lenea ca provocare

December 3rd, 2008 by Romeo Anghelache

frecţii, eşti deja într’o mare de provocări, numa’ astea nu lipsesc (easy shot), cât despre fericire … 🙂.

una că’i cam circulară treaba: mizezi pe pariu care va’zică. multă miză fără spate, pare decupat din, şi lipit pă, modelu’ capitalist. miza e improprie la oamenii care trăiesc din salariu, orice salariu, nu şi provocarea.

a doua’i că entuziasmu’ tău sună ca al celui care abia observă provocările (miza e în sine, fără obiect, provocările, mici şi nenumite); pân’acu’ ce făcuşi, obosişi visând la fantasmele fericirii?

şi 3 e că entuziasmu’ţi poate ramâne intact numa’ dacă criza asta’şi face treaba pană la capăt; asta’i miza 😉 sistemului liberal/individualist de fapt, să te descărneze de entuziasm şi resurse prin înmulţirea paraziţilor care mizează pe tine: ce altceva trebe să fie oricare, decât un agent eficient, o sobă Matrix, o resursă pt. o mână de bolnavi la cap care n’au cum înţelege nimic, nici măcar din insula aia tropicală. mai încoace, zic c’o să te ţină entuziasmu’ ăsta (târziu) până te apropii de rezolvarea primei provocări serioase, comunismu’ ar trebui să te fi inspirat deja, dacă n’ai fi fost prea tânăr atunci.

În fine, oricât entuziasm ai avea, zic că lenea (aia sănătoasă, flecară, dă Bucareşti vechi, nu de depresie) e o valoare universal umană prea mult timp neglijată, sau comercializată; ba aş zice că asta’i provocarea adevarată căreia trebe să’i facă toata lumea faţă: poţi să fii leneş şi să completezi inteligent până’n legea conservării?

Comments are closed.