prefer, draga prietene, sa judec pina la capat cu capul meu - humanist @ roua.org :

prefer, draga prietene, sa judec pina la capat cu capul meu

Written by Romeo Anghelache no comments

"Ostap Bender" pe CriticAtac:

draga nos, din tot ceea ce postezi, fara suparare, imi dai senzatia ca am trait in doua lumi total diferite … la inceput am preferat sa cred ca esti un tinerel usor exaltat, dornic doar de polemica de dragul polemicii, fara prea mare legatura cu realitatea subiectului abordat … credinta mi-a fost inselata la citirea replicilor purtate cu humanist, din care am inteles ca sintem mult mai aproape ca virsta … desi dezbaterea ar putea continua, cred totusi ca e cazul sa ii punem punct, deviind deja totusi mult prea mult dela subiectul initial … cu voia ta, mi-as permite sa fac o scurta recapitulare, nu pentru a avea ultimul cuvint, pe care ti-l las, ci pentru doar trei mici concluzii: 1) fara a fi un nostalgic bigot al perioadei socialiste, nu pot sa nu ii dau respectul cuvenit, pentru motivele expuse anterior, legate de conditiile de care am beneficiat pentru o decenta devenire in viata, si pentru faptul ca simt ca o ipocrizie si totodata o degradare umana fara seaman pervertirea asta a memoriei individuale si in buna masura si a celei colective, care reuseste sa pastreze doar ce a fost rau si discutabil, si sa oculteze ca si cum n-ar fi fost, si atitea lucruri bune, asta pentru ca asa este inca politic corect … 2) acest respect are in vedere, draga prietene, si inevitabila comparatie cu vremile celor le sintem contemporani … daca cei de dinainte au fost asa cum i-a perceput fiecare, dar ne-au lasat cu CEVA (si ma abtin sa fac vreo enumerare, pentru a evita alte dezbateri …), oricum, macar cu o societate asezata care inca nu s-a terminat de furat, cum pot sa ii acuz pe ei si ceea ce au facut vazind ce fac cei de astazi, ce le-au luat locul? … si 3) sustinind ceea ce sustin, din convingere si fara interese de vreun fel, o fac refuzind sa admit ca eu, tu, parintii si bunicii nostri am facut umbra pamintului degeaba, acceptind sa traim ca vitele intr-un timp istoric pe care nu am incercat macar sa-l facem suportabil, dara-mi-te agreabil … prefer, draga prietene, sa judec pina la capat cu capul meu si sa recunosc ca as fi putut face mult mai mult, dar nu am facut pentru ca, mai mult decit o libertate iluzorie, buna pentru prosti, cu care sa fac nimic, am preferat sa muncesc si sa ma realizez intr-o profesie care in anii socialismului scotea mai putin de o suta de absolventi la nivel de tara (ma refer la stiintele juridice), mirindu-ma doar, si amuzindu-ma sincer uneori, de cum de se face ca tara asta sa fi avut atita amar de anticomunisti feroce, rotweileri in delir numai la auzul cuvintului comunism, fara insa ca distinsii sa fi miriit ceva in sensul profundelor convingeri inainte, si sa fi trebuit ca tot comunistii sa ii scape de comunism … vai noua, draga nos …

Comments are closed.

Rss feed of the article's comments