Adică: 1. pornografia hard n'ajută la toleranță, în sens intelectual, ci la sastisire, altă, mai pârlită, cărare, 2. iar moralitatea poate fi de simț comun, contextual, nu neapărat crudă, 3. iar atunci când moralitatea e crudă și neîndurătoare, purtătoru'i netrăit, sau neintrospectat, destul.

Într'un fel, și cei care cred că'i justificat să trăiască din produs și vândut ficțiune azi sunt un fel de pornografie hard, o exasperare, dincolo de care nu mai sunt decât organele, enzimele, reclamele, celulele, interjecțiile, cruzimea; nici o relație reală cu cultura, cu omu' real. Ficțiunea e o joacă a minții și internetu'i aci s'o servească și s'o împartă pe gratis (îi zice comunicare și'i comună omului precum curu', sau limba), tot pragmatica inginerească bat'o vina, deci endgame pt. cei care speră să vândă și să cumpere expresii de gânduri (endgame cruzimii). Devine din ce în ce mai transparent că ăștia care'și vând cărțile de ficțiune n'au nimic special de spus, afară de pretenția că merită să trăiască din asta. Or să dispară cum au apărut, cu cruzimea lor cu tot.

Rss feed of the tag