Archives 2009 - humanist @ roua.org :

wishes for the next year

Written by Romeo Anghelache no comments

Here's my list of wishes for the next year: - banning the wearing of suit and ties in public places, gatherings, conferences, workshops etc. - cutting the background sound from the TV news (the one that says tam tapatam tarapatam pa tam while you're struggling to figure out from the noise what the hell happened today) - writing in any State's Constitution, or in the UN charter, the universal wealth limit principle: no person should own at any time a wealth greater than the equivalent of a lifetime of average salaries - universal Internet infrastructure availability and accessibility gets recognized as a gauge of democracy - a psychiatric evaluation is performed for each militant non-smoker, the out of scale results are made public - no private funds are available to anybody involved in any electoral process; alternatively, all the parties and parliaments get dismantled and replaced with civil servants proposed and elected online on professional grounds by the entire population for task-oriented jobs; - all those who benefit from some form of copyright today will pay back this year all their sources of inspiration, from the inheritors of Aristotle to the people and cats wandering the streets today; these copyright owners will also have to buy a picture of a hard drive and not the real hard drive itself for the price of the real hard drive; - all the research paid at least partially from public funds is guaranteed to be comprehensively accessible worldwide - usage of personal cars in urban areas gets banned - the words manager, customer, stakeholder, business and market are eliminated from the vocabulary of those who are not directly involved in commercial activities - all mentions of religion are eliminated from any State's Constitution (inspired from here)

pulpă de porc fără os la numai 13.99 lei

Written by Romeo Anghelache no comments

De obicei nu pun linkuri la bloguri sau situri cu reclame, da' azi fac o excepție: la recomandarea lui Mircea Badea, am urmărit pe Cristian Tudor Popescu la Realitatea.

Ascultând, mi'a venit să scriu niște note relativ la subiectele abordate de CTP:

1.Mi s'a părut necuvenit de psihologizantă interpretarea nocivității lui Ceaușescu; adică Ceaușescu era megaloman și gata, restu' populației era într'o relație sado-masochistă cu el.

Mă văd nevoit să notez că fără straturile/cercurile de români care'i veneau în întâmpinare, care umflau cifrele economice și filtrau reacțiile din țară, nimeni nu putea deveni megaloman cum a juns Ceaușescu. Avea motive personale Ceașcă să crească orzu'n el: măcar o decadă Occidentu' l'a curtat și, în contextu' ăsta, Ceaușescu probabil credea într'un plan de ridicare a României; astea ar fi fost premisele megalomaniei, care s'au transformat în megalomanie pe bune după pupincurismu' de masă.

Ceaușescu merita, n'am nici acum nici o îndoială, jupuit și spânzurat ca'n evu' mediu, apoi expus în centru' capitalei; merita asta pt. că n'a gândit serios nici 5 minute la condițiile în care trăiau oamenii în teritoriu: poate gândea strategic, da' știm cu toții ce'am îndurat pt. strategia asta, și, chiar cu cercurile concentrice de pupincuriști, orice urmă de om, în locu' lui, ar fi verificat ce se'ntamplă'n țară.

Eu am refuzat de trei ori intrarea în partidu' comunist, da' pt. c'am văzut fățărnicia multora din cei ce'l formau, altfel eu cred și acum, cu și mai multă convingere, că scrierea principiilor umaniste în Constituția RSR era printre puținele acte civilizatoare care s'au petrecut în ultimii 400 ani prin omenire.

2. zicea dl. Tudor Popescu de "cheag": că unele națiuni îl au și noi nu'l avem. Îl contrazic aici: în afară de limbă nu există cheag autentic niciunde; în fapt, aiurea, "cheagu'" se inventează după nevoile unora și durează până nevoile alea sunt satisfăcute. "Cheagu'" în care crede dl. Tudor Popescu are bătaie națională sau supranațională, da' durata și adâncimea lui efective sunt de măsură neglijabilă de fiecare dată.

3. cu un zâmbet, și dl. Turcescu și dl. Tudor Popescu, au expediat noțiunea de "societate multilateral dezvoltată"; adevărul e că societatea aia era multilateral dezvoltată, da' cu excepția psihologiei, sociologiei și administrației publice.

4. a fost acuzată, sau măcar numită, lașitatea românilor pt. că n'au ieșit în stradă. până la lașitate însă au mai fost niște trepte: a. de ce pornește lumea azi de la premisa că comunismu' era criminal în principiu? unu' dintre motivele pt. care lumea nu ieșea în stradă împotriva comunismului era că societatea aia aparținea, prin definiție, tuturor, indiscriminat; b. degradarea relațiilor dintre stat/partid și cetățeni a avut loc continuu, în trepte tolerabile; chiar dacă rezultatu' devenise intolerabil nu putea nimeni să decidă de unde anume a început să fie intolerabil; c. majoritatea celor care ar fi putut ieși în stradă la orice moment în care pica lumina sau căldura, n'au ieșit pt. că aleseseră să aibă copii, sau acceptaseră o condiționare similară, și asta le frâna reacția în orice moment.

și mai e o premisă falsă: că ieșirea'n stradă conta esențial; se vede clar din societățile din vest că ieșirea'n stradă are doar impactu' unui spectacol. protestu', dacă e, tre'să fie bine fundamentat și încăpățânat; nici o societate reală nu poate continua ignorând un număr crescând de indivizi care protestează, de la un punct încolo situația nu mai e "sub control"; deci nu era nevoie, sub Ceaușescu, să faci altceva decât să protestezi conform Constituției RSR, cu motive bine definite și până la rezolvarea problemei; bănuiesc că motivu' pt. care asta nu s'a'ntâmplat e că fiecare din adulții de atunci era cu o muscă pe căciulă, sau înconjurat de adulți cu o muscă pe căciulă.

5. mai crede dl. Tudor Popescu că americanii votându'l pe Obama au arătat că'i un popor "nescârbit", în contrast cu noi. replica'i la punctu' 2. da' mai e ceva, o urmă a educației forțate de sub socialism, valorată fals de marketingu' de azi, face românu' comun să vrea să pară cool și blazat, cine nu știe că "politicienii sunt corupți", că totu'i "dă căcat"? nu'i cool să crezi în proiecte că'nseamnă că ori ești naiv, ori că ești lucrat subtil de pramatii politice. Antidotu' la scârba asta de fiță sună cam așa: îmi trebuie apă caldă sau nu, îmi trebuie educație sau nu...etc. dacă da, cum fac rost de ele pe termen lung? asta'i tot. ce rol are scârba aici?

6. mai zice dl. Tudor Popescu că nu condițiile economice, educația etc. contează într'o societate, ci atmosfera. eu zic că poetizează nemeritat subiectu': atmosfera de unde vine? nu din modelu' de societate creat de (lipsa de) educație și condițiile economice?

7. veni vorba și de popoare cu proiect:japonezi, evrei, germani, în comparație cu noi care n'avem unu'. corect, dacă alegem să ni'l facă alții, proiectu', atunci natural să n'avem unu', pt. că'l considerăm bun p'ăla. întrebarea mea e: proiectu' de societate în care trăiesc românii de 20 de ani e bun la ce? răspunsu' meu e, la mintea cocoșului, c'ar fi bine să'ncepem să discutăm care parte din proiectu' importat ne servește și care parte nu, și să'nlocuim ce nu ne servește cu ce ne servește.

8. notează dl. Tudor Popescu că Marx observa că mecanismu' evoluției unei societăți constă în forțele de producție care forțează relațiile de producție să se adapteze, lucru care produce o accelerație/un progres. mă simt dator să observ că dacă'ți muți forțele de producție'n China, atunci progresu' poate fi simulat la TV: relațiile de producție se fac că se adaptează în timp ce privitorii devin, treptat, mai proști.

9. apoi observa dl. Tudor Popescu răceala tinerilor de azi; nu e chiar răceală ontologică/genetică, e mai degrabă, anestezie: fiind educați de imagini și prin imagini, într'o societate cu forțele de producție lipsă, tinerii se blazează natural pt. că nu trăiesc autentic ci'ntr'o simulare.

10. ziceau cei doi în emisiune că poate'i bine că pierdem "spiritul balcanic"; eu zic că nu'i bine deloc, încercați să trăiți ca forțe de producție printre spiritele nebalcanice măcar vreo 3 ani ș'o să vă dați seama ce lucru prețios ar putea fi revalorizarea spiritului balcanic din perspectivă modernă. de altfel tot CTP nota undeva că vesticii au inventat "sentimentul mecanic al existenței".

Mă gândeam ce titlu' să pun la intrarea asta de blog și am ales fraza centrală a emisiunii, citez: "doar pe 19 și 20 Decembrie găsești pulpă de porc fără os la doar 13.99 lei, Carrefour vă urează sărbători fericite".

Citat care, pt. mine, rezumă, în esență, modelu' de societate ales de români acuma.

cu cine votez

Written by Romeo Anghelache no comments

Nu mă ocup cu colecționarea de filmulețe despre nimeni, reale, contrafăcute, nu mă interesează, nu este sportul meu. Și n'o să fac treaba asta câte zile am, nu mă interesează acest gen de politică. Măcar atâta lucru am învățat în anii ăia de America și anii ăștia de trăit în Occident și'n țară la noi ca să știu că acest tip de a face politică este unul care te duce ..., poate aduce succes pe termen scurt, dar te compromite pe termen lung. [..] Multă lume'a spus, chiar și colegi de partid: "păi domnu' președinte, dvs. credeți că se câștigă campanii în România pe proiecte?" Eu cred că se pot câștiga alegeri în România pe proiecte. [..] Deci pe mine mă interesează în continuare să promovez un mod diferit de'a face politică în România. Poate că încă n'a venit momentul, poate n'a fost suficient de convingătoare pledoaria mea [...] dar nu am să mă schimb câte zile am, n'am să mă transform într'un politician care folosește viclenia, teama, spaima, intimidarea și apelarea la fobiile românilor ca mod de a câștiga alegerile, n'am să pot s'o fac. Dacă sunt condamnat să nu câștig alegerile cu acest tip de politică, asta este o problemă pe care eu nu pot să mi'o reproșez, voi face întotdeauna campanie pozitivă. Nu cred în atacuri la persoană, nu cred în atacuri la familiile unor oameni politici, doamne ferește'mă: cum poți să...nu s'tem cu toții părinți, nu s'tem cu toții soți...nu avem cu toții o viață de familie ș'o viață personală? cum pot eu să mă uit în ochii cuiva în clipa în care m'aș gândi..., să'mi treacă prin cap să folosesc elemente împotriva familiei unui concurent de'al meu, s'ar răsuci în mormânt toate... toată familia mea și oamenii care m'au educat, profesorii mei, ceea ce'am învățat în viață, nu cred c'așa trebuie făcută politica'n România.
Geoană la Sinteza zilei

La sfârșitu' interviului, Geoană pomenește de sistemul electoral francez, în care alegerile se fac exclusiv pe bani publici, adică fără donații private; sistemu' ăsta mi se pare singuru' care e conform cu democrația, orice altceva e oligarhie.

Sunt cazuri în care îți poți face o imagine personală clară despre cineva din ticuri, vorbe, reacții: am să prefer oricând pe Geoană anti-vedeta, care nu face tiraj, jocului de fum și oglinzi bun pt. cei săraci cu duhu'. D'le Geoană, pe orice listă te prind, te votez, uninominal, d'acu'n'colo. A, și să mai notez ceva d'le Geoană: sper că'i clar că formula "Doamne'ajută" n'ajută, și că vizitele'n miez de noapte pe la amici hiperbogați n'ajută nici atâta, de fapt, n'ajută nici să'i ai amici.

Bute, Badea, și TVRu'

Written by Romeo Anghelache no comments

Acu' f'o două zile zicea Mircea Badea că de ce nu se opintește TVRu' să cumpere dreptu' de difuzare al unui meci de box în care campionul român Bute a jucat (sau are să joace, ce știu eu). Badea zice că merită pt. că puțini campioni avem și noi și n'apucăm să'i vedem.

Eu nici nu vreau s'aud de vreun "sport" în care adversarii sunt în contact fizic. Poate o fi util pt. când te întâlnește vreun urs înfometat sau nervos, da' altfel nu'i văd rostu', cu atât mai puțin pe un canal mass-media. Da's d'acord cu Badea că, atâta vreme cât lumea arată așa azi, o televiziune națională trebuie să difuzeze ce'i de nivel național, printre care și ce li se mai întâmplă campionilor naționali din varii sporturi, că'mi place mie sau nu.

Numa'că de ce trebe să plătească TVR pt. drepturile de difuzare? Dl. Bute nu'i român? Este. Nu e el campionu'? Este. Din lupta aia care se cere televizată, nu face parte și el? Face. Ș'atunci cum se'ntâmplă că drepturile de difuzare aparțin exclusiv unei companii nenumite și neromânești? Dl. Bute nu poate pune condiția: "bă băeți, vreți să filmați, ok, da am și io o televiziune națională, și, pt. că's campion și român, condiția pe care o pun eu înainte ca voi s'aveți dreptu' să mă filmați e ca TVR s'aibă dreptu' să difuzeze gratis meciu' publicului românesc."? Nu poate? Păi atunci dl. Bute rămâne un sclav ca majoritatea celorlalți, munca lui (demnă de respect de altfel, ca a majorității celorlalți) nu e decât un mod de'a îngrășa pe te miri cine de (nu) te miri unde.

La fel cu ceilalți campioni români, pe care, din motivu' ăsta, îi compătimesc atâta vreme cât nu pot pune condiții asupra drepturilor de difuzare a propriilor spectacole.

Asta face parte dintr'un pattern general: cumva'i subînțeles că țări ca România trebuie să plătească pt. orice altcuiva, chiar dacă acel anume "orice" nu e posibil fără participarea României sau a unor români. De unde obiceiu' ăsta?

to my friend, the anarchist

Written by Romeo Anghelache no comments

Dear anarchist friend,

I believe I am a friend of yours because we have similar experiences and, therefore, we (you and me) use expressions that have similar meanings for both of us: the wage slaves, the consumerism, the powers, the hierarchy, the State, the Spectacle, the religion.

Let me introduce myself so that you can easily understand where I'm coming from and where I'm going.

My experience can be described like this: in 25 years of adult life I only got to do what I intended to do only marginally, almost nothing; that's because some stupid people appear in the way all the time (most of them I did not meet), and they cover their own accepted slavery under hierarchical rules, so I understand very well, personally, what dangers lie in accepting a hierarchy or the decisions of a person that is conditioned completely.

I wanted to do theoretical physics (because I wanted to understand the world, I still do), ended up in the physics of condensed matter (superconductors) because there was no place in my country at the time where one could focus on theoretical physics, there still isn't; I accepted because it still was physics, and socially could become useful, but I ended up focusing on writing research reports and accumulating ISI points because that was the modern trend in research, it still is; then (9 years later) I revolted, because, beyond this issue, the research ended up being published through commercial enterprises who requested money for that public research to become available back to those who paid the research in the first place, so I signed a declaration around the year 2000 that I'll never publish in such places, but the ISI points, which became a measure of research quality by some idiotic administrators' decisions, are the points that decide if you can continue or not to do publicly financed research; so one ends up doing public research to actually enrich some private publisher and only in a few lucky cases the public would benefit from that; then (in 2000) I switched from physics to digital libraries, digital document semantics, thinking that Internet will make this theft obvious, I still do; problem is nobody was really concerned in the public administrations about what happens to this public research (it usually ends up in private hands which use this public research to get more profit from the public that paid already), this is still true; I was concerned with the long-term preservation of this knowledge: given the worldwide irresponsibility in irreversibly consuming finite resources in the name of a fake, inhuman and unsustainable growth, humanity will survive only in a small proportion, and that proportion should not start with a bible, but with a digital library of public research done by then; I'm still concerned. Other 9 years later, the overall result is that I'm still searching to get involved in a process of knowledge recovery or preservation with no perspective in sight yet, in any case nothing that is guaranteed to stay public and is not just a temporary and opportunistic attempt at adding to a wage slave's career points. It's more than a year now since I am jobless, I can survive happily, but I'm still not doing what I intended to do. Meanwhile, very well-paid people in public positions are routing public money into private hands doing actually nothing in this direction, or actively avoiding such activities (in libraries or "knowledge management"). I'm getting 45 years old and my optimism and energy are wasted because of corrupt and/or incompetent people covering themselves with the rules of hierarchy.

So, I think, you, my anarchist friend, will agree that I have grounds enough to sympathize with your concern that we, as a society, are forced or encouraged to live our lives in vain, being useful only at vainly "enriching" or empowering a few others. I understand your thinking that none of the rich people or the public administrators corrupted/conditioned by them will ever give up the public resource theft just because somebody explains that to them. I agree that, until now and for some time to come, human history is just the history of the power of a few over the rest.

Apparently, the only solution is violence against them. But what kind of violence? Do you seriously think that burning a bank or breaking some windows will make those in power think? They will think on how to protect themselves, that's it. And there will be plenty of others, following some implicit religious or traditional values (like having children, buying a home, a car) that will get indebted and, therefore, enslaved by the powers that be. These will "cooperate" in promoting the current humanity status as progress, evolution, you name it. In such an environment, even intellectuals are getting transformed into sellers of their "intellectual property", which, in fact, if you look around, isn't worth a dime.

So what kind of violence? The Stalinist, Pol Pot kind, of forcing the good principles of communism on the throat of people who barely understand anything more than the crave for property as a guarantee for life? The USA kind, of forcing countries to play a rigged game by corrupting public administrators, of using the atomic bomb or simply waging wars and killing presidents in the name of freedom to be a slave? That doesn't work, because humans get transformed from revolutionaries into agents of power or from corrupted persons into centers of corruption. So the overall suicidal system gets preserved: a few in power play and exploit the rest. This happens because there is no background of knowledge, a basic set of principles, that everybody agrees with. Obviously there cannot be many such principles, but if you don't have these principles agreed upon, there's no society, that's a set of tribes, kingdoms, turfs, a perpetual war of my family against your family over resources.

You, my anarchist friend, ask for the other anarchists to unite for putting into place a participatory democracy, and I want that too. But on what basis will anarchists unite, or anybody else for that matter, which are the basic principles that allow a participatory democracy? Freedom, you say? Freedom of having seven children with no means to feed and educate them, freedom to have an SUV for each member of your family, freedom of declaring that hill your own property, freedom of exploiting any human being that happens around, freedom to be a sadist, freedom to get so rich so you can buy other people, freedom to own exclusively a media channel so that you can brainwash masses of people into doing something they don't understand? Obviously, my dear anarchist friend, we need a minimal set of principles to agree upon, all of us, anarchist or not, but humans nevertheless.

The violence I was describing above does nothing to formulate and to preserve these principles. The so-called "political left" named a few honorable principles but failed to protect itself from people on the inside who did not understand them, therefore an abuse of power as a cover of incompetence or misunderstanding was the exercise of the day. The "political right" never makes any promise except to those who have the means to multiply their own means. How ridiculous, tragi-comical, can the average guy be in supporting the "political right".

I hope, my anarchist friend, that, by now, you understand that we humans have to agree upon something before doing anything stupid, again.

So what's the effective solution, what are the principles that can preserve a solution for humanity? I can only suggest two, with far reaching consequences: the limit principle and the humanist principle.

The limit principle has to be a principle that doesn't allow, or makes difficult, for anybody to control anybody else's life, including animals. This principle has to survive historically by its own. It should sound like this: no person can own more resources than necessary for one human's lifetime. In concrete, current, terms, this may be written like this: no individual can own, at any time in its life, a personal wealth larger than a human's lifetime of average wages. Given a limit like this, we can live our freedom without ever having a significant enough power, even if we want it, to control other people. We will need to associate, therefore to agree, with other people when we have in mind a project that can affect the lives of people around. This principle is a natural, ecological, sustainable, slowdown of our current gulping of natural resources. It is a principle which is elastic enough to allow any person be itself without letting a significant part of its life being controlled by anybody else except a group unanimously agreeing that this control is necessary. Anybody's decision to interfere or to control somebody else's life will be at the expense of its own effectively limited resources.

The humanist principle would cover the fact that none of us can be considered more than animals until we grasp what values are universal to humanity. This principle says that education (as human knowledge creation, preservation, accessibility and communication infrastructure/Internet), health (as survival information, infrastructure and training), common rule of law (as the minimal interpersonal rules of living among others), are the basic ingredients of a sustainable society if, and only if, the limit principle is already in place. I think this principle guarantees to make obvious the consequences of our actions and helps us live with some understanding of what's happening, what's worth doing and what should be discontinued.

A minimal public administration should be in place to provide these basic services and to monitor the upholding of the limit principle, that should be the State (a different way of saying that these services are public, i.e. cannot be subject of mercantile exchange or at the whim of any person, and are the result of the common values agreement spanning the whole society).

Freedom is what you get only beyond these two principles, no society can survive without unanimously accepting them or an equivalent of them, so, my dear anarchist friend, let's work for carving these principles in any human society's Constitution (that is, if you agree with them, if not, name the alternatives) before wasting your time breaking any more windows.

Stay healthy, think it over and write critically about it, the Internet is with you, but Time is on the opposite side.

Rss feed of the articles