Ca să poţi observa un obiect, e necesar să notezi un număr oarecare de evenimente, în esenţă, să numeri. Numărul ăsta trebuie să fie mai mare decât numărul de evenimente proprii obiectului (obiectul observat rămâne relativ “acelaşi”, are nişte trăsături invariante observatorului, pe timpul observării).

Aşa că, prin definiţie, observatorul (subiectul) are o unitate de timp proprie (caracteristică) mai mică decât a observatului (obiectul), cu alte cuvinte, o entropie mai mică (o să vedem, un pic mai încolo, de ce şi cum unitatea de timp proprie unui ceva e proporţională cu entropia acelui ceva).

This entry was posted on Thursday, September 29th, 2005 at 2:37 pm and is filed under humanist. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can trackback from your own site.