revizuirea Constituției

January 17th, 2012 by Romeo Anghelache

…sau elefantu’ din cameră: Constituția deschisă.

iaca ce principii ar trebui să fie la baza Constituției unui Stat modern (versiunea 1.8):

  1. Principiul democrației efective: averea totală personală a fiecărui cetățean e limitată superior la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie (viața cea mai lungă înregistrată oficial, cifra curentă e 130 ani).
  2. Principiul democrației autentice: finanțarea campaniilor electorale ale partidelor politice are loc exclusiv prin cotizația fixă anuală a membrilor proprii (nu prin donații, nu prin finanțare de Stat)
  3. Principiul suveranității: Statul nu poate angaja datorii decât de la propriii cetățeni și doar prin intermediul variației temporare a taxelor, aprobate prin referendum.
  4. Principiul transparenței: Partea nedeclarată a averii nu este protejată de Stat
  5. Principiul garanției depozitului bancar: Statul garantează până la o limită egală cu 10 ani de salarii medii pe economie doar depozitele persoanelor la băncile sau uniunile de credit care îndeplinesc următoarele 3 condiții: a. sunt non-profit, b. fac doar împrumuturi cu dobândă limitată superior de rata inflației și c. au leverage maxim 3
  6. Principiul subzistenței: Statul, în calitate de acord democratic al populației, își orientează politicile spre asigurarea dreptului concret al fiecărui cetățean la subzistență.
  7. Principiul serviciilor publice: educația, sănătatea și justiția sunt servicii obligatorii, publice, plătite din taxe. Serviciile publice sunt administrate de profesioniștii domeniilor în chestiune. Procentul alocat de la bugetul public se stabilește prin lege.
  8. Principiul separării statului de biserică: Statul nu administrează și nu finanțează cultele
  9. Principiul cunoașterii: cercetarea finanțată public e un serviciu public și aparține domeniului public. Rezultatele cercetării sunt accesibile permanent și comprehensiv publicului fără costuri suplimentare.
  10. Principiul comunicării: Infrastructura Internet e un serviciu public egal accesibil oricărui cetățean pt. comunicare.
  11. Principiul autoadministrării: deciziile politico-administrative vor fi continuu monitorizabile de către public, cu un mecanism universal de votare funcțional astfel încât fiecare cetățean să poată reacționa sau propune efectiv soluții probleme publice.
  12. Principiul colaborării: în orice activitate colectivă conceptul de angajare se înlocuiește cu conceptul de colaborare. La sfîrșitul contractului de colaborare fiecare semnatar deține o proporție din rezultate conform acordului unanim de la începutul colaborării.
  13. Principiul reprezentativității: dreptul de a emite legi sau instrucțiuni de implementare aparține exclusiv legislativului
  14. Principiul calității vieții: numărul maxim de ore de muncă pe zi lucrătoare este 6.
  15. Principiul venitului de bază necondiționat: orice rezident legal în România primește un venit minim necondiționat, al cărui cuantum e estimat științific și stabilit prin lege, anual.
  16. Principiul ecologic: dispozitivele care consumă resurse ne-reînnoibile vor fi etichetate ca atare și vor fi înlocuite sau interzise cât de repede permite știința/tehnica.
  17. Principiul delimitării tipurilor de proprietate: proprietatea privată e strict delimitată de cea publică, delimitarea lor și fluxurile dintre ele e monitorizabilă continuu de către public.
  18. Principiul economiei relative: Schimbul liber e definit de egalitatea dintre eforturile (procentele din avere) de’o parte și de alta a schimbului. Orice alt fel de schimb economic e relație de putere.

dacă principiile astea nu există în Constituția unui Stat, atunci populația acelui Stat e sclava declarată a bogaților zilei iar politicienii și cei școliți doar masca și instrumentele lor, democrația n’are sens, libertatea nici atât, în fine, totu’i o pușcărie în aer liber.

am umblat cu lista asta pe comentarii pe CriticAtac de când au început protestele; între timp au apărut alte liste cu tot felu’ de bălării; inclusiv CriticAtac a făcut o “declarație”, da’ de discutat principiile de mai sus, aproape nimeni din cei ce scriu acolo articole n’a făcut’o.

Trag concluzia că CriticAtac ocupă o nișă de “piață” a discursului ca oricare altă nișă. Eu mă retrag din citit CA și dau jos și linku’ spre CA că’s sătul de genu’ ăsta de aburi până văd o preocupare serioasă legată de principiile Constituționale care ar putea rezolva problemele de azi și cele care se anunță mâine.

Cine consideră lista interesantă, s’o ia s’o crească mai departe, păstrându’i spiritu’:
– principiile au impact verificabil
– sunt simple și ușor de ținut minte
– pot fi argumentate solid iar situația din ultimii 50 ani le impune ca soluții.

Pa.

One Response to “revizuirea Constituției”

  1. Romeo Anghelache Says:

    @nyd:
    1.”nu vreau un stat care sa ma limiteze activ in raport cu mine.”
    păi, e’n raport cu ceilalți, că dacă tu ești bogat cât un județ, atunci și puterea ta politică e tot p’acolo, deci cum altfel decât în raport cu ceilalți ești? și când ești sărac ești tot în raport cu ceilalți. un exercițiu: ce anume din ce te face pe tine om, nu e ‘n raport cu ceilalți?

    “Daca statul vrea bogatia mea personala” , păi nu, că nu statu’ vrea asta, ci poporănimea (dac’ajunge principiu constituțional). Și nu e pohtă la averea ta, ci protejarea celorlalți de abuzu’ de care ești în stare când ești superbogat, abuzu’ la democrație de care nici nu ești conștient măcar.

    “dar sunt total impotriva limitarii.” bine, oi fi, da’ acu’, și până principiu’ 1. ajunge’n Constituție, ești limitat oricum, și nu d’un principiu rațional cum ar fi principiu’ în discuție, ci de varii mofturi ale superbogaților și servitorii lor din politică și cultură.

    dă bine și’i tineresc să fii împotriva limitărilor de orice fel, da’ la limitele la care ești supus deja artificial (e.g. că trăiești într’o societate practic sclavă superbogaților, oriunde în lume te’ai refugia, cu excepția țărilor socialiste/comuniste) te’ai gândit umpic?

    3.”Ce faci daca statul, din cauza administrarii, ajunge intr-o situatie de faliment si nu isi mai poate proteja cetatenii si nici pe sine?”
    a. falimentu’ nu’i o noțiune fundamentală: îs posibile organizări alternative care n’au de ce folosi termenu’ de faliment. Comparat cu Statu’, care’i însuși *numele* nostru: ăia de ne’am născut și crescut într’un perimetru geografic și vrem să ne petrecem viețile fără bătaie de cap degeaba; termenu’ de faliment i’o chestie ridicolă, un moft devenit popular pen’că toți sunteți sclavii ambulanți ai cuiva, folosiți vocabularu’ stăpânului.
    Protejarea cetățenilor e posibilă numai prin organizarea cetățenilor înșiși, asta i’o problemă existențială, nu economică.
    b. Exercițiu: cum dai faliment față de tine însuți?
    c. în fine, poate da faliment nu Statu’ ci doar o formă particulară de Stat, anume aia care are termenu’n vocabular, anume forma aia de Stat care dă socoteală cuiva exterior sieși (exercițiu: cui?).

    4. “Cum ramane cu dreptul la intimitate”:
    averea’i avere, contează mărimea în raport cu limita, nu calea prin care ai ajuns la ea, deci intimitatea n’are nici un rol aici.

    12.”Adica inlocuim cuvantul angajare cu colaborare, dar in rest nu schimbam nimic.”
    Acordu’ *unanim*: adică între toți cei prezenți la activitatea aia, nu doar “reprezentanții” lor sau “șefii” lor, sau “acționarii” lor. Azi, nici un “angajator” nu’ți spune cum se repartizează rezultatele producției, ce salariu are “șefu'” tău, etc. Acordu’ *unanim* inițial e acord pe baza informației complete: dacă eu lucrez cu tine, trebuie să știu ce parte primești tu și ce parte primesc eu din rezultate, apoi să cădem de acord. Azi, salariul lui X e “secret”. Apoi colaborarea invită la următoru’ exercițiu: mă angajezi *și* te angajez: ne angajăm.

    14. “Limita mi se pare arbitrara.” … “ca si principiu mi se pare suficient sa existe o limita si absurd sa existe una anume” dacă’i o limită, atunci care’i? 24 ore e imposibilă, 16 ore e posibilă cu consecințe funeste. 8 ore’i posibilă cu rezultatele pe care le vedem: oameni stresați, negândiți. atunci venim cu 6 și vedem unde ieșim.

    15.”Nu exista estimare stiintifica a venitului minim necesar.”
    Nu e vorba de venit minim *necesar*, e vorba de venit minim necondiționat. Și bine’nțeles că poate fi estimat științific: vezi câte fonduri s’au adunat, scazi costurile a câte lucruri trebe musai făcute, și restu’, dacă mai rămâne, mere necondiționat la fiecare cetățean. Venitu’ ăsta poate fi și zero în anii mai grei sau de administrare mai proastă.

    16.”De ce? Ce e rau in consumul de resurse ne-re-innoibile? Daca tot exista, de ce sa nu le folosim?”
    Exercițiu: e f’o diferență între arderea petrolului la intersecție așteptând semaforu’, pe de o parte, și folosirea petrolului pt. studiat materiale care pot produce energie re-înnoibilă, pe de alta?

    17. “acest principiu se respecta si acum.”
    nu. fluxurile banului public spre privat nu’i monitorizabil public încă. ar’să fie când ar’să fie un website în care văd cum s’adună cheltuielile publice, item cu item. pân’atunci e beție cu apă.

    18.”nu vad ce altceva face principiul asta in afara de a lega niste cuvinte, numite termeni, de alte cuvinte numite impreuna definitii”
    exact, nu face decât să definească termenu’ de “schimb liber” în termeni raționali: arată când poate fi liber ș’arată că noțiunea curentă de “schimb liber” e doar o relație de putere care n’are treabă cu “liber” decât din perspectiva unui stăpân care participă la “schimb”.