Iară comite dl. Pleşu una, de fiţă, “Pesimism”. Zice c’or fi imperfecte cele cestii prin străinătăţuri, da’ la’ noi e stare de regulă. Se face că descoperă, pudic, că s’tem bădărani şi needucaţi printre altele. Nu c’ar fi avut el f’un amestec, nici aşa, nici altminteri.

Românu’i, după el, ca după alţii la fel de irelevanţi culturii, “fălos”, “chefliu” etc. şi se complace, românu’, şi’n alte piguliri aiurea de prin vocabular: “borş dulce”, “enervare tandră”. Poate prinde la ziaru’ d’alături, să nu’l uite lumea.

Pân’aci, text tipic dă Bucureşti: zici “bătaie dă jioc”, faci o faţă scârbită, dai din umeri, şi mergi pe jos, nu te mai urci în tramvai, şi nici că’ţi trece prin cap vreodată să pui numele staţiei: “Piaţa Victoriei”, pe perete acolo unde chiar opreşte metrou’, de când e metrou’ dă Bucareşti metrou. Ce, a fo’ asta f’odată treaba lui? Noo, el modest acolo, administrează îngerii, pe o bursulică ici, una colo; d’ăia cin’ s’aibă grije, nespălaţii dă români? Fuji d’aci.

După ce le’a înţeles pe toate, şi a dat fir’miturile la o parte, trece la anticipaţie: “Vom fi sufocaţi de proastă creştere, de incultură, de muzică proastă şi de fast-food. ” (estimare rezonabilă, drept, încă de când s’a destrămat Led Zeppelin) după care “Comunismul va reînvia, roz şi cochet, cu sprijinul unor băieţei de bani (şi idei) gata, semidocţi şi trendy, netrăiţi, iresponsabili, grăbiţi să găsească înainte de a căuta.”. Unde iară văz text dă Bucureşti, un pentru-contra. Că doar nu comunismu’ a adus incultura şi fast-foodu’, da’ cuvântu’ capitalist lipseşte dăn vocabularu’ lui, cam altminteri de data asta. Da’ măcar ştie că’i roz, comunismu’ ăsta, şi trendy, din trăit propriu . Altfel, mitocănia de’a scrie între două aduri şi invitaţia “Adaugă anunţ publicitar” nu se pune cu fast-foodu’, nici cu lipsa de educaţie, nici altminteri.

Cică cei roz îs musai “băieţei semidocţi” (adică nu fierb gheaţă cum fac cei sublimi până la imensitate) şi iresponsabili (la care ‘mnealui dă peste curea de responsabil ce e, drept că exclusiv cu domeniu’ îngeresc). Şi cum, trăit degeaba, crescut şi educat de comunişti să te dai cu moft pă la capitalişti? Decât aşa, mai bine netrăit.

Cât despre găsit, nu mai bine te faci că ca’ţi (pe bursele fraierilor, fireşte) da’ să nu găseşti nici aşa nici altminteri, nici ieri, nici azi, nici mâine?

Dup’aia, “În schimb, icoanele vor fi evacuate din viaţa publică, în numele unei libertăţi de conştiinţă care nu ştie încă nici ce e libertatea, nici ce e conştiinţa.” Fie’ţi gura aurită, că băile romane au fost complet uitate cam pe la vremea când îngerii erau instituţii prin Europa. Abia după ce’au mai ars nişte eretici pe cestii cu pământ rotund am redescoperit hârtia igienică. Ş’acu’ vrei s’o uităm din nou, nenică?

“Libertăţii de conştiinţă care nu ştie nici libertate nici conştiinţă.” Cine dom’ne, libertatea sau conştiinţa nu ştie, sau nici aşa nici altminteri? Să afle, frate, şi semidocţii.

Compară şirul ăsta obosit de litere (Pesimism, de Andrei Pleşu), cu punctul ăsta pe i (Eu sunt istoria comunităţii mele, de Adrian Ciubotaru). Unu’i deja trăit, cel’lalt trăieşte, se vede diferenţa?

This entry was posted on Thursday, September 13th, 2007 at 11:46 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.