despre prostie

January 30th, 2011 by Romeo Anghelache

A doua emisiune pe tvri cu Pleșu și Liiceanu.
Subiectu’ fiind prostia, sau definiția ei, sau a împrejurului ei.

Actorii propun că se poate vorbi mai degrabă de simptome ale prostiei: solemnitate, hărnicie oarbă, inflexibilitate, încremenire în proiect.

Subscriu fără rezerve la solemnitate și hărnicia oarbă ca semne ale prostiei (individuale).

Cât despre inflexibilitate, rezerva ar fi că, uneori, inflexibilitatea e, dimpotrivă, semn de inteligență: anume, acolo unde flexibilitatea e improprie, de exemplu în construcțiile axiomatice sau raționamentu’ deductiv. Flexibilitatea (ca deschidere la critică) e necesară în raționamentele inductive, în general p’acolo p’unde empiricu’ joacă f’un rol neneglijabil sau unde’s de discutat/stabilit prezumțiile/axiomele/ipotezele.

Pân’aci, prostia în discuție e mai degrabă cea individuală. Aș putea’o defini ca inadecvare la context.

Mai departe, actorii revin la expresia lansată de Liiceanu acu’ vreo două decade: prostia ca încremenire în proiect. Aici prostia’i mai degrabă de natură socială decât individuală, încremenirea poate avea loc, efectiv, numai într’un context social, adică numai prin tăcerea semenilor, autosuspendarea contextului, ca’n cântările adresate lui Ceaușescu.

Azi monociocanu’ ideologic s’a întrupat în Liiceanu: comunismu’ ca încremenire în proiect, data trecută, Pleșu a lansat o șopârliță cu comunismu’, da’ s’a retras repede pe sub stânci. Observ însă că ambii actori sunt încremeniți în proiectu’ capitalist, cam de două decade, ș’aci li se aplică întocmai atributele pomenite mai sus: obtuzitate, opacitate, inflexibilitate, ce mai, surzenie și orbire clinice: cuvântu’ capitalist n’a fost pomenit nici data trecută, nici acuma, nici măcar alături de totalitarism; dezamăgitor pt. niște actori cu gesturi de intelectuali. După ce vezi ce’au adus României cele două decade, și unde se află lumea acum, să continui să ignori capitalismu’ ca încremenire în proiect, ce alt diagnostic meriți?

În schimb am mai primit de la d’lor niscai explicații din cartea ignoranței creștine, lucru de care n’o să mă ocup aici că’i pierdere pură de vreme.

Comments are closed.