reflexologia la oi

November 28th, 2015 by Romeo Anghelache

Țarcu’ Facebook i’o bulă’ntr’un lichid pe nume Internet. Mucea de’a descoperit apa caldă dă like și schimbă lumea, crede el. Existențialismu, ‘n schimb, zice că omu’i faptele lui, bre, dincolo de gargară.

Bon, rândurile astea’s despre reflexe. Văzui un comentariu p’un site: “X e de stânga. Câh.”
Cam automată reacția, ‘mi zic.

Nu’ș de unde’i pute automat țâncului când aude de stânga, poate niscai lămuriri ajută:
– stânga nu ucide și nu sucește mințile; dimpotrivă stânga e iluministă/rațională, adică e o alegere în care toți pot trăi mai bine, mai educați, mai sănătoși, nu doar unii iară restu’ cu balele pe pept.
– stânga practic nu există în politica din România, de la Constantinescu încoace, până și Iliescu s’a “vindecat”.
– stânga vede Statu’ ca o întreprindere rațională în interesu’ populației.
– stânga e pentru cooperare între oameni (cum altfel poți trata omu’ pe principii universale?).
– stânga e cu adevărat democratică, democrația nu poate fi pe alte baze decât raționale.
am să revin…

Ne’am putea uita din perspectiva haznalei în care ne trezim (unii cu seninătate) zilnic, capitalismu’:
– te’ai născut, ești competitoru’ cuiva, și rostu’ tău e să iei tu ața primu’, c’alfel o ia vecinu’;
– nu contează ce calități ai, ce’ai învățat/trăit, contează’n buzunaru’ cui te’așezi; chiar de te opui, după zeci de ani presiunea e aceeași sau crește să devii mercenar, laș, o râmă, un instrument altuia;
– interesu’ tău e să ai o masă de proști/oi din care să’ți tragi resursele așa că: cu cât mai puțin educați sunt alții, cu atât mai bine pt. tine, deci ai de promovat ignoranța altora sau măcar să subscrii la mașinăriile de prostit ale altora mai avuți ca tine.
– e firesc să crezi că unii oameni sunt echivalenți cu câteva sute de mii de alți oameni; normal că viața ta i’o dobândă ăluia căruia trebe să’i mulțumești că te lasă să’i pompezi resurse’n cur în fiecare zi.
– e la fel de natural să ceri chitanță pe vorbe, orice nevăzut poate deveni proprietate; tu trebuie doar să găsești metoda prin care resurse publice devin sau îți cresc proprietatea personală; nu tu, altu’ mai avut ca tine.
Pe scurt, rostu’ vieții în capitalism e să circuli marfă și să expiri dobândă altuia; restu’i cultură.

Dacă’ntr’o astfel de societate mai are rost să vorbim de democrație, libertate sau sens al vieții rămâne să decizi, duh.
Pân’atunci s’ocupă alții să’ți repete pân’la vomă, da’ pe bani sau ad-uri, că asta’i cea mai bună societate posibilă; ăștia ori îs orbi ori aplică regulile de mai sus, definitorii, ale societății, pardon, tribalității capitaliste.

Așa că, de unde’atâta câh de oaie când careva pomenește de stânga?

Comments are closed.