dăn puțu gândirei - humanist @ roua.org :

dă'i prostului motor

Written by Romeo Anghelache no comments
În fiecare zi, în orice oraș mare, se dovedește înțeleaptă vorba lu' bunică'miu: la o intersecție cu oameni cu motor pe roți, să ții minte că din față vin idioții, din spate cretinii, din dreapta returzii și din stânga proștii.

Un oarecare motorizat dă măcar un salariu lunar mediu pe an pt. contextu' motorului: parcare, petrol, reparații, verificări, amenzi, cauciucuri, asigurări etc. Aici, în Ro, asta vine azi pe la 700 EUR, vreo 4000 lei. De banii ăștia, omu' de pe trotuar primește eșapament, claxoane, înjurături, oase rupte și timp bou la semafor. Transportu' public primește blocări (zilnic STB zice că liniile X și Y sunt blocate d'un eveniment în trafic).

Dacă moronu' ar da banii ăștia, 4000 lei, transportului public o dată în primii 3 ani, și și'ar lăsa motoru' și roțile acasă, transportu' public ar fi imediat și rapid, aeru' respirabil, oamenii mai relaxați și mai punctuali, majoritatea străzilor ar fi pietonale, copacii, păsările și pisicile ar descoperi cum arată lumina soarelui fără haloul de microshit, trotuarele bune de mers, ce mai, orașu' ar fi sci-fi. N'ar mai pleca în weekend la Sinaia, să scape de aeru' pe care l'a împuțit toată s'tămâna, ciuma de oraș. După care și'ar da seama toată lumea că motoarele pe roți personale nu sunt necesare (rămân doar mașinile de transportat obiecte voluminoase) în oraș. Uber, se vede deja, e o chestie capitalistă clasică: te rezolvă pe spezele implicite ale restului orașului, ca Airbnb.

Va'zică vinde'ți motoru' cât de repede, bagă'ți banii ăia 2-3 ani în transportu' public și restu'i cheltui pe cafele cu prietenii pe tot restu' vieții, care sigur se lungește. Mai mult, ai să observi că dolaru' a mai scăzut nește câtimi și războaiele din estul mijlociu se termină ca prin farmec.

Al'fel tu, la intersecție, când vii pe roți, din ce direcție vii?

omu'i tridimensional

Written by Romeo Anghelache no comments
Mă uit în ce'am trăit și zic: omu'i tridimensional.
Adică's trei categorii limită de oameni, un om tramvai i'o combinație din astea.
Va'zică:
  • ingineri: sclavii problemelor, umiliți până înving, dacă; ăștia pricep devreme că nu poți chiti schimba ce nu'nțelegi, ei aștern lumea, așa cum e, pentru restu'.
  • umaniști: ăia care'nvață că lumea'i îmbrobodibilă, și cum se poate face pe cutărică din vorbe, unele scrise, și'ncă altele plătite.
  • activiști, economiști, sociologi: rămași la aritmetica primară cu bețișoare sau bumbi, cu bucurie la pătrățele cu săgeți (sau ce pune Microsoft în Powerpoint pe meniu) și key performance indicators, d'aia rămân în centru (nici la coadă, nici la cap, da's a nevoie de ocolit)

Ultima categorie/dimensiune a păstrat din aritmetică doar relația de ordine : mai mult - mai puțin, mai mare - mai mic, în urmă - în față; e musai prea ponderală'n capitalism = pen'că "tre'să'ți câștigi existența" chiar dacă, existența, ți s'a'ntâmplat. Deși ăștia seamănă cel mai bine cu "revoluționarii de profesie" în fapt sunt cei mai inapți să schimbe vreo pricepere sau să descopere/inventeze una.

D'aia zic, nu mai bine venit de bază necondiționat și dezlegăm pe toți la viața (sau moartea) pe care și'o doresc? Ș'așa banu'i fiat. O grăma' de stress s'ar duce pe apa sâmbetii: mulți ar pleca din bullshit jobs, adică n'ar mai încurca lucrurile de pomană sau de nevoie. Omu' ș'ar permite câte'un bun simț, acolo de unde ar putea fi.

imperiul e sărac

Written by Romeo Anghelache no comments

"Noi suntem victimele istoriei", sintagmă populară'n colonii.

Să vezi de ce, sau, mai degrabă, cum: cum sărăcește un imperiu, cum scormonește prin haznaua coloniilor să'i mai pună la treabă. Cum reușește, sau cum poate încerca asta? Să apeleze la rațiunea coloniei e exact ultimu' lucru. Mai degrabă basne, mațe și ficați, ficțiuni multe și pe jumate suprapuse să nu se poată descâlci nici unu care'a cetit o carte, zădărăști "simțul civic" care n'are treabă nici cu simțu' nici cu civicu'. Central e să ții pârghia la vedere, ca adevăr alături de fraze normale, să nu simtă nimeni că s'a petrecut/dezvăluit/învăluit ceva.

Iaca un exemplu, titlu: "Destabilizarea României. Adevărata miză a păpușii infractoare Dragnea. Detalii care DAU FIORI!". Adic FIORI! nu fiori, îi simți?

textu'i scurt, adevăru'i acolo, alăturarea e normală "știm noi cu Dragnea, păpușa". flash, dă fuga, dă ochii peste cap, accelerează pulsu'.

doar că "Păpușa infractoare" e aia aleasă majoritar și tocmai d'aia n'are de ce destabiliza ci dimpotrivă. da' cui îi folosec argumentele, cui? păi, mie: majoritatea aproximează realitatea, un alt nume pentru stânga, minoritatea o caută. Realitatea se simte bine în ea însăși. Doar altcevaurile se simt stingher până la extincție.

după titlu, cu impact, "Ceea ce vedeți acum în România este aplicarea pas cu pas a unui plan de destabilizare și rupere a României în bucăți. Este un proxy-war rusesc."

Dacă nu ți'a intrat bine'n cap: "În spatele acestui plan sunt rușii care atacă România informativ pe toate planurile." Stuchim în sân.

Știm cu toții, în afară de facebook, că România a ratat o iugoslavizare din cauza Satanei urâte din ficați Iliescu și c'ar fi de folos oricărui imperiu sărac de s'ar petrece. Așa că, chiar dacă nu păpușărim ci doar catalizăm, e chiar mai bine, deniability ensured.

Așa că de unde s'o luăm, cu dreapta n'ai cum să convingi mulțimea, ține cel mult 4 ani din 30 și dup'aia, și d'aia, tot a stânga trage; atunci încercăm mai subtil "apolitic" "tehnocrat" "centrist", măcar la asta ar să pună bot tot nou-născutu' și se nasc noi și noi tot timpu'.

Deci cel mai bun instrument de furat din colonii e să ții orice e sau pare de stânga la respect (comunism? pfuaii, ficați, mațe, doamne ferește, scuipă'n sân), ca metodă clișeu twitter, repetat, nr. limitat de caractere, animații gif.

Bon, dreapta, dacă n'are lider cu carismă, un Isus, unu care'o zice de la obraz, nu e, că minte, prin definiție, n'are. Deci pas ș'aci.

Așa c'o dăm pe tehnocrație, isterii locale cât să țină tablou'n aburi, cu aer c'are savantlâc în spate (model economic, bursa de la Londra, thinktank cu Harvard etc.): ia de te scoală și dă cu cârca, că știm noi mai bine de ce și cum. Ș'așa ne scriem singuri regulile în virtutea unui model impersonând raționalul, ONG-iști la guvernare :), dreptaci care'și rup până și trișca pt. societate, superb, mai e și de râs. Numim facebook simț civic ș'avem și unde face statistica și aflăm și butoanele sensibile, că de proști nu ducem lipsă.

Problema, totuși, a imperiilor sărace e că dispar prin (lipsa) de forță a lucrurilor, ca pielea pe care șarpele/avere o lasă pt. un nou anotimp, ca accidentele.

Da, România'i dezbinată: bicicliștii beutori de tizane și restu'.

vrei o țară ca afară

Written by Romeo Anghelache no comments

O țară ca afară, ce'nseamnă asta? Să comparăm România cu o țară obiectiv. Comparația o faci natural comparând efortu' economic/numeric al țării (pe o direcție) cu cel al țării obiectiv.

De ex. efortu' bugetar al României, ca proporție din PIB, pt. SRI este de 13 ori mare decât efortu' Germaniei pentru BND, ca proporție din GDPu' ei [(0.452/177)/(0.658/3363)=13]. de ce?

Alt exemplu: un belgian, sau un german, dacă vrea abonament pe toate mijloacele de transport public pe un an, îl cumpără cu o treime dintr'un venit mediu net lunar în țările lor (~650/2000=0.325). un bucureștean are de dat mai mult de jumate din venitu' mediu net lunar (~320/600=0.53) pt. un abonament anual pe toate mijloacele de transport public (RATB+metrou). Adică efortu' românului pt. transportu' public e de 164% față de al germanului/belgianului. de ce?

și tot așa, mă'ntreb ce efort face Ro față de De/Be/Fr/Bg etc., în educație, sănătate, cercetare etc.

Dintr'un profil de eforturi ca ăsta, te prinzi imediat cu ce priorități trebuie să s'ocupe aleșii și funcționarii publici, te prinzi în ce țară ești, și poți defini ce țară vrei să ai, nu f'o lozincă.

Și iar mă'ntreb, dacă n'ai o populație educată, sănătoasă și inteligentă, atunci ce pula mea îți mai rămâne de apărat sau de ținut secret? mai e vreun dubiu d'aci care'i ordinea fundamentală a priorităților? să'ți desenez? să'ți fac un clip pe youtube cu fraza asta?

Vrei o țară ca afară? Fă lista de eforturi relative și'mparte la toată lumea, să știm ce'i de făcut. Sau cumpără tancuri, sau dinți, ești liber (?) să decizi după cum te duce (?) capu'.

Să fie clar, io nu voi o Românie ca Germania/Franța etc., da' voi să știu pe ce bază aleg pe cine cu ce direcție și mai ales de ce'aș face'o.

recapitulare

Written by Romeo Anghelache no comments

Cum ziceam, pen'că democrația i'o societate formată din persoane cu putere politică personal comparabilă (reciproc), partea numărabilă a sursei de putere politică, averea personală, trebe limitată superior; dar cum, ca putere politică, 100 față de 0(zero) e la fel de incomparabil ca 1000 față de 0(zero), o putere politică personală nenulă trebuie acordată de societate fiecărei, oricărei, persoane (și chestia asta se numește libertate).

Va'zică: 1. democrație: averea personală e limitată la o mărime riguros egală cu o viață maximă (azi ~130 ani) de salarii medii pe economie; adică e negociată gata de întreaga societate, în fiecare an; limita e independentă de grupuri politice, e ancorată în viața societății, anume în jurul vieții unei persoane cu venit mediu.

2. libertate: averea personală pornește de la mărimea necesară traiului (adăpost, energie, mâncare, haine, servicii sanitare); venitul minim necondiționat e definit ca sumă de astea.

De observat că ele pot funcționa doar împreună.

Adică o societate democratică și liberă e definită prin: averea oricui poate fi oriunde numai între cele două limite. Ai mai mult, se distribuie către societate, ai mai puțin, se redistribuie dinspre societate. Pricepe și pătura.

Mai sunt detalii de stabilit, da' secundare (de ex. limitarea venitului sau proporția taxelor din venit sau avere).

Astea's două principii fundamentale care, în formularea de mai sus (inteligibilă, cuantificabilă și verificabilă de oricine) trebuie să apară în constituția oricărui stat. Statele care nu le au în constituție nu sunt nici democratice nici libere, sunt tribale. Iar partidele care ocolesc principiile astea n'au nici un rost pe bani publici (aviz USR și "speranțele" dinainte și de după).

Eu îmi anulez activ votu', sau (am să) votez la poziția nici unul până când apare careva care adoptă și promovează principiile astea.

Pân'atunci viața noastră i'o frecție vizibil malignă: totu'n jur îi zgomot și impostură, creaturi disperate să scurme de'o viață (și moarte) degeaba într'o societate subumană.

Pentru context:

Rss feed of the category