media: cât de prost să fii

March 18th, 2010 by Romeo Anghelache

Toate instrumentele de comunicare în masă, până la Internet, au fost compromise, deturnate de la rostu’ lor: radiou’, televiziunea, ziarele; de unde inițial erau concepute ca medii de comunicare, de educație la distanță, canalele astea s’au transformat în medii de ascultare, și anume a reclamelor.

Cărțile pe hârtie nu’s un mediu bun de reclamă doar pen’că’s o afacere mai lentă altfel îs convins că editorii ar insera o reclamă la două pagini cu acordu’ semnat și pătat de bale al autorului.

Cât de prost să fii:
1. să’ți cumperi TV apoi
2. s’ai abonament la cablu TV, apoi
3. să toci niște timp privind tâmp reclamele de pe ecran sau căutând alte posturi care nu dau reclame exact în momentu’ ăla, apoi
4. să plătești, tot tu, pt. timpu’ pierdut cu reclamele astea, când cumperi ceva, orice.

în procesu’ ăsta se petrece un transfer de avere de la tine, bou’ privitor de TV, la titirezii care agită, care se fac că dezbat, care se fac că’ți spun vreo noutate (dacă nu e nici una, se poate inventa); rezultatu’i că ești mai sărac și mai spălat pe creier.

nu, nu te hlizi, n’ai nici o scuză: orice târâtură de pe sticlă e acolo pen’că tu’i finanțezi existența. nu ești cu nici un milimetru mai bun. politicienii nu s’aleg singuri, i’ai pus acolo cu mânuța ta. titirezii nu’ți zumzăie’n ureche decât pt. că tu le dai de mâncare.

deși’i evident: de mult s'ar fi cuvenit ca titirezii ăștia să te plătească pt. a le da atenție.

Și Internetu’i mânjit de pieriturile care trăiesc din aduri (de fapt ei/ele trăiesc din timpu’ tău și atenția ta, din credulitatea ta), da’ măcar pe Internet poți alege în orice moment ce citești/asculți, sau dacă citești/asculți sau scrii/zici/replici. Internetu’i, în sfârșit, mediu’ de comunicare natural, pt. că’și conservă natural bidirecționalitatea și contractă natural distanțele: nu e read-only, nu e dificil să ignori/elimini sursa de zgomot și e destul de ușor să comunici cu cine vrei.

Ce’ți mai rămâne de făcut să te salvezi e să’i dai de pomană TVu’ unuia care lucrează în media.
Când te’ntâlnești cu un prieten, întreabă’l când își scoate TVu’ din casă. Cere’i un termen precis.

P.S. pe alt canal, divertisment: dacă’l auzi pe vreunu’ că’ți vorbește cu respect înecat despre germani cu “pfuaii, ehee, beei, germanii..” și trage de’o ață imaginară de sus în jos, întreabă’l dacă el ar da șpagă, și, după ce’ți spune că el e un realist, mai întreabă’l de asemenea dacă s’ar târgui cu prietena că i’a rămas datoare cu un rest de 25 bani la partea ei pt. “consumație” la masă.

Comments are closed.