naivități criminale

June 17th, 2009 by Romeo Anghelache

Mulți păcălici, intelectuali de piață, de azi, spun că Marx a fost d’o naivitate criminală că n’a anticipat dictaturile din socialisme. E rându’ gânditorului pe factură, de azi, să fie de o naivitate criminală când se’nchină capitalismului, în care doar libertatea tâlharilor și proprietatea gunoaielor contează, în care tâlharii și gunoaiele pot suci Statu’, Dreptu’ și orice definește o civilizație.

De fapt, dacă nu e naivitate criminală, e colaboraționism fățarnic: cine să’i plătească pe intelectualii de piață dacă nu, obiectiv, tot tâlharii mai ajunși; sau fățărnicie simplă: cazu’n care pun d’o mânăreală de vândut gesturile proprii sau simbolurile altora, adică manele și circ.

D’aia sunt tot mai convins că nu’i nici o alternativă viabilă la limitarea averii personale totale la o viață de om: nu e nici o revoluție care s’o poată înlocui și nu e nici o revoluție care să nu fie motivată, în fond, de măsura asta.

Limitarea asta trebuie să facă parte din definiția oricărei civilizații care vrea să’și supraviețuiască, trebuie specificată în constituția Statului, e de aceeași natură și la fel de (sau mai) necesară ca educația. E, adică, parte din definiția omului modern.

Comments are closed.