Bogdan Perdivară pe CriticAtac:

Dle nimeni, să vedem:

“Eu vad statul ca instrumetul celor potentati economic de a ne lua islazul”

Nu e exclus să aveţi dreptate într-o măsură, dar statul e preferabil, totuşi, cuceririi sălbatice de teritorii în virtutea dreptului celui mai tare; statul asigură, cel puţin teoretic, un sistem de apel la justiţie şi o oarecare protecţie împotriva gărzilor oligarhului de peste râu; este, desigur, o instituţie imperfectă, la care va trebui cândva să renunţăm, dar deocamdată prefer să mă lupt în justiţie cu oligarhul decât să fiu hăituit de o armată de mercenari care trag în plin.

“Ce ar trebui sa fie in proprietate comuna? SI ce nu?”

Resursele neregenerabile de orice fel. Apa, aerul, solul, pădurea.
Orice nu a fost creat direct ca rezultat al muncii umane. Pământul, de pildă, poate fi utilizat de comunitate dar nu este proprietate în sensul clasic, ci mai degrabă urmează logica devălmăşiei (commons): el nu poate fi vândut sau înstrăinat în afara comunităţii şi este disponibil pentru toţi cei dispuşi să muncească acolo, fără interpuşi, în scopul acoperirii nevoilor de bază şi nu al obţinerii de profit, eventual cu împărţirea egală a beneficiilor şi suportarea egală a pierderilor. Un sistem care mai funcţionează prin Melanezia, de pildă.

Mai există, apoi, şi “proprietatea” ca gestiune şi garantare comună: dacă calitatea aerului, de pildă, sau a apei ne afectează pe toţi, industriile cu potenţial poluant să se afle sub controlul celor ce ar putea fi afectaţi. Dacă băştinaşii din Borneo ar avea un cuvânt de spus, şi nu lacomul stat capitalist indonezian, poate că s-ar putea evita într-o măsură catastrofa ecologică aflată în desfăşurare etc.
Dacă la Roşia Montană decidenţii ar fi sătenii care nu doresc să fie strămutaţi, şi nu “experţi” cumpăraţi cu bani grei, poate că ar exista o şansă şi pentru ei.
Discuţia e complicată, sunt multe de zis.

“Din nevoie sociale, psihice, etc vrem “masini sport”. Nu poti nega toate nevoile sociale. Asa putem nega si televizorul color.”

Suntem învăţaţi social să ne cultivăm aceste “nevoi”. Televizorul şi maşina nu sunt nevoi sociale, trebuinţa de informaţie şi divertisment, ca şi cea de transport, da. Însă ele pot fi rezolvate şi într-o logică ce sfidează consumul deşănţat. Eu nu am maşină şi televizor şi nu mă simt cu nimic diminuat ca fiinţă umană: mă scutesc de reclame neghioabe care-mi întăresc reflexul consumist, am mai mult timp pentru contacte umane nemediate şi călătoresc cu trenul, autobuzul ori, în caz de forţă majoră şi foarte rar, cu avionul. Nu m-am trezit niciodată scăldat în sudoare, îngrozit că nu am automobil.

“nu poti da o lege ca sa limitezi nevoile, placerile oamenilor.”

Nevoile reale nu pot fi limitate cu adevărat, după asta le şi recunoaştem: dacă nu mâncăm destul murim de inaniţie, dacă nu respirăm suficient ne sufocăm, dacă nu trăim cu alţi oameni ne sălbăticim şi urlăm în pădure ca lupii, dacă nu ne reproducem dispărem ca specie în câteva zeci de ani. Dacă nu ne cumpărăm ţoale Versace sau iahturi sau vile cu trei etaje nu se întâmplă nimic, dar absolut nimic. Poate îşi dau cu pumnii în cap cei de la Versace, eventual, şi speculanţii imobiliari.
Faceţi, vă rog, diferenţa între satisfacerea unei trebuinţe şi abuzul consumist pe care îl confundăm cu “plăcerea”. Plăcerea e ok, atâta timp cât pentru satisfacerea ei nu e privat nimeni în trebuinţele sale fundamentale. Pot să merg şi cu bicicleta, nu e nevoie să fac raliuri urbane cu maşini care consumă 20 la sută, că “asta-i pohta ce-am pohtit”. Ideea e să pohteşti mai puţin, ca să permiţi şi altora să trăiască decent, în limita resurselor existente.

“Daca iau o masina de 100.000 euro SUV 4 x4 etc… sint si mai protejat. ”
Vi se inculcă un sentiment fals de protecţie: dacă tot mai mulţi îşi iau SUV-uri, în accidente se vor tampona mai multe SUV-uri; “protecţia” funcţionează doar în logica în care dvs. aveţi tanc iar ceilalţi merg cu motoreta fiindcă n-au bani de tanc. Dacă îşi ia toată lumea monştri pe patru roţi, monştri pe patru roţi se vor tampona. Eu am văzut odată, chiar în faţa mea, cum un autobuz s-a ciocnit cu un TIR: s-a lăsat cu morţi. Nu vă amăgiţi că sunteţi în siguranţă.

This entry was posted on Tuesday, January 10th, 2012 at 3:49 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can trackback from your own site.