cu decolonizarea pe scări

April 5th, 2016 by Romeo Anghelache

Act intelectual pe Criticatac comis de Alex Cistelecan, cari se ocupă incidental aici cu gândirea decolonială. Se ocupă atât de bine că pricepui și de ce marxismu’ ăsta are și el un rost, poate salvator. Mă foarte bucur c’autoru’ aduce’aminte de iluminism în confuzia contemporană. Mulțam.

Cum să zic, pricep și de unde vine gândirea decolonială. Civilizația occidentală e, într’adevăr, doar o narațiune, anume una care’i efectivă doar dacă’s colonii pri’mprejur. Trăiesc asta de vreo 16 ani, verificat în 4 țări “civilizate”, cu tot confortu’.
A’uma, coloniile altfel decât geografice sunt mentale. E sănătos să te asiguri că nu te’ai autocolonizat.
Da’ cum se ține o colonie să fie acolo să aspire să te servească? Dincolo de PR/stăpân + (ne)gândire/sclav, e nevoie de’o amenințare credibilă ca să țină jmecheria, adică de tehnologie, știință, adică raționalitate în forma ei pură.

Ș’aci vine de contează iluminismu’, care, pt. mine cel puțin, înseamnă raționalitate, implicând universalitate, laolaltă cu “Liberté, égalité, fraternité” ca universalitate în umanitate/social.

Cum contează? Vine un țânc pe nume capitalism, cu două foi de aritmetică și zice “chitanțăm că’i universală aritmetica”. Țâncu’ gândi asemenea că individu’i o chestie universală și cu atât mai bine că se potrivește cu cele două foi de aritmetică pe care le tot fâlfâie către colonie. În procesu’ de maturizare, a uitat că individu’ nu’i o piesă, scuzabil, deh dacă numa’ de piese și chitanțe s’ocupa.
Sigur că n’ai libertate dacă nu’ți faci semănătoare, da’ cu fraternitatea și cu egalitatea mai greu că i’e frică că semănătoarea n’ajunge la câte guri îl obligă (neiluminist) religia să aibe’mprejur.

Va’zică țâncu’ are tun și semănătoare, cu tunu’ ia ce’i mai lipsește de la colonii. Așa ajunge țânca societate capitalistă să nu mai aibe nevoie de propriii cetățeni, cu iluminism folosit pe treime. Chitanțele, încă’n circulație, tot mai cer influx de populație “să plătească pensiile” celor ce’au uitat de fraternitate și egalitate, ș’au crezut că libertate e ce credeau ei că e când tunu’și făcea treaba dincolo de orizont. Capcană. Sfârșit. Țânca moare din propria’și poezie.

‘ntre timp, pe ici pe colo, raționalitatea se tot adună, chiar în condițiile astea sordide, soluțiile asemenea. Doar că’i posibil (de fapt deja se petrece) să fie ignorată chiar atunci când nimic n’o să ne mai scoată din căcat.

Cât despre căcat, orice religie e nu doar discriminatorie, da’ prin definiția că’i irațională, învăluie soluțiile raționale/universale’n întuneric. Tot acolo rămâne și verificabilitatea. Și tot acolo o să rămânem și noi(?) și ei(?) și alții(?). Toți, dacă ne facem că nu pricepem că raționalitatea’n societate înseamnă fraternitate și egalitate limitând libertatea atât cât e rațional. Nu’mi mai bat capu’ să’ți explic cum. Deja știi da’ aștepți un cercetător britanic s’o pună pe facebook. Bine, colonie.

Bun, ș’atunci ce’nseamnă iluminism aplicat efectiv, azi? Chiar așa pornește, de la’ntrebări.

A. Ce nevoi primare avem? (Acoperiș, mâncare, energie, biom) = Venit universal de bază necondiționat

B. Cum pot fi satisfăcute ele pt. toți? Cu raționalitate, adică educație iluministă, adică: 1. ne numărăm aproximativ; 2. calculăm c’avem cu ce (de la știință/tehnică) ș’am aflat cum (de la educație); 3. le producem (până au toți, pân’atunci se poate raționa repartiția, limita populația, o face timpu’ oricum) colaborând. = comunism

C. Cum facem să dureze resursele astea create cu iluminism mai mult decât o generație? Cu știință, democrație/comparabilitate de putere politică/limitarea universală averii personale. =iluminism

D. Ce facem cu restu’ timpului? Rațional e să nu specifici/constrângi ce nu’i necesar să fie specificat/constrâns. Cine ce trabă are? Aia e.

Ș’atunci ce mai așteptăm? Ce ne/te/vă ține? Ce’i cu avocații, contabilii și paznicii ăștia? Mai stăm cum stăm ș’ajungem cetățenii Republicii Contabil-Avocățească de Pază a capitalului, vestului și anexelor.

Comments are closed.