realism european

March 9th, 2009 by Romeo Anghelache

Da, da’ păcăliciu’ şi’a făcut pagină (plină dă poze, dăn faţă, dăn profil, în picioare, pă spate, eu cum vin, eu cum mă duc, eu cum mă uit, eu degeaba) la facebook înainte să “Anunţ aici închiderea paginii mele Facebook.”, a văzut că’i doar o pagină între altele, nu’i iese nimic special, aa, gata, Internetu’i pt. luzări (asta da delicateţe), virtualu’ mă’nţelegi, că el alege realu’, de parcă ar fi ceva de ales aici.

Alt pitic al gândirii europene contemporane, frustrat la gându’ că nu s’a născut pe piaţa americană dă două su’dă milioane dă americani vorbind cam aceeaşi limbă, gândind acelaşi gând, cumpărând aceeaşi carte, pân’atunci, dacă tot vinde hârtie, s’a băgat pe wikipedia, d’acolo nu se duce, real real (ăla de pe hârtie), da’ să ştie, acolo, lumea dă el, mai cumpără cineva şi de la taraba lui. Mai bine e la TV, unde, dacă te faci c’ai doi amici, şezi pe ochii lumii, care, vrea/nu vrea, plăteşte cablu’.

Asta’mi sugerează o parte din definiţia unui intelectual: o persoană care nu se agită să te convingă să’i trăieşti adolescenţa retardată.

Auzi ce zice moronu’, cică de la virtual ni se trage 2008 :). Involuntar, are dreptate, de fapt, în legătură cu el şi cei asemenea: din 2008 bullshitu’ nu mai poate fi împachetat în ziare şi vândut drept marfă (Voici); bullshitu’, d’acuma, e gratis (te costă numai agresiunea vizual-virtuală a reclamelor din partea celor care trăiesc virtual din asta).

Alte sfaturi moronice: “Hei, tineri, ieşiţi, discutaţi, lucraţi în loc să vă faceţi poze toată ziua! Veţi vedea că realitatea vă va înviora din nou.” Sfat dat după ce şi’a umplut cu poze pagina proprie. Da, ieşiţi, tocmai am votat o lege antifumat, heineken vă aşteaptă c’a facut merger cu ciuc, să le beţi în locurile unde, d’acu’, puteţi simula o viaţă mai lungă. Discutaţi, unde şi mai ales ce: Cum se poate restabili creşterea economică prin sprijinirea industriei de maşini personale, autostrăzi şi puit? Lucraţi, voici, aveţi de ales: hamburgher flipper la macdonalds, caraliu de coca-cola, producător de bullshit în presă/la TV, serveur de cafea în baruri pariziene, PR la multinaţională. După tot evantaiu’ postmodern de alternative enumerate aci, n’am chef să mă’ntâlnesc cu nimeni din ăştia, că’s mai virtuali, mai simulacre, decât orice am trăit pân’acu’. Înviorătoare, realitatea asta, ce să zic.

Comments are closed.