Orice e notabil, observabil, are, sau capătă, un atribut, de ex. un nume, adică măcar o limită, există. Observarea e un alt nume dat timpului. Adică tot ce există e temporal, adică se schimbă.

Ce zic e că’i impropriu, fără sens, să discutăm despre restul. Rămânem cu concluzia: orice discutăm despre, există; orice tace, nu e observat, n’are încă nume, un atribut, acolo, nu.

Dacă nici o altă piatră nu te ciocneşte şi nu te’a ciocnit, nici un gând nu te’a gândit, nu eşti, înţelegi?. Dacă’nţelegi, eşti: ai ciocnit’o şi gândit’o tu. Data miners, parse this ;).

Încolo, mulţam lu’ Ovidiu Ţichindelean pt. gându’ cel autentic. La mai multe, cu sănătate. Pân’la situ’ personal, îl invit să se producă şi p’aci, când o fi.

This entry was posted on Friday, November 25th, 2005 at 7:01 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.