deja vu, isterie ca istorie - humanist @ roua.org :

deja vu, isterie ca istorie

Written by Romeo Anghelache no comments

nașpa'i să trăiești suficient să vezi cum se toarnă identic o istorie/isterie de pe un continent pe altu';

Legea antifumat i'o simplă nerozie iscată din isteria americană unde n'ai voie să fumezi afară la mai puțin de 2.5 fuți de zid; iscată și reiscată de ani buni în România. Gândirii oaie i'ar folosi poate o explicație: când m'am apucat de fumat, acu'34 ani, n'aveam nici o îndoială c'o să'mi cauzeze cancer la plămân/gât/faringe sau ce'o fi; acu' am îndoieli. Estimp, mi'a folosit și a folosit societății: fumatu' m'a ajutat să amân să fac masa guler oricui intră'n uniformă fără epoleți coborât dintr'o mașină și agățat de'o cravată'n cafenele sau să fac pocinog oricui vinde aduri pe web cu pretenția că exprimă opinii pe deasupra. Pre mulți a salvat fumatu' meu.

Ăia de vin cu argumentu' că pute să vă zic io cum pute în cafenelele și restaurantele cu exclusiv nefumători: pute a scutece; iar în baruri cu nefumători pute a pișat și acid stomacal. Acolo unde se fumează peisaju' olfactiv e mai lin, precum colina față de munte sau deșert. Voi nefumătorii intransigenți aveți impresia isterică a perfecțiunii, da' habar n'aveți că respirația voastră pute de asemenea, ca un buletin, nu pun la socoteală mașina personală cu care'mi mâncați nervii și'mi futeți urechile măcar 40 minute pe zi.

Ălora de zic că fumatu' omoară, le zic: fumatu' regulat poate omoară pe cel ce fumează (aștept de 34 ani), da' mai puțin des ca prostia pe toți, iar fumatu' ocazional n'are treabă cu nimic. Nu'i treaba ta cum mă sinucid. Eu speram să crăp mai devreme să nu prind atâtea valuri de gândire oaie prăvălindu'se peste mine. Transformați orașu'n sanatoriu dac'atâta vă târâie mintea.

E necesar să dai o lege cum că nu'i frumos să'njunghii trecătorii pe stradă? Ne tolerăm unii pe alții cum putem, avem o bază animală înainte de aia legală.

După legea asta, mai vin două, la fel de cretine: Propunere legislativă privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist... și Propunere legislativă pentru interzicerea organizațiilor politice cu caracter comunist. Ai citit bine, sunt două legi. Gândire oaie, pe calapodu': dac'ar fi dat germanii o lege împotriva genocidului după războiu' 1 mondial, nu mai făcea Hitler ce'a făcut. Așa că vezi, să te pună dracu' să vorbești cu alți doi despre înlăturarea exploatării omului de către om, că faci pușcărie "de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi". Ceaușescu zâmbește din buza iadului.

De unde, pt. mine, învățătura'i că legile sunt propuse acolo ca să fie bifată activitate. Nici nu vreau să mă gândesc la cum și de ce le votează parlamentarii. Ați văzut în ultimii 25 ani în România comuniști amenințând că iau puterea nedemocratic? Mai mult, ați văzut vreun comunist prin România în ultimu' sfert de secol? măcar de post?

Intransigenților, legile nu's ca să specifici fiecare detaliu care trebuie sau nu tolerat. Scoți o lege doar dacă e absolut necesar, altfel doar îmbuibi pe avocați.

Ș'atunci soluția, serios, e următoarea: după ce un grup de parlamentari formulează o propunere de lege, institutu' național de statistică face un poll pe un segment reprezentativ de populație care să decidă dacă legea e sau nu necesară. Dacă statistica spune că legea trebuie să treacă (semnificativ și neambiguu peste 60%), atunci legea propusă poate fi votată'n parlament și adoptată oficial în forma acceptată de statistică. În felu' ăsta, nu poate interveni nici un lobby și nici un ONG, adică forma de adoptare e mai puțin coruptibilă (drept că cei care organizează pollu' or deveni noii subiecți ai potențialei corupții, da' aia'i o problemă mai simplă).

Comments are closed.

Rss feed of the article's comments