talent și revelație - humanist @ roua.org :

talent și revelație

Written by Romeo Anghelache no comments

m, de acord, bine calibrat pe subiect, da' cu o rezervă: fetișizarea talentului.

io's convins că'i o sincronie între talent și (o anume, în raport cu omu' ce'o are) revelație:

  1. pt. că n'are cum fi altfel: n'ai nici un talent la vârsta d'o lună orice ai zice; pe parcurs însă, și de obicei mai devreme din cauza receptivității tinereții extreme, se face că'l ai, adică niște suflete suficient de'mbătrânite'n obiceiurile împrejurului decid că se cheamă talent: ceva ce are o coerență inteligibilă da'i din alt împrejur, nevizitat încă de cei ai locului. adică e un moment definit de la care "talent(u' cuiva)" poate începe s'aibă sens.
  2. cum revelația i'o vizită'ntr'un ce neexprimat/neauzit până atunci, te copleșește, atunci, o bogăție proprie de sensuri; aștepți, întrebi, poate'o văzut careva cestia aia, poate'o lăsat în semne careva; în fine, când ai obosit cătând onest și vezi că nica nu (i) se potrivește, tot ce ai de făcut e: lași să se spună, cu tastatura, cu pensula, cu clapa (care dintre ele ți se pare mai puțin falsificant), împrejurului.

    de unde și împrejuru', care se (re)definește. totu' pare fără efort, lumile la lucru nu se văd: talent, frate.

    chiar de nu te'mpresionezi prea tare de revelația asta, și nu cați să verifici de'i unică, sau sub copyright (și bine ai face), gesturile, timpu' propriu, simbolurile folosite, ți se schimbă ireversibil. Pân'la urmă, împrejuru', saturat d'atâta tensiune obsesivă, aparent autonomă, îi zice talent.

Da'i clar d'aci că talentu' nu'i o cestie da/nu, definitivă: depandă de cât îți pasă'n continuare (după revelație), să zici; de cât îți pasă (înainte de), să cați a înțelege.

Tot clar îi că: da, talentu' nu se'nvață voluntar, controlat, da' te poate turti, și, după aia, crește, sau poa' să dispară'n hărțuială, oricând, imprevizibil, are natura catastrofei. Nu'l poți construi, da'i poți face loc.

Mai e clar, sper, că talentu' are totu'n comun cu sensibilitatea, atenția, onestitatea, suferința, revolta, toate deodată, altfel, de unde un împrejur alternativ? Și Adi nu stă rău cu atenția, cum notași deja, adică are și el șansa lui la "talent", chiar dacă, oricând, mai încolo.

Și, bre Adi, noi parcă ne'am mai afurisit odată pe tema asta: nu se face (nu conteză ce vrei, de unde vii, unde te duci să mori) să reduci un om întâlnit la o decorație minerală de mediu, un cadru pentru auto-fotografie, oricum ai da'o. Așa, sună de parcă te'ai scobi, cu luare'aminte, într'o măsea.

Comments are closed.

Rss feed of the article's comments