din evul mediu
January 5th, 2006 by Romeo AnghelachePrimesc ieri o hârtiuţă de 3×5 cm în cutia poştală. Pe hârtie scrie Etichetă-Adresă.
Apoi “pentru legatură corespondenţă” “destinaţia” (tipărit), numele meu (de mână), apoi “întocmit, numele, prenumele şi semnătura salariatului” (tipărit), loc unde e scrisă şi adresa mea de acum (de mână).
Mai departe, tot de mână, scrie: “1 AR/rec ext”, pe colţu’ din stânga sus al biletului scrie: “B38″ şi dedesubt “R5134″.
Şi mai jos scrie (tipărit) “Tipărit la Fabrica de Timbre”.
Mă uit la bilet, se uită şi biletu’ la mine, şi dau telefon la poşta română, oficiul de cartier, să’i întreb ce’i asta, îmi spune o tanti amabilă da’ grăbită că’i confirmare de primire şi trebe să viu în spate la mesagerii s’o ridic.
Mă’c azi acolo cu hârtiuţa, şi’i spun cucoanei c’a trebuit să dau telefon să’ntreb ce’i aia A.R. şi dacă trebuie să vin, să plec, sau să ignor fenomenu’, şi c’ar trebui să scrie ce e, şi ce trebuie să fac.
Cucoana zice: Da’ ce, vrei să scriu “confirmare de primire”?
Mă enervez, îi zic: eu de un’să ştiu ce’i AR? Şi n’aţi scris nici adresa unde trebuie să vin. Puteţi folosi imprimanta să scrie automat informaţiile astea.
Se enervează şi’mi arată cartonu’ roşu pe care l’am completat acu’ două luni când am trimis o scrisoare cu confirmare de primire (mi’aduc aminte că pe carton scria în franceză). Bate cu degetu’n carton şi’mi zice triumfătoare: uite dom’ne scrie A.R., apoi mârâie zicând: veniţi voi cu idei…
Renunţ să’mi mai iau A.R. -ul şi plec cu stomacu’ plin de cuie.
Poşta română e o mizerie de instituţie, sper să nu fie bugetară, că dacă e, ar trebui daţi toţi angajaţii afară, începând cu şefii, şi angajaţi la loc numai 10% din numărul iniţial prin concurs public:
- n’am văzut o zi fără coadă la orice oficiu poştal pe lângă care trec: de fiecare dată e plin, oamenii transpiră şi se enervează că unii intră’n faţă, ca s’a resetat calculatoru’ cucoanei de la ghişeu…
- pentru fiecare hârtie scrisă la imprimantă un angajat al poştei trebuie să scrie încă alte trei hârtii, de mână..asta face ca timpu’ mediu de căciulă să fie cam 10 minute…
- oficiile au jumătate din întreg spaţiul pt. angajaţii poştei şi jumătate sau mai puţin pentru clienţi..
- am trimis 3 scrisori, în 3 ani, din Germania în Romania, nici una n’a fost primită la destinaţie….
Ruşine să vă fie, sunteţi incapabili, domnilor şi doamnelor directori şi diriginţi ai poştei române, modul în care funcţionează poşta română arată că mulţi, dacă nu toţi, dintre voi, cei care conduc oficiile sau instituţia, au fost angajaţi/avansaţi pe pile şi pe şpagă.
Amărâţilor, trăiţi şi’i faceţi să trăiască şi pe clienţii (vecinii) voştri ca în evul mediu.
Treci, cu metroul dinspre Gara de Nord înspre Obor, în staţia Piaţa Victoriei nu scrie numele staţiei. E semnificativ, că situaţia e aceeaşi de decenii. Asta dovedeşte că toţi oficialii din Bucureşti laolaltă cu şefii şi angajaţii de la metrou au ajuns din întâmplare sau pe şpagă în poziţiile lor. Chiar nimeni n’a observat asta? Chiar nici un bucureştean n’a băgat de seamă situaţia asta în ultimii 15 ani? Voi bucureştenilor, sunteţi aici de formă? Vă place vouă să vă buluciţi şi să vă claxonaţi de dimineaţa până seara şi de mâine iară şi să flecăriţi a plângere tot timpu’ fără s’aveţi şi voi un rost de fapt?
Vrei să’mprumuţi o carte de la o bibliotecă, în Bucureşti. Iaca e imposibil: nici o bibliotecă din Bucureşti nu împrumută cărţi la public!!!! Păi bine măi, da’ voi de ce vă primiţi salariile, domnilor bibliotecari şi angajaţi ai ministerului culturii? Ce dracu’ căutaţi voi în posturile alea plătite din banu’ public dacă nu s’teţi în stare să’mprumutaţi cărţi publicului? Şi cu voi ar trebui aplicată aceeaşi politică: daţi afară cu toţii şi angajaţi alţii, care au terminat liceul pe bune.
January 30th, 2006 at 6:16 pm
ieeeeeeelaaaaauuuuuuuuuuu……..
in sfirsit am gasit ceva despre voi, mai nou (?! cu o zi) fatsa de insemnarea lui Bea din blog.
Ce mai faceti, dragilor?!
Sa aveti un an bun (eu am tot sunat, pe la inceputul lunii, la nr. ala de fix de-l aveam de la voi, si n-ati fost), si plin de succese! si de sanatate! si de impliniri care mai de care!
va pupez.. si mai vorbim, ca mi-i cam dor de voi…
February 13th, 2006 at 7:09 pm
Buna!
Chiar ca bine te-am gasit si pe tine… Cam tarziu, pana acum citeam cu sufletul la gura ce scrie Beatrice…
Poate iti mai amintesti de mine, mai stii ca mi-ai facut cinste cu suc de portocale in aeroportul Barcelona in asteptarea avioanelor noastre! Bea ma recunoscuse de pe weblog-ul meu… A trecut mai mult de un de atunci.
Stiu ca intre timp v-ati stabilit in Bucuresti si nu stiu cat de bine va pare. Pot sa va spun ca eu sunt bucuresteanca get-beget si am deseori setimente neplacute vis-a-vis de aceste oras… Ah… Dar asta m-a facut sa ma simt si prizoniera toata viata mea din Romania. In facultate nu am putut sa-mi aleg caminul sau asa ceva pentru ca eram din Bucuresti (si mai eram si invidiata pentru asta), aveam unde sa stau (la mama si la tata, in marginea Bucurestiului, la 1 ora departare de facultate). Dupa ce am terminat facultatea – in ce oras puteam sa ma angajez: in Bucuresti evident, fara nici o alta posibilitate de alegere – mersul lucrurilor facea ca sa nu plec de acolo unde toata lumea vine. Daca ma intorc acum in Romania – unde o sa ma duc – nu tot in Bucuresti? Cateodata un asa numit avantaj poate deveni de fapt o mare piedica in calea libertatii…
De aceea voi mai zabovi un timp in Spania…
Asadar, va pup pe amandoi, va doresc mult succes in acest oras de vis… Sunt sigura ca lucrurile se vor indrepta si vor merge spre bine. De exemplu, oficiul postal de la Titan e modernizat si arata foarte bine. Iar coada cea lunga a fost rezolvata doar in 5 (cinci) minute, nu stiu cum – prilej oricum pentru anumiti oameni sa vocifereze si sa strige: “Nu mai intram niciodata in Europa cu asemenea cozi, degeaba s-a modernizat!”
Poate la tine e chestia ca vii din Germania, dar eu cand vin din Spania in Romania am intotdeauna senzatia ca sunt servita mai repede! In Spania intotdeauna se sta mult la ghiseu, se pun multe intrebari si se vorbeste mult (multi timp e cuvantul de ordine, si relaxare). Iar functionarii sau vanzatorii de obicei sunt slabi pregatiti si nu stiu sa raspunda (de exemplu, nu stiu ce curs euro-dolar sa foloseasca ca sa-ti schimbe banii la banca, si nu stiu ce tip de telefon e ala pe care ti-l vand, si sunt foarte siguri pe ei ca Eurolines nu are mesagerie de pachete desi nu e asa, azi iti zice ca un serviciu costa 130 de euro, maine costa 200 de euro, si atlfel nu se poate…). Macar atata usurare am: romanii sunt mult mai bine pregatiti, iar in magazinele tehnice tinerii sunt spirt cand iti arata ceva sau iti raspund la intrebari. Asta ti-am spus ca sa vezi poate si niste aspecte pozitive, de fapt poate le stiai pe astea.
Iar in Bucuresti, apropo de ce ai scris in legatura cu statiile de metro – eu intotdeauna incurc Stefan cel Mare cu Piata Victoriei! Daca uit sa numar statiile, intotdeauna trebuie sa intreb pe cineva… Iar chestii de Evul Mediu se gasesc peste tot din pacate…
Cred ca am scris triplu de cat intentionam, scuze.
Va pup inca o data,
Madalina
February 13th, 2006 at 7:30 pm
Mi-am mai amintit ceva: Cel mai neplacut lucru pe care l-am observat in Bucuresti cand am venit in noiembrie 2005 este cel al retetelor compensate si al cozilor imense in frig la care trebuie sa stea in fiecare luna pensionarii ca isi ia insulina (scumpa daca nu e compensata) sau alte medicamente necesare continuarii vietii! Si atata hartogaraie si la policlinica si la farmacie! Iar la farmacie daca nu au pe 1 toate medicamentele de pe reteta, faci coada din nou pe 2, pe 3, pe 4 pentru ca nu iti face reteta doar partial cu ce au in stoc. Cica programul de calculator nu permite! Doar – doar sa prinda bolnavul in ofsaid si sa nu ii mai dea medicamentul (care oricum nu ajunge pentru toti) Chestia asta mi s-a parut revoltatoare pentru ca se joaca cu vieta si sanatatea oamenilor! Am o prietena romanca diabetica aici in Spania care s-a dus la policlinica si i-au dat insulina direct din cabinet cu tot cu aparat de luare a glicemiei – si nu avea inca nici macar rezidenta Spania. De multe ori am senzatia ca parca suntem mai iubiti in Spania decat in propria tara.
February 14th, 2006 at 12:21 pm
Nu ne’am stabilit aici: deşi cu gându’ ăsta am venit, ne’am hotărât să plecăm.
Aşa că, zic, zăboveşte în Spania că p’aici bibliotecarii (şi mulţi alţii) iau un salariu mai mic decît chiria, de unde rezultă că economia e mai degrabă neagră decât altfel.
Din perspectiva asta, motivu’ pt. care am venit aici, biblioteci digitale, n’are nici o relevanţă locală.
Oraş de coşmar: sunt atâtea maşini că nu poţi merge pe trotuar de ele.
Nu din cauză că venii din Germania, ci, probabil, din cauză că trăii în Iaşi multă vreme, mi se pare că Bucureşti e un oraş imposibil, unde se scurg toate bubele ‘provinciei’.
Adevărat, băieţii de la magazinele tehnice nu’s chiar atât de tufe ca’n vest, da’ păcatu’i că’s numa’n magazine, cel mult în producţie de software.
Tabloul meu e că Romania a ajuns o curte cu găini, în care servitorul proprietarului iese din când în când să culeagă una pt. o tocăniţă.
February 20th, 2006 at 2:49 am
Da, ai dreptate cu ce spui in legatura cu bubele ‘provinciei’. Iar pe langa astea mai sunt si golanii tipic bucuresteni care iti scuipa seminte in cap eventual.
In legatura cu Romania, articolul asta e flatant:
http://www.absoluteitsolutions.com/romania.php
February 20th, 2006 at 10:36 am
Îs sigur c’asta’i istoria oricărui oraş: cum apare capital într’o zonă, apar şi jmekării, covârşitor majoritari faţă de cei ce vin, onest, să’i dea ş’un sens.
Cât despre Romania şi software, hehe, dacă’n 2003 Romania era pe locu 6 în lume, în 2005 e pe locu’ 4 (tot din rapoartele Brainbench, la număr total de certificări pe ţară, după U.S., India şi Federaţia Rusă). În 2002, după simple calcule, Romania era pe locu’6 în lume la nr. de certificate per capita (unde Latvia, Bulgaria şi alte câteva, tot europene, erau deasupra, laolaltă cu Singapore parcă).
Acu’ mi’e lene să mai culeg şi mărimea populaţiilor şi pen’ că nu mai sunt convins că are sens: cu toate specializările şi înalta calificare a Bucureşteanului, încă nu l’a dus pe unu’ capu’ să scrie “Piaţa Victoriei” în staţia cu pricina timp de 15 ani, fapt ce mă’mpinge să interpretez certificatele mai întâi ca pe o măsură a disperării.
March 22nd, 2006 at 11:44 pm
Bad luck, Posta Romana e chiar de stat 100% si mici sanse sa se privatizeze prea curind ( nu de alta dar e o investitie destul de proasta) ….In schimb au avut bani sa bage intr-in telecom Postelecom – avorton desigur ..
Welcome to Bucharest !