Cât despre Romania şi software, hehe, dacă’n 2003 Romania era pe locu 6 în lume, în 2005 e pe locu’ 4 (tot din rapoartele Brainbench, la număr total de certificări pe ţară, după U.S., India şi Federaţia Rusă). În 2002, după simple calcule, Romania era pe locu’6 în lume la nr. de certificate per capita (unde Latvia, Bulgaria şi alte câteva, tot europene, erau deasupra, laolaltă cu Singapore parcă).

Acu’ mi’e lene să mai culeg şi mărimea populaţiilor şi pen’ că nu mai sunt convins că are sens: cu toate specializările şi înalta calificare a Bucureşteanului, încă nu l’a dus pe unu’ capu’ să scrie “Piaţa Victoriei” în staţia cu pricina timp de 15 ani, fapt ce mă’mpinge să interpretez certificatele mai întâi ca pe o măsură a disperării.

In legatura cu Romania, articolul asta e flatant:
http://www.absoluteitsolutions.com/romania.php

Aşa că, zic, zăboveşte în Spania că p’aici bibliotecarii (şi mulţi alţii) iau un salariu mai mic decît chiria, de unde rezultă că economia e mai degrabă neagră decât altfel.
Din perspectiva asta, motivu’ pt. care am venit aici, biblioteci digitale, n’are nici o relevanţă locală.

Oraş de coşmar: sunt atâtea maşini că nu poţi merge pe trotuar de ele.

Nu din cauză că venii din Germania, ci, probabil, din cauză că trăii în Iaşi multă vreme, mi se pare că Bucureşti e un oraş imposibil, unde se scurg toate bubele ‘provinciei’.

Adevărat, băieţii de la magazinele tehnice nu’s chiar atât de tufe ca’n vest, da’ păcatu’i că’s numa’n magazine, cel mult în producţie de software.

Tabloul meu e că Romania a ajuns o curte cu găini, în care servitorul proprietarului iese din când în când să culeagă una pt. o tocăniţă.

Chiar ca bine te-am gasit si pe tine… Cam tarziu, pana acum citeam cu sufletul la gura ce scrie Beatrice… Poate iti mai amintesti de mine, mai stii ca mi-ai facut cinste cu suc de portocale in aeroportul Barcelona in asteptarea avioanelor noastre! Bea ma recunoscuse de pe weblog-ul meu… A trecut mai mult de un de atunci.
Stiu ca intre timp v-ati stabilit in Bucuresti si nu stiu cat de bine va pare. Pot sa va spun ca eu sunt bucuresteanca get-beget si am deseori setimente neplacute vis-a-vis de aceste oras… Ah… Dar asta m-a facut sa ma simt si prizoniera toata viata mea din Romania. In facultate nu am putut sa-mi aleg caminul sau asa ceva pentru ca eram din Bucuresti (si mai eram si invidiata pentru asta), aveam unde sa stau (la mama si la tata, in marginea Bucurestiului, la 1 ora departare de facultate). Dupa ce am terminat facultatea – in ce oras puteam sa ma angajez: in Bucuresti evident, fara nici o alta posibilitate de alegere – mersul lucrurilor facea ca sa nu plec de acolo unde toata lumea vine. Daca ma intorc acum in Romania – unde o sa ma duc – nu tot in Bucuresti? Cateodata un asa numit avantaj poate deveni de fapt o mare piedica in calea libertatii…
De aceea voi mai zabovi un timp in Spania…

Asadar, va pup pe amandoi, va doresc mult succes in acest oras de vis… Sunt sigura ca lucrurile se vor indrepta si vor merge spre bine. De exemplu, oficiul postal de la Titan e modernizat si arata foarte bine. Iar coada cea lunga a fost rezolvata doar in 5 (cinci) minute, nu stiu cum – prilej oricum pentru anumiti oameni sa vocifereze si sa strige: “Nu mai intram niciodata in Europa cu asemenea cozi, degeaba s-a modernizat!”

Poate la tine e chestia ca vii din Germania, dar eu cand vin din Spania in Romania am intotdeauna senzatia ca sunt servita mai repede! In Spania intotdeauna se sta mult la ghiseu, se pun multe intrebari si se vorbeste mult (multi timp e cuvantul de ordine, si relaxare). Iar functionarii sau vanzatorii de obicei sunt slabi pregatiti si nu stiu sa raspunda (de exemplu, nu stiu ce curs euro-dolar sa foloseasca ca sa-ti schimbe banii la banca, si nu stiu ce tip de telefon e ala pe care ti-l vand, si sunt foarte siguri pe ei ca Eurolines nu are mesagerie de pachete desi nu e asa, azi iti zice ca un serviciu costa 130 de euro, maine costa 200 de euro, si atlfel nu se poate…). Macar atata usurare am: romanii sunt mult mai bine pregatiti, iar in magazinele tehnice tinerii sunt spirt cand iti arata ceva sau iti raspund la intrebari. Asta ti-am spus ca sa vezi poate si niste aspecte pozitive, de fapt poate le stiai pe astea.

Iar in Bucuresti, apropo de ce ai scris in legatura cu statiile de metro – eu intotdeauna incurc Stefan cel Mare cu Piata Victoriei! Daca uit sa numar statiile, intotdeauna trebuie sa intreb pe cineva… Iar chestii de Evul Mediu se gasesc peste tot din pacate…

Cred ca am scris triplu de cat intentionam, scuze.
Va pup inca o data,

Madalina

va pupez.. si mai vorbim, ca mi-i cam dor de voi…