Credeam c’am trecut de nadir, da’ se poate și mai rău: o parcare nemțească dom’ne, sub centru târgului, așa încât prostu’ contemporan să se poată’nvârti în juru’ primăriei pe picioare, iar pân’acolo să’mpută aeru’ orașului liniștit, ca și pân’acu’.

Deși’i scade salariu’ cu 25%, ce vrea bou’ contemporan? Autostrăzi să’i poată merge curu’mpachetat într’o tonă de metal, parcări pe sub centru’ orașului să poată să dea tururi pe picioare în juru’ unei clădiri urâte în care nimeni n’are treabă.

Mesaju’ primit cu linku’ de mai sus avea și comentariu’/titlu’: “probabil Romania astepta era in care orice roman v-a poseda un elicopter personal.”

Îi zic boului analfabet aci: nici un om zdravăn la cap n’are nevoie de mașină personală în oraș. Soluția e ca mașina să fie parcată în blocuri (sau subterane) la periferie. Mașina personală e un intercity personal în cel mai bun caz, adică’n caz de urgență.

Acu’ că știu pe ce’o să se ducă următoarea halcă de 25% din salariu’ bizonului, m’am liniștit: mă’c să trăiesc în Germania, dacă’l mai apucă pe prost nevoia să mă plătească, de ce nu?

Iaca de ce nu: pen’că’n fine prostu’ ajunge cu buzunarele precum capu’: goale; așa că, fără platnic, banca germanului are să sughițe a vomă: Leeeehman drept în balconu’ meu ș’o să umple și parcarea subterană cu smac, nemțesc vezi bine.

Ce bine că n’am acu’ mai puțin de 20 ani să fi fost obligat, cu pleoapele’n scobitori, să fiu martor la v’o 4 decade de prostie cu junghiuri și sughițuri.

Dați’i repede idiotului care’a scris mesaju’ ăla un elicopter, ar fi o investiție meritorie: scăpăm automat de el în mai puțin de’o zi; pierdem elicopteru’ da’ am fi pierdut mult mai mult cu moronu’n viață: la volan, senin, prin oraș, spre parcarea subterană, zi după zi.

This entry was posted on Monday, July 12th, 2010 at 3:20 am and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can trackback from your own site.