reprezentarea lui a fi
August 26th, 2005 by Romeo AnghelacheŞi numele astea, pe care le inventăm pentru cele ce nu fac parte (încă) din vreo “lege a naturii”: cum le alegem?
Ori avem deja ceva asociaţii în minte, ş’atunci numele e, să’i zicem aşa, social, ori nici o asociaţie satisfăcătoare nu’i posibilă ş’atunci numele e sinestezic, aproape arbitrar: depinde de un acord de moment între simţurile proprii şi mintea’ţi, un acord ce’ţi promite o degradare mai lentă.
Oricum am da’o, orice nume care n’aparţine încă unei legi declarate, sociale, “a naturii”, aparţine unei legi aproape individuale, nelocale în orice caz. O versiune de lege neverificată explicit/social, da’n relaţie cu biologia mamiferelor să zicem, sau cu experienţele tale de până atunci, cu ce’ai mâncat în ziua în care ai inventat numele pentru un lucru cu care nu te’ai mai întâlnit, pe care nu l’ai mai gândit.
Un nume inventat e un acord psihologic între tine şi tine însuţi, poate fi ca o revelaţie, poate da o senzaţie de completitudine, e o reţea de fire ce conectează o gramadă de evenimente aparent necorelate. Şi dacă pune’n legătură multe din cele pe care vecinii tăi le simt asemenea, numele ăla devine social, şi dacă simplifică rezolvarea vreunei probleme, devine lege a naturii, în timp ce mută alte nume în irelevanţă, tăcere; şi sfărâmă alte legi, alte gramatici, care rezolvau alte probleme…
