Archives 2007 - humanist @ roua.org :

morala TVR

Written by Romeo Anghelache no comments

Azi, dl. Popescu scrie în Gândul și zice și la Antena3 că "Oricât de vinovați ar fi Remeș și Mureșan, linșarea lor, fie și mediatică, nu ține loc de Justiție" (nu pun link la situri ce trăiesc din reclame). Și cine'a zis, altfel decât metaforic, că linșarea lor mediatică ține loc de justiție? Și, în fine, care linșare mediatică? Doar TVR n'a inventat nimic, a dat pe știri ce'a primit, cu majusculele legate de instituții sau nume proprii.

TVR e plătită din bani publici, și'a făcut datoria și a informat publicu' despre ce'a primit (detaliile cum că ce'ar fi trebuit să spună înainte de difuzarea lor îs discutabile dar nu's descalificante). Drept c'a început bine și'a terminat prost, pen'că s'au oprit cu difuzarea la prima treime. Da'n ansamblu, e bine și se putea și mai bine: film needitat și complet.

Înapoi la "linșaj". Filmul în chestiune e moralmente descalificant pt. cele două personaje, care sunt personaje publice, care fac parte din guvern, care reprezintă publicu'. Consecința firească e ca ambii să nu mai acceadă la vreo funcție publică. Până sunt judecați în justiție e normal să'și dea demisia, chiar dacă benevol. Adică eu mă aștept să nu'i mai văd pe la Stat, da' încă au voie, legal, să mai încurce lucrurile p'acolo până sunt judecați.

Eu aștept acuma acuzarea, judecata și condamnarea. Demisia n'are nici o treabă, ce, adică primești mită într'o funcție publică și ești curat dacă'ți dai demisia? Nu dragă, începi prin a nu mai vizita instituția publică (de rușine), și aștepți să te ridice potera pt. interviu, conform regulilor justiției, bine'nțeles, cum zice și dl. Popescu.

Până la Lege, mai e Tradiție, și Normă etică. Drept că personajele au respectat tradiția da' nu și norma etică, iar eu, cetățeanu', am dreptu' să explodez când norma etică pe care o respect nu'i respectată de cel ce mă reprezintă.

Până atunci, însă, să fie iertați toți plătitorii de taxe pt. satisfacția de'a vedea că TVR are tendința să'și facă treaba ca instituție publică. Conform cu regulile presei: știrile sunt despre fapte. Interpretarea lor finală și consecințele de suferit aparțin justiției, până atunci am și eu un craniu și instrumente hermeneutice. Nimeni n'are dreptu' să'mi pretindă că's prea prost să'i judec în sinea mea sau la o cafea cu bloggerii, da' ca să'i judec pe planu' ăsta, trebuie să văd filmu'ntâi.

Să mă scutească dl. Popescu cu puritanismu' aici, care'i pericolu' "judecății" la TVR? Că nu mai poate practic un politician să'și continue cariera publică cu tot atâta succes? Cum să nu poată? Dacă justiția decide că'i o făcătură, poate, dacă nu, musai nu. Să nu pretindă dl. Popescu să'mi țin respirația și să mă fac că nu știu nimic despre cei doi până sunt judecați și condamnați. Să nu facă dl. Popescu paralele cu judecata țăranilor staliniști că n'are de ce: nimeni nu așteaptă serios ca TVR să'i bage la bașcă pe cei doi, justiția e așteptată s'o facă. Pân'atunci, vreau, ca orice alt contribuabil, să fiu ținut la curent de instituția pe care o plătesc. Și asta a făcut, după părerea mea, TVR. Bravo, Bravo/3 de fapt, da' Bravo.

demnitate

Written by Romeo Anghelache no comments

Nu, comunismu' n'a'ngenunchiat un tip de demnitate umană, a arătat, între altele, doar cum arată demnitatea umană în fața intemperiilor: fragilă. Acum e rândul capitalismului să arate, între altele, că'i și mai fragilă decât îmi puteam imagina în comunism: demnitatea nu ne poate rezista, lăsați cu noi înșine, doar ca indivizi. Ș'asta nu'i posibil decât dacă noi s'tem, de fapt, cei care o creăm. Apoi e rându' internetului să ne saniteze de definițiile demnității găsite prin cărțile scrise în picioare, pentru un salariu.

Demnitatea e o trăsătură a omului ne-animal, și apare sau dispare odată cu efortul pe care societatea, omu'nvecinat (mai bine, omu'-împreună-cu), îl face s'o mențină. Luminile se pot stinge oricînd în lipsa unui efort coordonat și continuu: educație, sănătate, cercetare. Lenea individului e benignă, lenea socială e malignă (măcar ca impresie jurnalistică, că altfel, logica sugerează că ne'am ucide și chinui reciproc până la o limită naturală inferioară, numerică, din care ne'am putea recupera măcar din plictiseală).

În fine, diana, să nu dai un cap în gură vecinului ce'și agresează vecinu' nu înseamnă handicap, nici "handicap"; înseamnă să admiți, obosit, că furnicile nu se omoară cu călcâiu', ci cu un praf pe care'l construiești cu rațiunea: din nou, un amestec de educație, sănătate, cercetare. Alternativa e să'i pui o armă încărcată fiecăruia în mână, iar rezultatu' ar fi că toată lumea s'ar îmbrăca uniform, în bej, să nu atragă atenția f'unui scăpat sub limită. Adică, dac'ai fi vrut ca oarecare să reacționeze la scena cu pricina, poți s'o faci tu însăți, și trebuie, d'un exemplu între multe, acuma, aici: tragi de ața la care ajungi și scrii eseu despre aia la care nu încă, sau aia de care ai tras.

Altfel, ce cer copiii care leșină pt. un premiu Pulitzer: tot educație, sănătate, cercetare (nu d'un blid de linte am nevoie, ca să mai facă și mâine, alt reporter, o poză pt. New York Times, să mai hrăneasc'o lună f'o doi jurnaliști, ci d'o limitare, dacă nu eliminare, a traficului de arme și a comerțului cu diamante, sau plăti'ți'mi banana cât face de fapt).

Esperanto, the common Eurolanguage

Written by Romeo Anghelache no comments

I was reasoning on the necessity of a common language for EU, earlier on. I dropped too easily Esperanto as a choice, opting for Spanish instead: I feared that a constructed language wouldn't stand a chance near a historical one.

However, due to Amadeo Nuclini, Igor Negravaski, André Calmis and the other commentators on Mr. Orban's forum on the subject of multilingualism in EU, I learned, from Claude Piron, (he has a lifelong experience in handling languages) from a series of 10 episodes 10 minutes each: Les langues: un défi (in French) that Esperanto is the best choice because it is a constructed language as opposed to a historical one.

I'll try to make it here clear why, in a concise form.

His argument, in my understanding, is that the currently used languages preclude intercultural communication because of their naturally different histories. So, at least the following issues appear in an intercultural communication:

  • irreducibly different semantic resolutions (e.g. in chinese, it seems, you have to specify which grandmother are you talking about, your father's mother or your mother's; if you have to translate from English to Chinese, then you have to do some research beyond the written text to get it accurate);
  • truncated communication (let's be clear, you have to live and socialize a couple of years in a foreign country to claim you know the language, and then you only get to know a small part of the native linguistic reflexes: any naturally grown language is continuously enriched with logically inconsistent native reflexes from the street speech, so a foreigner will end up learning the grammar in a few months and then he'll have to cover the exceptions in a decade or more);
  • EU expenses on translation are large, with no benefit in sight; to provide an image about this effort, Mr. Piron says that translation costs 100 euro per A4 page, and 750 euro fee per translator per day; he also says the translation related costs for the EU institutions amount to 3 euro/year/european; although it seems little, I'd like to know the amount of indirect costs related to translation (electronics, software, maintenance, housing and travel for the translators etc.), and I'd also like to know how this amount compares with the scientific research EU funding.

Briefly, to master a language, and its accurate translation into a second language, you have to grow somehow with both.

Here comes the advantage of a constructed language: the rules are minimal and provide for consistency, so one can build naturally on it with the result being portable interculturally.

Practically, what should EU do about this state of affairs?

  • Obviously, for the official EU documents, Esperanto should be made mandatory and all the other EU languages optional. This will not only avoid the translation expenses, but also the the expenses with the armies of lawyers which will get involved in reinterpreting a semantically sloppy historical language in the face of law. In schools at the national level, Esperanto should be mandated as the second language as an instrument for communicating with foreigners, EU or non-EU, anything else should be optional.
  • TV subtitles in Esperanto should be made obligatory, or available, at least, for any TV presentation in the EU countries;
  • Try setting up an international cooperation with non-EU countries for an Esperanto-based communication.

If the EU administration doesn't decide anything in the direction of a common EU language, in, say, a year or so, those interested in this issue (I hope, all the Europeans) should start organizing themselves online for a way to push this on the EU legislative table.

mântuirea de minte

Written by Romeo Anghelache no comments

Guvernul va aloca bani pt. catedrala mântuirii, de minte, a neamului. Monumentul obscurantismului, clădit de guvernul ignoranței și senatorii somnului rațiunii. Cine v'a calificat pe voi să mântuiți pe alții? Afară cu religia din școli: școala'i pt. învățat nu pt. dezvățat. Ce face tagma profesorilor? Se roagă?

Gata, credincioșii declarați trebuie să plătească o proporție din venitu' anual. După ce s'adună banii, n'aveți decât să faceți câte o catedrală la fiecare stație de tramvai, că vă dau aci scris, în maxim 20 ani, bisericile or să fie discotecă, centre de cumpărături, fabrici de bere cu bar, obstacol în calea bicicletelor sau reazem pt. picioru' câinelui grăbit, după mărime.

Ce să mai zic, ești credincios, nu'ți place ce scriu io aici, atunci citește colea, poate te pune pe gându' care'ți lipsește.

Altfel, dragi credincioși, vă urez ca domnu' să vă dea pensie și mâncare, domnu' să vă plimbe apa prin robinete, domnu' să vă lumineze becurile, domnu' să vă încălzească iarna. Lua'v'ar domnu' la el degrabă, pe cheltuiala lui.

Cei care nu sunt de acord cu construirea catedralei din fonduri publice (adică din taxele plătite statului), pot să semneze o petiție aici.

Dup'aia vă invit să vizitați și situl asociației Solidaritatea pentru libertatea de conștiință (aici e comunicatul lor de presă despre finanțarea din fonduri publice a catedralei) . Mai află omu' una-alta despre aspectu' secular al umanismului.

Rss feed of the articles