dăn puțu gândirei - humanist @ roua.org :

cu decolonizarea pe scări

Written by Romeo Anghelache no comments

Act intelectual pe Criticatac comis de Alex Cistelecan, cari se ocupă incidental aici cu gândirea decolonială. Se ocupă atât de bine că pricepui și de ce marxismu' ăsta are și el un rost, poate salvator. Mă foarte bucur c'autoru' aduce'aminte de iluminism în confuzia contemporană. Mulțam.

Cum să zic, pricep și de unde vine gândirea decolonială. Civilizația occidentală e, într'adevăr, doar o narațiune, anume una care'i efectivă doar dacă's colonii pri'mprejur. Trăiesc asta de vreo 16 ani, verificat în 4 țări "civilizate", cu tot confortu'. A'uma, coloniile altfel decât geografice sunt mentale. E sănătos să te asiguri că nu te'ai autocolonizat. Da' cum se ține o colonie să fie acolo să aspire să te servească? Dincolo de PR/stăpân + (ne)gândire/sclav, e nevoie de'o amenințare credibilă ca să țină jmecheria, adică de tehnologie, știință, adică raționalitate în forma ei pură.

Ș'aci vine de contează iluminismu', care, pt. mine cel puțin, înseamnă raționalitate, implicând universalitate, laolaltă cu "Liberté, égalité, fraternité" ca universalitate în umanitate/social.

Cum contează? Vine un țânc pe nume capitalism, cu două foi de aritmetică și zice "chitanțăm că'i universală aritmetica". Țâncu' gândi asemenea că individu'i o chestie universală și cu atât mai bine că se potrivește cu cele două foi de aritmetică pe care le tot fâlfâie către colonie. În procesu' de maturizare, a uitat că individu' nu'i o piesă, scuzabil, deh dacă numa' de piese și chitanțe s'ocupa. Sigur că n'ai libertate dacă nu'ți faci semănătoare, da' cu fraternitatea și cu egalitatea mai greu că i'e frică că semănătoarea n'ajunge la câte guri îl obligă (neiluminist) religia să aibe'mprejur.

Va'zică țâncu' are tun și semănătoare, cu tunu' ia ce'i mai lipsește de la colonii. Așa ajunge țânca societate capitalistă să nu mai aibe nevoie de propriii cetățeni, cu iluminism folosit pe treime. Chitanțele, încă'n circulație, tot mai cer influx de populație "să plătească pensiile" celor ce'au uitat de fraternitate și egalitate, ș'au crezut că libertate e ce credeau ei că e când tunu'și făcea treaba dincolo de orizont. Capcană. Sfârșit. Țânca moare din propria'și poezie.

'ntre timp, pe ici pe colo, raționalitatea se tot adună, chiar în condițiile astea sordide, soluțiile asemenea. Doar că'i posibil (de fapt deja se petrece) să fie ignorată chiar atunci când nimic n'o să ne mai scoată din căcat.

Cât despre căcat, orice religie e nu doar discriminatorie, da' prin definiția că'i irațională, învăluie soluțiile raționale/universale'n întuneric. Tot acolo rămâne și verificabilitatea. Și tot acolo o să rămânem și noi(?) și ei(?) și alții(?). Toți, dacă ne facem că nu pricepem că raționalitatea'n societate înseamnă fraternitate și egalitate limitând libertatea atât cât e rațional. Nu'mi mai bat capu' să'ți explic cum. Deja știi da' aștepți un cercetător britanic s'o pună pe facebook. Bine, colonie.

Bun, ș'atunci ce'nseamnă iluminism aplicat efectiv, azi? Chiar așa pornește, de la'ntrebări.

A. Ce nevoi primare avem? (Acoperiș, mâncare, energie, biom) = Venit universal de bază necondiționat

B. Cum pot fi satisfăcute ele pt. toți? Cu raționalitate, adică educație iluministă, adică: 1. ne numărăm aproximativ; 2. calculăm c'avem cu ce (de la știință/tehnică) ș'am aflat cum (de la educație); 3. le producem (până au toți, pân'atunci se poate raționa repartiția, limita populația, o face timpu' oricum) colaborând. = comunism

C. Cum facem să dureze resursele astea create cu iluminism mai mult decât o generație? Cu știință, democrație/comparabilitate de putere politică/limitarea universală averii personale. =iluminism

D. Ce facem cu restu' timpului? Rațional e să nu specifici/constrângi ce nu'i necesar să fie specificat/constrâns. Cine ce trabă are? Aia e.

Ș'atunci ce mai așteptăm? Ce ne/te/vă ține? Ce'i cu avocații, contabilii și paznicii ăștia? Mai stăm cum stăm ș'ajungem cetățenii Republicii Contabil-Avocățească de Pază a capitalului, vestului și anexelor.

religii și iluminism

Written by Romeo Anghelache no comments

N'am de ales între religia chitanțelor, capitalismu', și celelalte religii. Toate's întunecime cimpanzeică. Azi, înțelegerea'i posibilă doar datorită fundalului iluminist, raționalist, de care a uitat toată lumea, inclusiv francezii, inclusiv foștii socialiști/comuniști.

O dovadă a uitării e principiu' "banu' urmează elevu'", un fel de principiu al religiei chitanțelor. Educația'i un element primordial în iluminism. Când pseudo-gândești "banu' urmează elevu'" educația devine o marfă și banu'i dumnezeu' tău, nu contează religia clasică la care zici că subscrii. Coada la Lidl îi adună pe toți (imbecilii).

Ironia'i că religia chitanțelor erodează toți dumnezeii și'i elimină, mai devreme sau mai târziu. P'ăsta al creștinilor l'a ras de mult. D'aia'i Houellebecq în depresie, că educația l'a debordat fără s'o știe, câmpu' intelectual s'a aridizat cu păcălici din umanioare care trăiesc din ce le permite, încă azi, iluminismu'. După care religia chitanțelor însăși se autodistruge pentru că'i dispare fundalu': rațiunea, iluminismu' devenind marfă.

Iluminismu' are doar false alternative. E, a fost, o întreprindere cu sens, singuru' sens comprehensibil speciei umane (biosferei), restu's chitanțe, microputeri, isterii, gunoaie nocive pt. restu' vieții pe pământ. Pen' că, prin definiție, își poate recunoaște greșelile, adică'i corectabil măcar în principiu.

Dacă te opui la (sau te ferești de) ce'ți pune natura înainte, o faci numai cu raționalitate, iluminism. E singuru' motiv (colecție de motive) să insiști să trăiești: rostu'i verificabil.

Educația, dacă nu e raționalistă, nu e. Iar atunci când e, e infrastructură și nu urmează pe nimeni, ci rațiunea și datele. Singuru' sistem social în care educația a fost coerent iluministă a fost socialismu', intenția comunistă. Încercând să scoateți din vocabular sistemele astea, vă așteaptă neantu' și e exact ce'i rațional să vi se'ntâmple.

românii pe net și copygândul

Written by Romeo Anghelache no comments

Azi, ca de altfel de prin 2000 încoace, românu' ce scrie pe net e majoritar copywriter, adică vehiculează reclame, adică are un shitjob: să compui fraze/imagini cu cârlig, să prinzi pe cască-gură; like. Nu cred să existe ceva mai demn de dispreț în contemporan.

Din prezența lor literal/artistică pe net iradiază un soi de opacitate isterică da' superficială, pt. că'i formată din clișee sau șiruri de cuvinte cu'nțeles vag nul (create de alți copywriteri sau culese de pe scara blocului).

Nu c'așa aleg ei, copywriterii, ci așa rezultă din copygândurile care le generează shitjobu': 1. orice mișcă mi'i competitor 2. orice fraierit îmi e salariu 3. orice mulțime fraierită îmi e bonus, poate brand (doamne'ajută). 4. cu cât mai mulți ignoranți pri'mprejur, cu'atât mai profitabil pt. mine.

copygândurile astea îi cresc șansele de prelungire'n shitjob.

Pe foarte scurt, astea's și principiile capitalismului. Dacă toate astea sună ca o descriere a coprofiliei, nu'i întâmplător.

Câteva cuvinte cheie lipsesc structural din tot ce trăiesc ăștia: demnitate, raționalitate, empatie, omenesc.

Prezența lor pe net are măcar câteva consecințe nașpa: - românului de pe net îi pute automat stânga - mai mult de două cuvinte se exprimă grafic: un gif/jpeg sau film cu un umanoid vorbind și niscai fundal de preferință forfotind - efect de turmă - gândire critică zero - isterii la întâmplare - tre'să cați adânc să dai d'un sens firav în ce exprimă: un fel de lalea mișcată cu ezitare.

Într'un cuvânt: lalelism.

Românu' pe net suferă de lalelism pen'că'i plin de laleliști subtrăind din pixeli și jmecherie digitală.

reflexologia la oi

Written by Romeo Anghelache no comments

Țarcu' Facebook i'o bulă'ntr'un lichid pe nume Internet. Mucea de'a descoperit apa caldă dă like și schimbă lumea, crede el. Existențialismu, 'n schimb, zice că omu'i faptele lui, bre, dincolo de gargară.

Bon, rândurile astea's despre reflexe. Văzui un comentariu p'un site: "X e de stânga. Câh." Cam automată reacția, 'mi zic.

Nu'ș de unde'i pute automat țâncului când aude de stânga, poate niscai lămuriri ajută: - stânga nu ucide și nu sucește mințile; dimpotrivă stânga e iluministă/rațională, adică e o alegere în care toți pot trăi mai bine, mai educați, mai sănătoși, nu doar unii iară restu' cu balele pe pept. - stânga practic nu există în politica din România, de la Constantinescu încoace, până și Iliescu s'a "vindecat". - stânga vede Statu' ca o întreprindere rațională în interesu' populației. - stânga e pentru cooperare între oameni (cum altfel poți trata omu' pe principii universale?). - stânga e cu adevărat democratică, democrația nu poate fi pe alte baze decât raționale. am să revin...

Ne'am putea uita din perspectiva haznalei în care ne trezim (unii cu seninătate) zilnic, capitalismu': - te'ai născut, ești competitoru' cuiva, și rostu' tău e să iei tu ața primu', c'alfel o ia vecinu'; - nu contează ce calități ai, ce'ai învățat/trăit, contează'n buzunaru' cui te'așezi; chiar de te opui, după zeci de ani presiunea e aceeași sau crește să devii mercenar, laș, o râmă, un instrument altuia; - interesu' tău e să ai o masă de proști/oi din care să'ți tragi resursele așa că: cu cât mai puțin educați sunt alții, cu atât mai bine pt. tine, deci ai de promovat ignoranța altora sau măcar să subscrii la mașinăriile de prostit ale altora mai avuți ca tine. - e firesc să crezi că unii oameni sunt echivalenți cu câteva sute de mii de alți oameni; normal că viața ta i'o dobândă ăluia căruia trebe să'i mulțumești că te lasă să'i pompezi resurse'n cur în fiecare zi. - e la fel de natural să ceri chitanță pe vorbe, orice nevăzut poate deveni proprietate; tu trebuie doar să găsești metoda prin care resurse publice devin sau îți cresc proprietatea personală; nu tu, altu' mai avut ca tine. Pe scurt, rostu' vieții în capitalism e să circuli marfă și să expiri dobândă altuia; restu'i cultură.

Dacă'ntr'o astfel de societate mai are rost să vorbim de democrație, libertate sau sens al vieții rămâne să decizi, duh. Pân'atunci s'ocupă alții să'ți repete pân'la vomă, da' pe bani sau ad-uri, că asta'i cea mai bună societate posibilă; ăștia ori îs orbi ori aplică regulile de mai sus, definitorii, ale societății, pardon, tribalității capitaliste.

Așa că, de unde'atâta câh de oaie când careva pomenește de stânga?

Rss feed of the category