la fumat cu progresiştii

February 13th, 2009 by Romeo Anghelache

Conu’ Patapievici a scris o piesă nouă, raportu’ semnal/zgomot e de 20% (un paragraf din cinci), slăbuţ pt. tităneii culturii româneşti contemporane instituţionale (e preşedinte peste ceva, deci e titănel). Să mă explic:

Zice ‘mnealui că e infinit de scandaloasă persecutarea fumătorilor, asta’i partea de semnal din articol şi’s de acord pe de’a’ntregu’ cu el aici; în autoru’ articolului se maturizează un intelectual autentic de vreme ce’a catalogat enormitatea ca “infinit de scandaloasă”. Într’adevăr legile astea emise dinspre cel mai liberal capitalism şi care s’aşează ca un cur puturos peste Evropa şi marginile ei coclite, apar ca date de un Minister Orwellian (dilema’i care dintre Ministere, al Abundenţei sau al Iubirii?). Cât de proşti sau făr’d’ocupaţie au putut fi politicienii care’au împins o agendă cu aşa ceva, după ce au venit cu maşina la birou ş’au plecat cu maşina acasă să pută după o movilă pân’a doua zi? Adică, voi să zic, care’i distanţa pân’la o lege care’ţi interzice să porţi căciulă, sau să gândeşti că şefu’i cam prost, venind din partea unui şef cu căciulă şi cam prost?

Nu eşti fumător, OK, da’ ai căutatură de prost, ai gesturi prea lente sau prea repezite, ai cravată, porţi pantofi, ai nasu’ lung sau ochii verzi? Cât mai e până un capitalist care a furat cu succes să cumpere o legătură de parlamentari să pună o lege în care să interzică vorbitu’n locuri publice (că deh, faci gălăgie şi atentezi la urechea robotului pt. care’i făcută legea)? Nu era destul să fi pus în lege ca barurile, restaurantele să ofere secţiuni pt. fumători şi pt. nefumători? Şi unde’i legea în care se interzice băutura în baruri şi restaurante? Vine şi aia, dacă stai ca prostu’ şi eşti d’acord cu asta contra fumătorilor d’acuma.

Ş’acu’ să lămurim şi cu restu’ articolului, anume zgomotu’: cică “Nu am nici un dubiu că între duşmanii libertăţii trebuie să îi socotim şi pe susţinătorii progresismului.Ce este progresismul? Este certitudinea că anumite credinţe şi convingeri sunt implacabile”. Da’, coane Patapievici, dubiu’ pe care ‘mneata nu’l ai în cazu’ ăsta, musai că’i o convingere placabilă, pen’că dacă’i implacabilă te defineşti progresist gata din capu’ locului, de unde şi verbu’ a autocombate.

Mă rog, wordnet zice:

The noun progressive has 2 senses (no senses from tagged texts)

1. progressive, progressive tense, imperfect, imperfect tense, continuous tense — (a tense of verbs used in describing action that is on-going)
2. liberal, liberalist, progressive — (a person who favors a political philosophy of progress and reform and the protection of civil liberties)

The adj progressive has 5 senses (first 2 from tagged texts)

1. (3) progressive — (favoring or promoting progress; “progressive schools”)
2. (3) progressive, reformist, reform-minded — (favoring or promoting reform (often by government action))
3. progressive — ((of taxes) adjusted so that the rate increases as the amount of income increases)
4. progressive — (gradually advancing in extent)
5. progressive — (advancing in severity; “progressive paralysis”)

Adică, progresist înseamnă liberal mai ales în NordAmerica, da’ nseamnă multe lucruri în diferite locuri. Oricum, conu’ Patapievici produce confuzie, cică “orice critică la adresa progresismului este un atentat la binele umanităţii”. O fi scos asta din lecturile lui chisate, mă mir că fizicianu’ din el nu i’a dat o palmă peste mână când a scris’o.

Progresismu’ e, la limita minimă, atitudinea că lucrurile pot fi reparate şi viaţa poate fi îmbunătăţită. Şi cum poţi să le faci pe ambele fără critică, critica noţiunii de “bine” sau îmbunătăţire, în primu’ rând? Conu’ Patapievici e, în fapt, progresist fără s’o ştie. Progresismu’i aspiraţia la mai binele umanităţii (adică nu doar a propriului cur) şi constă în
1. critica a ce înseamnă mai bine
2. critica a ce înseamnă umanitate/umanism
3. şi critica a ce’i de făcut pt. mai binele ăsta (spre deosebire de scepticismu’ de birou, care’ţi zice că lucrurile îs de căcat da’ aşa’s ele, lasă’le în pace şi lasă’l, laolaltă, şi pe sceptic în continuare în birou, da’ cu tot cu leafă)
4. făcutu’ mai binelui (scepticismu’/conservatorismu’ n’au, foarte convenabil, nici o obligaţie aici) conform cu ultimele rezultate la punctele 1., 2., şi 3.

Bănuiesc de unde’i vine ofu’ conului Patapievici: faptu’ că azi capitalismu’ nu se mai poate susţine decât prin reformarea zilnică a celor de la marginea imperiului (mută sclavu’ de colo colo, zi’i să se schimbe continuu şi să cumpere pentru asta noi şi noi chestii şi, prin asta să pună umăru’ cu incontinenţă la reformă) în numele “progresului”, face ca progres în context capitalist să nu fie altceva decât o mască pt. consumerism, pt. încurajarea celor mai jegoase şi ieftine instincte cu care ne’a lăsat biologicu’. În fapt, în capitalism, progres înseamnă trecerea de la una la două case, de la una la 2 maşini, de la un TV mai mic, la unu mai mare, de la mai puţine canale la mai multe canale; ăsta’i un fals progres, mă’nţelegi, ‘geaba’l critici că’i criticat gata.

Coane Patapievici, cată mai dedesubt, nu văzuşi pădurea dă copaci. Nu progresismu’ ci dragostea mecanică de sine, individualismu’ miop şi tâmp, a făcut posibilă o lege antifumători, aşa cum a făcut posibilă crima folosirii zilnice a maşinii personale în zone urbane.

O precizare: expresia mai binele umanităţii nu e varianta mai multă a binelui propriului cur, e doar varianta realistă, pen’că propriu’ cur şi binele lui îs entităţi contextuale: generozitatea sau altruismu’ nu’s egoism lăţit la scară mondială (cum îi capitalismu’ azi), nici recunoaşterea egoismului la scara asta, şi nici categorii opuse egoismului/individualismului (nu’s din acelaşi plan) ci sunt soluţii realiste la problemele puse de handicapu’, iluzia, egoismului/individualismului.

P.S. Mă uit prin replicile româneşti şi’s, ca de obicei, dezamăgit de toată menajeria: Dragoş euro-centristu’ zice de mirosu’ urât al fumătorilor pe exact limba lu’ Vadim când s’a luat de faţa lui într’un show TV, exact ca un bătut în cap care s’ar lua de faţa lui nebărbierită, sau pantalonii necălcaţi; da’ habar n’are că fumează 5 pachete de ţigări când iese la aer curat în balcon; deh, aşa îmbătrânesc unii, ca mulţi alţii. Altu’, mai slab de înger încă, pune fumatu’ alături de proxenetism (adică dacă H-RP vede un atentat la libertate în legile anti-fumat, atunci ar trebui să apere şi minoritatea pedofililor/proxeneţilor). Eu zic să criminalizăm prostia dacă tot n’avem altceva mai bun de făcut, sau, cu mai multe şanse euro-centriste (adică umbro-americane), inteligenţa. Culmea e că lu’ Dragoş nu i’a plăcut exact cea mai rezonabilă soluţie: un restaurant în care se fumeză şi eşti prevenit de asta la uşă, cică ar fi fost mai potrivit să scrie “AICI SE MOARE ÎNCET, DAR SIGUR”, înţeleg că Dragoş nu e sigur că moare? Cum să nu se confuzeze H-RP cu progresiştii? Altfel, noroc cu comentatori ca Marius Delaepicentru, care a salvat subiectu’.

P.S. O lege a antifumatului invită la legi asemnătoare: de ex. o lege să interzică o cantitate de zahăr mai mare de 1 cubuleţ pe acţionar/zi (da’ nici mai puţin, c’altfel viaţa’ţi seacă se scurtează; unii o să spună că zahăru’ nu’i ca fumu’ nu’l inhalezi la mâna a doua, ok, da’ dacă tu mânci zahăr mai mult decât îţi trebuie, mă stresezi pe mine, cel normal, cu nervozitatea ta, dacă mânci mai puţin, mă stresezi pe mine, cel normal, cu lentoarea gândirii tale, adică’mi scurtezi viaţa, că cercetările arată (nu pun referinţe că nu’i obiceiu’) că un om stresat moare mai devreme decât mai târziu), să interzică mai mult sau mai puţin de un vârf de linguriţă de sare la porţie/acţionar/gustare, să impună program obligatoriu de îngrăşat pt. cei cu greutatea sub standard, şi program impus de slăbit pt. cei cu greutatea peste standard, de asemenea, toţii cetăţenii să vină cu o probă de scaun în pauza de prânz, cu maşina personală sau pe firmă, la birou’ euro-centrist pt. analize, dacă nu’i pe gustu’ euro-centristului atunci se aplică procedura de urgenţă şi verificare a viciilor clientului, şi se iau măsurile potrivite (când rezultatele vor veni de la laboratoru’ euro-centrist specializat din UK, unicu’n UE, plata analizei se face conform fondurilor euro-centriste: est-europenii plătesc 98% din salariu’ lunar, cam o chirie pe o lună, că au şi englezii nevoie de fonduri pt. protecţia animalelor, cei din UK aceeaşi sumă: 5% din salariu, să nu zică cineva că’s mai egali ca alţii) pt. maximizarea profiturilor celor care nu le’au avut pân’atunci. Ce nu le’a plăcut ăstora (eurocen-triştilor, adică umbro-americanilor) la Ceauşescu?

P.S. Acu’, că’mi adusei aminte de euro-centrism sau umbro-americanism, cred că principiu’ de bază e: îmi dai banii da' fără violenţă (prin violenţă înţelegem, conform vocabularului euro-centrist editat în europa de sub nori, dat din mâini, vociferări, strâmbături; adică’mi dai banii da’ stai cu mîinile pe lângă corp, poţi chiar să fii deschis la gât, şi zâmbeşte calm să nu’mi scurtezi viaţa prin variaţia pulsului necontrolată absolut de mine, variaţia faţă de pulsu’ standard elveţian, măsurat în vid, la 2 ani lumină de orice om, în penumbră). E de preferat eurocen-tristeţea capitalismului (care capitalism, cum zicea un amic, are două principii la bază: iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă), post-modernismu’ modernismului, sună mai urban ş’are şi prefixu’ post, adică le’am fumat ş’am trecut la alt niveau, dincolo de paradox.

Comments are closed.