limitarea averii personale

August 17th, 2011 by Romeo Anghelache

“ghitza frunza” pe CriticAtac:

O fac si eu pe ghitza contra si zic ca nici asa nu-i bine.
E o utopie (na, ca se ia!) sa consideri ca marii invirtitori de capital sau aia mici in devenire nu vor “sacrifica” ceva capital sa cumpere bunavointa birocratilor care-i controleaza si taxeaza. Atita timp cit “the sky is the limit” in materie de acumulare de capital, cit greed is good si exista vecini cu capre ce concureaza la “miss capitalista” (sau top faraoni, mameluci etc 100), exista puterea de influenta a capitalului care anuleaza orice lege scrisa. Dar daca prin lege se pune o limita la acumularea de capital (deci si de influenta) nu va mai fi inflatie manarita si alte speculatii, va conta economia reala, munca va fi platita corespunzator, diferentele vor fi mai mici. Dar in mass-media nu s-a discutat si se evita evident aceasta abordare. Si inca le merge, pentru ca nu se fac presiuni. Nici macar pe “radicalul” CA nu se vorbeste despre asta. Daca tot vreti sa schimbati ceva (oare?) incepeti cu ce trebuie.

Averea personală trebuie limitată universal prin Constituție (nu, taxarea n’are treabă cu limitarea averii și nu rezolvă problema pe care limitarea averii o rezolvă: democrația reală), de exemplu: averea personală a fiecărui cetățean este limitată la o mărime egală cu o viață de salarii medii pe economie.

Cine nu începe dialogu’ politic cu asta, nu spune și n’are de spus nimic, ori face pe prostu’ ori e, simplu, prost. De fapt, asta’i fizică de gimnaziu, nu politică.

De altfel, pt. mine, ăsta’i un principiu eliminatoriu: cine nu vede/recunoaște că nelimitarea averii personale’i una din principalele cauze, de n’o fi chiar originea lor, a ce se petrece azi (și, poate, oricând) de porc prin lume, se transformă’n zgomot, n’a mai rămas nimic semnificativ să’mi spună.

Comments are closed.