Azi, dl. Popescu scrie în Gândul şi zice şi la Antena3 că “Oricât de vinovaţi ar fi Remeş şi Mureşan, linşarea lor, fie şi mediatică, nu ţine loc de Justiţie” (nu pun link la situri ce trăiesc din reclame). Şi cine’a zis, altfel decât metaforic, că linşarea lor mediatică ţine loc de justiţie? Şi, în fine, care linşare mediatică? Doar TVR n’a inventat nimic, a dat pe ştiri ce’a primit, cu majusculele legate de instituţii sau nume proprii.

TVR e plătită din bani publici, şi’a făcut datoria şi a informat publicu’ despre ce’a primit (detaliile cum că ce’ar fi trebuit să spună înainte de difuzarea lor îs discutabile dar nu’s descalificante). Drept c’a început bine şi’a terminat prost, pen’că s’au oprit cu difuzarea la prima treime. Da’n ansamblu, e bine şi se putea şi mai bine: film needitat şi complet.

Înapoi la “linşaj”. Filmul în chestiune e moralmente descalificant pt. cele două personaje, care sunt personaje publice, care fac parte din guvern, care reprezintă publicu’. Consecinţa firească e ca ambii să nu mai acceadă la vreo funcţie publică. Până sunt judecaţi în justiţie e normal să’şi dea demisia, chiar dacă benevol. Adică eu mă aştept să nu’i mai văd pe la Stat, da’ încă au voie, legal, să mai încurce lucrurile p’acolo până sunt judecaţi.

Eu aştept acuma acuzarea, judecata şi condamnarea. Demisia n’are nici o treabă, ce, adică primeşti mită într’o funcţie publică şi eşti curat dacă’ţi dai demisia? Nu dragă, începi prin a nu mai vizita instituţia publică (de ruşine), şi aştepţi să te ridice potera pt. interviu, conform regulilor justiţiei, bine’nţeles, cum zice şi dl. Popescu.

Până la Lege, mai e Tradiţie, şi Normă etică. Drept că personajele au respectat tradiţia da’ nu şi norma etică, iar eu, cetăţeanu’, am dreptu’ să explodez când norma etică pe care o respect nu’i respectată de cel ce mă reprezintă.

Până atunci, însă, să fie iertaţi toţi plătitorii de taxe pt. satisfacţia de’a vedea că TVR are tendinţa să’şi facă treaba ca instituţie publică. Conform cu regulile presei: ştirile sunt despre fapte. Interpretarea lor finală şi consecinţele de suferit aparţin justiţiei, până atunci am şi eu un craniu şi instrumente hermeneutice. Nimeni n’are dreptu’ să’mi pretindă că’s prea prost să’i judec în sinea mea sau la o cafea cu bloggerii, da’ ca să’i judec pe planu’ ăsta, trebuie să văd filmu’ntâi.

Să mă scutească dl. Popescu cu puritanismu’ aici, care’i pericolu’ “judecăţii” la TVR? Că nu mai poate practic un politician să’şi continue cariera publică cu tot atâta succes? Cum să nu poată? Dacă justiţia decide că’i o făcătură, poate, dacă nu, musai nu. Să nu pretindă dl. Popescu să’mi ţin respiraţia şi să mă fac că nu ştiu nimic despre cei doi până sunt judecaţi şi condamnaţi. Să nu facă dl. Popescu paralele cu judecata ţăranilor stalinişti că n’are de ce: nimeni nu aşteaptă serios ca TVR să’i bage la başcă pe cei doi, justiţia e aşteptată s’o facă. Pân’atunci, vreau, ca orice alt contribuabil, să fiu ţinut la curent de instituţia pe care o plătesc. Şi asta a făcut, după părerea mea, TVR. Bravo, Bravo/3 de fapt, da’ Bravo.

This entry was posted on Friday, October 12th, 2007 at 8:49 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can trackback from your own site.