Într’un comentariu de’a dreptu’ stupidizant, Vercingetorix zice că bunu’ public i’o monstruozitate morală şi economică. Care e al nimănui şi-al tuturor, chipurile. Pai cine’a zis că’i al nimănui, reptilă? Publicul şi nimeni îs cel puţin două cuvinte diferite. Şi ce cuc e ăsta cu norma normelor care’i proprietatea? Proprietate în cultură? Cultura transcende individul, al’fel nu’i cultură. Capră bej şi Dan Voiculescu, pe bune.

Şi de unde dracu’ vine asta cu capitalismu’ ca ordine firească a lucrurilor? Cu bunăvoinţă, capitalismu’ are ceva în comun cu firescu’ doar până la o limită maximă a proprietăţii individuale; dincolo de asta, e iad.

În fine, cooperativa televizivă propusă de Vercingetorix există deja, şi se cheamă televiziune publică. Şi, ca atare, publicu’ are drept de control şi monitorizare. Nu doar drept, ci şi obligaţie. O cooperativă privată se’nfiripă doar dacă i’un profit de obţinut de undeva; pune profitu’ cu cultura alături ş’o să vorbim numa’ de Harry Potter.

Numai într’o lume de idioţi o emisiune despre cărţi trebe să fie eficientă economic.

Uite, Vercingetorix, proprietatea şi economia îs noţiuni inventate pt. administrarea eficientă a resurselor limitate. Aplică’le zelos altundeva şi dai cu oiştea’n gard cât ai zice “aşa-zis publice”. Ce’ar fi să te uiţi şi tu la emisiunea asta d’acuma’ncolo, eh? Poate’ajungi să mai citeşti şi tu nişte cărţi acolo, că mesaju’ţi chiar mă’ce cu gându’ la faliment ;). Chiar aşa, ce’ar fi dacă publicu’ s’ar îngriji să nu transpire nici un ban (public) la Institutu’ Von Mises?

This entry was posted on Saturday, September 8th, 2007 at 11:24 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.