Platon și averea personală

Un prieten cu adevărat cult (ajuns cu lectura și pân’la ultimu’ dialog al lui Platon), prof. univ. Gheorghiță Zbăganu, mi’a atras atenția că Platon a avut în vedere limitarea averii personale în Legi: averea personală trebuie limitată de sus și de jos, aia de jos e limita de supraviețuire și e, în Legi, fixă și intangibilă, aia de sus de max 4 ori mai mare.

Așa aflai că vorbeam în proză, cu limitarea, de sus, a averii personale, dinamică funcție de cât de mult poate trăi un om și care’i venitu’ mediu pe economie, adică o viață maximă de salarii medii pe economie. Iar limita de jos ar trebui să fie venitul necondiționat care acoperă nevoile zilnice.

Mi se pare curios că limitele astea nu sunt pomenite deloc sau sunt șoptite confidențial de către ecologiști, cei ce luptă cu corupția, cei de stânga etc. Argumentu’i că dacă ești prea sărac, de foame sau de grijă te’apuci de prostii gen revoluție, publicat cărți pe hârtie în era Internet, faci bloguri/clipuri cu aduri sau lucri la vreo corporație/administrație bine plătită. Iar dacă ești prea bogat, te mâncă’n cur să’ți faci poză cu D’zeu și să’i pui, prin lege, pe restu’ să’ți facă papucii.

Democrația nu poate supraviețui fără cele două limite personale.

Cum zice Platon mai jos, fără limite ai zâzanie ‘geaba, de care mai bine lipsă.

-In a state which is desirous of being saved from the greatest of all plagues–not faction, but rather distraction;–here should exist among the citizens neither extreme poverty, nor, again, excess of wealth, for both are productive of both these evils. Now the legislator should determine what is to be the limit of poverty or wealth. Let the limit of poverty be the value of the lot; this ought to be preserved, and no ruler, nor any one else who aspires after a reputation for virtue, will allow the lot to be impaired in any case. This the legislator gives as a measure, and he will permit a man to acquire double or triple, or as much as four times the amount of this. But if a person have yet greater riches, whether he has found them, or they have been given to him, or he has made them in business, or has acquired by any stroke of fortune that which is in excess of the measure, if he give back the surplus to the state, and to the Gods who are the patrons of the state, he shall suffer no penalty or loss of reputation; but if he disobeys this our law any one who likes may inform against him and receive half the value of the excess, and the delinquent shall pay a sum equal to the excess out of his own property, and the other half of the excess shall belong to the Gods. And let every possession of every man, with the exception of the lot, be publicly registered before the magistrates whom the law appoints, so that all suits about money may be easy and quite simple.

http://classics.mit.edu/Plato/laws.5.v.html