dăn puțu gândirei - humanist @ roua.org :

existență

Written by Romeo Anghelache no comments

Orice e notabil, observabil, are, sau capătă, un atribut, de ex. un nume, adică măcar o limită, există. Observarea e un alt nume dat timpului. Adică tot ce există e temporal, adică se schimbă.

Ce zic e că'i impropriu, fără sens, să discutăm despre restul. Rămânem cu concluzia: orice discutăm despre, există; orice tace, nu e observat, n'are încă nume, un atribut, acolo, nu.

Dacă nici o altă piatră nu te ciocnește și nu te'a ciocnit, nici un gând nu te'a gândit, nu ești, înțelegi?. Dacă'nțelegi, ești: ai ciocnit'o și gândit'o tu. Data miners, parse this ;).

Încolo, mulțam lu' Ovidiu Țichindelean pt. gându' cel autentic. La mai multe, cu sănătate. Pân'la situ' personal, îl invit să se producă și p'aci, când o fi.

subiect și obiect

Written by Romeo Anghelache no comments

Ca să poți observa un obiect, e necesar să notezi un număr oarecare de evenimente, în esență, să numeri. Numărul ăsta trebuie să fie mai mare decât numărul de evenimente proprii obiectului (obiectul observat rămâne relativ "același", are niște trăsături invariante observatorului, pe timpul observării).

Așa că, prin definiție, observatorul (subiectul) are o unitate de timp proprie (caracteristică) mai mică decât a observatului (obiectul), cu alte cuvinte, o entropie mai mică (o să vedem, un pic mai încolo, de ce și cum unitatea de timp proprie unui ceva e proporțională cu entropia acelui ceva).

reprezentarea lui a fi

Written by Romeo Anghelache no comments

Și numele astea, pe care le inventăm pentru cele ce nu fac parte (încă) din vreo "lege a naturii": cum le alegem? Ori avem deja ceva asociații în minte, ș'atunci numele e, să'i zicem așa, social, ori nici o asociație satisfăcătoare nu'i posibilă ș'atunci numele e sinestezic, aproape arbitrar: depinde de un acord de moment între simțurile proprii și mintea'ți, un acord ce'ți promite o degradare mai lentă.

Oricum am da'o, orice nume care n'aparține încă unei legi declarate, sociale, "a naturii", aparține unei legi aproape individuale, nelocale în orice caz. O versiune de lege neverificată explicit/social, da'n relație cu biologia mamiferelor să zicem, sau cu experiențele tale de până atunci, cu ce'ai mâncat în ziua în care ai inventat numele pentru un lucru cu care nu te'ai mai întâlnit, pe care nu l'ai mai gândit.

Un nume inventat e un acord psihologic între tine și tine însuți, poate fi ca o revelație, poate da o senzație de completitudine, e o rețea de fire ce conectează o gramadă de evenimente aparent necorelate. Și dacă pune'n legătură multe din cele pe care vecinii tăi le simt asemenea, numele ăla devine social, și dacă simplifică rezolvarea vreunei probleme, devine lege a naturii, în timp ce mută alte nume în irelevanță, tăcere; și sfărâmă alte legi, alte gramatici, care rezolvau alte probleme...

semnul prostiei

Written by Romeo Anghelache no comments

Oriunde văd un semn chitit (o cruce, un sigiliu, o emblemă, o stemă, o marcă, o medalie, un steag), văd urma apăsată a prostiei supraomenești, mesaju' nămolos al unor minți slabe, un centru de condensare a personalității eternului gură-cască: masonii cu secretele lor degeaba, națiunile cu vulturii și săbiile lor, șefii de biserici cu ridicolele lor căciuli cu cruciulițe și sfințișorii ale căror degete semnifică un prețios nimic, paraziții cu cravate și costume de ciocli, pantofii și călcătura șmecherului de cartier, privirea creștinului de duminică, țăcălia stil bikini sau încuietoare de valiză. Și câte și mai câte...

culturi la noi

Written by Romeo Anghelache no comments

Găsesc în Altermedia un proiect pe nume "Creaționism științific", care'ar fi "disciplină științifică ce studiază crearea Universului din perspectivă biblică". Altfel, Altermedia merită un oarece interes, pare un efort autentic.

Că știința'i plină de discipline, așa'i, da' că perspectiva biblică ar fi (fost, vreodată) una din ele, ba: știința se clădește pe model și verificare, perspectiva biblică n'are nici o treabă nici cu modelarea nici cu verificarea.

Biblicii le zic, și, dacă rămâne v'o'ndoială, mai zic o dată, și tot așa până'ți intră'n cap. Da' nu ce zic biblicii contează (dacă te uiți se contrazic la tot pasu'), contează că ei rămân pe post de "calificați în ceva", iar tu, chiar dacă ești căpos și prinzi greu, atâta lucru cât să dai un ban acolo să trăiască și ei, ai să pricepi. Dacă n'ai prins nici asta, ai auzit ce te'așteaptă; drept că nu pe lumea asta neapărat, da'ți poți permite să riști?

E omenește ca unii dintre noi să bănuie că ceilalți sunt suficient de stupizi să'i accepte de traducători ai "celui de sus". Și de multe ori chiar sunt, altfel n'am avea atâtea religii diferite dar sigure pe ele.

Despre "Fantasticii lilieci" ne zice un nene că fac parte din ordinul Chiroptera: Ordin de mamifere cu aripi membranoase tegumentare; (și la sg.) animal din acest ordin (Sursa: DEX). Spune, drept-credinciosule, care dintre perspectivele biblice de pân'acum au definit cuvintele "ordin" și "mamifer"; și care perspectivă biblică a alcătuit DEX-ul?

Deh. În fine, că'i târziu, te'ntreb așa, într'o doară, și ce dacă ne'a creat "Dumnezeu"? Păi dacă picăm de'acord că ne'a creat, e clar cui revine salariu' cu prioritate: ălora de știau încă înainte ca noi, proștii, s'avem timp să verificăm. Dacă picăm de'acord că nu, îs destui care confundă propria emoție religioasă cu perspectiva biblică, și tot o s'aibă cine plăti biblicilor.

Ce'i aia "a crea" și "Dumnezeu"? Abia când pornești a răspunde ai să afli ce'i cu disciplina asta științifică.

Pân'atunci, ia de răsfoiește Istoria Religiilor de M. Eliade, să nu pornești chiar de la zero: ajută la pus perspectiva biblică însăși în perspectivă.

Rss feed of the category