șaiba și pruna: o schiță a economiei raționale - humanist @ roua.org :

șaiba și pruna: o schiță a economiei raționale

Written by Romeo Anghelache no comments

Pornim cu două persoane: X face șaibe ș'ailaltă, Y, prune; toată chestia asta într'o societate reală, de oameni care fac și altele.

Care'i valoarea unei șaibe și care'i valoarea unei prune? Poate X vrea să și supraviețuiască, adică vrea să schimbe șaibele'i pe prunele lu' Y.

Greu de analizat în micro câte sunt de făcut până produci o șaibă. La fel cu pruna. Da' poți număra șaibele produse de întreaga societate într'o durată, să zicem un an. Atunci împarți anu' la câte șaibe au fost create'n societate și'ți dă timpul socialmente necesar (TSN) producerii unei șaibe; evident e o durată medie necesară producerii a ceva. La fel și cu prunele. La fel cu orice e produs în societate în fiecare an.

Ajungi la un tabel cu două coloane: produsu' și TSNu' lui; tabelu'i pe întreaga societate, anual.

Din tabel rezultă clar câte prune revin la o șaibă sau viceversa. Valoarea lor relativă e, în felu' ăsta, clar stabilită și include toate necunoscutele sociale care au intervenit în procesu' producerii lor. Deci e obiectivă social. Oricine poate deduce care'i costu' obiectiv a orice'și dorește.

D'aci e clar că dacă X vrea să schimbe o șaibă pe prune știe cât i se cuvine din tabel. La fel știe și Y. Nu'i posibil nici un conflict: valoarea de'o parte și de alta a tejghelei e aceeași, verificabilă în tabel. Și fiecare'și vede mai departe d'ale lui.

În caz că X nu vrea prune, ci un laptop, poate vrea bani pe care să'i schimbe cu altceva. Asta'nseamnă că banii trebuie să fie o formă de expresie a TSN, divizibil până la cel mai ieftin produs. Un an e valoarea totală produsă'n societatea cu pricina.

Dacă între X și Y e un deal, e posibil s'apară un intermediar comerciant, Z, care cumpără de la X și le vinde la Y sau pe invers. Evident că Z plătește lu' X cât scrie în tabel, apoi adaugă costu' transportului și'l prezintă lu' Y pentru prune. Y verifică'n tabel și află dacă prețu' propus de Z e real sau nu (Y poate calcula cât îl costă transportu' pe baza tabelului de TSN-uri). Dacă prețu'i exact, acceptă schimbu' dacă nu, probabil că nu.

În capitalism, Z poate ticlui o poveste, sau poate constrânge pe X, sau Y, să cedeze din valoarea produsă de ei (că nimeni nu cumpără șaibe, sau că nimeni nu mâncă prune...). Aici e corupția.

Corupția indusă de Z, comerciantu' nostru, capitalistu', poate fi eliminată obiectiv prin stabilirea unui venit social determinat care i se cuvine: din valoarea total creată în societate se distribuie un venit egal, de bază, fiecărui cetățean. Am putea încerca o diferențiere: cel mai tânăr primește mai mult pt. c'are nevoie de mai mult, da' și ăl mai experimentat în ce face merită mai mult, deci rămâne egal pt. că comparația nu poate fi obiectivă.

Evident, valoarea produsă de X și Y e peste venitu' ăsta universal.

Z poate fi comersant, cercetător, administrator public, educator, adică orice nu produce valoare (obiectivă) da' facilitează procesu' social.

În general, Z e plătit cu venitu' de bază dacă nu produce ceva cu TSN, enumerabil în tabel.

Nimeni nu angajează/exploatează pe nimeni.

Evident că producătorii de ceva cu TSN care e util social devin mai bogați decât ceilalți, deci sunt încurajați s'o facă. Da' dac'au produs mai multă valoare, ei îmbogățesc și pe ceilalți, de tip Z, în mod social, cumsecade.

Evident că puterea banului se schimbă de la un an la altu' în funcție de valoarea creată de societate.

Dacă X inventează ceva și face mai repede șaibe, generează mai multă valoare pt. el însuși pe restu' anului pt. că TSN nu se schimbă decât anual. Anu' următor asta se reflectă în TSNu' tuturor produselor care depind de șaibe.

Apoi, dacă X nu produce direct șaibe ci într'o echipă, atunci echipa împarte egal prețu' șaibei la participanți (discuții despre care merită mai mult n'au rost, toți membrii echipei sunt necesari, altfel nu s'ar fi format echipa; iar dacă nu'ți place echipa, te duci la alta, sau începi o alta).

W nu vrea să "facă nimic": atunci primește venitu' de bază; orice altă variantă e fascistă/rasistă: de fapt îi tragi un glonț în cap că'i "inutil societății", or el nu s'a cerut născut, careva din societate l'a puit, societatea i'a încurajat apariția, atunci îi e datoare cu existența, câtă vreme și'o dorește. Apoi a "face nimic" cu adevărat înseamnă a muri. Fiecare e liber să facă sau să nu facă ce vrea.

Asta'i schița economiei raționale a unei societăți umane, zic eu.

Invit membrii PRS la rafinarea, dacă'i cazu', a celor de mai sus.

*** Pe scurt, ca s'ai o informație obiectivă despre ce valoare are X în raport cu Y, sau exprimată'n bani (inclusiv valoarea banilor), trebe s'ai la dispoziție lista cu ce se produce (și se schimbă pe piață) într'o societate. Asta ar trebui să fie activitatea centrală a unui guvern.

Cum nu'i clar dacă informația asta'i suficientă să reducă inegalitățile la scara umană, așa că, peste cele de mai sus, PRS afirmă că'i necesară limitarea averii personale la o mărime egală cu o viață maximă de venituri medii pe economie.

Comments are closed.

Rss feed of the article's comments