Primii un link de la sor’mea cu întrebările unui domn Șerbănescu către FMI publicate într’un ziar.

Întrebările sunt inteligente și cu ricoșeu, da’ nu mă pot abține să observ că’ntrebările par a fi puse unui locțiitor a’ lu’ Ceaușescu, ca și cum FMI ar guverna țara (de fapt chiar asta se’ntâmplă, ce mă mir).

Într’una din întrebări, autoru’ lor pomenește de “așa-zisul capitalism” de la noi, al ultimelor două decade. Înduioșat, mă simt obligat să explic cum devine cu “așa-zisul capitalism”, c’am mai auzit câțiva cu nemulțumirea asta’n sân: capitalismu’ de la noi nu’i capitalism adevărat e “așa-zis”.

Capitalismu’, după cum explică și Žižek, are două părți, inclusu’ și exclusu’. Se include vorbitoru’ de limbă arvanită, masochistu’, etc. da’ nu se include proletaru’, care n’are loc în gându’ liberal-democrat, deși proletaru’i peste tot, ba are voie să fie și masochist și vorbitor de limbă arvanită. Adică proletaru’, azi, există numai prin atributele lui: alb, negru, utilizator de X, din zona Y, cu venitu’ Z; altfel, e invizibil, substanța lui e transparentă.

S’o zic io mai măgărește, capitalismu’i pt. capitaliști nu pt. sclavi, e pe bază de sclavi.
Dacă ești capitalist vezi capitalismu’ cum e, pe pohta ce’o pohtești. Dacă ești sclav, vezi capitalismu’ de pe partea ailaltă, din dos, trăiești în “așa-zisu’ capitalism” și te miri continuu că ție nu’ți servește deloc sistemu’ ăsta, iar capitalistu’, de pe partea lui, are să’ți dea un sfat, prin intermediu’ altor sclavi: ai răbdare măcar până se trece el din viață.

Sau, mai academic, capitalismu’i făcut pt. ăla care are, sau face rost, de capital. Restu’ lumii e marfă. Apa, aeru’, râu’, ramu’, și’ntre ele, tu, marfa veselă, senină, plină de speranță ovină.

Tot acolo întreabă autoru’ de mai sus de ce nu se face o bursă a cerealelor? Aici am să răspund și io, că și io cotizez involuntar la FMI (ca organizație internațională), la fel ca și nedumeritu’ autor.
Adică: n’am văzut țăran autentic așa de productiv încât s’aibă nevoie de bursă să’i distribuie grânele. Ș’apoi de ce să’i distribuie bursa grânele? Să mai plătească producătoru’ o haită de paraziți care se joacă cu laptopu’ și fornăie îngurguțați pe la TeVeu? Ar obiecta aici autoru’ întrebărilor: păi bursa stabilește prețu’. La care obiectez și io: ca ce chestie să stabilească prețu’ altcineva decât producătoru’ (pardon, țăranu’) ,și ce’i aia prețu’ stabilit la bursă? Ce reprezintă prețu’ ăsta? Are legătură directă cu munca producătorului (pardon, țăranului), ori e determinat de alte vânturi, dobânzi, știri și crize globale? Câtă vreme prețu’ permite includerea unei credințe în el, n’are nici o relevanță în lumea reală, nu se poate aplica la un ou.
În fine, orice agricultor poate să’și facă bursă la el în sat, se cheamă târg, sau iarmaroc, n’are el nevoie de falsa știință a celor din capitală ca să’și stabilească prețu’ la ce’a muncit.

Ș’atunci întreb și io, pe cei pe care’i privește, de ce nu vă băgați în cur bursele și prețurile laolaltă, ca apoi să mâncați exclusiv din ele, experții lu’ pește prăjit?

***
Pe alt canal, de citit Raportul social al ICCV – După 20 de ani: Opţiuni pentru România pt. contextualizare.

This entry was posted on Tuesday, July 27th, 2010 at 2:24 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can trackback from your own site.