despre prezidențiabili

November 20th, 2009 by Romeo Anghelache

Am văzut înregistrările de la TVR ale “Marii confruntări”.

Câteva de zis despre formă:
– prea mare pompă și ifoseală pt. pregătire și desfășurare;

– n’au participat toți candidații, din cauză că n’au fost invitați (cine a dorit să nu’i invite pe ceilalți candidați n’are nici un contact real cu democrația); Oprescu și Vadim Tudor pot fi urmăriți la Sinteza zilei/Antena3, felicitări lui Gâdea pentru; TVR nu mai e televiziune publică? se privatizează cumva?
Telespectatorii TVR ar trebui să depună, fiecare, o plângere la CNA și să refuze să plătească pt. TVR până la următoarele alegeri prezidențiale.
Din cauza asta, a neinvitării celorlalți candidați la “dezbatere”, directorul TVR trebuie să’și dea demisia acum.

– candidații n’ar trebui să aibe dreptu’ la dialog;
ce e important e să’mi zică ce au făcut și ce cred despre aia sau aia, n’am nevoie de ironii, aluzii, fente și jocuri de gleznă cum se așteaptă Mircea Badea; fentele și ironiile au loc la o bere, nu la prezentarea candidaților pt. postu’ de președinte; dacă ajunge vreunu’ dintre ei la o discuție publică cu d-na Merkel, nu iuțeala sau subtilitatea replicii contează în vreun fel;
la discuție informală între ei, cum a fost la Sinteza zilei/Antena3, între Geoană și Antonescu, mai merge și cu înțepăturile, da’ aia e show; înțeleg nevoia celor din media de show, dacă nu e show nu vin reclamele, din aia trăiesc, da’ președintele devine și președintele celorlalți.

– limitele de timp sunt ridicole: “aveți 10 secunde să răspundeți”; oriunde are să se afle președintele, în orice loc care contează, nu i se cere să ia o decizie în 10 secunde;
asta vine din regulile de timp show/reclame, n’are nici un rost să fie extinsă la dialogurile sau prezentările de importanță națională.

– ce dracu’ cătau aplaudacii tuturor acolo?

– de ce poartă toți tipii ăia cravată? că burtă vizibilă n’au… la ce dracu’i utilă o cravată? să dea senzația de seriozitate și ocnașilor?

– de ce trebuie să stea candidații în picioare? erau pe fugă sau în trecere p’acolo? Chomsky și Foucault, de ex., stăteau pe scaun…

Acuma pe fond:
– Băsescu a zis ceva interesant la agricultură: anume că producția locală agricolă trebuie să servească local în primu’ rând, restu’ (din ce’a zis) e comun; per total mi s’a părut obosit, iar unele detalii mă împiedică să’l iau în serios.
mai mult, condamnarea comunismului și alte petarde/parade politice (gen schimb pălăria guvernului de 2 ori și m’aștept ca lumea să creadă c’am propus alt guvern) mă conving că’i lipsit de morală.
cât despre sugestiile cretin reformiste în învățământ, vai de capu’ lui: cum că finanțarea instituțiilor educaționale trebuie să depindă de nr. de studenți, adică ține’i pe profesori în vârfu’ picioarelor până se satură și pleacă din România; dacă generației curente de studenți nu’i place matematica, mai dăm afară niște profi de mate, da’ la anu’ dacă se schimbă macazu’, îi iei pe profii ăia să’i bagi la loc, ei așteaptă cuminciori să crească nr. de studenți la mate. Ăsta’i un exemplu de gândire p(ol)itică, de bere.
Deci, out.

– Antonescu a insistat pe caracter și morală (deși nu’ș cine’i Chirilă), lucru pt. care mi’i simpatic; da’ este el conștient că liberalismu’i spațiu’ politic în care, prin definiție, exact caracteru’ și morala nu contează? e clar că nu, poate se mai coace, da’ nu la alegerile astea.
mi’a plăcut observația că cumnatu’ lu’ Geoană ia lunar 20000Euro drept salariu de la o bancă de stat, da’i puțin relevantă pt. candidați dacă nu Geoană l’a numit acolo, d’aia să votez io cu Antonescu?
dacă Antonescu’i cu adevărat preocupat de asta, poate adăuga așa ceva la Constituție: limitarea universală a averii personale totale la atâtea salarii lunare medii pe economie câte’s necesare pt. o viață de om (cam 1440), în felu’ ăsta nu mai contează cine al cui cumnat e.

– Geoană’mi pare singuru’ dintre toți (nu doar cei 3 prezenți) candidații care înțelege ce înseamnă “civil servant”. de aia l’aș și vota, dacă aș avea o cabină de votare la care să pot ajunge pe jos sau cu un mijloc de transport public. ba chiar mi’a plăcut insistența lui pe formarea de companii naționale (farmacie, energie, etc.), care nu’i un clișeu deloc (pt. că Mircea Badea zice că Geoană’i cu clișeele);

drept că Mircea Badea i’a interpretat, lui Geoană, zicerile drept “servite” da’ cum ș’ar imagina Mircea c’ar trebui să vorbească candidatul pe care l’ar alege el, Badea? După Badea, candidatu’ ăla trebuie să fie iute la replică, să aibă joc zglobiu de glezne și să fi făcut box da’ să nu meargă’n curu’ gol la Vama Veche. Adică bun d’o bere ș’o bilă da’ cu cravată și pălărie. Mă rog, nu din ăștia am avut ș’avem acu’ majoritari prin parlament? Dacă vecinu’ de alături propune sau, mai bine, se apucă, să repare liftu’, ăsta’i clișeu sau chiar trebuie făcut?

mai vine Badea cu ideea că “demagog” a fost folosit ok în context; sunt de acord că’n general, anume când vii și cu un argument două, demagog e doar un cuvânt din dicționar, nu o înjurătură. da’ simpla recitare a cuvântului “demagog” într’o “dezbatere” prezidențială de 2 minute rămâne o înjurătură și moderatoru’ a avut dreptate să observe asta. mai mult, de când a ajuns recunoașterea problemei sărăciei “demagogie”? Sunteți atât de proști încât vă mai trebuie 20 ani să’nțelegeți asta?

– Oprescu insistă pe independență. Sunt de acord cu el, eu cred că, în fapt, partidele politice n’au fost niciodată în istorie altceva decât niște clici, niște găști formate din oameni cu interese personale, nu publice, chiar dacă oricând prin partidele astea găsești și oameni care înțeleg ce’i interesu’ public; l’aș vota dacă n’ar avea deja ceva de făcut la primăria capitalei.

– Vadim Tudor, prima dată pt. mine când îl ascult într’o campanie electorală, mi’a devenit simpatic; el aduce un anti-formalism care completează spectacolu’; văd că, undeva în adâncurile lui, pe sub ierburi, înțelege ce se petrece, da’ eu nu votez poeți.

În general, concluzia mea e că dacă ai o avere mai mică decât o viață de salarii, ai peste 25 ani și încă ești de “dreapta”, ești prost ca o roată de căruță sau ești plătit de unu’ prost ca o roată de căruță; intri, adică, la categoria “people I can do without”.

Comments are closed.